Decizia civilă nr. 2711/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 2711/2011
Ședința din data de 20 iunie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. S.
JUDECĂTOR : M. I. I. JUDECĂTOR : A. C.
G. : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta P. G. A. împotriva sentinței civile nr. 4525 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. A J. M., A. F. P. A M. B. M. și A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act administrativ - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 21,5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut cauzei, după care Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. După închiderea dezbaterilor s-a înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea recurentei P. G. A., la care a anexat timbru judiciar de 0,45 lei datorat pentru fond și respectiv recurs. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 4.525 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. s-a respins acțiunea formulată de reclamanta P. G. A. împotriva pârâților A. F. P. B. M., D. G. A F. P. M. și A. F. PENTRU M. B., având ca obiect contencios administrativ. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că OUG 5. nu încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de I. a C. E. T. pe poluare este neutră din punct de vedere fiscal. Ar fi existat o încălcare a normelor comunitare dacă s- ar fi prevăzut un tratament diferențiat față de produsele originare din alte state membre în raport cu cele originare din România. O astfel de diferențiere nu se face prin OUG 5.. T. în vigoare până la aprobarea OUG 5. aplicată autovehiculelor uzate, nu era redusă proporțional cu valoarea deprecierii reale a unor autovehicule similare înmatriculate deja pe piața internă. Valoarea taxei creștea numai pe baza vechimii autovehiculului, situație în care s-a ajuns a autovehiculele cele mai impozitate să fie autovehiculele second-hand importate, ceea ce contravine art. 90 din Tratat. Acest neajuns a fost înlăturat prin adoptarea OUG 5.. Faptul că prin OUG 5. s-a înlăturat, pentru o anumită perioadă, taxa de poluare pentru autovehiculele noi, Euro 4 cu capacitate cilindrică mai mare de 2000 cm3, nu înseamnă că se protejează în mod nepermis producția națională de autoturisme. Ar fi existat o încălcare a prevederilor art. 90 paragraful 2 din Tratat numai dacă produselor originare din alte state li s-ar fi aplicat un alt nivel de impozitare decât celor originare din România, ceea ce nu este cazul. Instanțele nu au competența să anuleze ori să refuze aplicare unor acte normative pe considerentul că ele sunt discriminatorii. Acest principiu a fost consacrat de Curtea Constituțională prin mai multe decizii, printre care și Decizia nr. 819/2008. Prin OUG 218/2008 și OUG 7/2009 o anumită categorie de autoturisme a fost scutită de plata taxei pe poluare, iar altă categorie nu a beneficiat de această scutire. Acest tratament diferențiat nu îndreptățește instanța să extindă scutirea la toate categoriile de autoturisme pentru care se cere înmatricularea pentru prima dată în România. În final, a învederat tribunalul, intenția declarată în preambulul celor două acte normative de mai sus, prin care sunt modificate prevederile OUG 5., de a proteja industria națională nu este în sine incompatibilă cu legislația comunitară, ar deveni astfel, doar dacă ar fi existat o impunere diferențiată în funcție de originea autoturismelor, care însă nu există. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta P. G. A. solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, iar pe cale de consecință, admiterea acțiunii sale și obligarea intimatei la plata cheltuielilor dejudecată. În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat că în mod greșit instanța de fond a considerat ca fiind nesusținute susținerile sale cu privire la regimul fiscal discriminatoriu care ar rezulta din aplicarea taxei de poluare, iar analiza acestei taxe trebuie efectuată, în primul rând, prin relevarea scopului urmărit de către Guvernul României prin adoptarea ordonanței de urgență, fiind lipsit de echivoc faptul că intenția legiuitorului nu mai are nicio legătură cu scopul declarat al adoptării O.U.G. nr. 5. întrucât taxa care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România este aceeași, indiferent de proveniența lor sau de achiziționarea intercomunitari. Pentru aceste argumente, reclamanta apreciază că prin ultimele modificări aduse O.U.G. nr. 5., taxa de poluare încalcă prev. art. 90 din Tratatul C.E. În continuarea motivelor de recurs, reclamanta a exprimat considerente referitoare la faptul că taxa de poluare, în vigoare în momentul de față contravin reglementărilor comunitare, respectiv art. 90 parag. din Tratatul de instituire a C. E. Prin urmare, această taxă s-a perceput în încălcarea disp. art. 90 parag. 1 din Tratatul C.E., deci este o plată făcută cu aplicarea eronată a dispozițiilor legale, impunându-se a fi restituită plătitorului. Invocând dispozițiile Tratatului de A. al R. la U. E., reglementări C.E.D.O. precum interpretările Curții E. de Justiție, reclamanta susține că O.U.G. nr. 5. are un vădit caracter ilicit, iar instanțele judecătorești au obligația de a respecta dispozițiile dreptului comunitar. De asemenea, reclamanta a depus și concluzii scrise prin care reiterat cele menționate în cuprinsul recursului formulat, referitoare la aplicarea greșită a legii de către instanța de fond sub aspectul faptului că prev. O.U.G. nr. 5. sunt neconforme cu Tratatul U.E. Analizând recursul formulat, raportat la probele administrate în cauză și la dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele: Reclamanta recurentă a achitat potrivit chitanței seria TS7 nr. 1477725 din (...) suma de 1.477 lei cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule. Pârâta A. F. P. B. M. a refuzat restituirea acestei sume, comunicând reclamantei că aceasta este datorată în conformitate cu prevederile OUG nr. 5.. Prima instanță, prin sentința recurată, a verificat compatibilitatea acestei taxe cu prevederile art. 90 din Tratatul de instituire a C. E. și a conchis că taxa de poluare percepută în baza OUG nr. 5., în forma în vigoare la data plății, nu contravine normelor de drept comunitar. Această concluzie nu mai este de actualitate în condițiile în care după pronunțarea instanței de fond și până la soluționarea recursului promovat de reclamant, Curtea de Justiție a U. E. a adoptat un punct de vedere diametral opus în cauza nr. C-402/09 cunoscută sub denumirea C. T. împotriva Statului Român. Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 5. în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008. Aceste statuări sunt valabile în opinia Curții de A. și în cauza de față cu atât mai mult cu cât la data plății taxei de către reclamantă, nivelul taxei pe poluare percepută în noile condiții legale era mai mare ca și cea stabilită ca datorată în prima variantă a OUG nr. 5.. Prin hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, s-a stabilit că: „ articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională";. Curtea de Justiție a conchis că introducerea taxei de poluare prin OUG nr. 5. a avut ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre de vreme ce vehiculele de ocazie importate, caracterizate printr-o vechime și o uzură importante, sunt supuse unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. S-a mai adăugat că obiectivul protecției mediului menționat de guvernul român putea fi realizat mai coerent prin instituirea unei taxe anuale rutiere aplicabilă oricărui vehicul care a fost pus în circulație în România, fără a se favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate, respectându-se totodată și principiul „poluatorul plătește";. Din moment ce Curtea de Justiție a U. E. a constatat că, de la 1 iulie 2008, O.U.G. nr. 5. în forma inițială este incompatibilă cu art. 110 TFUE, rezultă cu prisosință că prelevarea taxei de poluare este rezultatul unei aplicări eronate a prevederilor legale, iar în temeiul art. 148 alin. (4) din Constituția R., instanțele au obligația de a aplica cu prioritate dreptul comunitar, respectiv art. 110 TFUE, așa cum a fost acesta interpretat în C. T.. Întrucât G. român nu a solicitat limitarea efectelor temporale ale hotărârii Curții, interpretarea oferită de instanța europeană în C. T. produce efecte începând cu data de 1 iulie 2008, data de intrare în vigoare a OUG nr. 5., act normativ care a introdus taxa de poluare. Prin urmare, de această interpretare trebuie să se țină seama și în prezenta cauză pendinte. De altfel, trebuie subliniat faptul că începând cu data de 7 aprilie 2011 Curtea de A. C. a revenit asupra jurisprudenței pe care a adoptat-o în ce privește modul de soluționare a cererilor de restituire a taxelor de poluare achitate în perioada 1 iulie -14 decembrie 2008 și după data de 15 februarie 2010 tocmai ca o consecință a concluziei exprimate de Curtea de Justiție a U. E. în cauza T.. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea apreciază că recursul reclamantei este întemeiat, impunându-se modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei și obligării pârâtelor A. F. P. B. M. și D. G. a F. M. la restituirea sumei de 1.477 lei, cu dobânda legală aferentă calculată pentru (...) - (...). Cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la plata dobânzii fiscale pe zi de întârziere va fi respinsă întrucât singura modalitate de reparare integrală a prejudiciului cauzat particularului prin instituirea unei taxe ce contravine dreptului comunitar constă în obligarea autorității la restituirea taxei încasate și la plata unei dobânzi legale stabilite în condițiile OG nr. 9/2000, având în vedere că izvorul acestei obligații este răspunderea civilă delictuală derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii normelor dreptului comunitar. Solicitarea de acordare a dobânzii legale este întemeiată întrucât suma de 1.477 lei a fost încasată și folosită fără să existe temei legal. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate. Dacă s-ar admite teza conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință. Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului. Pe de altă parte, s-ar eluda înseși principiile statornicite în practica Curții de Justiție care au fost mai sus redate, respectiv obligația impusă statelor membre de a asigura rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, Curtea de Justiție a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite. În temeiul art. 247 C.pr.civ., pârâtele fiind căzute în pretenții, vor fi obligate la plata sumei de 343,3 lei cheltuieli de judecată în fond, în favoarea reclamantei. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E : Admite recursul declarat de reclamanta P. G. A. împotriva sentinței civile nr. 4.525 din 10 noiembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o modifică după cum urmează: Admite în parte acțiunea reclamantei și obligă pârâtele la plata sumei de 1.477 lei în favoarea reclamantei, achitată cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă calculată pentru (...) - (...). Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la plata dobânzii pe zi de întârziere. Obligă pârâtele D. G. A F. P. M., A. F. P. B. M. și A. F. PENTRU M. la plata sumei de 343,3 lei cheltuieli de judecată în fond, în favoarea reclamantei. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, M. S. M. I. I. A. C. L. F. G., Red.M.I.I./(...) Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: S. Șt..;
| ← Decizia civilă nr. 5577/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4147/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
