Decizia civilă nr. 2743/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.ERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2743/2011
Ședința publică din 21 iunie 2011
C.pletul compus din: PREȘEDINTE: D. P. JUDECĂTOR: A.-I. A. JUDECĂTOR: C. I. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamanta SC V. C. SRL, împotriva sentinței civile nr. 4492 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., cauza privind și pe intimata C. B. PRIN P., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
În data de (...), s-au înregistrat la dosar concluzii scrise, trimise prin fax, din partea recurentei SC V. C. SRL ( f. 27 -30).
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4492/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei S. V. C. S. C. S., în contradictoriu cu C. B. - prin P., pentru anularea înștiințării de plată nr.1479/2009 a D. de impunere nr. 1. și a D. de înștiințare a măsurilor asiguratorii nr. 2..
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că reclamanta SC V. C. SRL a solicitat în contradictoriu cu C. B. prin P., anularea înștiințării de plată nr.1479/2009, a D. de impunere nr.1. și a D. de instituire a măsurilor asigurătorii nr.1., pe motiv că acestea sunt nelegale, în principal pentru că s-au stabilit eronat cotele de impozitare, fiind raportate la o valoare de inventar a imobilului „. P., mult mai mare decât cea reală. Astfel, reclamanta arată că valoarea reală a acestui imobil este de
3000 lei, conform facturii fiscale nr.0636295/(...) și nu de 8.967 lei, conform facturii fiscale nr.630636289/(...), ambele facturi fiind emise de către SC. T. Art C. C. S., vânzătoarea imobilului. În sprijinul acestei afirmații se susține că, această din urmă factură a fost anulată de SC. T. Art C. C. S., imediat după emitere, deoarece inițial a fost vorba despre mai multe imobile dar ulterior s-a convenit achiziționarea doar a imobilului„. P.. În evidența contabilă a societății reclamante a fost înregistrată doar prima factură, cu suma de 3000 lei, ca valoare de inventar a imobilului, această valoare fiind trecută și în declarația de impunere, înregistrată la data de (...).
Acțiunea reclamantei a fost respinsă ca nefondată, din mai multe considerente. Prețul real al vânzării-cumpărării imobilului „. P. în anul 1999 nu poate fi stabilit cu certitudine deoarece la dosar există două facturi cu prețuri diferite, ambele emise de vânzător și ambele valabile, întrucât nici una din ele nu poartă mențiunea „anulat";. În această situație, autoritatea administrativă locală era obligată să ia în considerare pentru stabilirea bazei de impozitare, valoarea cea mai mare stabilită ca preț al vânzării, în factura nr. 630636289/(...), în această situație, societatea reclamantă neputând să-și invoce propria culpă.
Potrivit Codului Fiscal, persoanele juridice au obligația să depună declarațiile de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri până la data de 31 ianuarie, pentruanul în curs, precum și declarația pentru stabilirea taxei pe teren, care este reglementată de art.256 și se calculează începând cu anul 2006.
Reclamanta a depus o declarație de impunere doar la data de (...), data ultimei evaluări a clădirii fiind (...) la suma de 5000 lei iar la data de (...) a depus o nouă declarație din care rezultă că valoarea înregistrată în contabilitate este mai mică decât valoarea de procurare, din motivele la început arătate. La data de (...) reclamanta a depus o nouă declarație de impunere pentru imobilul din litigiu la valoarea de 30.000 lei, data ultimei evaluări a clădirii fiind (...).
Pe de altă parte, susținerea reclamantei că această factură a fost anulată imediat după emitere de către SC. T. Art C.- C. S.,"; întrucât aceasta cuprindea mai multe imobile pe care noi inițial am intenționat să le cumpărăm dar ulterior am convenit să achiziționăm numai imobilul „. plomba"; este neverosimilă, în condițiile în care această intenție nu se reflectă și în conținutul facturii „anulate"; care nu face referire și la alte imobile ce afirmativ s-a dorit a fi cumpărate.
Față de toate aceste aspecte, tribunalul a apreciat că baza de impozitare stabilită de pârâtă, cu privire la imobilul „. P. este corectă, temeinică și legală, așa încât acțiunea promovată de reclamantă s-a respins ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. V. C. S. C. S., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței T.ui S., cu consecința admiterii cererii introductive, așa cum a fost formulată, în sensul anulării actului administrativ fiscal și a actelor subsecvente.
Soluția primei instanțe este nelegală, fiind dată cu greșita aplicare a legii. Astfel, decizia de impunere și actele administrativ - fiscale subsecvente acesteia sunt nelegale, în principal datorită modului vădit defectuos de calculare a cotelor de impozitare, acestea fiind raportate de către pârâtă la o valoare de inventar a imobilului nereală și mult mai mare decât cea reală. Pârâta arată în adresa nr. 1638/(...) că valoarea de inventar este valoarea înscrisă în factura în baza căreia a cumpărat imobilul, respectiv factura fiscală cu seria și nr. SJ ACA 0636295/(...), emisă de S. T. Ari C. S. R, L. C. S.
Conform acesteia, valoarea imobilului a fost de 30.000.000 lei (vechi - ROL) -
3.000 RON, Cu toate acestea însă, pârâta a calculat impozitul pe clădiri la o cu totul altă valoare de inventar, și anume 89,670,000 lei vechi (8,967 lei noi), valoare înscrisă însă pe o altă factură, cu nr. 630636289/(...), aceasta însă fiind anulată imediat după emitere, de către S. T. Art C. S. C. S., întrucât aceasta cuprindea prețul a mai multe imobile pe care inițial a intenționat să le cumpere..
Această factură, la această valoare, este evidențiată în contabilitatea societății noastre, prin urmare numai aceasta poate constitui baza de calcul pentru impozitul pe clădiri, aceasta fiind valoarea de inventar a imobilului. Această valoare se reflectă și în declarația de impunere pe care a depus-o la data de (...). Potrivit art. 64 din O.G. nr.
92/2003, documentele justificative și evidențele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere.
Recurenta a solicitat, în probațiune, efectuarea în cauză a unei expertize judiciare financiar contabile. Era singura modalitate prin care se putea stabili care a fost factura evidențiată în contabilitatea societății noastre, ca atare care era valoarea imobilului care trebuia să constituie baza de impozitare. Mai mult, printr-o astfel de expertiză se putea stabili și realitatea operațiunii de anulare a facturii inițiale, atât în evidențele contabile ale societății noastre, cât și în cele ale S. T. Art C. S. C. S.
Prin întâmpinarea formulată (f. 17-20), C. B. prin P., în calitate de pârât, a solicitat respingerea recursului ca nefondat si menținerea sentinței recurate, ca temeinica si legala.
La data de (...), prin adresa nr. 2778 a adus la cunoștința reclamantei ca nu si-a depus declarația de impunere privind impozitul pe clădiri si teren pe anii 2007 si 2008, solicitând reclamantei sa se prezinte la sediul nostru in vederea clarificării situației. La data de (...) prin adresa nr. 264 a reiterat reclamantei cererea de a se prezenta pentrua clarifica situația impozitelor datorate. Nici de aceasta data societatea reclamanta nu a dat curs cererii. La data de (...) a emis înștiințarea de plata nr. 1479 prin care a pus reclamantei in vedere ca figurează in evidentele fiscale cu obligații bugetare de plata restante reprezentând impozit pe clădiri in valoare de 11.973, impozit pe teren 1067, in total 13.040 lei.
Contrar susținerilor reclamantei potrivit cărora nu a primit niciun răspuns la aceasta contestație, la data de (...) a emis adresa cu nr. 1638 prin care a oferit reclamantei lămuririle solicitate. In data de (...) intimata a expediat prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, către reclamanta, decizia de impunere nr. 1676 prin care i s-a adus la cunoștința obligațiile de plata pe care le are fata de bugetul local al comunei B. E. la dosarul cauzei confirmarea de primire a deciziei de impunere din (...).
Împotriva acestei decizii reclamanta avea posibilitatea sa facă contestație in termen de 30 de zile, posibilitate de care nu a înțeles sa se folosească. A. la data de (...) a fost formulata aceasta contestație, deci după mai bine de o luna de la comunicarea deciziei.
În data de (...) a emis decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. 2099, deoarece in ciuda încercărilor de a rezolva amiabil problema, impozitul pe clădiri si teren nu a fost achitat. Cu aceasta ocazie s-a luat măsura popririi pe cont si sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile. Cu privire la amenda de 2000 lei, reclamanta susține din nou ca procesul verbal de stabilire si sancționare a contravenției nu i s-a comunicat. A. susțineri sunt nefondate deoarece procesul verbal a fost comunicat la data de (...), existând confirmare de primire in acest sens. Împotriva acestui proces verbal reclamanta a formulat plângere, aceasta formând obiectul dosarului nr. (...) aflat pe rolul J. J. A. dosar a fost soluționat la data de (...), soluția fiind aceea de respingere a plângerii ca fiind tardiva.
Prin urmare toate susținerile reclamantei privind necomunicarea procesului verbal, sau a deciziei de impunere sunt nefondate, si menite sa inducă instanța in eroare.
Potrivit Codului Fiscal persoanele juridice au obligația sa depună declarațiile de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri pana la data de 31 ianuarie pentru anul in curs precum si declarația pentru stabilirea taxei pe teren, care este reglementata de art. 256 din Codul Fiscal si se calculează începând cu anul 2006. Aceasta obligație nu a fost respectata de către petenta, care de la data cumpărării imobilului "grajd plomba" situat in loc. B., in val. de 89.670.000 lei vechi, respectiv
8967 RON de la T. ART C. SRL, adică (...), cu factura nr. 0636289, nu a depus declarații de impunere.
A. in (...) s-a depus o declarație, din care rezulta ca valoarea de inventar înregistrata in contabilitate este mai mica decât valoarea la procurare. La aceasta declarație petenta nu a anexat vreun act din care sa rezulte ca acea clădire a fost reevaluata (proces verbal de reevaluare sau bilanț contabil). Reclamanta susține ca factura nr. 0636289 a fost anulata imediat emiterii si s-a emis o noua factura cu nr.
0636295/(...) in valoare de 3000 lei, valoare care se reflecta si in declarația de impunere depusa la (...). Or, in declarația de impunere din (...) este inserata o valoare de 5000 lei si nu de 3.
Mai mult, factura 0636289 din (...) are ca obiect vânzarea unui "grajd plomba din comuna B." in valoare de 8967 lei. Prin urmare susținerile potrivit cărora aceasta factura a fost anulata imediat după emitere de către SC T. ART C. SRL "întrucât aceasta cuprindea prețul a mai multe imobile pe care noi (reclamanta) inițial am intenționat sa le cumpăram, dar ulterior am convenit sa achiziționam numai imobilul "grajd plomba" sunt nefondate. Aceasta deoarece obiectul facturii 0636289 este doar imobilul "Grajd plomba" nu si alte imobile.
Daca exista "intenția" de a cumpăra si alte imobile, aceasta intenție trebuia sa se reflecte si la rubrica 2 a facturii "denumirea produselor sau a serviciilor" si nu doarin prețul acesteia. In declarația de impunere din (...) care poarta stampila reclamantei si semnătura reprezentantului societății, la rubrica "data ultimei reevaluări a clădirii" apare data de (...), prin urmare imobilul a fost reevaluat de către reclamanți.
In conformitate cu prevederile art. 253 din Codul Fiscal in cazul clădirilor care nu au fost reevaluate in ultimii trei ani anteriori anului fiscal de referința, cota impozitului pe clădiri se stabilește de către C. Local intre 5 si 10% si se aplica asupra valorii de inventar a clădirii. In cazul petentei valoarea de inventar este valoarea facturii, iar C. Local B. a stabilit cota de 10% pentru persoanele juridice, care nu au efectuat reevaluarea clădirii.
Arătam ca începând cu anul 2004 s-a stabilit impozitul pe clădiri in cazul petentei persoana juridica. R. stabilita fiind din perioada (...) pana in (...) pentru impozitul pe clădiri, iar pentru taxa pe teren din (...) pana in (...).
La dosarul cauzei intimata a depus punctual toate actele care s-au emis in legătura cu recurenta, iar prin întâmpinarea depusa a relatat si a explicat punctual fiecare act in parte.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
În ceea ce privește inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, aspect invocat de către intimată și motivat într-o manieră consistentă cu trimitere la alte litigii purtate între părți în materie contravențională, instanța de recurs reține că Tribunalul Sălaj în pronunțarea sentinței recurate a analizat pe fond litigiul dintre părți, așa încât a respinge în recurs cererea de chemare în judecată prin admiterea unei excepții echivalează cu înrăutățirea situației părții în propria cale de atac, situație contrară principiului unanim admis ,,non reformatio in pejus,,. Soluționarea litigiului pe fond este un drept procedural câștigat care nu poate fi înlăturat părții în propria cale de atac.
În mod legal și temeinic prima instanță a reținut că analiza probelor administrate nu permite stabilirea cu certitudine a prețului de achiziție de către recurentă a imobilului „. P. în anul 1999. Astfel, la dosar există două facturi cu prețuri diferite, ambele emise de vânzător și ambele valabile, întrucât nici una din ele nu poartă mențiunea „anulat";.
În această situație, autoritatea administrativă locală era obligată să ia în considerare pentru stabilirea bazei de impozitare, valoarea cea mai mare stabilită ca preț al vânzării, în factura nr. 630636289/(...).
Mai mult, recurenta își invocă propria culpă deoarece nu a respectat obligația conform căreia persoanele juridice au obligația să depună declarațiile de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri până la data de 31 ianuarie, pentru anul în curs, precum și declarația pentru stabilirea taxei pe teren, care se calculează începând cu anul 2006, conform art. 256 Cod Fiscal.
Această obligație nu a fost respectată de către petentă, care de la data cumpărării imobilului "grajd plomba" situat in localitatea B., în valoare de 89.670.000 lei vechi, respectiv 8967 RON de la T. ART C. SRL, adică (...), cu factura nr. 0636289, nu a depus declarații de impunere. A. în (...) a depus o declarație, din care rezulta ca valoarea de inventar înregistrata in contabilitate este mai mica decât valoarea la procurare, fără a anexa însă vreun act din care sa rezulte ca acea clădire a fost reevaluată (proces verbal de reevaluare sau bilanț contabil). Reclamanta susține că factura nr. 0636289 a fost anulată imediat emiterii si s-a emis o noua factura cu nr.
0636295/(...) in valoare de 3000 lei, valoare care se reflecta si in declarația de impunere depusa la (...).
Această afirmație nu poate fi acceptată deoarece pe de o parte în declarația de impunere din (...) este inserata o valoare de 5000 lei si nu de 3000, iar pe de altă parte, factura 0636289 din (...) are ca obiect vânzarea unui "grajd plombă din comuna B." in valoare de 8967 lei. Prin urmare susținerile potrivit cărora aceasta factura a fost anulata imediat după emitere de către SC T. ART C. SRL întrucât aceasta cuprindea prețul a mai multe imobile pe care reclamanta a intenționat sa le cumpere. Aceasta deoarece în mod lipsit de echivoc obiectul facturii 0636289 este doar imobilul ,,Grajdplomba" nu și alte imobile. Daca exista "intenția" de a cumpăra si alte imobile, aceasta intenție trebuia sa se reflecte si la rubrica 2 a facturii "denumirea produselor sau a serviciilor" si nu doar in prețul acesteia.
În declarația de impunere din (...) care poarta stampila reclamantei si semnătura reprezentantului societății, la rubrica "data ultimei reevaluări a clădirii" apare data de (...). In conformitate cu prevederile art. 253 din Codul Fiscal in cazul clădirilor care nu au fost reevaluate in ultimii trei ani anteriori anului fiscal de referința, cota impozitului pe clădiri se stabilește de către C. Local intre 5 si 10% si se aplica asupra valorii de inventar a clădirii. In cazul petentei valoarea de inventar este valoarea facturii, iar C. Local B. a stabilit cota de 10% pentru persoanele juridice, care nu au efectuat reevaluarea clădirii.
Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 C.p.c., recursul declarat va fi respins și sentința recurată va fi menținută ca fiind legală și temeinică.
PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S. V. C. S. împotriva sentinței civile nr. 4492 din
(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. P. A.-I. A. C. I.
V. D.
GREFIER R ed.AAI/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: S.M.
| ← Decizia civilă nr. 63/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3096/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
