Decizia civilă nr. 3065/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 3065/2011
Ședința publică de la 08 S. 2011
PREȘED.TE D. M.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul S. L. AL S. D. A. P. L. C. ÎN NUME P. ȘI ÎN C. DE R. AL S. M. DE S. F. P. D. C. P. C. C., împotriva sentinței civile nr. 4., pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr.
(...) , în contradictoriu cu pârâții C. C. PRIN P. P. I. și P. C. C. P. I., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.1.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 4297 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), a fost respinsă cererea de suspendare. A fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de S. L. AL S. D. A. P. L. C., prin reprezentant legal VALER SUCIU pentru reclamanții H. A. și R. D. în contradictoriu cu pârâtul P. C. C. , C. C. PRIN P., având ca obiect anularea dispozițiilor nr. 5. și 5. și plata drepturilor salariale. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: În speță au fost depuse la dosarul cauzei dispozițiile contestate precum și datele referitoare la modalitatea de calcul a drepturilor salariale ale reclamanților atât în luna decembrie 2009, anterior reîncadrării cât și ulterior reîncadrării, în luna ianuarie 2010 . S-a reținut că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul P. comunei C. , iar prin D. nr. . 5. și 5. emise de P. comunei C. s-au modificat dispozițiile de reîncadrare în sensul că începând cu data de 01 ianuarie 2010 drepturile salariale cuvenite reclamanților sunt compuse doar din salariul de bază, spor de vechime, fiind eliminat din drepturile salariale sporul de dispozitiv. La baza emiterii dispozițiilor contestate a stat referatul nr. 10705/2009 privind modificarea statului de personal al primăriei precum și a dispozițiilor / deciziilor de reîncadrare a personalului acestora, adresa nr. 46983/(...) a A.N.F.P, O. comun al M. M., F. și protecției S. și al Misterului F. P. nr.(...) privind monitorizarea și controlul aplicării prevederilor L. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale. Modul de calcul al drepturilor salariale, potrivit dispoziției contestate, a fost făcut în baza prevederilor art. 30 din L. 3. și OUG 1/2010, fără a se mai acorda indemnizația de dispozitiv . Cu referire la motivul de nelegalitate al dispozițiilor contestate, și anume emiterea în baza O.ui (...), abrogat, reținem că aceasta nu încalcă principiul neretroactivității deoarece au fost emise în baza O.ui (...), menționat mai sus, și în baza căruia Agenția Națională de P. S. C., căreia i s-au acordat atribuții de control asupra modalității de stabilire a drepturilor salariale potrivit L. 3., a fost îndrituită să verifice drepturile salariale acordate funcționarilor publici în baza acestei legi care se referă la salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, și în conformitate cu care, începând cu data de 01 ianuarie 2010, toți funcționarii publici trebuie reîncadrați pe categorii de personal, funcție de prevederile acestei legi. În privința abrogării O.ui (...) intervenit la (...) prin O. comun al M. și MFP NR. 727/(...) , emis în aplicarea acestei legi, reținem că în materie de abrogare ca formă de încetare în timp a unui act normativ, este un principiu general cunoscut și necontestabil acela că norma juridică activează atâta timp cât este în vigoare. Mai apoi, acest ordin fost anulat prin S. civilă nr. 2. mai 2010 a C. de A. C., sentință nedefinitivă , însă, potrivit art. 23 din L. 554/2004 a contenciosului administrativ aceasta are putere numai pentru viitor. De asemenea, reținem că în baza acestui ordin s-au emis adresele nr. 3094/IV din (...) și nr. 3726/IV din (...) ale Instituției P. Județului C. precum și adresa nr. 46983/(...) a A.N.F.P prin care s-a încunoștințat instituția primarului că există nereguli la reîncadrarea personalului propriu, în legătură cu modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a L. 3., în sensul că sporul de dispozitiv , nefiind prevăzut în legislația salarizării, aplicabilă până la (...), este nelegal, motiv pentru care nu mai poate fi acordat în anul 2010, începând cu data intrării în vigoare a L. - cadru 3. . În baza acestei adrese, P. comunei C. a emis dispozițiile de reîncadrare prin care s-a fost modificat statul de personal al P. orașului H. și al serviciilor publice aflate în subordinea C.lui Local al mun. C.-N.. D. cronologia actelor sus expuse rezultă că dispozițiile contestate au fost emise în intervalul în care O. (...) producea efecte, nefiind abrogat și tocmai în scopul respectării prevederilor L. 3., lege declarată constituțională în urma controlului de constituționalitate declanșat în condițiile legii. Apoi, cu referire la problema de fond a speței, și anume dacă reclamanțiisunt îndreptățiți sau nu la acordarea sporului de dispozitiv , respectiv dacă dispozițiile contestate sunt nelegale în contextul în care au eliminat acest spor fără un temei legal, reținem următoarele: Cu referire la sporul de dispozitiv reținem că în cauză a fost pronunțată și o decizie de recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție,respectiv D. 3. prin care s-a stabilit că acest drept salarial se acordă doar funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I. Potrivit art. 10 din OUG 1/2010 dată în aplicarea L. 3., se arată că „înconformitate cu prevederile art. 30 din L. - cadru 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 01 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L. - cadru 3.";. Prin urmare, în raport de acest text de lege, rezultă că trebuie a se analiza dacă drepturile salariale stabilite anterior intrării în vigoare a L. 3. erau legale sau nu la momentul emiterii lor. S-a apreciat că în condițiile în care prin D. I. nr. 3. a stabilit în mod obligatoriu că acest spor era reglementat prin lege numai pentru personalul din instituțiile din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, acest drept salarial nu mai poate fi acordat începând cu data intrării în vigoare a L. 3.. Mai apoi, chiar dacă nu ar fi fost această decizie de recurs în interesul legii, trebuie să ne raportăm la temeiul invocat de reclamantă pentru acordarea acestui spor, și anume, contractului colectiv de muncă nr.1936/(...) încheiat la nivelul P. C. , aprobat prin HCL 1. și HCL 9., HCL 4. ȘI HCL 5. și înregistrat la D. C. P.. Reclamanții sunt funcționari publici și în acest context le sunt aplicabile dispozițiile L. 1. în conformitate cu care, respectiv în conformitate cu art. 31 din această lege, se stabilește că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază și sporul pentru vechime în muncă, iar funcționarii publici mai pot beneficia și de alte drepturi salariale doar în condițiile legii. Urmează deci să analizăm dacă acest spor solicitat de reclamanți și care nu este prevăzut de L. 1. poate fi negociat printr-un acord colectiv de muncă. S-a apreciat că acest spor nu poate fi negociat printr-un atare acord deoarece potrivit art.29 din aceeași lege organizațiile sindicale ale funcționarilor publici pot să aibă ca scop doar protejarea intereselor profesionale, iar potrivit art. 72 din aceeași lege 1., autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele funcționarilor publici, care să cuprindă doar măsuri referitoare la: constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă; sănătatea și securitatea în muncă; programul zilnic de lucru; perfecționarea profesională; alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere al organizațiilor sindicale. În concluzie, acordurile colective de muncă ale funcționarilor publice pot viza doar măsurile sus menționate și nici într-un caz nu se pot referi la drepturile salariale. A. aspect rezultă și din interpretarea art. 12 din L. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit căruia acesta se poate încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă se stabilește în mod imperativ că nu se poate negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. În raport de toate considerentele anterior expuse, rezultă că funcționarii publici nu își pot negocia drepturile salariale, drepturile acestea și compunerea lor, fiindu-le stabilite prin lege. Așa fiind, deși art.30 alin.5 din L. 3. arată că în anul 2010 personalul aflat în funcție la (...) își va păstra salariul avut, acest text de lege trebuie raportat la condițiile stabilite de aceeași lege pentru reîncadrarea legală a personalului din instituțiile publice, în speță din cadrul P. comunei C. Cu referire la cererea de suspendare a dispozițiilor primarului contestate, în condițiile în care s-a stabilit pe fond că aceste dispoziții sunt legale și temeinice, este evident că se va respinge cererea de suspendare, neexistând nici un caz bine justificat și nici pagubă iminentă care să determine suspendarea acestora, măsura eliminării sporului de dispozitiv de către P. comunei C. fiind legală și temeinică. Așa fiind, în temeiul art. 15 din L. 554/2004, s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamanți. Totodată, în raport de considerentele sus menționate, s-a respins și pe fond cererea de anulare a dispozițiilor contestate precum și plata drepturilor salariale compuse din acest spor. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. L. AL S. D. A. P. L. C. ÎN NUME P. ȘI ÎN C. DE R. AL S. M. DE S. F. P. D. C. P. C. C., solicitând casarea sentinței recurate cu rejudecare și admiterea acțiunii și dispunerii anulării D. contestate, ca nelegale și netemeinice. În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a arătat că instanța a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului; hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, și cuprinde motive străine de natura pricinii și hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Precizează că în acest caz, aplicându-se art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, recursul va trebui analizat nu numai sub aspectul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304, ci și sub aspectul netemeiniciei, deoarece instanța de recurs poate să examineze cauza sub toate aspectele. Solicită astfel instanței de recurs, ca dând reprezentarea justă prezentei cauze să asigure aplicarea corectă a legii. În fapt, prin acțiunea introductivă de instanța, S. "C.", a solicitat, ca prim capăt de cerere, anularea D. P. comunei C. nr. 51,53 emise la data de (...) pentru modificarea dispozițiilor corespondente emise în mod corect anterior, privind reîncadrarea personalului și stabilirea drepturilor salariale începând cu data de (...), în baza L. nr. 3.. Prin S. civilă nr. 4. contestată, instanța de fond s-a pronunțat și a dispus respingerea acțiunii. În motivare, instanța a analizat prezenta cauză, în mod superficial și eronat de altfel, invocând motive străine de prezenta pricină, mai mult, nu le-a pus în discuția părților, negând principiul rolului activ al judecătorului. Consideră că în mod eronat T. a reținut că cererea nu este fondată rezumându-se, în esență, la motive în funcție de care a interpretat și aplicat în mod eronat și necoroborat dispozițiile legale incidente în cauză. Astfel, primul argument reținut de către instanța de fond în motivarea hotărârii se referă la faptul că dispozițiile P. C. contestate, au fost emise în baza Adresei A. C. nr. 575/(...) ( nu cea reținută în mod eronat de T.), transmisă în baza O.ui comun M. și MFP nr. (...), în perioada când acest ordin nu era abrogat, fiind în vigoare și producând efecte. Ceea ce instanța a omis să rețină este că acest ordin a fost anulat și de către instanța de judecată, prin sentința civilă nr. 2. a C. de apel C., atașată la dosarul cauzei, ceea ce ridică semne de întrebare privind legalitate și temeinicia Adresei A.. Al doilea aspect invocat de către instanța de fond este că sporul de dispozitiv, eliminat prin dispozițiile contestate, nu se cuvine salariaților din administrația publică locală, deci nici salariaților reclamanți ai P. comunei C., deoarece există o decizie în recurs în interesul legii, decizia nr. 3. a Î., care a stabilit că acest drept salarial se acordă doar funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului. Dar, nu acesta a fost obiectul prezentei cauze! Dacă și în ce măsură salariații P. comunei C. au dreptul la acest spor de dispozitiv. Mai mult, D. nr. 3. a I. a fost publicată în Monitorul oficial al R. abia la data de ... 2010, moment de la care produce efecte, ori dispozițiile contestate de reclamant sunt anterioare și vizează reîncadrarea personalului în baza legii nr. 3., începând cu luna ianuarie 2010, ca o continuitate a unor drepturi salariale acordate încă din anul 2007. Instanța de fond nu poate invoca D. nr. 3. a Î. în această cauză. Al treilea argument invocat de instanța de fond este art. 10 din OUG nr. 1/2010, OUG ce a completat L. nr. 3., iar raportat la acest text de lege, T. a reținut că trebuie să analizeze" dacă drepturile salariale anterior intrării în vigoare a legii 3. erau legale sau nu la momentul emiterii lor". Astfel, instanțade fond a reținut pe de-o parte că prin prisma D. nr. 3., acest drept nu era legal acordat anterior legii nr. 3., context în care reiterăm că această decizie în recurs în interesul legii nu poate fi invocată în prezenta pricină, având în vedere obiectul acesteia, dar mai ales momentul publicării decizie în Monitorul Oficial, iar pe de altă parte, că "acest spor nu poate fi negociat" printr-un act de negociere colectivă, în speța Acordul colectiv de muncă încheiat la nivelul P. comunei C. Reclamantul mai solicită să se observe că instanța de fond, prevalându- se de acest art. 10 din OUG nr. 1., a negat efectele unui act de negociere colectivă, nefiind investită în acest sens, și mai mult, fără să pună în discuția părților o atare problemă. A. motiv este întru totul străin de natura pricinii dedusă judecății. Contrar acestor argumente, solicită instanței a observa faptul că acest spor de dispozitiv nu excede prevederilor L. nr. 3., dimpotrivă ele este confirmat de notele de la anexa 1/3 și 1. pentru salariații personal contractual, respectiv funcționari publici, din administrația publică locală. Astfel, în măsura în care un salariat a beneficiat în luna decembrie 2009 de acest spor, inclusiv în baza contractului sau acordului colectiv de muncă, ori în baza unui act administrativ, acesta trebuia a inclus în salariul de bază în temeiul art. 3 lit. c), art. 7 alin. (2), art. 30 alin. (5) coroborat cu notele de la anexa 1/2 și I. din legea nr. 3., texte reiterate și de art. 5 alin. (1) lit. a)și art. 10 din OUG nr. 1/2010, și mai ales confirmate de D. C. C. a R. nr. 1.. Instanța de fond a fost investită să aprecieze legalitatea și temeinicia D. P. comunei C., prin raportare la aceste dispoziții legale, respectiv prin raportare la salariul avut în plată de subsemnatul-reclamant la data de 31 decembrie 2009, și cel stabilit în urma reîncadrării de această dispoziție, prin eliminarea acestui spor. Nicidecum instanța nu poate reține nelegalitatea actului de negociere colectivă, art. 10 din OUG nr. 1., fiind explicit și logico-gramatical în sensul în care nu pot fi luate în considerare drepturile salariale prevăzute prin acordurile și contractele colective de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care execează prevederilor legii cadru., ori nelegalitatea acestor acte trebuia consfințită de către o instanță judecătorească lega De asemenea, instanța de fond nu a făcut nicio referire la hotă rea de C. local al comunei C. nr. 5., care a fost invocat ca temei de drept al acordării sporului de dispozitiv la data de 31 decembrie 2009, precum și hotărâri le de consiliu prin care se aprobă contractul și acordul colectiv de muncă încheiate la nivelul primăriei comunei C. A. acte administrative cu caracter normativ au făcut obiectul controlului de legalitate specific P. județului C., ele fiind în vigoare și producând efecte încă din 2007, inclusiv la data de 31 decembrie 2009. Raportat la capătul de cerere privind suspendarea executării până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, solicită să se observe că instanța de fond nu a abordat deloc această chestiune, și anume condițiile speciale pentru acordarea acestei suspendări, rezumându-se a reține, fără a motiva, că respinge acest capăt de cerere. În ce privește motivele de fond de nelegalitate și netemeinicie a D. P. comunei C. contestate, așa cum le-am arătat în actele depuse la dosar, apreciază oportun să reitereze următoarele aspecte și solicităm instanței de recurs să le aibă în vedere la pronunțarea asupra prezentului recurs: I. Succesiunea evenimentelor F aptic, o dată cu intrarea în vigoare a L. nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, s-a procedat la reîncadrarea personalului și stabilirea drepturilor salariale începând cu (...). Astfel, în temeiul art. 30 din L. nr. 3., coroborate cu anexele și notele la care acestea fac trimitere, și respectiv a art. 5 și art. 10 din OUG nr. 1., au fost întocmite statele de funcții, calculate salariile de bază și sporurile începând cu (...) iar P. comunei C. a emis dispoziții de reîncadare și stabilire a drepturilor salariale corecte și legale. (D. nr. 21-22 din 22 ianuarie 2010, dispoziții care sunt anulate, neîntemeiat apreciem noi, prin dispozițiile contestate care fac obiectul prezentei cauze). Astfel, referitor la sporurile care s-au inclus în bază, și anume cele care s-au acordat în decembrie 2009 și sunt prevăzute în notele din anexele la lege, conform art. 30 alin. (1) și alin. (5) din L. nr. 3., a art. 5 alin. (1) lit. a) și art. 10 din OUG nr. 1/2010, pe lângă sporul de vechime, indemnizația de conducere (care au fost incluse în bază în temeiul art. 30 alin. (1) din legea nr. 3.) a fost inclus în salariul de bază și sporul de dispozitiv, fiind regăsit în notele la anexa I. (administrație publică - funcționari "fi publici) din L. nr. 3., pentru acei salariați care au beneficiat de acesta în decembrie 2009, în temeiul art. 30 alin. (5) din L. nr. 3. și a art. 5 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 1/2010. Totuși, Agenția Județeană de P. S. C., în temeiul Ordin nr. (...), comun al M. și MFP, privind monitorizarea și controlul modului de reîncadrare a personalului la nivelul autorităților administrației publice locale, a procedat la "verificarea" acestor documente, a trimis "rezultatul verificării" acestor documente, prin A. nr. 575/(...), înregistrata la noi sub nr. 1449/(...) și a "apreciat" că aceste acte trebuie re făcute, ș"i anume prin neluarea în calcul la stabilirea noului salariu de bază a sporului de dispozitiv, fără a omite să sublinieze în final că dacă ordonatorul de credite nu va ține cont de cele semnalate, va sesiza Curtea de C. P. comunei C. a procedat la refacerea dispozițiilor de reîncadrare prin eliminarea sporului de dispozitiv, D. nr. 50, 52, 54-57 din data de (...), care fac obiectul prezentei cauze. II. Referitor A. nr. 575/(...) a A. prin care s-a precizat că "s-au constatat ... nereguli la re încadrarea personalului" precum și văzând adresa sus-numită, solicită să se aibă în vedere următoarele aspecte: • Controlul A. a fost și este unul Înafara legii, A. neavând niciun fel de atribuții lega le de control asupra activității și asupra actelor autorităților administrației publice locale. Agenția Județeană de P. S. C., a efectuat un control a modului de aplicare a L. nr. 3. și de reîncadrare a personalului și stabilire a drepturilor salariale, în baza unor atribuții conferite prin O. nr. (...), a M. și M. A. ordin a fost emis în aplicarea L. nr. 3., în speță a art. 10, text care dispune: "Monitorizarea și controlul aplicării prevederilor legale privind salarizarea personalului bugetar se realizează de către G., prin M. M., F. și P. S. și Ministerul Finanțelor Publice, potrivit atribuțiilor din domeniul de activitate al acestora". Ori, aceste două instituții, M. și MFP nu au nicidecum atribuții de acest fel în domeniul lor de activitate. A. actele normative ce reglementează organizarea și funcționarea celor două ministere, în special art. 2 și 3 din H.G. nr. 11/2009 și art. 2 și 3 din H.G. 34/2009 privind atribuțiile MMFP și respectiv MFP, rezultă că niciuna dintre acestea nu prevăd atribuții de control asupra activității autorităților publice locale, organigramei sau bugetului local. Atât Carta europeană a autonomiei locale ratificată de R. prin L. nr. 1., în art. 6, cât și L. nr. 215/2001 a administrației publice locale, în art. 81 alin. (2) lit. d) și lit. e), prevăd în mod expres și neechivoc că autoritățile publice locale au competențe exclusive în a-și stabili organigrama, numărul de personal, structura administrativă internă, și respectiv bugetul alocat în vedereaadaptării la nevoile specifice și asigurării unei gestiuni eficiente. Iar controlul de legalitate al actelor administrative este atributul exclusiv al P., conform normelor constituționale. În același sens a reținut și Curtea de A. C., care sesizată cu cerere de anulare a acestuia, a anulat O. nr. (...), declarându-l nelegal, tocmai pe acest considerent al lipsei de atribuții de control a M. și MFP, implicit a instituțiilor subordonate acestora, asupra actelor administrației publice locale. Actele administrative ale autorităților loca le sunt supuse exclusiv controlului de legalitate al P. În acest sens, precizează că dispozițiile inițiale de reîncadrare, cele din februarie, dinaintea controlului A., NU au fost contestate de P. județului C.. • În textul ei, A. A. precizează că sporul de dispozitiv este un drept "nu poate fi acordat începând cu data intrării în vigoare a L.-cadru nr. 3." Fie exprimarea A. lasă de dorit, fie nu înțelege sensul ei. Practic sporul de dispozitiv nu mai există ca sporuri în legislația aplicabilă anului 2010, într- adevăr, ele fiind incluse în salariul de bază la data de (...), din moment ce se regăsesc în anexele la lege și dacă s-a beneficiat de ele, ori așa cum însăși Curtea Constituțională admite, erau în pată la data de (...). În acest sens, art. 30 din L. nr. 3. și anexele la lege, coroborate cu art. 10 din OUG nr. 1/2010 sunt clare și precise: se vor include în salariu de baza sporul de dispozitiv, sporul de stabilitate, dacă personalul a beneficiat de ele la 3..20 1 O, inclusiv dacă au fost prevăzute în contractele colective și acordurile de muncă legal încheiate și înregistrate. • Referitor la trimiterea A. la art. 10 din OUG nr. 1., precizăm următoarele: - Sporul de dispozitiv era acordat personalului Aparatului de specialitate al P. comunei C. la (...), în baza acordului colectiv legal încheiate și înregistrate, precum și în baza unor acte administrative cu încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, și necontestate. De asemenea, acest spor nu excede legii-cadru, el fiind recunoscut de anexele la aceasta. A., în opinia noastră, acest text de lege este tocmai cel care recunoaște valabilitatea și aplicabilitatea contractelor și acordurilor colective de muncă încheiat în conformitate cu dispozițiile legii. - A. text confirmă și recunoaște caracterul obligatoriu al convențiilor colective, Încheiate cu respectarea dispozițiilor lega le, și al actelor administrative legale. Executarea contractului și acordului colectiv este obligatorie pentru părțile contractante, ele nu pot eluda obligațiile asumate prin negociere colectivă, sub sancțiunea • răspunderii părții culpabile pentru neexecutare. Mai mult, drepturile câștigate prin negociere și prevăzute în contractele și acordurile colective nu pot fi înlăturate atâta timp cât clauzele referitoare la ele nu au fost declarate nule de către o instanță judecătorească, la cererea unei dintre părți, în procedura specială. În speță, solicită observarea că nu a fost inițiată niciun fel de acțiune în nulitatea acestor clauze! Nici măcar nu a fost contestată legalitatea lor în vreun fel. Efectul implicit al D. contestate este practic suspendarea unilaterală a efectelor unui contract respectiv unui acord colectiv legal încheiat și înregistrat, respectiv reținerea unor drepturi câștigate prin negociere colectivă. Ori, conform art. 32 din L. nr. 13011996 privind contractul colectiv de muncă și a art. 246 din L. nr. 53/2003 privind Codul M., aplicarea convenției colective de muncă poate fi suspendată prin acordul de voință al părților, pe timpul grevei, ori în caz de forță majoră, deci în niciun caz în mod unilateral și fără declararea nulității clauzelor de către o instanță de judecată competentă, legal investită în acest sens. Clauzele contractului și acordului colectiv de muncă încheiate la nivelul P. comunei C. au fost consfințite și prin acte administrative cu putere de lege la nivel local, prin hotărâri de consiliu - HCL nr. D 1. de aprobare drepturilor salariale prevăzute în ele și încă din 2007 - HCL nr. 5. - privind acordarea indemnizației de dispozitiv, acte administrative necontestate și neatacate de P. județului C., singurul în măsură să conteste legalitatea actelor administrative ale autorităților publice locale. • În ce privește forța juridică a acestei Adrese A. nr. 575/(...), menționează că ea nu reprezintă nici măcar un act administrativ în sensul legii contenciosului administrativ, ci este o simplă operațiune tehnică, sancțiunea nerespectării indicațiilor ei fiind una de pur șantaj, respectiv controlul C. de C. Mai mult, răspunderea pe care și-o asumă această instituție asupra celor constatate și asupra indicațiilor date (" Controlul exercitat, rezultatul verificării și prezenta comunicare nu exonerează de răspundere ordonatorul de credite, în eventualitatea unor iregularități, constatate ulterior în legătură cu modul de reîncadrare a personalului "), ridică încă un grav semn de întrebare asupra competențelor și legalității controlului acestei instituții și asupra asumării celor constatate. • A., consideră A. A. nr. 575/(...), care a stat la baza modificării dispozițiilor de reîncadrare a personalului bugetar din cadrul P. comunei C., nelegală, dată înafara atribuțiilor din domeniul de activitate al acestei instituții și în temeiul unui ordin nelegal, precum și neasumată motiv pentru care se impune și anularea dispozițiilor emise în baza ei și revenirea la dispozițiile anterioare, prin care s-a făcut aplicarea corectă și legală a legii. III. Pe fondul problemei: D. de reîncadrare contestate ale P. comunei C., emise prin neincluderea în salariul de bază a sporului de dispozitiv, încalcă următoarele principii: 1. principiului ca la trecerea la noul sistem de salarizare nicio persoana sa nu înregistreze vreo diminuare a venitului de care beneficiază potrivit reglementărilor aplicabile În decembrie 2009 (art. 7 alin. (2) din L. nr. 3.). Referitor la acest principiu, Curtea Constituțională în exercitarea controlului de constituționalitate a acestei legi, a reținut, cu titlu imperativ, că "în intervalul 2010-2015 niciun angajat să nu cunoască, prin trecerea la noul sistem de salarizare, vreo diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit reglementărilor în vigoare. Curtea reține că noțiunea de salariu brut include, potrivit art. 155 din Codul muncii, atât salariile de bază, soldele pentru personalul militar și indemnizațiile lunare de încadrare, după caz, cât și sporurile sau alte adaos uri aflate deja În plată.", impunând menținerea În cursul anului 2010 a aceluiași salariu În plată din luna decembrie 2009! 2. principiului luării în considerare a tuturor sporurilor, indemnizațiilor sau altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă și prin acte specifice autorităților locale (art. 3 lit. c) din L. nr. 3.). Reiterează, la nivelul P. comunei C., sporul de dispozitiv a fost prevăzut prin contractul și respectiv acordul colectiv de muncă, legal încheiate și înregistrate, necontestate, și mai mult, a fost confirmate prin hotărâri ale consiliului local, toate aceste acte fiind în vigoare și perfect aplicabile la data de (...). Temeiurile legale ale acordării acestui spor de dispozitiv în decembrie 2009, sunt următoarele: 1. actul administrativ de autoritate reprezentat de HCL nr. 50/(...) prin care s-a aprobat în mod expres acordarea sporului de dispozitiv pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului. C. C., încă din 2007. 2. prevederea în acordul colectiv de muncă, negociat, încheiat și înregistrat conform legii, aplicabil pentru salariații aparatului propriu al P. comunei C. legalitatea clauzelor contractelor și acordurilor colective de muncă, prin prisma posibilității negocierii a altor clauze, precum și a altor drepturi decât cele minimale stabilite prin lege, la nivelul instituțiilor bugetare, a făcut obiectul mai multor controale de constituționalitate, Curtea Constituțională reținând că "părțile, cu respectarea acestor obligații firești (și anume respectarea clauzelor referitoare la clauzele minimale - n.a.), au toată libertatea să negocieze și alte clauze, precum și drepturi superioare" (DCC nr. 380/2004, DCC511/2006, DCC nr. 96/2008). Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, prin D. nr. 4. a reținut că "nu există nici o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă ca, în cazul a 2 salariați, care nu se găsesc în situații juridice identice sau similare, sub aspectul posturilor ocupate, atribuțiilor de serviciu, răspunderii ș.a., dar care amândoi lucrează - cu titlu de exemplu - în aceleași condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau vătămătoare, numai unul dintre ei să primească sporul corespunzător, iar cel de-al doilea să nu-l primească pentru motivul că legea sau ordonanța în baza căreia este retribuit acest din urmă salariat nu prevede acordarea acestui spor." A. indiferent că lucrează in administrația publică, în sistemul de apărare, în învățământ, în justiție, atâta vreme cât ordonatorul de credite apreciază că persoana respectivă lucrează efectiv și îndeplinește condițiile generale prescrise de legea care reglementează acordarea acelui spor, cu singura limitare de natură financiară, a încadrării și alocării în bugete loca le aprobate. 3. HCL nr. 12/(...), art. 1 prin care se aprobă acordul și respectiv contractul colectiv de muncă, precum și alocarea sumelor necesare respectării clauzelor acestora și încadrarea în prevederile bugetare. 4. HCL nr. 9/(...) de aprobare a bugetului local pe anul 2009 și HCL nr. 4/(...) de aprobare a bugetului local pe anul 2010, prin care sunt alocate și încadrate efectiv În bugetele loca le pe anii 2009, respectiv 2010, sumele necesare acordării acestui spor de dispozitiv, după cum reiese și din anexele la aceste hotărâri, respectiv notele de fundamentare. Temeiurile lega le ale includerii sporului de dispozitiv acordat În decembrie 2009 în salariul de bază, Î. cu ianuarie 2010, sunt: 1. Art. 3 lit. c) și art. 7 alin. (2) din L. nr. 3.. A. principii trebuie coroborate cu reținerea imperativă a C. C., conform căreia" nici un angajat să nu cunoască, prin trecerea la noul sistem de salarizare, vreo diminuare a salariului brut" iar prin salariu brut se înțeleg și se includ, în acest context "și sporurile sau alte adaos uri a{late deja în plată." Practic, este vorba de luarea În considerare a tuturor sporurilor și adaosurilor recunoscute la data intrării În vigoare a legii prin acte de negociere colectivă sau acte administrative și respectiv, de menținerea în cursul anului 2010 a aceluiași salariu în plată din luna decembrie 2009! 2. Ari. 30 alin. (5) din legea nr. 3., coroborat cu notele de la anexa 1/3, unde este specificat sporul de dispozitiv în administrația publică locală, reiterat și în textul ari. 5 alin. (1)lit. a) din OUG nr. 1/2010. 3. De asemenea, ari. 10 din OUG nr. 1/2010 este explicit în privința luării în considerare la stabilirea drepturilor salariale începând cu (...) a drepturilor stabilite prin contractele și acordurile colective de muncă sau prin acte administrative (" În conformitate cu prevederile art. 30 din L.-cadru nr. 33012009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acteadministrative emise cu încălcarea normelor in vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.. "") astfel încât, per a contraria, vor fi luate în considerare acele drepturi acordate prin acordurile colective și contractele colective de muncă legal încheiate, în vigoare, și pentru a căror respectare sumele necesare au fost aprobate și prevăzute în buget - in același sens s-a pronunțat recent și Tribunalul Dâmbovița, prinse nr. 53912010, ori nelegaliatea lor se constată exclusiv de către instanța de judecată, cu atât mai mult cu cât însăși L. nr. 3., în notele de la anexă, le prevede și le confirmă. Acordul colectiv încheiat la nivelul P. C. C. nu a fost declarat nelegal prin hotărâre a instanței de judecată. Mai mult, precizeză de asemenea că hotărâri le de consiliu invocate (HCL nr. 5., HCL nr. 1., HCL nr. 9. și HCL nr.4.) nu au fost atacate în contencios administrativ de către I. P. județului C., deși acesta a efectuat controlul de legalitate la acel moment. Esențial este, că atât hotărârile de consiliu, cât și acordul colectiv de muncă pentru funcționarii publici, pe anul 2009, sunt valabile, nu au fost anulate vreodată de instanța de judecată, nici măcar nu a fost contestată legalitatea lor, prin urmare sunt perfect valabile și aplicabile la nivelul lunii decembrie 2009, și trebuie luate în considerare pentru anul 2010, mai exact, în temeiul art. 30 alin. (5) din L. nr. 3., a art. 5 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 1. coroborat cu art. 3 lit. c), art. 7 alin. (2) din L. nr. 3. și art. 10 din OUG nr. 1/2010 și cu reținerile C. C., sporul de dispozitiv urma să fie introdus în salariul de bază, personalului care a beneficiat de acest spor și l-a avut efectiv în plată la (...). Față de toate considerentele de mai sus, consideră că instanța de fond în mod eronat a interpretat și aplicat prevederile lega le incidente în cauză. Prin urmare, solicită ADMITEREA RECU.ULUI formulat și casarea cu trimitere spre rejudecare, ori în subsidiar, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii noastre de anulare a D. P. comunei C. nr. 5. și nr. 5. și în consecință, obligarea pârâtului la revenirea la actele administrative de reîncadrare și stabilirea a drepturilor salariale corecte și legale, emise anterior în aplicarea dispozițiilor legale, și respectiv obligarea pârâtei la calcularea și plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale corect stabilite inițial, de care ar fi trebuit să beneficieze, și cele acordate conform actelor administrative contestate. În drept, art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 312 din Codul de procedură civilă, precum și orice alte texte invocate. A. sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele: Motivele de recurs invocate de recurent vor fi analizate împreună răspunzându-se acestora printr-un considerent comun așa cum se va artă în continuare: D. examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că instanța de fond a soluționat cauza cercetând fondul cauzei deduse judecății, că a motivat și argumentat soluția pe care a pronunțat-o și că hotărârea criticată este fundamentată atât în fapt cât și în drept. Astfel, prin dispoziția nr. 5. din (...) respectiv nr. 5. din (...) s-a eliminat sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate al celor două persoane pentru care acționează reclamantul fiind stabilit salarul fără includerea acestor sporuri, revocându-se astfel dispozițiile anterioare nr. 21 din 22 februarie 2010 și respectiv nr. 22 din 22 februarie 2010. Potrivit acordului colectiv de muncă încheiat la nivelul P. comunei C., aceste sporuri au fost negociate pentru funcționarii publici și pentru personalul contractual, situație confirmată și prin hotărâri ale C.lui local al comunei. A. acte normative și acordul colectiv de muncă nu au fost atacate înjustiție însă din punct de vedere al instanței de recurs , tribunalul a aplicat în mod corect prevederile stipulate în art.10 din OUG 1/2010 în conformitate cu prevederile art.30 din L. cadru 3.. A. prevederi arată că începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturile salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierilor sau prin alte acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care exced prevederilor L. cadru 3.. Prin urmare, prin lege s-a stabilit nevalabilitatea unor astfel de acorduri și unor acte administrative, astfel că tribunalul a procedat în mod corect neluând în considerare aceste acte, din moment ce a constatat că sporurile au fost stabilite peste prevederile legale în vigoare. De asemenea, chiar dacă O. (...) a fost abrogat de O. (...), actele emise în baza acestui ordin rămân în vigoare fiind emise și în raport cu prevederile L. 3. și OUG 1/2010. În acest sens, sunt și prevederile art.71 din L. 1. și ale art.22 din HG 833/2007 care stabilesc faptul că acordurile colective de muncă cuprind aspecte de ordin social privitor la condițiile de muncă, sănătate și perfecționare profesională, fără să dea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor prime sau sporuri neprevăzute de lege. Așa fiind, doar sporurile legal stabilite care se aflau în plată la finalul 2009 urmează să fie acordate și nu cele care au fost stabilite contrar dispozițiilor legale pentru că în sensul acesta sunt prevederile legale ale L. 3.. Așa fiind, în conformitate cu prevederile art.312 C.proc.civ., va respinge recursul declarat de reclamant și va menține în totalitate sentința civilă atacată. PENTRU A. MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul S. L. AL S. D. A. P. L. C. ÎN NUME P. ȘI ÎN C. DE R. AL S. M. DE S. F. P. D. C. P. C. C., împotriva sentinței civile nr. 4297 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...) pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 08 septembrie 2011. { F. | PREȘED.TE, D. M. JUDECĂTOR, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. GREFIER, M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...) Jud.fond. A.-M. B.
| ← Sentința civilă nr. 724/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2469/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
