Decizia civilă nr. 2754/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2754/2011
Ședința la 22 I. 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI împotriva sentinței civile nr. 2080 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta S. T. S. Z. și pârâta C. DE C. A J. S., vând ca obiect - suspendare executare act administrativ
- D. nr. 20/ (...) a Camerei de C. a J. S.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata- reclamantă prin consilier juridic în baza delegației de reprezentare nr. 1269 din data de (...), aflată la fila 26 din dosar, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
C., din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție și art. 14 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în asupra recursului. Reprezentantul intimatei-reclamante susține întâmpinarea depusă la dosar și solicită respingerea recursului declarat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile pronunțată de Tribunalul Sălaj ca nefondat, menținerea hotărâri instanței de fond ca fiind legală și temeinică, apreciind că în mod corect prima instanță a statuat că sunt incidente dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Cu privire la existența cazului bine justificat arată că la momentul efectuării controlului la societatea reclamantă organele de control au avut în vedere dispozițiile legii nr. 1., iar ulterior introducerii contestației au considerat că în speță sunt aplicabile prevederile O. nr. 1., ordin care se aplică dosar instituțiilor publice, nu și societăților comerciale. Cu privire la paguba iminentă, reprezentantul intimatei-reclamante precizează că societatea prestează servicii de transport public în M. Z., iar în urma executării deciziei contestate ar putea intra în imposibilitate de plată, întrucât singurele venituri sunt subvențiile, acordate ca diferență dintre venituri și cheltuieli. Pentru motivele arătate și cele expuse în cuprinsul întâmpinării, solicită respingerea recursului, fără acordarea cheltuielilor judiciare. C. reține cauza în pronunțare. C. Prin Sentința civilă nr. 2080 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis în parte cererea reclamantei S. T. S. Z. și în consecință s-a dispus suspendarea executării în privința: punctului A2 din decizia nr.20/(...) a C. de conturi - C. de C. S., precum și a pct.1 a încheierii nr.VI 283/(...) a C. de C. a R., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului înregistrat sub nr.(...) pe rolul T. S. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: În perioada 03.05 - (...) a fost efectuat la societatea reclamantă S. T. Z. S. , un control al de către C. de C. S. având ca temă controlul situației, evoluției și modului de administrare a patrimoniului public și privat pentru perioada (...) - (...). În urma acestui control a fost încheiat procesul-verbal de constatare nr. 1083 din (...) prin care au fost reținute anumite abateri de la regularitate (f.109- 125). Obiecțiunile reclamantei formulate împotriva acestui act de control au fost înregistrate la C. de C. S. sub nr. 291/(...), și au fost soluționate prin D. nr. 20/(...) a C. de C. S. (f.101-108), act prin care s-a dispus : La punctul A.2. stornarea din subvenție și restituirea sumei de 89.370,09lei reprezentând valoarea neamortizată a investițiilor realizate la platformele deparcare B. pe terenurile închiriate de la G. SRL Z. și cele primite în comodat de la P. municipiului Z. La punctul B.l. "stabilirea întinderii prejudiciului ca urmare a calculului eronat pentru stabilirea indemnizației de concediu de odihnă pentru directorul general al societății pe anul 2. La punctul B.2. "stabilirea întinderii prejudiciului creat ca urmare a abaterilor constatate și prezentate mai sus la pct. B2 reprezentând diferența pentru premiu pe anul 2008 (pentru realizarea indicatorilor de performanță) aprobat de AGA în anul 2009, diferența nelegală fiind acordată în baza referatului în luna martie 2010 și dispunerea de măsuri pentru recuperarea acestuia". Împotriva Deciziei C. de C. S. nr. 20/(...) reclamanta,a formulat Contestația înregistrată sub nr. 1286/(...) și înregistrată la C. de C. al J. S. sub nr. 320/(...). În soluționarea acestei contestații a fost emisă încheierea nr. VI.283/(...) a C. de C. a R. prin care a fost respinsă contestația împotriva măsurilor dispuse la punctele A2,A3,B1,B2 B3 și B4 din D. atacată. Reclamanta s-a considerat îndreptățită la suspendarea executării actelor contestate, relevând instanței faptul că procedurile de executare ar determina-o să nu fie în măsură a-și onora obligațiile contractuale asumate cu P. mun. Z. privind transportul public local de călători ceea ce ar paraliza transportul public local de călători și punând publicul călător în situația de nu se putea deplasa la și de la locurile de muncă sau în alte puncte, producându-se consecințe sociale atât pentru publicul călător cât și pentru salariații societății. Lipsa de disponibilități care s-ar crea ca urmare a punerii în executare a măsurilor dispuse prin D. nr. 20/(...) a C. de C. la termenele fixare prin aceasta ar avea ca efect imposibilitatea achiziției celor necesare bunului mers al activității având ca efect direct paralizarea funcționării societății și ca efect indirect, prin neefectuarea serviciului de transport public local de călători rezilierea contractul încheiat cu P. mun. Z. ce ar atrage indisponibilizări și insolvența societății. De asemenea, s-a relevat instanței că reclamanta s-a adresat T. S. contestând solicitând anularea actelor contestate , dosarul fiind înregistrat sub nr.(...). Articolul 15 alin. 1, raportat la 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral, trebuie să existe un caz bine justificat, corelativ cu necesitatea prevenirii unei pagube iminente, suspendarea putându-se dispune pe acest temei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cerințele cazului bine justificat și a prevenirii unei pagube iminente, sunt reliefate prin prev. art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, în sensul în care acesta este o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ, iar art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004, definește paguba iminentă ca fiind un prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public. Această îndoială serioasă a fost apreciată în cauză prin prisma mai multor considerente relevate în acțiune de către reclamantă, după cum urmează: Cu privire la dispoziția privind stornarea din subvenție și restituirea sumei de 89.370,09 lei, se arată că investițiile de amenajare a terenului închiriat de la S. SRL Z. și a celor date în comodat de P. municipiului Z. nu sunt mijloace fixe din punct de vedere al L. 1. care prevăd la art. 3 că „. corporale aferente capitalului imobilizat sunt:a) terenurile, inclusiv investițiile pentru amenajarea acestora;b) mijloacele fixe"; iar amenajările efectuate pe terenuri urmează regimul terenurilor nefiind nici acestea mijloace fixe și a astfel nu le sunt aplicabile prevederile 11,17,21 din legea 1.. În plus, se relevă că prin întâmpinarea depusă C. de C. a abandonat fundamentarea apărării pe prevederile legii 1.- și s-au întemeiat pe prevederile O. 1. act care este abrogat încă din decembrie 2008 Luând în considerare toate aceste susțineri, instanța a apreciat că, prin modul de expunere al circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, s-a creat un dubiu asupra legalității actului administrativ în ceea ce privește punctul A din decizia 20/(...) a C. de C. și a pct. 1 din încheierea nr. VI 283/(...) a C. de C. a R., urmând însă ca toate aceste aspecte să fie analizate pe fond doar în cadrul acțiunii în anulare, introdusă în baza prev. art. 218 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003. Este adevărat faptul că actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, care nu poate face obiectul analizei instanței investită cu soluționarea cererii întemeiate pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, însă nu este mai puțin adevărat faptul că această măsură trebuie privită ca fiind una de conservare, care se justifică în acele situații în care executarea actului ar fi de natură să producă o pagubă iminentă. Or, în speță este incontestabil că, prin stornarea din subvenție și restituirea sumei de 89.370,09 lei (în concret diminuarea subvenției societății cu această sumă), s-ar crea pentru reclamantă un prejudiciu cert,în condițiile în care nu va fi în măsură să-și onoreze obligațiile privind transportul public local de călători din municipiul Z. și punând publicul călător în situația de nu se putea deplasa la și de la locurile de muncă sau în alte puncte,cu consecințe negative atât pentru terți cât și pentru salariații societății. Pentru a dispune astfel, instanța a achiesat la susținerile din acțiunea introductivă conform cărora paguba iminentă trebuie apreciată prin prisma situației specifice a reclamantei care este concesionara serviciului public de cătători în municipiul Z. (f.139-144) În aceste circumstanțe, aducerea la îndeplinire a dispozițiilor actului administrativ înainte de exercitarea de către instanță a controlului de legalitate, este de natură să producă consecințe greu sau imposibil de înlăturat în cazul anulării actului, nefiind de neglijat nici consecințele sociale multiple . În privința cererii de suspendare a celorlalte dispoziții din D. C. de C. - C. de C. a J. S. nr. 20/(...) și a încheierii nr. VI.283/(...) instanța a reținut că în privința acestora nu sunt întrunite cerințele de admisibilitate privind paguba iminentă condiție prevăzută de art. 14 din Legea nr.554/2004 pentru admiterea cererii de suspendare . În consecință, acțiunea precizată a reclamantei a fost admisă în parte conform dispozitivului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI prin care solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii. În baza art. 304 alin. 1 pct. 9 Cod proc. civ., înțelege să critice soluția instanței de fond pentru motivele dezvoltate în cele ce succed. 1). În motivarea sentinței civile, instanța de fond a reținut faptul ca In prezentul litigiu ar fi întrunite ambele condiții cumulative de admisibilitate a cererii reclamantului, atât condiția ce vizează cazul bine justificat, cât și cea referitoare la prevenirea unei pagube iminente. 2). Solicită instanței de recurs să observe faptul că, prima instanță nu a circumstanțiat prevederile legale invocate la situația concretă dedusă judecății. Nu a argumentat temeinic cum sunt întrunite cele două condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ: nici în ceea ce privește cazul bine justificat și nici în ceea ce privește paguba iminentă, ci doar a prezentat unele considerații juridice de ordin general. 3). În conformitate cu prevederile art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea C. de C., cu modificările și completările ulterioare. "În situațiile În care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate. care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entități! publice auditate această stare de fapt. S. Î. prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate". 4). Or, speța de față se circumscrie exact acestei dispoziții legale întrucât, în urma auditului efectuat la S. T. S. Z. de C. de C. S., s-a constatat existența unor abateri de la legalitate și regularitate, a căror remediere s-a dispus prin decizia atacată, conducerii entității verificate revenindu-i obligația de a stabili întinderea prejudiciului, precum și luarea măsurilor legale pentru recuperarea acestuia. Solicită instanței să aibă în vedere faptul că auditorii publici externi au analizat doar un eșantion al documentelor care evidențiază efectuarea unor astfel de plăți. Din acest motiv, prin decizie, s-a instituit, în sarcina conducerii entității auditate, obligația de a lua patru măsuri pentru îndreptarea deficiențelor, pe care reclamanta le-a contestat la instanța de contencios administrativ. 5). În mod indubitabil, apreciază recurenta, în prezentul litigiu nu sunt întrunite condițiile pentru o eventuală suspendare a actului administrativ atacat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare. 6). Este adevărat că art. 14 din Legea contenciosului administrativ prevede la alin. 1: "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității-ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanțeicompetente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond." În doctrină se apreciază că instanța care este chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanțelor și intereselor prezentate. Asemenea măsuri pot fi acordate în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat și în cazul în care există un argument juridic aparent valabil, referitor la nelegalitatea aerului administrativ atacat. 7). Privitor la noțiunea de "pagubă iminentă", se reține că în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea contenciosului administrativ, s-a convenit asupra unui sens larg, avându-se în vedere nu numai sistemul clasic de prejudiciu efectiv, ci și sensul de perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice, sau după caz, a unui serviciu public. Se înțelege că, intr-o acțiune care are ca temei încălcarea unui drept subiectiv, reclamantul poate invoca, iar instanța de judecată poate reține ideea de perturbare doar dacă se află într-o legătură cauzală cu paguba. În speța de față nu putem vorbi de o pagubă și, cu atât mai puțin de una iminentă, care ar putea să îl afecteze pe reclamant, întrucât decizia nr. 20/2010 a Camerei de C. a județului S. se referă la recuperarea unor sume de bani reprezentând plata nelegală a unor așa zise drepturi acordate în baza contractului colectiv de muncă. 8). Reiese astfel că" nu recuperarea prejudiciului înregistrat prin acordarea nelegală a subvenției din partea bugetului local poate fi considerată o pagubă iminentă pentru reclamant, ci chiar nerecuperarea acestui prejudiciu, care după recuperare ar putea să capete o destinație legală. 9). Textul de lege le cere reclamanților ca, pe lângă "iminența pagubei", să înfățișeze instanței, iar aceasta să constate existența și a altor împrejurări legate de starea de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o Îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ atacat, împrejurări care să fie apte a argumenta faptul că este vorba despre "un caz bine justificat". Legea prevede că suspendarea se poate cere "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente". Acestea sunt, așa după cum s-a conturat în doctrină și în practică și după cum corect a reținut instanța de fond, două condiții care trebuie Îndeplinite cumulativ. 10). Instanța de fond a eludat faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, prezumție, care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate (actul emană de la cine se spune că emană) și pe prezumția de veridicitate (actul exprimă ceea ce în mod real a decis organul emitent). De aici, rezultă principiul executării din oficiu a actelor administrative (executio ex officio), întrucât actul administrativ unilateral este el însuși executoriu. Altfel spus, a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept și o democrație constituțională. 11). Tocmai de aceea, suspendarea actelor administrative este considerată o situație de excepție care poate fi dispusă de instanță numai în situații de excepție, poziție care este majoritară și în doctrină, unde se vorbește despre principiul revocabilității actului administrativ, nu și despre principiul suspendării acestuia, suspendarea fiind o excepție de la regula executării din oficiu. Admițând cererea de suspendare a executării deciziei emise de C. de C. a județului S., prin care s-a constatat, conform competențelor actuale, faptul că s- au produs încălcări ale legislației și s-au dispus măsuri pentru stabilirea și recuperarea unor prejudicii produse prin abateri de la legalitate și regularitate,practic s-a dat gir abuzului în administrație pentru încălcarea legilor care reglementează cheltuirea banului public și a denaturării ideii de legalitate a acestui foarte important segment al unui stat de drept, care este legalitatea în general și legalitatea cheltuirii banului public, în particular. 12). Nu în ultimul rând, solicită ca, la corecta și temeinica soluționare a recursului instanța să aibă in vedere și triplul rol al controlului exercitat de C. de C., conform competențelor și atribuțiilor ce-i revin prin lege, anume: rol sancționator, rol preventiv și rol educativ. 13). Apreciază că prima instanță ar fi trebuit să aibă în vedere faptul că, așa după cum rezultă din dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. ș) și lit. t) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, "paguba iminentă" reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, iar "cazul bine justificat" reprezintă împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă in privința legalității actului administrativ contestat. Pornind de la aceste definiții, consideră că prima instanță ar fi trebuit să constatate că în cauză nu este îndeplinită condiția existenței unei pagube iminente, dat fiind faptul că executarea deciziei nr. 20/2010 a Camerei de C. S. nu îi produce reclamantei nici un prejudiciu material, fiind vorba despre stornarea din subvenția primită nelegal și restituirea sumei de 89.370,09 lei către bugetul local al municipiului Z., astfel că nu recuperarea prejudiciului înregistrat prin plata nelegală poate fi considerată o pagubă pentru reclamantă, chiar nerecuperarea acestuia prin neexecutarea actului administrativ contestat Reclamanta nu avea dreptul sa cuprindă pe cheltuieli și să încaseze prin subvenție valoarea neamortizată a investițiilor, realizate la terenurile închiriate sau concesionate, aceste cheltuieli nu sunt pentru rute, ore sau persoane impuse de către consiliul local, ci sunt costuri aferente unor investiții realizate la bunuri închiriate, ce trebuiau valorificate, scoase din evidența contabilă numai cu aprobarea A.G.A. În ceea ce privește perturbarea gravă a funcționării societății comerciale aflată în subordinea C.ui local al municipiului Z., arată faptul că prima instanță ar fi trebuit să constatate că, din probele administrate, nu rezultă că executarea deciziei contestate ar avea, efectiv, un astfel de efect, nefiind așadar vorba despre o perturbare previzibilă, așa după cum prevede art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea contenciosului administrativ. 14). Misiunea de audit derulată de C. de C. S. a constatat că abaterile de la legalitate și regularitate au fost săvârșite cu încălcarea prevederilor art. 23 din O. nr. 1., în vigoare la momentul săvârșirii abaterilor constatate. Acest ordin ai ministrului finanțelor publice a fost abrogat prin O. nr. 3., publicat în Monitorul Oficial al R., Partea 1, nr. 835/11 decembrie 2008 Însă misiunea de audit a vizat verificarea situației, evoluției si modului ele administrare a patrimoniului public si privat al reclamantei aferent perioadei 1 iulie 2008 - 31 decembrie 2009, deci în perioada în care OMFP nr. 1. era în vigoare și producea efecte juridice. Or, atât organul de audit financiar, cât și instanțele de judecată sunt ținute să aplice lege în vigoare la momentul perioadei verificate, lucru, de care însă nu a ținut cont prima instanță, când a considerat, superficial apreciază recurenta, că ordinul ministrului finanțelor publice era abrogat, iar menționarea acestuia în susținerea temeiniciei punctului de vedere al pârâtei, ar fi creat prezumtivele premise pentru a arunca o umbră de îndoială asupra legalității actului administrativ a cărui suspendare a executării s-a solicitat. Reclamanta intimată S. T. S. a formulat întâmpinare solicitând ca în urmaanalizei recursului declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, să serețină că este nefondat și în baza prev. art. 312 cod procedură civilă să se dispună respingerea lui și menținerea în totalitate a sentinței atacate. Asupra cauzei de față, C. constată următoarele: În fapt, o echipă de auditori publici externi ai Camerei de C. a județului S., a desfășurat, în perioada 03 mai 2010 - 31 mai 2010, acțiunea privind "controlul situației, evoluției si modului de administrare a patrimoniului public si privat pentru perioada 01 iulie 2008 - 31 decembrie 2009" la S. T. S. Z., în urma căreia au fost constatate abateri de la legalitate și regularitate, ce au fost consemnate detaliat în Procesul-verbal de constatare, înregistrat sub nr. 1. mai 2010 la entitatea verificată. Procesul-verbal de constatare a fost semnat fără obiecțiuni de reclamantă. Echipa de auditori publici externi a constatat disfuncționalități și abateri de la legalitate și regularitate, care au afectat acuratețea și credibilitatea situațiilor financiare ale societății comerciale controlate, precum și producerea de prejudicii importante valoric, așa după cum rezultă din constatările menționate în procesul-verbal anterior indicat și în D. nr. 2. iunie 2010. Ulterior, reclamanta a formulat contestație, înregistrată sub nr. 291/14 iunie 2010, împotriva deciziei de măsuri, ce a fost soluționată de C. de soluționare a contestațiilor, prin Î. nr. V. octombrie 2010. Această contestație a fost formulată în temeiul prevederilor pct. 92 și următoarele din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice C. de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, ce a fost aprobat prin H. nr. 1. februarie 2009 a Plenului C. de C. a R., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea 1, nr. 78/10 februarie 2009. La data de 29 octombrie 2010, entitatea verificată a formulat acțiune introductivă la instanța de contencios administrativ, împotriva încheierii nr. V. octombrie 2010 a Comisiei de solutionare a contestatiilor din cadrul C. de C. a R. și împotriva deciziei nr. 2. iunie 2010 a Camerei de C. a județului S., prin care a solicitat anularea în tot a încheierii contestate și anularea în parte a deciziei, respectiv punctele A.2, B.1, B.2 și BA, acțiune introductivă ce formează obiectul dosar de instanță cu numărul unic (...), termenul pentru realizarea acestor măsuri fiind fixat pentru data de 28 februarie 2011. Prin acțiune, reclamanta a solicitat "suspendarea executării Deciziei C. de C. de C. a J. S. nr. 20/(...) și a Incheierii nr. 283/(...) a C. de C. a R., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației depusă la Tribunalul Sălaj împotriva Deciziei C. de C. - C. de C. a J. S. nr. 20/(...) si a Încheierii nr. V/.283//(...) a C. de C. a R. D. de coordonare și verificare a bugetelor unităților administrativ-teritoriale care face obiectul dosarului nr. (...)", în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Instanța investită cu soluționarea cauzei, prin sentința civilă recurată, a admis în parte acțiunea introductivă, suspendarea executării măsurii prevăzute la punctul A.2 al deciziei, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului de fond. Recursul declarat de către pârâtă se axează, în esență, pe susținerea conform căreia în cauză s-ar fi reținut în mod greșit că ar fi îndeplinite cele două cerințe, impuse de textul art. 14 alin. 1 și art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. Conform prevederilor art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 persoana vătămată în drepturile și interesele sale legitime poate să ceară instanței de contencios administrativ competente, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anularea actului administrativ respectiv. Din interpretarea prevederii legale incidente, rezultă că pentru suspendarea executării actului administrativ, persoana vătămată trebuie să facă dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute expres de legiuitor, respectiv a existenței unui caz bine justificat și a necesității prevenirii unei pagube iminente. Cazul bine justificat implică existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ de natură a înfrânge principiul potrivit căruia, actul administrativ este executoriu din oficiu, iar paguba iminentă constă, potrivit prevederilor art. 2 lit. s din Legea nr. 554/2004 într-un prejudiciu material viitor, dar previzibil sau în perturbarea previzibilă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. În cauză, contrar susținerilor din recurs, C. constată că intimata- reclamantă a făcut dovada îndeplinirii cumulative a acestor condiții, cum în mod corect a reținut și prima instanță. Intimata relevă cu temei că, în analiza cazului bine justificat, instanța procedează la analizarea aparenței dreptului prin prisma motivelor de nelegalitate a actului administrativ atacat, cercetarea acestor motive neavând loc în sensul analizării lor pe fond și pronunțării asupra lor, ci doar în sensul așa zisei "pipăiri a fondului cauzei". Instanța de fond a respectat astfel recomandarea (...) a CM din cadrul C.ui Europei reținând că, prin această recomandare s-a impus statelor membre ca prin normele sale interne să asigure părților îndreptățite o protecție jurisdicțională provizorie pentru a se evita producerea unor prejudicii ireparabile pe care echitatea îl impune a fi evitat în măsura posibilului. În legislația română există reglementată o asemenea procedură în cuprinsul art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 la care chiar recurenta-pârâtă a uzat, însă recomandarea invocată nu impune statelor membre asigurarea acestei protecții jurisdicționale fără posibilitatea ca în legislația în temă să se stipuleze condițiile în care se acordă această protecție jurisdicțională. Instanța de fond a constatat corect existența unui caz bine justificat pentru suspendarea executării actului administrativ, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (2) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurări, legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Situația de fapt concretă dovedită de intimata-reclamantă reprezintă un asemenea caz bine justificat, iar criticile din recurs privind neîndeplinirea acestei condiții sunt nefondate, constatându-se că au caracter general și vizează prezumția de legalitate a actelor administrative, care nu poate fi examinată în cadrul procedurii de suspendare a executării. Referitor la îndoiala serioasă apreciată în cauză se poate constata că: Reclamanta a invocat faptul că investițiile de amenajare a terenului închiriat de la SC G. I. SRL și a terenului concesionat de la P. municipiului Z. nu sunt mijloace fixe, din punct de vedere al L. nr. 1. privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, care la art. 3, prevăd că: activele corporale aferente capitalului imobilizat sunt: a) terenurile, inclusiv investițiile pentru amenajarea acestora; b) mijloacele fixe. Astfel, se afirmă că amenajările efectuate pe terenuri urmează același regim conform categoriei acestora, respectiv, nefiind cuprinse la mijloace fixe nici unele nici altele, acestea - amenajările la terenuri - nefiind mijloace fixe, sens în care nu le sunt aplicabile prevederile art. 11,17,21 din Legea nr. 1.. C. de administrație al reclamantei, în urma ședinței din data de (...) în care s-a analizat procesul-verbal al C. de C. S. nr. 1083/(...), precizează că la dataîncetării contractelor au - fost informați cu privire la H. nr. 202/(...) (Pagina nr. 147-148 din dosar) prin care a fost aprobat schimbul de terenuri intre P. municipiului Z. și SC G. I. SRL și încetarea contractului dintre societate și SC G. I. SRL. De asemenea, consideră, că amenajările de teren efectuate, nu sunt mijloace fixe, acestea fiind scoase din evidența contabilă fără a fi necesară o decizie a C.ui de A. în acest sens. În mod similar a statuat și Adunarea Generală a Acționarilor în ședința din data de (...), sintetizând că aceste investiții nu sunt mijloace fixe, aceste neurmând regimul prevederilor L. nr. 1., acestea amortizându-se prin includerea pe cheltuieli de exploatare pe o perioadă de maxim 10 ani conform arte 8 din H.G. nr. 909/1997 pentru aprobarea normelor de aplicare a L. nr. 1.. Având în vedere cele expuse, poziția societății este în sensul în care înregistrarea pe cheltuieli a valorii neamortizate a investițiilor la data încetării contractelor de închiriere este legală, iar includerea acestora în subvenție se încadrează în prevederile L. nr.92/2007 serviciilor de transport public local și a O.G. nr. 97/1999. Mai mult, se constată că prin adresa nr. 40153/(...) emisă de P. M. Z. comunicată societății la data de (...) ( f. 39, dosar fond), se arată că la această dată nu există vreun prejudiciu și în consecință societatea nu are obligația de a remite Primăriei M. Z. suma de 89.370,09 lei, ca efect al completării raportului de evaluare de către evaluator în sensul că valoarea de piață a terenului, prezentat în documentația de evaluare, cuprinde și valoarea totală a lucrărilor de amenajare a acestuia (investiții) în sumă de 90.392 lei, completare care a fost însușită de C. Local al M. Z. prin H. nr. 194/(...). În susținerea acestei poziții, s-a efectuat în cauză un raport de expertiză extrajudiciară (f. 76- 79) care concluzionează în sensul celor deja evocate. Aceleași concluzii sunt transpuse și prin adresa nr. 1283/(...) emisă de SC C. SRL (f. 87 - 89), care este auditorul extern al SC T. SA. De asemenea, în susținerea cazului bine justificat, se arată că prevederile O. nr. 1. nu sunt aplicabile în prezenta cauză, reținând că faptele pe care C. de C. le consideră că ar fi incidente acestuia respectiv trecerea pe costuri a lucrărilor de amenajare a acestuia (investiții) în sumă de 90.392 lei, operațiune efectuată în lunile septembrie, octombrie și decembrie 2009 excede perioadei de aplicare a O. nr. 1. care a fost abrogat la data de 11 decembrie 2008. Un alt aspect ce s-ar putea dovedi a fi relevant este cel conform căruia, chiar dacă acest ordin nu ar fi fost abrogat nu ar fost aplicabil în cauză societății intimate, acesta aplicându-se numai instituțiilor publice și nu societăților comerciale. De asemenea, nu poate fi ignorat că, la controlul C. de C. efectuat anterior, a fost verificată perioada cuprinsă între (...) - (...), perioadă în care au fost efectuate, de asemenea, lucrări de amenajare la aceste terenuri, lucrări care au fost trecute pe costuri fără a fi ridicate obiecțiuni în acest sens, considerându-se ca fiind corecte. Cu toate acestea, la controlul următor C. de C., în virtutea acelorași reglementări legale și contrar poziției aceleiași instituții stabilite la controlul anterior, consideră că aceste amenajări sunt mijloace fixe iar scăderea din evidența contabilă trebuia efectuată cu aprobarea AGA. Prin urmare, se afimră că ar fi fost reverificată aceeași perioadă, ajungându-se la concluzii diferite, ceea ce contravine principiului securității raporturilor juridice, precum și dreptului la o bună administrație, ceea ce presupune și ca practica organelor de control să fie unitară. Cu privire la toate aceste apărări, C. constată că ele nu sunt strict formale, ci de substanță, fiind de natură să inducă un dubiu cu privire la legalitateaactului a cărui suspendare s-a dispus la fond, motiv pentru care soluția adoptată de către tribunal va fi menținută. Este adevărat faptul că actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, care nu poate face obiectul analizei instanței învestite cu soluționarea cererii întemeiate pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, însă nu este mai puțin adevărat faptul că această măsură trebuie privită ca fiind una de conservare, care se justifică în acele situații în care executarea actului, cu privire la care există o îndoială serioasă, ar fi de natură să producă o pagubă iminentă. De asemenea, trebuie reținut că există multe situații în care, datorită specificului materiei, "îndoiala puternică" nu poate fi evidențiată în procedura sumară reglementată prin dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, dar, totuși, actul este nelegal. În opinia C., absolutizarea tezei conform căreia trebuie relevate de către reclamantă premisele unei îndoieli serioase asupra legalității actului atacat, duce la situația în care executarea unui act administrativ fiscal ar putea fi suspendată exclusiv în cazul în care ar apărea cu evidență unul dintre motivele de nulitate absolută a unui astfel de act, reducând, în mod nejustificat, sfera de aplicare a prev. art. 14,15 din Legea nr. 554/2004. Nefondată este și susținerea din recurs privind neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru prevenirea unei pagube iminente. Sunt reale susținerile intimatei conform cărora, analizând toate consecințele care se pot produce prin executarea actelor întocmite de autoritățile administrative, instanța de fond a constatat corect existența acestei condiții, prin riscul producerii unei pagube iminente pentru societatea intimată, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență. Se relevă în mod întemeiat că, cuantumul obligației fiscale stabilite prin actele contestate, efectele plății acestui debit cu privire la lichiditățile necesare pentru plata salariilor și furnizorilor, pentru onorarea obligațiilor privind transportul public local de călători din municipiul Z. și punând publicul călător în situația de a nu se putea deplasa la și de la locurile de muncă sau în alte puncte, cu consecințe negative atât pentru terți cât și pentru salariații societății, au fost avute în vedere de instanța de fond ca dovezi evidente pentru pericolul producerii unei pagube iminente și dificile de reparat pentru patrimoniul și întreaga activitate a societății intimate. De asemenea, P. mun. Z. acordă subvenții, din care sunt achitate obligațiile societății atât salariale cât și a furnizorilor de motorină, uleiuri, piese, ș.a. iar prin indisponibilizarea acestor sume de bani societatea este pusă în situația de a nu mai putea presta acest serviciu. Transportul local de călători în municipiul Z. este, în sine, un serviciu menit să satisfacă nevoile de deplasare ale cetățenilor, tocmai din acest motiv - al unui interes public - fiind subvenționat de P. municipiului Z. Nu mai puțin, punerea în executare a acestei decizii de către societate, înainte de soluționarea pe fond a contestației (mai ales în condițiile economice generale actuale) afectează iminent activitatea societății comerciale, cu impact direct asupra rentabilității acesteia, și ca o consecință, s-ar perturba previzibil funcționarea societății. Totodată, se combate în mod pertinent susținerea recurentei conform căreia stornarea din subvenția primită a sumei de 89.370,09 lei către bugetul local al M. Z. nu reprezintă o pagubă pentru societate, întrucât subvenția a fost calculată ca diferență dintre venituri (veniturile societății din vânzarea de bilete și abonamente pentru transportul public local) și cheltuieli, iar stornarea acestei sume ar însemna că, cheltuielile ar rămâne înregistrate în contabilitate, acestea fiind validate de C. Local al M. Z., conform contractului de concesiune a transportului public de călători în M. Z., dar ele nu ar mai putea fi acoperite, datorită obligării societății la stornarea acestei sume. Pentru toate aceste considerente, C. se va pronunța conform dispozitivului, luând act de prev. art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI împotriva sentinței civile nr. 2080 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 22 iunie 2011. Red.M.B./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: M. L.
| ← Decizia civilă nr. 4172/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1413/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
