Decizia civilă nr. 282/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 282
Ședința publică din 26 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: F. T. JUDECĂTORI: M. H.
M. B.
GREFIER: M. ȚÂR
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. F. P. A M. C.-T. împotriva Sentinței civile nr. 2132 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui C. în contradictoriu cu intimata SC H. C. L. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite-taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, recursul este declarat în termen.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatei - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate .
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art. 10 alin.2 , art.20 din L. nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A P rin Sentința civilă nr. 2132 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea reclamantei SC H. C. S. L. împotriva pârâtei A. F. P. A M. C. T. și în consecință: A fost obligată pârâta AFP a M. C. T. să restituie reclamantei suma de 5.649 lei - taxă primă înmatriculare cu dobânda legală de la data achitării - (...) până la data restituirii integrale. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 595 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Pârâta A. F. P. a mun. C. T. este cea care a încasat suma reprezentând taxa specială de înmatriculare, așa cum atestă actul de la f.7, împrejurare necontestată de reprezentanta acesteia, aspect care îi conferă calitate procesuală pasivă în cererea de obligare a sa la restituirea acesteia. Instanța constată că reclamanta a achitat la data de (...) suma de 5.649 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, ori la acea dată nu erau în vigoare prevederile OUG 5., prevederi care potrivit principiului neretroactivității legii nu puteau fi aplicate. Considerând nelegală perceperea acestei diferențe de taxe s-a adresat pârâtei, cu solicitarea de a-i fi restituită însă aceasta a refuzat, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune. Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale U. E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar. Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din T.ul Comunității E., aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de J. a C. E., care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta. T. a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin L. nr. 3. sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea L. nr. 3. prin OUG nr. 1., a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. T. a observat, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în R., fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R., după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantei, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al U. E. și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în R., astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din T.ul Comunității E.. Nu poate fi reținută susținerea pârâtei că ne-am afla într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de J. a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din T.. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a C. E., dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din T.ul instituind Comunitatea E., acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor T.ului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul U. E. statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față. Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamantă este una interzisă de dispozițiile art. 90 din T.ul C. E. și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care R. a aderat la U. E. reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din L. nr. 554/2004, a admis acțiunea formulată și a dispus în consecință. În conformitate cu dispozițiile art.3 alin.3 din OG 9., pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 5.649 lei, începând cu data de (...) până la achitarea integrală a sumei, dispoziții incidente speței. În baza art.274 C.pr.civ., tribunalul a obligat pârâtă să plătească reclamantei suma de 595 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial (f.19-20). Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. A M. C. T.,reprezentata prin D. G. a F. P. a judetului C., solicitând admiterea recursului si modificarea sentintei atacate astfel: I. in principal, in sensul respingerii actiunii ca neintemeiata si II. in subsidiar, in sensul admiterii in parte a actiunii si respingerea cererii de obligare a pârâtei la plata dobanzii legale solicitate de intimatul reclamant in temeiul dispozitiilor art.1082 si art.1084 Cod.civ. In drept, își intemeiază recursul pe motivul prevazut de dispozitiile art.304 pct.9 si art.304 ind.l Cod proc.civ. În motivare s-a arătat că: I. In fapt, prin sentinta civila nr. 2132/(...), Tribunalul Cluj a admis actiunea reclamantei si a obligat institutia pârâtă sa restituie acestuia suma de 5.649 lei achitata cu titlu de taxa prima inmatriculare, cu dobanzile aferente in conformitate cu prevederile in materie civila, apreciind ca taxa de prima inmatriculare achitata de reclamanta este interzisa de dispozitiile art. 90 din T.ul C. E.. Apreciază hotararea ca fiind netemeinica si nelegala din urmatoarele considerente: l).In primul rand, in mod nelegal T. s-a pronuntat asupra interpretarii dispozitiilor art. 90 din T.ul instituind Comunitatea E. , intrucat singura competenta in a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție C. 2).In al doilea rand, T. s-a pronuntat asupra neconcordantei intre prevederile art. 214"1-214"3 din L. nr. 571/2003 si cele ale tratatelor europene invocate, in special cu art. 90 din T.ul Comunitatii E., intrucat competenta de a constata aceste incalcari revin Curtii Constitutionale conform principiului constitutional reglementat la art. 20(2) "daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale. Fiind vorba despre un principiu constitutional, orice lege sau ordonanta, sau prevederi ale acestora care nu sunt in acord cu legea fundamentala trebuie constatate ca atare de catre Curtea C. in temeiul art. 145 din Constitutie. 3). III al treilea rand, pe fondul cauzei, sentinta este neintemeiata pentru urmatoarele considerente: 3a). Reclamanta a achitat taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule in temeiul unor dispozitii legale in vigoare, respectiv in baza prevederilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din L. nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 311 - 312 din H. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a L. nr.571/2003. 3b). Dispozitiile art. 214" 1 si urmatoarele din L. nr. 571/2003 privind Codul fiscal NU CONTRAVIN prevederilor tratatelor europene invocate: In lipsa unei armonizari la nivelul U. E. in domeniul impozitarii autovehiculelor, statele membre sunt libere sa aplice astfel de taxe si sa stabileasca nivelurile acestora. Este binecunoscut faptul ca art.90 din T.ul CE., reprezinta unul din temeiurile de baza ale consacrarii liberei circulatii a bunurilor si serviciilor in cadrul tarilor membre comunitare, instituind regula in conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie sa se abtina a institui, respectiv sunt obligate sa inlature orice masura de natura administrativa, fiscala sau vamala, care ar fi de natura a afecta libera circulatie a bunurilor, marfurilor si serviciilor in cadrul U. E.. Norma indicata se refera la interzicerea masurilor protectioniste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse nationale, prin care s-ar putea crea o situatie de discriminare negativa sau un statut de vadit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare. In speta, taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule (taxa de prima inmatriculare) NU S-A APLICAT EXCLUSIV autoturismelor second- hand provenind din alte state membre ale U., ci s-a aplicat TUTUROR AUTOTURISMELOR NOI SAU SECOND-HAND INMATRICULATE PENTRU PRIMA DATA IN R., INDIFERENT DE PROVENIENTA LOR GEOGRAFICA SAU NATI.ALA, respectiv s-a aplicat si autoturismelor noi provenite din alte state membre ale U., autoturismelor noi si second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale U. (Asia, America, etc), precum si, cel mai important, autoturismelor noi din productia nationala a R. Aceasta taxa s-a achitat inclusiv pentru autoturismele si autovehiculele noi din productia nationala a Romaniei, respectiv pentru marcile Dacia, Daewoo, Aro, precum si pentru orice alte marci de autoturisme si autovehicule comerciale cu masa totala maxima autorizata de pana la 3,5 tone inclusiv, supuse inmatricularii si fabricate in R., criteriul unic fiind ca aceste autoturisme si autovehicule sa se afle la prima inmatriculare in R.. Ca urmare, instituirea criteriului ""primei inmatriculari in R." confera taxei speciale un caracter de maxima generalitate care nu depinde in nici un fel de provenienta geografica sau nationala a acestor autoturisme si autovehicule, situatie in care nu se poate vorbi in nici un caz de incalcarea vreunui principiu fundamental inscris in tratatele europene si comuni tare (principiul nediscriminarii produselor importate cu produsele interne, principiile fundamentale referitoare la libera circulatie a marfurilor pe teritoriul U. E.) si nici de incalcarea art.90 din T.ul CE, nefiind vorba despre o masura protectionista sau de discriminare negativa a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima inmatriculare in R., in comparatie cu autovehiculele provenite din R., aflate in aceeasi situatie de prima inmatriculare in R.. Precizam ca, nici chiar Comisia E. nu este impotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei inmatriculari, ci doar a modului de determinare a taxei. De asemenea, precizează pârâta ca principiul "poluatorul plateste", pe care se bazeaza instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul U. Mentionează ca 16 state membre ale U. E. practica in prezent o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor (printre care Grecia, D.emarca, Spania, Ungaria, Belgia, Olanda, Cipru, etc). Mai mult, se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de inmatriculare, in prezent fiind in discutie la nivelul C. E. un proiect de directiva in acest sens, proiect care, dupa aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre. II. Prin cererea de chemare in judecata reclamanta intimată a solicitat restituirea sumei de 5.649 lei reprezentand taxa speciala de prima inmatriculare precum si dobanzile aferente acestei sume calculate de la data achitarii taxei si pana in momentul restituirii efective a sumei conform art.1082 si 1084 Cod civil. In considerentele hotararii, instanta de fond a retinut in mod gresit prevederile privind acordarea dobanzii legale ca fiind aplicabile in prezenta cauza. A., in temeiul art.1082 si 1084 Cod civil, instanta a obligat pârâta la plata dobanzii legale de la data achitarii taxei ((...)) si pana la resituirea efectiva. Apreciază ca in cauza prevederile art.1082 si 1084 cod civil nu sunt aplicabile pentru urmatoarele considerente: Cu toate ca instanta retine ca daunele-interese vizeaza o obligatie care are ca obiect o suma de bani, părând a aplica regimul juridic specific acestora, din moment ce a dispensat reclamanta de probatiunea prejudiciului, în realitate, a integrat sediul materiei propriu acestui gen de obligatii în dreptul comun al daunelor, a evaluat judiciar prejudiciul, aplicând, în consecinta, un regim juridic sui generis, exclus de a se identifica cu vreun regim juridic legal existent si deci incompatibil cu o aplicare corecta a legii. In cazul obligatiilor care au ca obiect o sumă de bani, daunele - interese pentru neexecutare sau executare cu intarziere nu pot cuprinde decât daunele moratorii, adică dobânda legală, cu exceptia regulilor speciale în materie de comert, fidejusiune si societate, asa cum dispune art. 1088 alin. 1 C.civ. Stabilind, în speta, în mod corect, faptul ca dauna vizeaza o obligatie care are ca obiect o suma de bani si ca debitoarea datoreaza daune de întârziere, instanta trebuia sa diferentieze obligatiile cu acest obiect de restul obligatiilor de a da si de a face. Obligatiile care au ca obiect o suma de bani sunt supuse unui regim juridic distinct, concretizat atât prin determinarea conditiilor în care se pot acorda, cât si sub aspectul fixarii lor, având consacrat sediul materiei în dispozitiile art. 1088 - 1090 C.civ., neidentificat de catre instanta. Legiuitorul a stabilit în mod forfetar aceste daune, sub forma dobânzii legale, pornind de la ideea ca lipsa de folosinta a unei sume de bani provoaca creditorului un prejudiciu legal, constând în cuantumul dobânzi lor datorate pe perioada întârzierii la executare. Potrivit art. 1088 C. civ. : " (1) La obligatiile care au avut obiect o sumă oarecare, daunele - interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comert, de fidejusiune si societate. (2) Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată,afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept". Aceasta înseamna ca evaluarea daunelor-interese este legala, iar reclamanta nu putea pretinde drept echivalent al prejudiciului încercat prin întârziere la executare decât dobânda legala care reprezinta un echivalent predetenninat al daunelor moratorii. Prin urmare, dauna moratorie, folosul nerealizat si dobânda legala sunt sinonime în cadrul obligatiilor care au ca obiect o suma de bani, iar temeiul juridic al obligării la despăgubiri îl constituie art. 1088 alin. 1 C.civ. care a instituit prezumtia economica a productivitatii banilor si a evaluat aceasta productivitate la nivelul dobânzii legale. De aceea, judecatorul poate evalua si acorda beneficiul nerealizat la nivelul dobânzii legale, fără a cere vreo alta dovada a existentei si întinderii prejudiciului. De altfel, inserarea în cuprinsul art. 1088 alin. I C.civ. a mentiunii ca daunele-interese nu pot cuprinde decât dobânda legala, înseamnă ca acesta constituie criteriul obligatoriu de comensurare prestabilita a daunelor- interese la nivelul dobânzii legale, cu exceptiile instituite în materie comerciala, fidejusiune si societate, unde daunele interese pot depasi acest nivel (prin cumul cu dobânda legala). Totodata alin.2 al art.1 088 C. civ. prevede in mod special ca daunele interese pentru neexecutare sunt datorate, de regula, din ziua chemarii in judecata, simpla notificare prin intermediul executorilor judecatoresti nefiind suficienta pentru datorarea si acordarea lor. De la aceasta regula exista unele exceptii prevazute de lege, cand, fie ca dobanda legala este datorata de la data somarii prin executor judecatoresc (ex. in materia fidejusiunii - art.1669 Cod civil), fie ca ea se datoreaza de drept, fara indeplinirea nici unei formalitati (ex. in materia contractului de mandat - art.1550 Cod civil). Fata de cele expuse, consideră ca raportarea instantei de judecata la criterii juridice, de stabilire a daunelor-interese si de determinare a întinderii lor era obligatorie, iar cadrul juridic existent la momentul judecarii cauzei, permitea instantei de judecata sa le releve si sa le aplice corespunzator. Complementar dispozitiilor Codului civil, daunele-interese în obligatiile care au ca obiect o suma de bani au fost reglementate prin O. G. nr. 9. privind nivelul dobânzii legale pentru obligatii banesti. A. dobânda legala, potrivit articolului 3 alin. 3 din aceasta Ordonană este cea stabilita la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de B., diminuat cu 20%. Nivelul taxei oficiale a scontului în functie de care se stabileste dobânda legala, este cel din ultima zi lucratoare a fiecarui trimestru, valabil pe întregul trimestru urmator. Nivelul taxei oficiale a scontului se publica în "Monitorul Oficial al României, Partea 1, prin grija B. N. a R. În alta ordine de idei, consideră pârâta ca cererea de acordare a dobanzii legate calculata de la data achitarii taxei de prima inmatriculare si pana la data platii efective ar fi trebuit să fie respinsă pentru ca dauna de Î. este datorată doar din ziua chemarii in judecata, si solicită instantei sa modifice sentinta civila recurata in sensul respingerii cererii de acordare a dobanzii legale de la data achitarii taxei de prima inmatriculare si pana la data platii efective. Solicită judecarea cauzei si in eventuala lipsa de la dezbateri in temeiul art.242 alin.2 c.proc.civ. Institutia pârâtă este scutita de la plata taxei de timbru si a timbrului judiciar potrivit dispozitiilor art.17 din L. nr.146/1997. Depune prezenta cerere de recurs in doua exemplare pentru comunicare cu intimata. Reclamanta intimată S. H. C. S. L. a formulat întâmpinare solicitândinstanței respingerea recursului formulat de A. F. P. a municipiului C. T., si mentinerea in totalitate a sentintei civile nr. 2132/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar civil nr. (...). În motivare s-a arătat că: Prin introducerea art.214 indic. I si art.214 indic.3 din Codul Fiscal, s- a instituit perceperea unei taxe de prima inmatriculare pentru autoturismele de ocazie inmatriculate in alt stat membru al UE, aduse in R., in vederea reinmatricularii lor pe teritoriul tarii noastre. Prin aplicarea acestei taxe de prima inmatriculare s-a creat un regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele aduse din statele membre ale UE in scopul reinmatricularii in R., fata de situatia in care automobilele deja inmatriculate in R. nu mai sunt supuse altor taxe in cazul revanzarii si reinmatricularii lor pe teritoriul R. sau pe teritoriul altui stat membru UE. Pe langa caracterul evident discriminatoriu al acestei taxe este foarte pregnant si aspectul protejarii indirecte a vanzarii de autoturisme autohtone sau a celor straine care se vand direct prin filialele sau reprezentantele marilor firme producatoare sau care comercializeaza autoturisme straine. Prin introducerea acestor prevederi in Codul Fiscal s-a adus atingere T.ului Comunitatii E. care la art.90 paragraful 1 statueaza in mod imperativ si expres ca "nici un stat membru nu aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decat cele ce se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare". In conformitate cu disp.art.148 alin.2 din Constitutia Romaniei prevederile tratatelor constitutive ale U. au prioritate fata de dispozotiile contrare din legile interne. A..4 ale aceluiasi articol , prevede, ca, intre alte institutii, autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiile rezultate din alin.2 al art.148 din Constitutia R. In ceea ce priveste disp.Ordonantei 5. apreciază că acest text de lege nu este aplicabil cazului reclamantei. A., potrivit art. 14 din OUG nr. 5., la data intrarii in vigoare a acestui act normativ (1 iulie 2008) se abroga art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 C. fisc., texte ce reglementeaza taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule. Cu toate acestea, O. de urgenta nr. 5. nu a intrat in vigoare in ceea ce priveste modificarea Codului fiscal (abrogarea art. 2141 - 2143 C. fisc.) Conform art. 4 alin. 1 din Codul fiscal, orice modificare sau completare a Codului se face numai prin lege, iar in sensul art. 4 alin. 2 din acelasi act normativ, modificarile sau completarile intra in vigoare cu incepere din prima zi a anului urmator celui in care a fost adoptata prin lege. Totodata, instanta de fond a stabilit in mod corect ca in cauza de fata nu se pune problema competentei Curtii de J. a C. E. in sensul interpretarii prevederilor comunitare concluzionand ca nu se pune problema in aceasta speta a interpretarii disp.art.90 din T.ul instituind Comunitatea E.. In mod corect au fost inlaturate si sustinerile recurentei parate in ceea ce priveste aplicabilibilitatea dispozitiilor art. 11 din OUG 5. raportat la douamotive, unul privind incompatibilitatea taxei de prima inmatriculare cu dreptul comunitar care atrage imposibilitatea compensarii taxei de poluare si a taxei prevazuta de art.214 ind.l Cod fiscal, si al doilea motiv care priveste data intrarii in vigoare a OUG 5.. (1 iulie 2008), astfel incat daca s-ar fi acceptat aplicarea in cazul de fata a acestui text de lege s-ar fi incalcat principiul neretroactivitatii legii. Avand in vedere aceste motive, apreciază ca recursul este neintemeiat, solicitând respingerea lui cu consecinta mentinerii in intregime a efectelor sentintei civile nr. 2.. Analizând motivele de recurs prin prisma dispozițiilor art. 304, 304 ind. 1 Cod proced. civilă, Curtea reține următoarele: Recurenta critică hotărârea instanței de fond invocând pe de-o parte faptul că doar Curtea E. de J. este competentă să interpreteze art. 90 din T.ul CE iar pe de altă parte că doar Curtea Constituțională poate verifica compatibilitatea normelor interne cu cele ale tratatelor internaționale. Ambele susțineri sunt eronate și în evidentă contradicție cu principiile generale ale dreptului național și internațional, inclusiv comunitar. A., în baza principiului efectului direct al tratatelor comunitare, judecătorul național are obligația de a analiza și interpreta dreptul comunitar, doar în ipoteza unor eventuale ,, acte neclare,, putându-se pune problema unei eventuale întrebări preliminare, adresată C. Cu alte cuvinte, compatibilitatea normelor interne cu dispozițiile comunitare este în primul rând atributul judecătorului național, devenit în acest caz judecător comunitar și nicidecum a Curții Constituționale ale cărei atribuții sunt expres și limitativ prevăzute în L.47/1992. În ceea ce privește fondul litigiului, în cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.ul privind instituirea comunităților europene. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second- hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iarconform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Referitor la eventuala incidență a disp. O. nr. 5., Curtea constată următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin H. nr. 6.. Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141 - art.2143 C.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din T.. Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamanta-intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: C.J.C.E., cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de O. nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de O. nr. 5. dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii unei părți din taxă prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Împrejurarea că la nivelul U. E. s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O. nr. 5. nu este contrară T.ului (procedura de infringement) nu are nicio influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile T.ului. Din această perspectivă, aplicarea O. nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge recursul declarat de A. F. P. A M. C.-T. împotriva sentinței civile nr.2132 din 11 iunie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, F. T. M. H. M. B. GREFIER, M. ȚÂR R ed.M.H./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: G. G.
| ← Decizia civilă nr. 4542/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1168/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
