Decizia civilă nr. 55/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 55
Ședința publică din 12 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. H.
JUDECĂTORI: M. B.
F. T.
GREFIER: M. ȚÂR
S-a luat în examinare recursul formulat de contestatoarea SC S. SRL B. împotriva Încheierii civile pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. N. în contradictoriu cu intimata D. G. A F. P. A J. B.-N. având ca suspendare executare act administrativ art.15 din Legea nr.554/2004.
La apelul nominal, la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 6 lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată, după preschimbarea termenului, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatului
- întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului declarat ca nefundat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art. 10 alin.2 , art.20 din Legea nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. De asemenea, instanța constată că la dosarul de fond nu există dovada comunicării încheierii recurate, dispozițiile art.310 C.pr. civilă nu sunt incidente, acest aspect nu va fi pus în discuție. Curtea reține cauza în pronunțare. CURTEA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin încheierea din 1 octombrie 2010 pronunțată în dosar nr.(...) al Tribunalului B. N. a fost respinsă ca nefondată cererea de suspendare a executării deciziilor nr.9532 din (...) și 29531 din (...) emise de A. F. P. B. și a deciziei nr.28 din (...) emisă de D. G. a F. P. B.-N. . Pentru a dispune astfel instanța reține că în accepțiunea legii cazurile bine justificate sunt reprezentate de împrejurările legate de starea de fapt și drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public. Prin urmare, suspendarea actului administrativ este reglementată ca excepție de la aplicarea principiului conform cu care actul administrativ cu caracter unilateral se execută din oficiu (acesta beneficiind de prezumția de legalitate și de veridicitate), în scopul acordării unei protecții provizorii a drepturilor și intereselor particularilor până în momentul în care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, însă pentru ca această măsură excepțională să poată opera, nu este suficient doar ca partea interesată să susțină că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, ci trebuie să prezinte argumente pe baza cărora să se poată realiza o analiză în concret a cazului bine justificat și a iminenței unei pagube în raport cu natura și amploarea măsurii dispuse prin actul contestat. Or, în speță, se constată că, în condițiile în care, în motivarea cererii de suspendare a executării, reclamanta, întemeindu-se pe considerentele prezentate în motivarea acțiunii în sensul calculului nelegal al sumei de 6.487 lei reprezentând taxă pe valoare adăugată aferentă lunii ianuarie 2004 și respectiv 11.452 lei reprezentând obligații de plată accesorii, a invocat doar faptul că executarea deciziilor prin care aceste sume au fost stabilite îi aduce grave prejudicii în desfășurarea activității, fără a menționa, în concret, care sunt acele împrejurări de fapt și de drept care pot constitui indicii de răsturnare a prezumției de legalitate și care să facă verosimilă iminența producerii unei pagube. Împotriva soluție menționate a declarat recurs reclamanta S. S. SRL solicitând admiterea, modificarea încheierii în sensul admiterii cererii de suspendare. În susținerea celor solicitate se arată că în speță sunt incidente cerințele cerute de legea contenciosului . Astfel se arată că în ceea ce privește existența unui caz bine justificat legiuitorul arată în dispozițiile art.2 lit.t că sunt acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ. Ori întreaga motivare a plângerii nu face altceva decât să demonstreze nelegalitatea evidentă a actelor emise și culpa flagrantă a unei persoane din angajații entităților ce au emis actele contestate. Culpa acelei persoane este evidențiată chiar în decizia atacată, doar că este apreciată cu îngăduință, fiind angajatul lor și o consideră ca scuzabilă, ceea ce evident că instanța nu-și poate însuși. În concret în plângere s-a arătat că, petenta S. S. S.R.L. B. este plătitoare de taxă pe valoarea adăugată și prin decontul pentru luna ianuarie 2004, depus sub nr. 3961/(...) la organele A. F. P. a M. B., scadent la plată la (...), înregistrează o obligație de plată cu titlu de taxă pe valoarea adăugată de 6.487 lei. Nu se contestă de către nici un organ fiscal că decontul în cauză pentru luna ianuarie 2004 a fost depus în termen legal, în concret la (...), el devenind scadent Ia (...). Însă, reprezentantul A. F. P. a M. B. comite o eroare și nu înregistrează acest decont, respectiv nu-l procesează și prelucrează în evidențele de debit ale reclamantei. De la această dată, reclamanta și-a achitat cronologic sumele comunicate ca fiind debit de-a lungul mai multor ani, dar evident că acel debit de 6.487 Iei nu a mai figurat în evidențele A. F. P. a M. B. și nu apare ca fiind achitat. Înainte de a analiza prescripția dreptului organului fiscal de a mai stabili obligația fiscală în cauză și lipsa oricărei vinovății a reprezentanților reclamantei cu privire la neachitarea acelui debit, trebuie să remarcăm faptul că la (...) S. "S." S.R.L. figurează ca un sold de rambursat la taxa pe valoarea adăugată în sumă de 5.404 lei, valoric reflectat în decontul lunii ianuarie 2004, depus la (...). Prin urmare, în situația dată, dacă era procesat și prelucrat, respectiv înregistrat de reprezentantul A. F. P. a M. B. decontul respectiv, între cele două sume de 5.404 lei ce reprezintă sold de rambursat către reclamantă și debitul în sumă de 6.487 lei datorat pentru luna ianuarie 2004 opera de drept o compensare, în baza disp.art. 116 Cod Fiscal, astfel încât fără nici o altă plată Ia (...) reclamanta rămâne datoare cu un debit de 1.083 lei și nicidecum cu 6.487 Iei la care s-au calculat accesoriile în discuție. Prin urmare în nici un caz reclamanta nu poate fi obligată la plata accesoriilor în discuție și apreciem nici a sumei debit de 6.487 lei, aceasta fiind prescrisă. Dar, revenind la situația de fapt generată de neprocesarea de către reprezentantul A. F. P. a M. B. a decontului depus de reclamantă în termenul legal pentru luna ianuarie 2004 la (...) reclamanta primește Decizia nr. 9532/(...) și Decizia de C. nr. 29.531/(...) prin care i se aduce la cunoștință că ar fi datoare cu debitele menționate în aceste decizii ca reprezentând accesorii la decontul de taxă pe valoarea adăugată pentru luna ianuarie 2004. Doar cu această ocazie reclamanta a luat la cunoștință de existența acestor pretinse debite care în nici un caz nu-i pot fi imputate. Mai trebuie remarcat faptul că reclamanta, în toate deconturile de taxă pe valoarea adăugată depuse ulterior celui din ianuarie 2004 a menționat de bitul în discuție de 6.487 lei aferent lunii ianuarie 2004, fiind de neînțeles cum reprezentatul A. F. P. a M. B. nu a luat în considerare acest debit ce trebuia să-i stingă cronologic prin plățile făcute ulterior de reclamantă. Este surprinzător faptul că prin decizia atacată 28/(...) doar în considerentul de a menține obligațiile fiscale stabilite prin actele de impunere arătate, după ce în mod corect se reține că într-adevăr decontul depus de contestatară la A. F. P. a M. B. pentru luna ianuarie 2004 și înregistrat sub nr. 3961/04/(...) a fost scăpat de la procesare, fiind operat și prelucrat numai în luna decembrie 2009, se apreciază că: în raport de numărul mare de declarații fiscale această eroare este scuzabilă; calculul accesoriilor ar fi corect efectuat prin raportare la dispozițiile art. 134 alin.3 coroborat cu art. 157 alin. 1 din Codul Fical prin care se stabilește exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată care determină și momentul în care se datorează majorări de întârziere pentru neplata taxei pe valoarea adăugată și că având în vedere că în perioada în care eroarea și-a produs efectele, contestatoarea, chipurile, a folosit în interes propriu sumele reprezentând obligațiile fiscale neachitate, ar fi logic ca majorările de întârziere să fie suportate de ea. Se pune întâi problema dacă suma debit de 6.487 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată aferentă lunii ianuarie 2004, scadentă la (...), și implicit accesorii le acestora, mai poate fi stabilită în sarcina reclamantei la (...), sau este prescirs dreptul organului fiscal de a mai stabili această obligație fiscală mai veche de 5 ani. Potrivit dispozițiilor art. 134 alin.9 coroborat cu dispozițiile art. 157 alin.l din Codul Fiscal exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată o reprezintă data la care contribuabilul are obligația de a depune decontul de taxă pe valoarea adăugată, în speță în (...). Având în vedere dispozițiile art. 91 din Codul Fiscal, potrivit cărora dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, stabilirea unei obligații fiscale scadente la (...), la data de (...), este înafara termenului de prescripție. Se pune apoi problema răspunderii pentru eroarea comisa, respectiv împrejurarea care a dus la nașterea accesoriilor calculate de 11.452 lei. Neplata la termen a debitului care trebuia făcută automat prin compensarea taxei pe valoarea adăugată de rambursat la sfârșitul anului 2003cu cel datorat pentru ianuarie 2004, se datorează neluării în evidență, respectiv neprocesării declarație depuse de reclamantă la A. F. P. a M. B. Prin urmare, prin depunerea decontului de către reclamantă la termenul legal și cuprinderea debitului și în deconturile ulterioare până la zi, reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile legale care îi reveneau și nu-i poate fi reținută nici o culpă pentru neevidențierea debitului respectiv în fișa debitelor aflate la A. F. P. a M. B. Discuția, s-ar putea pune cu privire la suma de 1.083 lei ce ar fi rămas în urma compensării de drept cu taxa de valoarea adăugată de rambursat pentru anul 2003, dar și acest debit de 1.083 lei nu se datorează vreunei conduite culpabile a reclamantei, astfel că ea nu poate fi obligată la plata unor accesorii până în anul 2010. De altfel, dacă această sumă de 1.083 lei ar fi fost evidențiată ca debit ea ar fi fost dedusă cronologic la prima plată făcută de reclamantă în luna martie 2004 și nu ar fi produs accesoriile despre care se face vorbire. Ca atare se concluzionează este de domeniul evidenței că accesoriile în discuție sunt geșit calculate și în nici un caz nu pot fi imputate reclamantei, căreia așa cum s-a arătat nu i se poate reține nici o culpă în nașterea acestor obligații. Eroarea neprocesării decontului de taxă pe valoarea adăugată nu este în nici un fel scuzabilă, ci chiar impardonabilă, dar ea nu a făcut obiectul contestației analizate, astfel că nu poate justifica respingerea contestației. Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele: Suspendarea executării actelor administrative intervine atunci când legea o prevede în limitele și condițiile instituite de aceasta. În acest sens legea contenciosului administrativ pe care se fundamentează cererea prin art.15 prevede că, suspendarea executării actului administrativ unilateral Tot astfel, prin art. 14 se prevede că „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente… persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral."; Același act normativ cu privire la paguba iminentă în art. 2 lit. s o definește ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidența sau după caz perturbarea gravă a unei autorități publice ori a unui serviciu public iar prin art. 2 lit. t definește cazul bine justificat ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului. Din prevederile enunțate reiese că poate fi dispusă măsura suspendării ori de câte ori există un caz bine justificat și o pagubă iminentă pe care executarea actului autorității ar produce-o reclamantei. Cu alte cuvinte suspendarea se poate dispune în situația în care sunt întrunite cumulativ cerința îndoielii asupra legalității actului, o aparență care atestă un „caz bine justificat"; și un prejudiciu material viitor, previzibil ce relevă o „pagubă iminentă";. În cauză așa cum corect a reținut și prima instanță nu se poate vorbi de întrunirea cumulativă a cerințelor enunțate. Reclamanta nu a arătat elemente concrete ori împrejurări legate de starea de fapt și de drept care ar fi de natură să creeze o indoiala serioasă în privința legalității actelor administrativ fiscale după cum nu a propus în acest sens nici probe. Prin demersul său a relevat modalitatea de stingere a datoriilor către buget, maniera de compensare de stingere a plăților iar aceste elemente sunt chestiuni distincte de stabilirea creanțelor fiscale și nu au relevanta în emiterea actului fiscal contestat. În plus analiza celor evocate de recurentă este necesar a fi făcută sumar și în aparență pentru a stabili împrejurări ce relevă nevalabilitatea. Simpla afirmație că organele fiscale au săvârșit erori și a ajuns la concluziineîntemeiate fara a se dovedi aceasta nu constituie motiv esențial de reținere a existenței cazului bine justificat în sensul normelor enunțate. La aceasta se adaugă și faptul că recurenta nu a dovedit nici faptul că prin executarea actului fiscal ar fi iminentă producerea unui prejudiciu, ca executarea ar duce la imposibilitatea plăților angajate în executarea activității desfășurate. Ori în aceste circumstanțe nu se poate reține în cauză întrunirea cerințelor cerute de normele mai sus indicate. Prin urmare față de cele arătate în temeiul art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursul declarat de SC. S. SRL împotriva încheierii civile din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului B. N. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. H. M. B. F. T. GREFIER M. ȚAR R ed.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.A. Petruta M
| ← Decizia civilă nr. 777/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5110/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
