Decizia civilă nr. 777/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.777/2011
Ședința din data de 22 februarie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : A. C. JUDECĂTOR : M. S. JUDECĂTOR : M. I. I.
G. : L. F.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. A J. M. PRIN A. F. P. A M. B. M. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 3874 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Sălaj, în contradictoriu cu intimata SC B. A. S., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 22 februarie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei o cerere de amânare formulată de intimata SC
B. A. S. în vederea angajării unui apărător.
Curtea, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art.3 pct.3 C.pr.civ coroborat cu art. 8 și art.10 din L. nr. 554/2004 și analizând cererea de amânare formulată de intimata SC B. A. S. o apreciază a nefiind întemeiată și prin urmare o va respinge, având în vedere data formulării recursului și data îndeplinirii procedurii de citare cu intimata SC B. A. S., respectiv 11 ianuarie 2011. Totodată, se reține că până la această dată intimata reclamantă nu a făcut dovada depunerii timbrului judiciar în valoare de 0,3 lei, fiind citată cu această mențiune, f.9 din dosar. Curtea, în urma deliberării, apreciind că există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare . C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 3.874 din 13 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M. Prin aceeași sentință s-a admis acțiunea formulată de către reclamanta SC B. A. S. B. M., împotriva pârâtelor D. G. A F. P. M., A. F. P. B. M. și A. F. PENTRU M. și, în consecință, s-a constatat nelegalitatea deciziei de stabilire a taxei de poluare nr. 20979/(...) emisă de pârâta A. F. B. M. Au fost obligate pârâtele A. F. P. B. M. și A. F. pentru M. să restituie reclamantei suma de 7.544 lei achitată cu titlu de taxă de poluare cu ordinul de plată nr. 17/(...) cu dobânda legală prevăzută de art. 3 alin. 3 din O. nr. 9. începând cu data de (...) și până la restituirea efectivă, precum și suma de 1.543 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Prealabil analizei pricinii, instanța de fond a analizat excepției inadmisibilității acțiunii, în conformitate cu art. 137 Cod procedură civilă, pe care a respins-o deoarece decizia de stabilire a taxei de poluare, care este act administrativ individual, poate fi cenzurată de instanța de contencios administrativ (art.1 alin.1 din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ). Examinând acțiunea pe fond, instanța a reținut că reclamanta a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii E. (Belgia ─ f.24-26 dosar fond) autovehiculul menționat mai sus pentru înmatricularea căruia pârâta A. F. P. B. M., prin D. nr. 20979/(...), a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 7.544 lei cu titlu de taxă de poluare. U. înmatriculării acestuia, reclamanta a solicitat restituirea taxei (f.6-7, 9-10 dosar fond). Potrivit art. 110 alin. 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii E. (ex. articolul 90 TCE), nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, conform alin.2 al aceluiași articol, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție. Scopul general al art. 110 alin. 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii E. (ex. articolul 90 TCE) este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne. OUG nr. 5. modificată este contrară art. 110 alin. 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii E. (ex. articolul 90 TCE) întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel din acest litigiu pentru care se solicită restituirea taxei de poluare. A mai învederat instanța de fond că după aderarea României la U. E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. Incompatibilitatea taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție prin lansarea la (...) a unei proceduri de „. de către C. E., în temeiul art. 226 din Tratatul CE. Astfel, prin declanșarea acestei proceduri, C. consideră că prevederile legislației românești conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. C. se referă astfel la ultima formă a taxei de poluare. C. a menționat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei de poluare, în ultima formă a acesteia. Astfel, C. a motivat declanșarea procedurii infrigement pe următoarele argumente, respectiv criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, iar în anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de altă parte, în urma aplicării cerinței de primă înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislația românească care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară, circulă fără să fie suspuse acestei taxe, pe de altă parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă dar nu pentru prima dată și care intră în concurența directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale. Din perspectiva celor arătate, tribunalul a considerat că decizia de calcul a taxei de poluare este nelegală și, în consecință, suma percepută trebuie restituită. Cât privește daunele interese, instanța de fond a apreciat că, în principiu, se acordă dobânda legală prevăzută de O. nr. 9., începând cu data achitării taxei de poluare. Dobânda prevăzută de art. 124 Cod procedură fiscală nu se poate acorda deoarece nu ne găsim în cele două cazuri la care face trimitere textul, respectiv art. 117 alin. 2 și art.7 0, ambele Cod procedură fiscală. Deoarece reclamanta a solicitat dobânda începând cu a 46-a zi de la formularea cererii de restituire, tribunalul a apreciat că se impune acordarea acesteia de la acea dată, iar nu de la data plății taxei. În raport de aceste considerente, instanța de fond a admis acțiunea, conform dispozitivului. Pârâtele, fiind în culpă procesuală, au fost obligate, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, să plătească reclamantei suma de 1.543 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar. Împotriva acestei hotărâri, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ., au declarat recurs pârâta D. G. A F. P. M. prin A. F. P. B. M. precum și A. F. PENTRU M., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și, în consecință, respingerea acțiunii formulate de reclamantă. În recursul declarat de D. G. A F. P. M. prin A. F. P. B. M. s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă. În motivarea recursului, pârâta a arătat că decizia de calcul nr. 20.979/(...) prin care reclamanta a plătit suma de 7.544 lei cu titlu de taxă de poluare a fost instituită prin O. nr. 5., iar actul de impunere întrunește exigențele și trăsăturile actului administrativ-fiscal în sensul art. 41 C.pr.fiscală, care poate fi contestat în termen de 30 de zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii, prev. de art. 207 alin. 1 C.pr. fiscală. În concluzie, nedepunerea contestației în termen echivalează cu lipsa procedurii prealabile, și pe cale de consecință, se impune respingerea acțiunii ca inadmisibilă. A mai menționat pârâta că art. 1 alin. 1 din O. nr. 5. prevede că taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., astfel că în conformitate cu prev. art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală, restituirea și dobânda legală ar trebui să se facă tot de la bugetul A., motiv pentru care nu se poate reține vreo culpă procesuală în sarcina organului fiscal, prin urmare nici dobânda legală și nici cheltuielile de judecată nu pot fi suportate de organul fiscal. În final, pârâta a susținut că acordarea dobânzii pe care o solicită reclamanta nu se circumscrie dispozițiilor art. 117 C.pr.fiscală, astfel încât nici reclamanta nu a făcut plata în temeiul unui titlu de creanță care să fi avut termen scadent de plată și care, prin nerespectarea lui, să atragă impunerea de majorări de întârziere. Pe de altă parte, se susține că acordarea de despăgubiri se poate face doar sub formă de daune interese în temeiul art. 1088 alin. 2 C.civ., de la data cererii de chemare în judecată. În susținerea legalității O. nr. 5. pârâta a invocat și jurisprudența constantă a C. de Justiție a C. E. din care rezultă că, tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul său fiscal, taxa intră în regimul intern de impozite, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre. În final, pârâta a susținut că instituirea taxelor, fie de înmatriculare, fie de poluare nu a avut ca scop atingerea libertății circulației produselor din U.E., ci este vorba de realizarea unei politici de mediu specifice fiecărui stat, astfel că simpla existență a taxei nu duce la reținerea autonomă ca fiind aplicabile dispozițiile art. 90 din Tratat. În recursul declarat de chemata în garanție A. F. PENTRU M. (AFM) sesolicită admiterea acestuia și modificarea în tot a sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. O primă critică formulată de recurenta este sub aspectul determinării corect a dispozițiile din Tratatul C.E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea O. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Astfel, în analiza taxei prin prisma art. 90 din Tratatul C.E., recurenta susține că instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevantă cu privire la înțelesul și întinderea art. 90 din Tratat în materia taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea rămână ci la cea comunitară. A mai învederat recurenta și faptul că art. 1 din O. nr. 5. a stabilit coordonatele pentru instituirea taxei pe poluare care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A., în vederea programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, această ordonanță a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa pe poluare față de valoarea mult mai redusă a taxei pe poluare în prima variantă, pentru cei care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008. Rezultă dintr-o jurisprudență constantă că articolul 90 primul paragraf din Tratat este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import. De asemenea, O. nr. 5. este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată în grila fixă. În plus, se susține că instanța de fond nu a observat că prin art. 8 alin. 1 și 2 din O. nr. 5. s-a prevăzut posibilitatea restituirii valorii reziduale a taxei. Drept urmare, recurenta a apreciat că instanta fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CEJ, dar și textului propriu-zis al Tratatului CE, deoarece O. nr. 5. respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din Tratatul C.E. Analizând recursurile formulate de pârâtele D. G. A F. P. M., A. F. P. B. M. și A. F. PENTRU M. B., Curtea reține următoarele: Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, reclamanta a achitat suma de 7.544 lei cu titlu de taxă de poluare la data de (...), pentru înmatricularea unui autoturism anterior înmatriculat într-un stat membru UE. O primă critică adusă hotărârii instanței de fond vizează aplicarea greșită a legii și se circumscrie motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Recurenta D. G. A F. P. M. reproșează primei instanțe că a interpretat în mod greșit prevederile art. 205 și 218 din OG nr. 92/2003. Curtea reține că susținerea recurentei potrivit căreia demersul reclamantei excede controlului de legalitate din partea instanței de contencios administrativ pe motiv că nu a contestat decizia de calcul a taxei de poluare în termen de 30 de zile potrivit art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003, nu poate fi primită pentru cele ce se vor arăta în continuare. În cauză, reclamanta a ales în mod legal să se supună legislației interne privitoare la taxa de poluare și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Art. 8 alin. 1 teza finală din L. nr. 554/2004 prevede că se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana care se consideră vătămată într-un drept al său prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta pe care reclamantul le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantei să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Atât timp cât reclamanta s-a aflat în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii, aceasta are deschisă calea prev. de art. 1 al. 1 din L. 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. Prin urmare, această critică nu poate fi primită. Pe fondul cauzei, instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O. 5., constată faptul că plata taxei de poluare a avut loc după data modificării O. 5. prin O. 2., OUG 7. și OUG 1.. In consecință, compatibilitatea O. 5. cu prevederile comunitare incidente trebuie analizată prin raportare la modificările aduse formei inițiale a ordonanței. OUG 50/1 iulie 2008, în forma sa inițială, a urmărit pe de o parte să înlăture prevederile instituite de art.214/1 C. care erau contrare art.90 paragr.1 din Tratatul de I. a C. E., iar de altă parte, să instituie norme prin care autoturismele care se înmatriculează în România să fie supuse unei taxe de poluare în funcție de anumiți parametri. Această taxă a fost rezultatul negocierilor dintre România și C. E. și a fost considerată compatibilă cu normele europene atât pentru că și alte state aveau reglementări similare cât și pentru că taxa urma să contribuie la înlăturarea poluării în România intrând în bugetul Administrației F. pentru M.. U., începând cu OUG 218/(...) ea a avut un caracter protecționist menit să ducă la protejarea locurilor de muncă din industria națională și a venit în contradicție cu normele europene care interziceau acest lucru. Prin OUG 7/(...) s-a revenit la caracterul inițial al taxei de poluare, menținându-se însă scutirea de plată a taxei de poluare a autovehiculelor până în 2000 cmc, fapt ce s-a apreciat de către instanțele naționale ca având un caracter protecționist dat fiind producerea în România a unor autovehicule de până în 2000 cmc. Prin OUG 1., publicată în M.of. nr. 926/(...), se statuează „A.vehiculele M1 cu norma de poluare E. 4, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii E. în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, beneficiază de exceptarea de la plata taxei pe poluare pentru autovehicule, potrivit art. III alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. privind modificarea Ordonanței de urgență a G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în condițiile în care acestea se înmatriculează pentru prima dată în România în termen de 45 dezile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de decădere";. Caracterul protecționist al taxei de poluare a expirat o dată cu exceptarea de la scutirea plății taxei de poluare a anumitor categorii de autoturisme, respectiv începând cu data de (...). Așa fiind, se poate constata că începând cu data expirării termenului de 45 de zile de la intrarea în vigoare a OUG nr. 1., regimul de stabilire și plată a taxei de poluare revine practic la forma inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în perioada (...) - (...) regim conform cu normele instituite de tratatele europene în materie așa cum constant a arătat Curtea de A. C. în practica sa judiciară. Reclamanta a plătit taxa de poluare la data de (...) deci, la o dată la care OUG 5. nu încalcă prevederile Tratatului de I. a C. E. Totodată, în nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, art. 90 din Tratat (art. 110) prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din tratat citat mai sus și la jurisprudența C. de Justiție a C. E., așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din O. nr. 5. sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate. De altfel, Curtea E. de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88 Con. Comisiei E. c. R. Elene parag. 17). De asemenea, Curtea E. de Justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa de poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare. Apoi, obiectivul taxei este de protejare a mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având deci un caracter adecvat scopului propus. Principala critică adusă noului sistem de taxare este acea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național. Sub acest aspect este relevantă decizia C.E.J. în cauza C-345/93 Nunes Tadeu, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un autovehicul național similar. Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă. Tot în privința comparației cu autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea E. de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din Tratatul C. E. nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente, (decizia CEJ în cauzele conexate C-290/05 și 33305 Akoș Nadasdi și Ilona Nemeth parag. 49). Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește. Se poate așadar concluziona că O. nr. 5. (varianta în vigoare la momentul plății taxei de către reclamantă) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din Tratatul C. E. Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prev. în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Prin urmare în mod greșit prima instanță a reținut că OUG nr. 5. în forma aflată în vigoare la data de (...) încalcă articolul 110 din Tratatul CE și a dispus restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de poluare, deși acest act normativ, în ultima variantă în vigoare după data de 15 februarie 2010, este compatibil cu dreptul comunitar. Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursurile declarate de pârâtele D. G. A F. P. M., A. F. P. B. M. și A. F. PENTRU M. B. împotriva sentinței civile nr. 3.874 din 13 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea reclamantei SC B. A. S., ca nefondată. Se va dispune darea în debit a reclamantei pentru suma de 0,30 lei datorată cu titlu de timbru judiciar pentru judecata în fond. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursurile declarate de pârâtele D. G. A F. P. M., A. F. P. B. M. și A. F. PENTRU M. B. împotriva sentinței civile nr. 3.874 din 13 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea. Dispune darea în debit a reclamantei pentru suma de 0,30 lei timbru judiciar. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A. C. M. S. M. I. I. L. F. G., Red.M.I.I. Dact.H.C./2 ex./(...). Jud.fond: S.A..
| ← Decizia civilă nr. 00/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 55/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
