Decizia civilă nr. 2829/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2829/2011
Ședința ta de 29 I. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR R.-R. D. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. G. împotriva sentinței civile nr. 232 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. A J. S., A. F. P. A M. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru, în valoare de 25 lei, achitată cu chitanța nr. 11020110038 din data de (...), aflată la fila 2 din dosar și timbru judiciar de 0,3 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), intimata D. G. a F. P. a J. S., în nume propriu și în numele A. F. P. a M. Z. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că recursul este declarat în termen, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și dispozițiile OUG
92/2003, constată că este competentă general, material și teritorial să judecepricina.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare, pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.232 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al
T.ui S. a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului S. G. împotriva pârâtelor D. G. a F. P. S., A. F. P. Z. respinsă excepția invocată în cauză, respinsă cererea de chemare în garanție împotriva A. F. pentru M. .
Pentru a dispune astfel instanța a reținut în esență că obiectul taxei instituite prin legea română este de protejare a mediului, atât prin modul de utilizare a resurselor constituite, cat si prin modul de impunere. E. care stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe si de dioxid de carbon, elemente care pot fi apreciate ca au un caracter adecvat obiectivului de protejare a mediului . Prin urmare, întrucât taxa este stabilita in funcție de gradul de poluare si de eficienta energetica, ea are un caracter proporțional, fiind stabilita intr-un cuantum mai mare pe măsura ce performantele de mediu scad.
Reglementarea cuprinsa in O. nr. 5. permite ca pe baza unor elemente precum rulajul mediu anual, starea tehnica si nivelul de dotare al autovehiculului, contribuabilul poate contesta suma de plata si poate obține o valoare mai mare a deprecierii. Acesta posibilitate a contribuabilului asigura, ca in toate cazurile, valoarea taxei percepute asupra unui autovehicul second- hand de import sa nu depășească valoarea reziduala a taxei existente într-un autovehicul deja înmatriculat.
Se respectă astfel exigența menționată de Curtea de justiție într-o cauzăîmpotriva Ungariei in care a statuat că „articolul 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana trebuie interpretat ca interzicând o taxa de înmatriculare atâta timp cat este perceputa asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima data in circulație pe teritoriul unui stat membru, valoarea taxei fiind determinata exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului si clasificarea din punct de vedere al poluării este calculata f ăr ă a se lu a in c alcul deprecierea autoturismului, de o asemenea maniera încât, atunci când se aplica autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduala a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate in statul membru in care sunt importate.
O comparație cu autoturismele second-hand plasata in circulație în acest stat membru înainte de aplicarea L. privind taxele de înmatriculare nu este relevanta.";
Prin urmare, O. nr. 5., varianta în vigoare la data solicitării înmatriculării, nemodificată prin O. nr. 2., respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 din Tratatul CE.
Totodată reține instanța că întrucât pârâta nu a căzut în pretenții cererea sa de chemare în garanție urmează a se respinge.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamantul S. G. solicitândadmiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii.
În susținerea celor solicitate se arată în esență că a fost ignorată data plății taxei și nu au fost analizate textele de lege în momentul respectiv, texte care nu sunt compatibile cu normele comunitare.
Față de cele invocate prin întâmpinare intimatele au solicitat respingerea recursului în considerarea că nu a urmat procedura de contestare instituită de codul de procedură fiscală și ignoră procedura prevăzută de lege și normele ce instituie controlul de legalitate , adresa a cărei anulare se cere nu este un act administrativ iar normele interne contravin celor comunitare potrivit argumentele aduse în fața instanței de fond.
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele:
Recurentul reclamant a achitat la (...) cu titlu de taxă de poluare suma de
5153 lei iar în cursul anului 2010 a solicitat restituirea în considerarea că taxa reținută în contextul dispozițiilor OUG 5. este contrară normelor comunitare.
Ulterior intimata AFP Z. a comunicat recurentului că suma solicitată nu se încadrează în sumele de restituit..
În aceste condiții recurenta s-a adresat instanței susținând în esență că taxa contravine normelor comunitare.
Plecând de la cele susținute de părți trebuie observat că în prezent compatibilitatea OUG 5. cu prevederile dreptului U. în speță art.110 din TFUG incidente trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a
U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc). Ca atare susținerile reclamantei referitor la restituirea taxei sunt întemeiate.
Desigur se susține de intimate că nu s-a urmat procedura și ca atare acțiunea era inadmisibilă. Această susținere nu poate fi primită deoarece se omite a se vedea că prin hotărârea din (...) în cauza Rotaru împotriva României,
Curtea Europeană de Justiție a statuat:
Conform art. 13:
"Oricare persoana ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale."
Interpretând art. 13 în lumina propriei jurisprudențe, Curtea a stabilit că art. 13 solicita ca în fiecare țară să existe un mecanism care să permită persoanei remedierea în plan național a oricărei încălcări a unui drept consacrat în convenție.
Această dispoziție solicita deci o cale internă de atac în fața unei
"autorități naționale competente" care să examineze orice cerere întemeiata pe dispozițiile convenției, dar care să ofere și reparația adecvată, chiar dacă statele contractante se bucură de o anume marjă de apreciere în ceea ce privește modalitatea de a se conforma obligațiilor impuse de această dispoziție. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie să fie "efectivă" atât din punct de vedere al reglementării, cât și al rezultatului practic (Hotărârea Wille împotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III).
"Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie să fie neapărat o instanța de judecata.
Totuși atribuțiile și garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al căii de atac oferite (Hotărârea Klass și alții mai sus citată, pag. 30, alin. 67).
În această privință, în speță, se pot ridică suspiciuni cu privire la o eventuală încălcare a art. 13 din CEDO în condițiile în care intimata AFP B. M. nu a demonstrat că o astfel de cale de atac - plângerea prealabilă - ar fi fost efectivă.
Toate aceste considerente conduc la concluzia că sancțiunea inadmisibilității nu îi poate fi aplicată reclamantului recurent.
Se mai susține de intimați că solicitarea recurentului reclamant privind anulare act nu poate fi admisă. Sub acest aspect Curtea reține că adresa evocată nu reprezintă un act administrativ în sensul art.2 din Legea 554/2004, astfel că solicitarea recurentei se impune a fi respinsă.
Respinse urmează a fi și susținerile recurentului reclamant în privința dobânzii fiscale dat fiind că art.124 C.proc.fiscală nu este aplicabil. În opinia curții neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară asumată de R. ca stat membru justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului în contextul în care legislația internă contravine normelor comunitare, pe temeiul prevederilor OUG 9/2000. Însă în cauză nu s-a invocat de recurentă un atare temei.
În fine cu privire la chemarea în garanție Curtea reține ca fiind pe deplin aplicabile prevederile art.60-63 C.proc.civ., textul OUG nr.5. cuprinzând suficiente prevederi care să asigure și să garanteze afecțiunea specială a sumelor de bani rezultate din plata taxei de poluare.
Astfel, art. 1 alin. (1) prevede că taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, alineatul 2 al aceluiași articol prevede programele și proiectele pentru protecția mediului finanțate din plata taxei pe poluare. Mai departe, art. 5 alin. (4) prevede ca taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile T. S. pe numele A. F. pentru M..
Dovada faptului că suma plătită la trezorerie a fost achitată în contul A.
F. pentru M., contul 51.16.10.09, indicat în HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5. , rezulta chiar din chitanța depusă la dosar de către reclamant.
În același sens sunt și prevederile HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5., conform cărora unitățile T. S. transferă în contul deschis pe numele A. F. pentru M., la T. S. 6, sumele colectate în baza ordonanței.
Aceeași este situația și în cazul restituirii sumelor reprezentând diferențele de taxa pe poluare rezultate în urma contestării taxei, cererea de restituire fiind soluționată de organul fiscal competent, iar restituirea sumelor reprezentând diferența de taxa se face din bugetul F. pentru mediu.
În concluzie, nu organul fiscal este beneficiar al plății, si, prin urmare, are posibilitatea de a fi despăgubit de către entitatea care administrează efectiv sumele cu această destinație.
Așadar, față de cele arătate în baza art.312 C.proc.civ. coroborat cu art.20 din Legea 554/2004 Curtea va admite recursul reclamantului și va modifica hotărârea conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamantul S. G. împotriva sentinței civile nr. 232 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. pe care o modifică în sensul că admite în parte acțiunea, obligă A. F. P. Z. și D. G. a F. P. S. să restituie sumă de 5153 lei.
Admite excepția inadmisibilității și respinge ca inadmisibil capătul de cerere privind constatarea în ce privește anularea dresei.
Admite cererea de chemare în garanție și obligă A. F. pentru M. să restituie pârâtelor suma de 5153 lei.
Menține soluția privind respingerea cererii de acordare a dobânzii fiscale. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
F. T. M. H. R. R. D.
GREFIER D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond.C. N. C.
| ← Decizia civilă nr. 5729/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4497/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
