Decizia civilă nr. 2833/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2833/2011
Ședința ta de 29 I. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR R.-R. D. GREFIER D. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. A J. S., în nume propriu și în numele A. F. P. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. - M. M. împotriva sentinței civile nr. 6764 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul G. S., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, într-un singur exemplar.
Se constată că recursurile sunt declarate în termen, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct. 2 C.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și dispozițiile OUG 92/2003, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare, pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6264 pronunțată la data de (...) în dosarul nr.(...) al
T.ui S. a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul G. S. și obligată A. F. P. Z. la plata sumei de 2287 lei cu dobânda aferentă de la data cererii acestei sume (...) până la restituirea efectivă a debitului; respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, respinsă ca inadmisibilă cererea reclamantului pentru anulare adresă nr.31437/1(...) a A. F. P. Z.; admisăcererea de chemare în garanție a A. F. pentru M. și obligată aceasta la restituirea către A. F. P. Z. a sumei de 2287 lei.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut în esență că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare și ca atare taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România.
Mai retine instanta ca pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta
AFP Z. va fi obligată să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la art. 1082 Cod civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000, de la data solicitării restituirii sumei până la data plății efective.
De altfel, în cazul în care o taxă a fost încasată în baza unei legislații interne contrară normelor comunitare, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
In astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (CJCE,cazul nr.68/79 Hans Just I/S contre Ministere danois des impots et accises precum si cauza conexata nr.C-
290/05 si C-333/05 Akos Nadasdi și Ilona Nemeth parag..61-70).
Cât privește cererea de chemare în garanție reține instanța că este întemeiată întrucât taxa se constituie venit la bugetul F. de M., se gestionează de A. F. pentru M. iar chitanța depusă atestă virarea în contul acesteia.
În privința inadmisibilității acțiunii se reține că nu este întemeiată deoarece potrivit Ordinului 1899/2004 nu se cere efectuarea unei proceduri prealabile singura condiție fiind depunerea cererii în cadrul termenului de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire.
În fine cu privire la adresa se reține că cererea este inadmisibilă deoarece acest act este un act administrativ nu cuprinde dispoziții ce trebuie aduse la îndeplinire.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs D. G. a F. P. S. în nume propriu și pentru A. F. P. susținând că în mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanție ignorându-se dispozițiile art.1 și 3 din OUG nr.5. cu privire la constituirea taxei ca venit la bugetul fondului de mediu precum și dispozițiile OUG nr.5. privind taxa de poluare, dispoziții care nu contravin normelor comunitare.
Tot astfel se arată că greșit a fost admis și capătul de cerere privind dobânda ignorându-se prevederile OG nr.92/2003.
Prin recursul său A. F. pentru M. a susținut că nu s-a reținut de instanță principiile generale a dreptului comunitar, practica și statuari CEJ și nici faptul că OUG nr.5. respectă exigențele de compatibilitate cu dispozițiile
Tratatului.
Totodată se susține de recurentă că soluția este criticabilă și din perspectiva acordării dobânzii legale și a cheltuielilor deoarece A. F. pentru M. nu este titulara vreunei obligații în raport de contribuabil. față de cele reținute intimatul prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului în considerarea că taxa contravine normelor comunitare.
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele:
Intimatul reclamant a achitat cu titlu de taxă de poluare suma de 2287 lei iar ulterior a solicitat restituirea în considerarea că actul normativ este contrar normelor comunitare. A. au susținut însă că nu se contravine normelor comunitare.
În prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234
CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de
Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M..
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamantă nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
În ceea ce privește critica privind contestarea într-un anumit termen Curtea consideră că față de caracteristicile litigiului termenul de 30 zile face excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară, el impunând o sarcină excesivă contribuabililor cărora li se cere o diligență maximă pentru a-și conserva dreptul de a accede la justiție.. (a se vedea în special Hotărârea din 14 decembrie 1995, Peterbroeck, C-312/93, Rec.p. I-4599, pct.12, și Hotărârea din 8 februarie 1996, FMC ș.a., C-212/94, Rec.p. I-389, considerentul 71).
Această sarcină nu poate fi justificată numai de necesitatea asigurării securității juridice. Și asta deoarece, principiul securității juridice nu poate asana neregularitățile ce decurg din încălcarea unui principiu de ordine publică.
Deși termenul de 30 de zile se aplică și în privința exercițiului drepturilor derivate din legislația internă, el nu este unul adecvat în litigiul dedus judecății. Ținând cont natura reglementării, de circumstanțele concrete ale cauzei, considerăm că el nu asigură un just echilibru pentru regulile procedurale care trebuie să guverneze exercițiul drepturilor derivate din legislația comunitară, nefiind suficient pentru a asigura un drept de rambursare efectiv. Mijloacele procedurale necesare pentru aplicarea corectă a dreptului comunitar nu pot fi valorificate în interiorul acestui termen. Caracterul rezonabil al termenului trebuie raportat și la calitatea normei care guvernează exercițiul dreptului dedus judecății.
În primul rând, chiar nesiguranța legiuitorului în domeniul reglementării taxei de poluare explicată prin multiplele intervenții legislative justifică aplicarea unui termen mai flexibil pentru a fi asigurat pe deplin principiul efectivității.
Prin urmare nu se poate reține susținerea intimatei privind decăderea.
Nici celelalte critici ce vizează inadmisibilitatea nu pot fi primite deoarece se omite a se avea în vedere hotărârea din 4 mai 2000 în cauza Rotaru împotriva României, prin care Curtea E. de Justiție a statuat: Conform art. 13:
"Oricare persoana ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat in exercitarea atribuțiilor lor oficiale."
Interpretând art. 13 în lumina propriei jurisprudențe, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca în fiecare țară să existe un mecanism care sa permită persoanei remedierea în plan național a oricărei încălcări a unui drept consacrat în convenție.
Această dispoziție solicita deci o cale internă de atac în fața unei "autorități naționale competente" care să examineze orice cerere întemeiată pe dispozițiile convenției, dar care să ofere și reparația adecvată, chiar dacă statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere în ceea ce privește modalitatea de a se conforma obligațiilor impuse de această dispoziție. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie să fie "efectiva" atât din punct de vedere al reglementarii, cât și al rezultatului practic (Hotararea Wille împotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III).
"Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie să fie neapărat o instanța de judecata.
Totuși atribuțiile și garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determină caracterul efectiv al căii de atac oferite (Hotărârea Klass și alții mai sus citată, pag. 30, alin. 67).
Cât privește criticile referitoare la dobândă se reține că sunt nefondate deoarece repararea integrală a prejudiciului pentru lipsa de folosință a banilor nu se poate realiza decât prin acordarea dobânzii legale cerute în condițiile OG nr.9/2000 așa cum corect a reținut prima instanță.
Prin urmare față de cele arătate în baza art.312 C. Curtea va respinge recursurile declarate.
Cât privește cererea intimatului de obligare la cheltuieli se reține că principiul instituit de art.274 C. instituie culpa și dovada cheltuielilor. Ori în cauză intimatul nu dovedește cu chitanțe efectuarea cheltuielilor astfel că cererea va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII DECIDE:
Respinge recursurile declarate de D. G. a F. P. S., A. F. P. Z., A. F. pentru M. B. împotriva sentinței civile nr.6764 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. pe care o menține în întregime.
Respinge cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
F. T. M. H. R. R. D.
D. C.
GREFIER R ed.F.T./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.K. M.
| ← Sentința civilă nr. 708/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5227/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
