Decizia civilă nr. 2872/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2872/2011
Ședința 01 I. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE G.-A. N. JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR L. U. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta I. P. J. S. împotriva sentinței civile nr.5463 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului S., privind și pe intimatul C. LOCAL J., având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale - L. nr. 340/2004.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat I. O. în reprezentarea intereselor intimatului, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Se mai învederează faptul că la data de 8 iunie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare. Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată, pentru argumentele expuse prin întâmpinare. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 5463 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S. s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de I. P. J. S. și s-a dispus anularea în parte a Hotărârii nr. 62/(...) a C. LOCAL J., numai cu privire la diferența dintre salariul de bază pentru funcțiile publice de stat și salariile de bază pentru funcțiile publice locale prevăzută în anexa nr. 1 la hotărâre, pentru poziția "secretar oraș". Au fost menținute celelalte dispoziții ale actelor atacate. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin H. nr. 6. a C. Local J. s-a aprobat acordarea, începând cu luna iunie 2010, de suplimente salariale conform art. 11 din L. nr. 3., pentru fiecare categorie de funcționar public din cadrul aparatului de specialitate al P. O. J., al S. public comunitar local de evidență a persoanelor J. și al S. public Poliția Comunitară, conform anexei care face parte integrantă din hotărâre. Cu privire la susținerile reclamantului vizând încălcarea de către pârâți a competenței lor materiale, tribunalul reține că potrivit art. 36 alin. 2 lit. a din L. nr. 215/2001, C. local are atribuții privind organizarea și funcționarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local. Acordarea unor stimulente salariale funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în sectoarele menționate în hotărârea atacată se circumscrie competențelor stabilite prin sus evocatul act normativ; organizarea și funcționarea aparatului propriu al primarului, respectiv ale direcțiilor din cadrul Primăriei Z. implică și reglementarea prin hotărâri a aspectelor economice, în speță a acordării de suplimente salariale. Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a relevat următoarele : După cum întemeiat menționează și reclamantul în cererea introductivă de instanță, L. 3. a statuat cu valoare de principiu, prin art. 3 lit. b, asupra „supremației legii în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii";. Aceeași lege, fără a contrazice reglementarea precitată, menționează în art. 11 al. 1 lit. b din Anexa III, cu referire expresă la funcționarii publici, că la propunerea primarului, pentru funcțiile publice locale pot fi stabilite suplimente salariale, însă numai dacă veniturile proprii ale bugetului local sunt mai mari sau egale cu cheltuielile de personal alocate în acest scop (în speță nu s-a pus problema că aceste venituri proprii nu ar exista). O primă concluzie care se impune din interpretarea acestor prevederi este aceea că „suplimentele salariale"; exced noțiunii de „., în sensul reglementărilor L. 3.. Impunând anumite limitări în privința acordării stimulentelor, este evident că legiuitorul face o distincție clară între cele două noțiuni. Așa fiind, tribunalul a apreciat că nu se poate susține că prin adoptarea hotărârii atacate, respectiv prin emiterea ulterior a adresei pârâții s-ar fi substituit puterii legislative, încălcând astfel prevederile L. 3. și cu atât mai mult, nu se poate susține că legile în vigoare interzic acordarea stimulentelor. Dimpotrivă, sub condiția respectării limitărilor prevăzute în art. 11 Anexa III la lege, aceste stimulente pot fi acordate, raportat la prevederile neechivoce ale art. 11 alin. 1 lit. b din L. 3., deja evocate. Cu privire la aceste limitări se constată că în cazul secretarului orașului J. (poz.1 în anexă) nu au fost respectate prevederile legale, deoarece suplimentul salarial a fost raportat la funcția de secretar de stat iar nu la o funcție publică teritorială cum legal s-a procedat în cazul celorlalți funcționari publici, sens în care acțiunea de față a fost admisă în parte, astfel : S-a dispus anularea în parte a Hotărârii nr. 62/(...) a C. LOCAL J., numai cu privire la diferența dintre salariul de bază pentru funcțiile publice de stat și salariile de bază pentru funcțiile publice locale prevăzută în anexa nr. 1 la hotărâre, pentru poziția "secretar oraș", cu menținerea celorlalte dispoziții ale actelor atacate. Împotriva acestei sentințe reclamantul I. P. J. S. a declarat recurs,apreciind că aceasta este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea, interpretarea si aplicarea gresita a Legii nr. 3., privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice si a O. nr.1., privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora. În motivarea recursului, reclamantul a arătat că prin hotărârea atacata prima instanță a admis acțiunea formulată doar în parte, respectiv numai cu privire la diferența dintre salariul de baza pentru funcțiile publice de stat si salariile de bază pentru funcțiile publice locale, prev. în anexa nr.l la actul administrativ atacat, numai pentru poziția "secretar oraș", menținând celelalte dispoziții ale actului atacat. Reclamantul consideră criticabil acest mod de interpretare a legii, deoarece actele normative care reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt fără echivoc si de strictă interpretare. Astfel, potrivit art. 3 (1) lit. "a" si "b" din L. nr.3., s-a creat principiul pe care se bazează actualul sistem de salarizare, care consacră supremația legii si caracterul unitar al salarizării tuturor categoriilor de personal din sectorul bugetar. Față de prevederile legale citate, se apreciază de reclamant că se impunea admiterea exceptiei invocate la instanța de fond si că, cel puțin pentru anul 2010, drepturile salariale nu pot fi stabilite decât prin acte normative de forța legii si nu prin acte administrative adoptate sau emise de autoritățile administrației publice locale. In acest sens, s-au invocat și prevederile art. 8 din L. nr.3. si art. 7 din O. nr.1.. Mai mult, potrivit Ordinului nr.(...), pentru monitorizarea si controlul aplicării prevederilor Legii cadru nr.3., privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, la nivelul instituțiilor si autorităților publice ale administrației locale "Pentru fiecare dintre sporurile acordate în luna decembrie 2009 se vor prezenta temeiul legal, precum si avizele acordate in baza legii. Pentru anul 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contracte colective de munca sau alte acte, decât legi sau hotărâri ale guvernului." Invocarea de către instanța de fond a art.36(2) lit "a" din L. nr. 251/2001, privitor la atribuțiile consiliilor locale, este apreciată de către reclamant ca fiind gresită deoarece această lege stabilește cadrul general de organizare si funcționare a autorităților administrației publice locale pe când L. nr.3. si O. nr. 1. sunt legi speciale în materie si se aplică cu prioritate. In consecința, eventualele sporuri la salariul de baza sau drepturi salariale suplimentare ar putea fi acordate numai în măsura în care acestea sunt prevăzute expres în acte normative specifice. Este de asemenea greșită concluzia instanței de fond atunci când face precizarea ca, citam: "suplimentele salariale exced notiunii de salariu ... " In acest sens, reclamantul invocă prevederile art. l1 (2) din anexa III la L. nr.3., în care se precizează expres că suplimentele salariale prevăzute la alin.l nu sunt considerate drepturi câștigate. Intr-adevar, nu sunt considerate drepturi câștigate, dar legea le consideră "drepturi salariale" care cad sub incidenta art.8, art. 30(S5 din L. nr.3., raportat la art.7 din OUG nr.l/2010. Aceste susțineri re sunt confirmate si de art.29 din L. nr.161/2003, titlu III, art.XIII, pct.21, în care este definită noțiunea de salariu si sunt precizate elementele din care acesta este compus. Mai mult chiar, potrivit art.7 din L. nr.3., aplicarea prevederilor legii unitare de salarizare se realizează etapizat în perioada 2010-2015, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază pentru personalul militar si a indemnizațiilor lunare de încadrare, prevăzute în anexele la prezenta lege, stabilită anual prin legi speciale. În opinia reclamantului, principiul aplicării etapizate a noului sistem de salarizare, coroborat cu dispoziția expresă si imperativă din art.8 al Legii nr.3., conform căreia pentru anul 2010, majorarea salariilor, a soldelorfuncțiilor de baza și a indemnizațiilor se face numai pentru acelea care au un nivel mai mic de 705 lei pe lună si fără a depăși această valoare, conduc la concluzia ca suplimentele salariale la care face trimitere actul administrativ atacat sunt drepturi salariale, si, cel puțin pentru anul bugetar 2010 se supun reglementarilor de principiu si excepțiilor prevăzute în actele normative la care s-a făcut trimitere, deci nu puteau fi acordate. S-a învederat și faptul ca dispozițiile legale mai sus citate sunt completate cu cele ale art.30(5) din L. nr.3. si ale art.6(3) din OUG nr. l/2010, care prevăd, în esență, faptul că, cuantumul individual al salariilor, inclusiv sporuri, indemnizații si alte drepturi salariale stabilite începând cu luna ianuarie 2010, nu va depăși nivelul acestuia stabilit pe luna decembrie 2009, în măsura în care personalul îsi desfășoară activitatea în aceleași conditii. Pentru considerentele arătate, reclamantul solicită, în conditiile art. 20 alin.(3) din L. nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, admiterea recursului, casarea sentintei atacate si, rejudecând cauza în fond, admiterea acțiunii si desființarea actului administrativ adoptat de C. Local J. Prin întâmpinare, pârâții C. LOCAL AL O. J., P. O. J. au solicitat respingerea recursului ca nefondat, argumentat de faptul că în mod corect instanța de fond a stabilit că „suplimentele salariale"; exced noțiunii de „., în sensul reglementărilor Legii nr. 3. și că au fost impuse anumite limite în acordarea acestor stimulente. Deliberând asupra cererii de recurs, Curtea reține următoarele: În susținerea demersului său, reclamantul afirmă că suplimentele salariale acordate nu sunt majorări salariale, atâta timp cât în conformitate cu prevederile art.11 din Anexa III a legii salarizării unice, suplimentele salariale nu sunt considerate drepturi câștigate și se acordă în limita fondurilor disponibile în bugetul local. Aceste argumente nu pot fi însă reținute. Indiferent de denumirea pe care o poartă, ele constituie un venit acordat în temeiul raportului de serviciu al funcționarului public conduc la o majorare temporară a salariului de bază, fiind drepturi de natură salarială în pofida faptului că pot fi acordate decât în anumite circumstanțe. Faptul că legiuitorul a statuat că ele nu intră în categoria drepturilor câștigate nu înseamnă că nu sunt venituri de natură salarială, ci doar că se acordă în limitele veniturilor proprii, în sensul că funcționarul public nu s-ar putea prevala de împrejurarea că i-au fost acordate într-un anume trimestru pentru a le obține în trimestrul următor, chiar dacă nu ar exista fonduri disponibile. Pe de altă parte, salariul, așa cum este reglementat în legislația muncii, are două componente, o componentă fixă și o componentă variabilă. Componenta fixă nu este altceva decât salariul de bază, iar componenta variabilă este constituită din indemnizații, sporuri, alte adaosuri salariale, tocmai în considerarea faptului că această parte a salariului poate varia de la o lună la alta. În funcție de diverși factori (alocații bugetare, performanțe individuale etc.) suplimentele salariale acordate prin HCL nr. 6. se încadrează în această ultimă componentă, respectiv componenta variabilă a salariului, producând în lunile în care se acordă o majorare salarială. L. nr.3. reglementează 2 tipuri de majorări salariale: - în sensul art.5 din lege, respectiv majorările salariale anuale prin legi speciale; - în sensul art. 8 din lege, acele majorări salariale puse la dispoziția ordonatorilor de credite, în limitele legii. Or, suplimentele salariale acordate funcționarilor publici din aparatul de specialitate al P. orașului J., se încadrează în această din urmă categorie, fiind așadar o majorare salarială pusă de legiuitor la dispoziția ordonatorilor de credite, în condițiile existentei fondurilor necesare la buget. Dar, prevederile art. 11 alin.1) lit.b) din Anexa III - Reglementările specifice funcționarilor publici din L. nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nu se aplică în anul 2010. Pe de altă parte, art.55 din Codul fiscal definește veniturile din salarii ca fiind toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor și de forma sub care ele se acordă. Prin urmare, aceste suplimente salariale, fiind venituri salariale așa cum rezultă și din Codul fiscal, se încadrează în acea componentă variabilă a salariului, ducând în lunile în care se acordă la o creștere a veniturilor din salarii pe lunile în care se acordă, la o majorare salarială în sensul larg al termenului. Este clară intenția legiuitorului care califică aceste stimulente prin includerea lor în Anexa III a legii salarizării unice, Secțiunea " Sporuri". Pe de altă parte, dacă intenția legiuitorului ar fi fost în sensul acordării acestor stimulente și în cursul anului 2010, le-ar fi inclus în Partea 1, Capitolul IV "Modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a legii". În conformitate cu prevederile art.8 din L. nr. 3. privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, articol "în anul 2010, majorarea salariilor, a soldelor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare se va face numai pentru cele care au un nivel mai mic de 705 lei/lună și numai dacă în mod cumulate cu sporurile și indemnizațiile acordate nu este depășită această valoare". Acest text de lege se regăsește în Partea a II-a a legii, în Capitolul II, Reglementări comune, în timp ce art.11, ce reglementează posibilitatea acordării suplimente lor salariale, se regăsește în Anexa II a legii, Sectiunea Sporuri, fapt, ce duce la concluzia că art.11 trebuie interpretat și acesta în sensul regulii instituite de art.8. Raportat la același text de lege invocat mai sus, nu pot fi reținute nici susținerile recurentului potrivit cărora norma juridică trebuie interpretată în sensul producerii de efecte juridice și nu în acela al lipsirii ei de orice efect, deoarece prin art.8 din lege nu sunt interzise toate majorările, ci doar majorările veniturilor care depășesc nivelul de 705 lei/lună și doar pe parcursul anului 2010. Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale în materia analizată. Așa fiind, în temeiul art. 312 C.pr.civ., recursul va fi admis, cu consecința modificării sentinței recurate în sensul anulării HCL nr. 62/(...) privind acordarea de suplimente salariale conform art. 11 din Anexa III la L. nr. 3. pentru funcționarii din cadrul aparatului de specialitate al primarului orașului J., S. public comunitar de evidență a persoanelor J. și al S. public - Poliția Comunitară J. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de I. P. J. S. împotriva sentinței civile nr. 5.463 din 5 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., pe care o modifică în sensul că admite acțiunea și în consecință, anulează HCL nr.62/(...) privind acordarea de suplimente salariale conform art. 11 din Anexa III la L. nr. 3. pentru funcționarii din cadrul aparatului de specialitate al primarului orașului J., S. public comunitar de evidență a persoanelor J. și al S. public - Poliția Comunitară J. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 1 iulie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G.-A. N. S. AL H. L. U. În concediu de odihnă S emnează vicepreședintele C urții de A. C. A. A. I. GREFIER, A. B. În concediu de odihnă S emnează Prim-Grefier M .LENA T. Red.S.AL.H. Dact.H.C./3 ex./(...) jud.fond:D. D.I.;
| ← Decizia civilă nr. 8/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 90/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
