Decizia civilă nr. 2946/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2946
Ședința publică din 05 iulie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. H. JUDECĂTORI : M. B.
F. T.
GREFIER: M. ȚÂR
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. F. P. A M. C. N. împotriva Sentinței civilă nr. 314 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui C. în contradictoriu cu intimatul M. R. C. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatului - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului formulat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art. 10 alin.2 din L. nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 3. pronunțată în ședința de la 21 ianuarie 2011 în dosar nr. (...) a fost admisă actiunea formulată de reclamantul M. R. C. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a mun. C. N. , a fost constatatca fiind nejustificat refuzul pârâtei de restituire a taxei de primă înmatriculare în sumă de 1211,99 lei, achitată în data de (...), pentru autoturismul OPEL ASTRA cu nr. de înmatriculare (...), a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 1211,99 lei cu titlu de taxa de prima înmatriculare nedatorata cu dobânda legala in materie civila calculata de la data de (...) si pana la data restituirii efective a sumei sus indicate . Pentru a dispune astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele: Excepția de tardivitate și inadmisibilitate invocata de parata prin întâmpinare a fost respinsa in ședința publica din data de (...) cu motivarea ce se regăsește in practicaua prezentei hotărâri . Reclamantul a achiziționat un autoturism marca OPEL ASTRA , autoturism care era înmatriculat într-un alt stat membru al U. E. din anul 2001 (f.6-12 ).In vederea înmatriculării în R. a autoturismului sus indicat , reclamantul a fost obligat să achite suma de 1211,99 lei cu titlu de taxă deprima înmatriculare , taxă pe care a achitat-o la A. F. P. a mun. C. N. (f.6) . Considerând nelegală perceperea acestei taxe s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi restituită suma la data de (...) parata comunicându-i refuzul sau expres de restituire (f.4,5) . Taxa de prima inmatriculare a fost perceputa in baza prevederilor art. 241 ind.1 si urm C.fiscal. Ca atare tribunalul va analiza compatibilitatea dispozițiilor art. 214 ind. 1 Cod fiscal cu dreptul comunitar. Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale U. E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar. Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din T.ul Comunității E.(art. 110 TFUE), aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a C. E., care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta. T. reține că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin L. nr. 3. sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 3. prin OUG nr. 1., a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. T. observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în R., fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R., după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al U. E. și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în R., astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din T.ul Comunității E.. Este real că în lipsa unei armonizări la nivelul U. E. statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față. Constatându-se că taxa de prima inmatriculare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din T.ul C. E. și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care R. a aderat la U. E. reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul apreciază ca fiind nejustificat refuzul pârâtei A. F. P. a mun.Campia Turzii de a dispune restituirea acesteia. In ceea ce priveste dobanda pretinsa si cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat ca reclamantul a solicitat acordarea dobanzii legale .T. apreciaza ca in speta se poate acorda dobinda legala intrucit perceperea taxei din speta cu incalcarea prevederilor dreptului comunitar reprezinta o fapta ilicita ce atrage raspunderea paratei in conditiile dreptului comun aceasta fiind obligata sa repare intreg prejudiciul suferit de reclamant si fiind totodata pusa in intarziere inca de la data savarsirii faptei ilicite adica de la data incasarii sumei din speta . Ca atare in temeiul prevederilor OUG 9/2000 reclamantul este indreptatit la plata dobanzii legale in materie civila de la data platii taxei din speta si pana la data restituirii sale integrale . Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. a M. C.-N. solicitând admiterea recursului si modificarea sentintei civile in prezent recurate in sensul admiterii exceptiilor tardivitatii si inadmisibilitatii actiunii, respingerii actiunii formulate de M. R. C. si neobligarii institutiei la plata cheltuielilor de judecata. Considera ca sentinta civila recurata este netemeinica si ne legala in conf. cu art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civilă. Actiunea reclamantului trebuia respinsa ca tardiva de catre prima instanta deoarece a fost depusa la Tribunalul Cluj cu depasirea termenului de un an de zile prevazut de art. Il alin. 2 din L. nr. 554/2004 carea inceput sa curga la data la care a fost efectuata plata taxei speciale de prima inmatriculare. Art. Il alin. 2 din L. nr. 554/2004 prevede foarte clar si expres data de la care incepe sa curga termenul de un an pentru introducerea actiunii in contencios administrativ, avand urmatorul cuprins: "Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz". Este evident faptul ca reclamantul a luat cunostinta despre taxa speciala pe care o are de achitat cel mai tarziu la data la care a efectuat plata taxei speciale de prima inmatriculare, documentul de plata (chitanta/ordin de plata) constituind titlu de creanta in conformitate cu art. 110 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003. Actiunea reclamantului trebuia respinsa ca taardiva de catre prima instanta deoarece aceasta actiune nu a fost depusa la Tribunalul Cluj nici macar in termen de un an de la data intrarii in vigoare a OUG nr. 5. ((...)). Rugam instanta de recurs sa observe ca prima instanta nu a motivat in nici un fel de ce termenul de un an prevazut de art. Il alin.2 din L. nr. 554/2004 nu ar fi inceput sa curga la data efectuarii platii taxei speciale de prima inmatriculare. Respingerea exceptiei tardivitatii s-a datorat incalcarii de catre prima instanta a prevederilor art. Il alin.2 din L. nr. 554/2004 si faptului ca prima instanta a interpreetat in mod gresit actele aflate la dosar (documentul de plata - chitanta) . In al doilea rand, respingerea exceptiei inadmisibilitatii actiunii s-a datorat incalcarii de catre prima instanta a prevederilor art. Il din OUG nr. 5. si a prev. Cap. VI din H.G. nr.6.. Începând cu data de 1 iulie 2008 a intrat în vigoare OUG nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru auto vehicule, care la art. Il menționează: " Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007- 30 iunie 2008, cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență." Procedura de restituire este prevăzută în Capitolul VI din H.G. 6. privind Normele metodologice de aplicare a Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, fiind o procedură administrativă necontencioasă. Conform Art. 6 alin.3 pentru restituirea sumelor, contribuabilul va depune o cerere de restituire la organul fiscal competent în administrarea acestuia. Cererea de restituire, însoțită de documentele doveditoare achitării taxei, se soluționează în termenul prevăzut de art. 70 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, respectiv în termen de 45 de zile de la inregistrarea cererii. Prin urmare, procedura pe care reclamantul avea posibilitatea sa o urmeze este cea prevazuta de art. 11 din O.U.G. nr. 5. si de normele metodologice de aplicare. In al treilea rand, actiunea reclamantului trebuia respinsa ca neintemeiata, pentru urmatoarele considerente: Reclamantul nu a depus la dosar nici un document din care sa rezulte ca autovehiculul pentru care a achitat taxa speciala ar fi fost inmatriculat anterior intr-o tara membra a U. E., Prin urmare, conform Deciziei Curtii Curtii Constitutionale nr.499/2009, taxa speciala de prima inmatriculare prevazuta de art. 214 indice 1 - art. 214 indice 3 din L. nr. 57112003 este o taxa de poluare instituita pentru protectia mediului. De altfel, solutia de obligare a institutiei la plata catre reclamant a dobanzii legale este gresita si lipsita de temei legal deoarece institutia nu a savarsit nici o fapta ilicita, plata taxei speciale de prima inmatriculare a fost efectuata voluntar de catre reclamant si in conformitate cu prevederile legale in vigoare. Analizând recursul declarat, prin prisma disp.art.304 și urm. C.pr.civ., Curtea reține următoarea situație de fapt : Prin cererea introductivă de instanță, M. R. C. a solicitat instanței obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1211,99 lei plătită cu titlu de taxă de primă înmatriculare. În susținerea celor solicitate s-a arătat în esență că a fost obligat să achite în mod ilegal suma menționată în petitul cererii pentru un autoturism înmatriculat deja într-un stat membru al CE, că deși s-a solicitat restituirea, pârâta a respins cererea iar acest refuz este nelegal întrucât încalcă prevederile hotărârilor constitutive ale U. și celorlalte reglementări cu caracter obligatoriu și în contextul în care din jurisprudența Curții rezultă că un sistem de taxare nu poate fi compatibil cu art.90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele impozitate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și prin urmare să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii. Plecând de la cele invocate , în raport de actele depuse tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art.90 din Protocol. Recurenta a susținut însă că acțiunea este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței. Cele susținute de recurentă nu pot fi primite întrucât este unanim admis în practica judiciară internă și cea a CJCE că art.90 din T. produceefecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Nu poate fi reținută susținerea pârâtei că s-a aflat într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din T.. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a C. E., dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din T.ul instituind Comunitatea E., acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor T.ului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul U. E. statele membre au o oarecare libertate înstabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față. Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 5. antamate de recurentă , Curtea reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6.. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5. dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evidentcontravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. Pornind de la teoria actului clar, Curtea împărtășește teza conform căreia taxa internă impusă autoturismelor second-hand, prin dispozițiile legale anterior enunțate, era discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful I din tratat. Prima instanță a rezolvat în mod corect raportul juridic litigios, făcând aplicarea prioritară și directă a dispozițiilor din tratat, recunoscând reclamantului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. Ca atare, problema legată de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2141-2142 C.pr.civ., este o problemă falsă, nefiind necesar ca în această chestiune să se exercite un control de constituționalitate. Chiar dacă legiuitorul a calificat această obligație a particularului ca taxă, această taxă specială reprezintă în realitate un impozit, așa cum această noțiune a fost definită de legiuitorul român. Și din această perspectivă, apărările invocate de recurentă referitoare la neaplicarea dispozițiilor T.ului C. E. nu sunt pertinente, întrucât tratatul se referă în mod expres la impozite interne de orice natură. Soluția dată de instanța de fond în ceea ce privește excepția inadmisibilității este judicioasă, raportat la următoarele: A susținut recurenta că era necesară o anumită procedură ce trebuia urmată iar acțiunea în lipsa procedurii ar fi inadmisibilă. Aceste susțineri nu pot fi primite deoarece se omite a se avea în vedere hotărârea din 4 mai 2000 in cauza R. impotriva Romaniei, prin care Curtea E. de Justiție a statuat: Conform art. 13: "Oricare persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale." Interpretand art. 13 in lumina propriei jurisprudente, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care sa permita persoanei remedierea in plan national a oricarei incalcari a unui drept consacrat in conventie. Aceasta dispozitie solicita deci o cale interna de atac in fata unei "autoritati nationale competente" care sa examineze orice cerere intemeiata pe dispozitiile conventiei, dar care sa ofere si reparatia adecvata, chiar daca statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce priveste modalitatea de a se conforma obligatiilor impuse de aceasta dispozitie. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie "efectiva" atat din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (Hotararea Wille impotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). "Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie sa fie neaparat o instanta de judecata. Totuși atribuțiile si garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterulefectiv al caii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67). Referitor la excepția tardivității formulării plângerii prealabile, Curtea reține incidența art 7 din L. nr 554/2004 care reglementează "Procedura prealabilă";. Potrivit art 7 alin 1 din actul normativ menționat, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual ( așa cum este și decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 567755/(...) ) trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Cu toate că legea prevede acest termen de 30 de zile pentru formularea plângerii, art 7 alin 7. prevede un interval maxim de timp, calculat de la emiterea actului (de 6 luni ), în care - pentru motive temeinice, care au justificat depășirea termenului de 30 de zile, cel ce se consideră vătămat poate formula totuși plângerea prealabilă, dacă dovedește că au existat motive temeinice care au dus la depășirea termenului de 30 de zile prev. de art 7 alin 1. Prin urmare, pentru motive temeinice, în termen de maxim 6 luni de la emiterea actului administrativ cel prejudiciat trebuie să acționeze pentru a se respecta principiul stabilității și securității raporturilor juridice. În ce privește plângerea prealabilă formulată de către reclamantĂ, curtea reține că acesta justifică existența unor motive obiective, care o îndreptățesc la depunerea plângerii prealabile cu depășirea termenului de 30 zile de la comunicarea actului. Astfel, trebuie avute în vedere o serie de circumstanțe care grefează prezenta acțiune de contencios fiscal, circumstanțe care vizează atât instabilitatea legislativă cât și lipsa, până la un moment dat, a unei practici unitare la nivelul instațelor de judecată cu privire la soluționarea unor astfel de C. referitoare la acordarea dobânzii fiscale nu sunt întemeiate, instanța de fond acordând, potrivit considerentelor și dispozitivului sentinței menționate, dobânda legală, prev. de art. 3 alin 3 din OG 9/2000, nefiind aplicabil art. 124 Cod proced. fiscală. De asemenea, nici problema inadmisibilității nu poate fi avută în vedere de către instanță în condițiile în care se contestă refuzul nejustificat de restituirea a sumei. Așadar față de cele arătate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din L. nr.554/2004, Curtea va respinge recursul declarat de A. F. P. A M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 314 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o va menține în întregime. În baza art. 274 Cod proced. civilă, va obliga recurenta să plătească intimatului M. R. suma de 200 lei cheltuieli de judecată în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E R espinge recursul declarat de A. F. P. A M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 314 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. Obligă recurenta să plătească intimatului M. R. suma de 200 lei cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, M. H. M. B. F. T. GREFIER, M. ȚÂR R ed.M.H./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: A. M. B.
| ← Decizia civilă nr. 3882/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2942/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
