Decizia civilă nr. 2984/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Operator de date cu caracter personal 8428
DOSAR NR. (...)
D. C. NR. 2984/2011
Ședința publică din 05 septembrie 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: M. S. JUDECĂTOR: C. P. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul O. I. M. împotriva sentinței civile nr.238 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalul Sălaj, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul declarat de reclamant este timbrat cu 21,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de (...), s- a înregistrat la dosar întâmpinare din partea D.G.F.P S. și în numele A. Z. la recursul reclamantului.
În data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea reclamantului, precum și dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate pentru recursul formulat.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art.1591 alin. 4 C.pr.civ. constată că este legal investită să judece recursul în temeiul L. 554/2004. În urma deliberării, apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și o reține în pronunțare. C U R T E A Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 238 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalul Sălaj, a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului O. I. M., împotriva pârâtelor D. G. A F. P. A J. S. și A. F. P. Z. A fost respinsă cererea de chemare în garanție împotriva A. F. PENTRU M.. A fost respinsă excepția invocată în cauză. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, prin acțiunea sa, reclamantul O. I. M. a solicitat anularea actului administrativ nr. 44200/2010 emisă de pârâta A. F. P. Z. și obligarea acesteia la restituirea sumei de 4417 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală de la data plății, până la data restituirii efective. În motivare a arătat că a achitat această taxă în baza O. nr. 5. pentru înmatricularea definitivă a autoturismului marca BMW, care a fost prima dată înmatriculat într-un stat membru al U. E. Reclamantul a susținut neconcordanța acestui act normativ cu art. 90 din T. de I. a C. E., existând după intrarea în vigoare a acestuia o diferență de tratament fiscal între produsele importate și cele similare autohtone. Prin instituirea acestei taxe, reclamantul a arătat că este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, în condițiile in care sunt obligați la plata acestei taxe doar cetățenii care achiziționează un autoturism rulat dintr-un alt stat comunitar, nu și cei care achiziționează autoturisme similare, dar de pe teritoriul R. C. R. prevede expres faptul că toți cetățenii sunt egali în fața legii, dar prin introducerea acestei taxe speciale se creează o discriminare pozitivă în favoarea celor care achiziționează autoturisme deja înmatriculate în R.. Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, cu următoarele: Cu privire la cererea de anulare actului administrativ nr. 44200/2010 pârâta a arătat ca adresa a cărei anulare o solicită reclamantul nu este un act administrativ în sensul art. 2 din L. nr. 544/2004, neputând fi atacat potrivit articolului 8 alin. (1) din același act normativ. Cererea de restituire este inadmisibilă, întrucât prin D. de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, emisă cu respectarea și aplicarea elementelor de calcul prevăzute de O. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, a rezultat taxa pe poluare pentru autovehicule în sumă de 4417 lei. Reclamantul a primit D. de mai sus la data emiterii ei, după care a achitat suma de mai sus. Deși a luat la cunoștință, din D. de C. al T. pe P. a A., faptul că suma de plată reprezintă taxa pe poluare și că D. de C. al T. pe P. a A. reprezintă titlu de creanță și constituie înștiințare de plată conform legii, acesta nu a înțeles să conteste în termen de 30 de zile reținerea acestei sume cu titlu de taxă pe poluare, iar prin nedepunerea în termenul legal a contestației reclamantul este decăzut din dreptul de a mai contesta ulterior acest act administrativ fiscal. Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii arătând că taxa pe poluare instituită de dispozițiile O. nr. 5. nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în R., înțeleg să le utilizeze pe teritoriul R., contribuind astfel la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în R. autoturisme second-hand, importate din UE, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Dispozițiile art. 25 si 28 din T. de instituire a C. E. nu sunt aplicabile în speță, deoarece acestea au în vedere taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent (art. 25), respectiv restricțiile cantitative la import precum și orice alte măsuri cu efect echivalent. O taxă pe poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import. În termen procedural, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a A. F. Pentru M., arătând in motivare că art. 1 alin. (1) prevede că taxa depoluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, alineatul (2) al aceluiași articol prevede programele și proiectele pentru protecția mediului finanțate din plata taxei pe poluare. Mai departe, art. 5 alin. (4) prevede că taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile T. S. pe numele A. F. pentru M.. Deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității, tribunalul a reținut următoarele: Art. 1 alin. (1) din L. nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată. Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal. Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din L. nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea reclamantei se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din L. nr. 554/2004, de 1 an de zile. În speță, reclamantul nu a contestat cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia, ci a invocat, după cum deja s-a arătat, caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură să vatăme interesul său, în sensul art. 1 din L. nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant. Asupra fondului cauzei, instanța a reținut următoarele: Reclamantul a achitat la T. din cadrul A. F. P. Z., suma de 4417 lei, cu titlu de taxă de poluare, conform chitanței TS5 nr. 4100499. Această taxă a fost stabilită prin aplicarea elementelor de calcul prevăzute de O. nr. 5.. Taxa de poluare a fost instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 5. care a abrogat prevederile din C. Fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după intrarea în vigoare, modificări arătate mai jos. Ordonanța de Urgență nr. 50 din 21 aprilie 2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, și a intrat în vigoare la data de (...), conform art. 14 din acest act normativ. Ordonanța de Urgență nr. 5. a fost modificată pentru prima dată prin Ordonanța de Urgență nr. 208 din 4 decembrie 2008, pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 825 din 8 decembrie 2008. În lipsa oricărei alte precizări privind intrarea în vigoare în cuprinsul Ordonanța de Urgență nr. 2., aceasta a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial [conform art. 11 alin. (2) din L. nr. 24/2000], respectiv la data de 8 decembrie 2008 [conform art. 11 alin. (2) din L. nr. 24/2000]. Ordonanța de Urgență nr. 5. a fost modificată pentru a doua oară prin Ordonanța de Urgență nr. 218 din 10 decembrie 2008 privind modificarea Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 836 din 11 decembrie 2008. La rândul său, primul act de modificare a Ordonanța de Urgență nr. 5., respectiv Ordonanța de Urgență nr. 2., a fost abrogată prin art. I din Ordonanța de Urgență nr. 2.. Conform art. I din Ordonanța de Urgență nr. 2., „. de urgență a G. nr. 2. pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 825 din 8 decembrie 2008, se abrogă". În lipsa oricărei alte precizări privind intrarea în vigoare în cuprinsul Ordonanța de Urgență nr. 2., aceasta a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial [conform art. 11 alin. (2) din L. nr. 24/2000], respectiv la data de 11 decembrie 2008. Ordonanța de Urgență nr. 5. a fost modificată pentru a treia oară prin Ordonanța de Urgență nr. 7 din 18 februarie 2009 privind modificarea Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 103 din 19 februarie 2009. În lipsa oricărei alte precizări privind intrarea în vigoare în cuprinsul Ordonanța de Urgență nr. 7., aceasta a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial [conform art. 11 alin. (2) din L. nr. 24/2000], respectiv la data de 19 februarie 2009. Ordonanța de Urgență nr. 5. a fost modificată pentru a patra oară prin art. 35 din L. nr. 329 din 5 noiembrie 2009, privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu C. E. și Fondul Monetar Internațional, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009. Conform art. 70 din această lege, Capitolul VII - din care face parte art. 35 - a intrat în vigoare la trei zile de la data publicării în Monitorul Oficial [conform art. 11 alin. (1) din L. nr. 24/2000], respectiv la data de 12 noiembrie 2009. În raport cu diferitele modificări ale Ordonanța de Urgență nr. 5., instanța constată că deși taxa de poluare a rămas în vigoare din data de (...) și până în prezent, cuantumul și modul de calcul al acestei taxe a fost modificat în mod esențial începând cu data de (...), prin înlocuirea anexelor la acest act normativ. În perioada (...)-(...) însă se aplică taxele stabilite conform anexelor la O. nr. 5., în varianta inițială, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, cu mențiunea că în perioada (...)-(...), când a intrat în vigoare O. nr. 2., (care a fost abrogată la (...), prin O. nr. 2.) s-a plătit o taxa de poluare majorată, însă prin dispozițiile art. IV alin. 1 din O. nr. 2., taxele plătite conform anexelor la O. nr. 2. în perioada (...)-(...) se restituie până la valoarea taxelor instituite prin O. nr. 5., în varianta inițială. Prin cererea introductiva, reclamanta a arătat că reglementarea cuprinsă in O. nr. 5. contravine articolelor 25, 28 și 90 din T. de C. a C. E. Începând cu data de 1 decembrie 2009, a intrat in vigoare T. de la L. În conformitate cu modificările aduse T.ui instituind Comunitatea E. prin T. de la L., T. a fost redenumit T. privind funcționarea U. E., iar fostul art. 90 din T.ui instituind Comunitatea E. a fost renumerotat, devenind art. 110 al noului tratat privind funcționarea U. E., cu același conținut. Instanța a făcut însă referire în continuare la art. 90, respectiv la legislația comunitară în vigoare la data plății taxei de poluare în litigiu. Instanța a apreciat că o primă precizare care se impune este aceea că prin L. nr. 1. R. a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a R. la U. E.. Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. (2) și (4) din C. R., dispoziții conform cărora: (2) „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U. E.,precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. (4) Parlamentul, Președintele R., Guvernul și autoritatea judecătoreascăgarantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării șidin prevederile aliniatului (2)";. Prin urmare, începând cu data aderării, 1 ianuarie 2007, este obligatorie pentru statul roman respectarea acquis-ului comunitar, astfel cum este definit prin art. 1 din H.G. nr. 1367/2000 privind constituirea și funcționarea grupului de lucru pentru studierea concordanței dispozițiilor și principiilor Constituției R. cu acquis-ul comunitar, în perspectiva aderării R. la U. E., definiție conform căreia acesta include, între alte acte normative „dispozițiile T.ui instituind Comunitatea E., semnat la 25 martie 1957 la R., și ale tratatului privind U. E., semnat la 7 februarie 1992 la M., ambele republicate în Jurnalul Oficial al C. E. nr. C340 din 10 noiembrie 1997";. Cu privire la competența instanțelor de judecată de a evalua conformitatea legislației române din dispozițiile dreptului comunitar, Curtea de Justiție a C. E., a cărei jurisprudență este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar, a decis in cauza Administrazione delle finanze delloStato/Simmenthal, nr. C 106/77 că „judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale,dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional";. Potrivit art. 1 alin. (1) din O. nr. 5., ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. Obligația de plată a taxei se naște, conform art. 4 din O. nr. 5. cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R. sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9. Art. 25 din Tratat interzice între statele membre taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent, inclusiv cu privire la taxele vamale cu caracter fiscali iar art. 28 din același Tratat interzice între statele membre restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent. Conform art.90 paragraf 1 din T. Constitutiv al U. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Problema care trebuie lămurită este aceea de a stabili dacă taxa de poluare este contrară normelor amintite. Cu privire la natura taxei de poluare C. s-a pronunțat la data de (...) asupra acțiunilor preliminare formulate de H.-B. M. B. și B. K. M. B. în cauzele reunite C-29012005 Âkos Nâdasdi și C-33312005 llona Nemeth, ocazie cu care a statuat că o taxă care nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru., în vederea punerii în circulație nu constituie o taxă vamală în sensul art. 25 din Tratat ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și trebuie examinată în lumina art. 90 din T. TE. În aceste condiții, susținerea reclamantului privind încălcarea art. 25 din Tratat este nefondată întrucât taxa de poluare este datorată pentru punerea în circulație a autovehiculului, astfel că nu se poate susține cu temei că este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru. Nici încălcarea art.28 din Tratat nu poate fi reținută; conform formulei D assonville impusă în jurisprudența C. sunt măsuri cu efect echivalentnu numai acele măsuri care tratează discriminativ, în mod deschis sau ascuns marfa străină adusă dintr-un alt stat membru dar și acelea care pornind de la conținutul efectiv al textului sunt egal aplicabile sau au același efect aparent pentru toți, iar la evaluarea acestor măsuri Curtea a stabilit că trebuie avute în vedere efectele potențiale, posibile ale acestora și nu scopul urmărit de acestea. Mai mult, Curtea a conchis că restricționările importului sau exportului sunt permise doar în situația în care în domeniulipsesc reglementările comunitare, restricțiile sunt necesare pentru asigurarea supravegherii fiscale a corectitudinii în relațiile comerciale, pentru asigurarea protecției consumatorului, pentru protecția valorilor social-culturale naționale dacă reglementările sunt valabile în mod nediscriminatoriu pentru mărfurile din producția internă sau externă. Conform art. 90 din T. Instituind Comunitatea E., nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de producție. Ca urmare a numeroaselor sesizări primite de la cetățenii români, C. europeană-D. G. I. și Uniune V. a emis, la data de 9 decembrie, următorul comunicat: „La nivelul U. E. nu exista o armonizare a taxei percepute pentru înmatricularea automobilelor. Așadar, statele membre pot decide unilateral în ce privește cuantumul taxei si modalitatea de calcul a acesteia, respectând în același timp principiul nediscriminării. R. poate să mențină taxa de înmatriculare pentru automobile și poatesa stabilească un nivel oricât de ridicat al acesteia (de exemplu, în D anemarca, o taxa similara se ridica la 1. din valoarea automobilului)";. Prin urmare, fiecare stat membru își poate institui in mod independent propriul sistem de taxare, insa aceasta taxare trebuie să se facă prin raportare la art..90 din Tratat, precum si la jurisprudența C. C. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (A se vedea Deciziile Curții de J. a C. E. în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; C. C-132/88 C. C. E. c. Republicii Elene, par. 17). De asemenea, jurisdicția de contencios comunitar a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție performanțele de mediu (A se vedea D. Curtii de J. a C. E. în cauzele conexate C- 290/05 și C-333/05 Âkos Nadasdi și llona Nemeth parag. 52). S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența C. Jurisprudența C.J.C.E a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare și aprecierea, reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într-un autovehicul național similar (A se vedea D. Curții de J. a C. E. în C. C-3. N. T., par. 20). Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 din Tratat nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, D. Curții de J. a C. E. în cauzele conexate C-290/05 si 333-05 Akos Nadasdi și llona Nemeth, par. 49). S-a concluzionat astfel că dacă autovehiculele deja existente în parcul auto național nu sunt și ele supuse noii taxe nu reprezintă o discriminare sub aspectul dreptului european. Obiectivul taxei instituite prin legea națională română este de protejare a mediului, atât prin modul de utilizare a resurselor constituite, cat si prin modul de impunere. E. care stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe si de dioxid de carbon, elemente care pot fi apreciate ca au un caracter adecvat obiectivului de protejare a mediului. Prin urmare, întrucât taxa este stabilita in funcție de gradul de poluare si de eficienta energetica, ea are un caracter proporțional, fiind stabilita intr-un cuantum mai mare pe măsura ce performantele de mediu scad. Reglementarea cuprinsa in O. nr. 5. permite ca pe baza unor elemente precum rulajul mediu anual, starea tehnica si nivelul de dotare al autovehiculului, contribuabilul poate contesta suma de plata si poate obține o valoare mai mare a deprecierii. Acesta posibilitate a contribuabilului asigura, ca in toate cazurile, valoarea taxei percepute asupra unui autovehicul second-hand de import sa nu depășească valoarea reziduala a taxei existente într-un autovehicul deja înmatriculat. Se respectă astfel exigența menționată de Curtea de justiție într-o cauză împotriva Ungariei in care a statuat că „articolul 90 par. 1 din T. instituind Comunitatea E. trebuie interpretat ca interzicând o taxa deînmatriculare atâta timp cat este perceputa asupra autoturismelor second- hand puse pentru prima data in circulație pe teritoriul unui stat membru, valoarea taxei fiind determinata exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului si clasificarea din punct de vedere al poluării este calculata f ăr ă a se lu a in c alcul deprec iere a au to tur is mulu i , de o asemenea maniera încât, atunci când se aplica autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduala a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate in statul membru in care sunt importate. O comparație cu autoturismele second-hand plasata in circulație înacest stat membru înainte de aplicarea L. privind taxele de înmatriculare nueste relevanta."; Prin urmare, O. nr. 5., varianta în vigoare la data solicitării înmatriculării, nemodificată prin O. nr. 2., respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 din T. CE. Pentru motivele arătate, instanța a respins cererea reclamantului ca nefondată. Întrucât pârâta nu a căzut în pretențiuni, cererea sa de chemare în garanție a A. F. de M. a fost respinsă. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs O. I. M., solicitând casarea sentinței civile nr.238/(...) pronuntata de T. S. in dosarul nr.48l(...), reținerea cauzei spre rejudecare si obligarea intimatelor - pârâte A. F. P. Z., D. G. a F. P. S., la restituirea sumei de 4417 lei, actualizata cu dobanda legala de la data solicitarii de restituire, până la restituirea integrala efectiva, suma achitata pârâtei A. F. P. Z., cu titlu de taxa de poluare pentru autovehicule. În motivarea recursului, recurentul arară că situatia de fapt retinuta de catre prima instanta este corecta. Referitor la motivarea in drept care a dus la solutionarea respingerii cererii ca nefondata face urmatoarele precizari: Asa cum T. a aratata in considerente ca "taxa a fost instituita in scopul asigurarii protectiei mediului" stabilind ulterior ca elementele obiective pe baza carora se calculeaza cuantumul taxei este perfect legala si nediscriminatorie, asa a aratat in motivele cererii ca tocmai pentru faptul ca taxa a fost instituita pentru protectia mediului si modul in care aceasta taxa a fost aplicata o face nelegala si discriminatorie; Referitor in considerente la adresa de raspuns a C. E. - D. G. de I. si U. V., nu este de natura sa inlature caracterul nediscriminatoriu al taxei, atât timp cât nu se face o referire completa asupra considerentelor care stau la baza aplicarii unei taxe de inmatriculare.Se arata ca statele pot impune unilateral taxa de inmatriculare, dar cu respectarea principiului nediscriminarii. Exemplul Damemarcei este superfluu atât timp cât in Danemarca nu exista productie interna de autoturisme, iar taxa de prima imnatriculare s-a instituit pe alte considerente decat acela al protectiei mediului. Tocmai faptul ca taxa s-a instituit ca o masura de protectie a mediului este de natura a aduce atingerea dreptului persoanei si de a crea o situatie discriminatorie. Protectia mediului nu se poate realiza prin instituirea unei taxe solicitata la prima inmatriculare, atâta timp cât achizitionarea unui autoturism nu aduce atingere protectiei mediului. Doar in monentul rularii si functionarii se produce poluarea, ce trebuie eliminata sau ameliorata prin instituirea unei taxe. Faptul ca recurentul a achizitionat un autoturism pecare, dupa inmatriculare nu îl foloște, sau îl foloște mai rar, nu duce automat la concluzia ca acesta si polueaza, astfel încât taxa aplicata, chiar la criteriul obiectiv al capacitatii cilindrice, nu poate sa fie aceeiasi ca si pentru autoturisme identice care ruleaza mai mult, deci care polueaza mai mult. Pentru cele mentionate mai sus, solicită admiterea recursului, casarea hotararii primei instante si obligarea paratelor-intimate la restituirea sumei de 4417 lei. Prin întâmpinarea formulată D. G. a F. P. S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 238/(...) pronunțată de tribunalul S. ca temeinică și legală, respingerea acțiunii cainadmisibilă, iar pe fondul cauzei ca netemeinică și nelegală. În motivare intimatul arată că instanța de fond în mod legal a respins actiunea formulată privind restituirea taxei pe poluare. În considerentele sentinței în mod judicios s-a reținut că OUG nr. 5., varianta în vigoare la data solicitării înmatriculării, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 din T. CE. Recurentul (a) nu a urmat procedura administrativ jurisdicțională prevăzută de art. 205 și următoarele din C. de procedură fiscală, la care face trimitere art. 7 din OUG nr. 5., instanța de judecată putând fi sesizată numai sub condiția utilizării în prealabil a mecanismului contestației, pe cale administrativă. Acesta este de fapt înțelesul și spiritul art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală care prevede calea de atac la instanță și unde se arată explicit că obiectul acțiunii îl constituie decizia de soluționare a contestației. Prin cererea înregistrată pe rolul T. S., reclamantul (a) a solicitat anularea adresei/deciziei de calcul emisă de AFP Z., obligarea AFP Z. la restituirea sumei de 4417 lei reprezentând taxa pe poluare achitată cu chitanța Seria TS5 Nr. 4100499/(...), precum și la plata majorărilor de întârziere de 0,1% aferente, calculate de la data achitării până la restituirea efectivă. Referitor la anularea adresei, menționează că aceasta nu este un act administrativ in sensul definit de art. 2 lit. C din L. nr. 554/2004, generator de efecte juridice, ci doar o simpla operatiune tehnico materiala. Stabilirea cuantumului sumei si a obligatiei platii taxei de poluare instituita prin OUG nr. 5. au fost stabilite prin D. de calcul a taxei pe poluare in urma careia reclamantul a platit taxa pe poluare. Asa cum rezulta din economia dispozitiilor art. 5 si art. 7 din OUG nr. 5. stabilirea, verificarea, colectarea si executarea silita, inclusiv solutionarea contestatiilor privind taxa datorata de contribuabili, se realizeaza de catre autoritatea fiscala competenta potrivit prevederilor OG nr. 92/2003 privind C. de procedura F., republicata cu modificarile și completarile ulterioare. Astfel fiind, actul autoritatii fiscale reprezinta un titlu de creanta si constituie instiintare de plata conform legii. D. poate fi contestata in termen de 30 de zile de la data comunicarii sub sanctiunea decaderii, potrivit dispozitiilor art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003 republicata cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii ce au fost ignorate de instanta de judecata. Natura juridica a acestui act este surprinsa de insusi legiutorul delegat in conditiile art. 7 din OUG nr. 5. si a fost determinata de initierea si desfasurarea procdurii de infringement demarata de C. E. in cursul careia una dintre criticile adresate statului a fost aceea ca taxa nu este stabilita pebaza unui act administrativ de impunere care mai apoi sa poata fi contestat in concret si efectiv de catre contribuabil. Se poate observa că reclamantul nu a urmat aceasta procedura prevazuta de legea procesuala fiscala pentru a contesta in substanta legalitatea stabilirii taxei de poluare ci s-a marginit sa declanseze un litigiu distinct de contestare a legalitatii actului administrativ fiscal. Prin urmare calea aleasa de reclamant ignora procedura deschisa de lege pentru contestarea actului de impunere si astfel daca s-ar valida s-ar deturna normele procesual fiscale care guverneaza solutionarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis. ( in acest sens invocă si practica judiciara, respectiv D. C. nr.1832/(...) pronuntata de Curtea de A. C. in speta similara). Reclamantul a disimulat demersul sau de a pune in discutie legalitatea stabilirii și incasarii taxei de poluare prin prisma apelarii la procedura administrativa de drept comun, ignorind faptul ca pentru a se statua asupra acestui conflict exista norme procesuale speciale clare, accesibile, previzivble si predictibile compatibile cu exigentele de calitate a unei legi asa cum rezulta din jurisprudenta instantei europene de contencios al drepturilor omului. Reclamantul a platit voluntar taxa de poluare supunându-se astfel normei interne aplicate de organul fiscal prin intermediul deciziei administrative de stabilire si calculare a taxei. Desigur plata acestei taxe si maniera in care a fost stabilita nu inlatura dreptul contribuabilului de a contesta taxa si implicit de a se solicita verificarea in substanta a legalitatii impunerii. In aceasta ambianta factuala si procesuala, atât in faza administrativa de solutionare, cât si ulterior in faza de control judecatoresc si judiciar se poate pune in discutie nu numai modalitatea factuala si legala de stabilire a taxei, ci si compatibilitatea normei interne cu norma comunitara pertinenta. Prin urmare, calea aleasa de reclamant ignora procedura deschisa de lege pentru contestarea actului de impunere si astfel daca s-ar valida s-ar deturna normele procesual fiscale care guverneaza solutionarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis. Potrivit art. 1 din L. nr. 554/2004 "persoana care se considera vatmata într-un drept al său ori într-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata". În speta, actul contestat, respectiv adresa nu este un act administrativ în sensul dispozitiilor legale anterior aratate, astfel ca nu poate face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanta de contencios administrativ în temeiul art. 1 alin. (1) din L. nr. 554/2004. In acest context, demersul judiciar al reclamantului nu se incadreaza in prevederile textelor legale precizate, acesta urmărind repararea unei pagube fără insa ca in prealabil , actul administrativ cauzator al pagubei sa fi fost defiintat. Fără o analiză a actului administrativ prin care s-au stabilit in sarcina reclamantului obligatii fiscale, instanta nu putea trece direct la a dispune restituirea sumei astfel achitata. Chiar daca reclamantul si-a întemeiat în drept cererea pe dispozitiile L. contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin obiectul sau, cauza nueste de contencios administrativ, aceasta având drept finalitate restituirea unei sume. Din coroborarea dispozitiilor L. nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta ca pentru sesizarea instantei de contencios administrativ, este necesar ca situatie premisa, existenta unui act administrativ susceptibil prin efectele sale sa vatame un drept ori un interes legitim, fie existenta unui refuz de solutionare a unei cereri sau nesolutionarea acesteia în termenul legal, ceea ce nu s-a constatat în cauză. Având în vedere faptul că, reclamantul nu a urmat procedura administrativ-jurisdictionala prevazuta de C. de procedura fiscala, precum și împrejurarea că adresa nu constituie act administrativ, solicită admiterea excepției inadmisibilității actiunii pe calea contenciosului administrativ. Își menține punctul de vedere din intampinarea depusa la dosarul cauzei, în fata instantei de fond, precum și cererea de chemare în garantie a A. F. pentru M. - M. M.lui. Asa fiind, fata de toate considerentele de fapt si de drept expuse rezulta ca incasarea taxei pe poluare este legala si temeinica si nu este in contradictie cu normele europene, neputind fi retinuta discriminarea invocata de catre reclamant, motiv pentru care solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea sentinței civile nr. 238/(...) pronunțată de Tribunalul Sălaj ca temeinică și legală, respingerea acțiunii formulată de O. I. M. ca inadmisibilă, iar pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală. Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor art. 304 și 3041 C. proc.civ., Curtea reține următoarele: Contenciosul administrativ fiscal a fost definit drept o specie a contenciosului administrativ desemnând ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, a contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților și altor sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate potrivit legii să efectueze acte de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială de către organe administrative și/sau instanțe judecătorești. Obiectul acțiunii în cazul contenciosului administrativ este reprezentat de orice act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nesocotirea prevederilor legii, pe când în cazul contenciosului administrativ fiscal obiectul acțiunii este un act de autoritate cu caracter special denumit generic act administrativ fiscal, definit de art.41 C.. Curtea E. a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate. Legiuitorul a statuat prin art.7 din OUG 5. că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor OG 92/2003 privind C. de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Textul art.7 din OUG 5. apare doar ca o normă de trimitere, astfel că nu se poate susține că în aplicarea normei de trimitere devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ fiscale prealabile, iar în aplicareatextelor din norma considerată ca normă de drept comun nu este obligatorie parcurgerea acestei etape. Potrivit art.205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Conform art.6 alin.2 din L. 554/2004, actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să fie obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art.7 alin.1, dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională. În speță, însă, nu sunt aplicabile prevederile art.7 alin.1 din L. 544/2004 întrucât obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prevăzută de art. 8 alin.1 teza a II-a, din aceeași lege. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe pe care reclamantul o consideră nedatorată îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză, reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii. Art.8 alin.1 din L. 554/2004 permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se i se opune refuzul explicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Atâta timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii sale are deschisă calea prevăzută de art.1 alin.1 din L. 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar a fost pusă în discuție prin lansarea unei proceduri deinfringement de către C. E., la data de (...), în temeiul art. 226 din T. CE, iar la data de (...), C. a comunicat autorităților române declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor (cauza 2009/2002 - compatibilitatea legislației românești care vizează taxarea autovehiculelor second hand în R. cu art. 90 din T. C. E.). Curtea apreciază că acesta este momentul de la care contribuabilii aveau o perspectivă clară asupra neconformității taxei de poluare cu dreptul comunitar. Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere inclusiv soluțiile constante de respingere a contestațiilor contribuabililor, pronunțate de către organele administrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare. Toate aceste considerente au condus Curtea la concluzia că sancțiunea inadmisibilității acțiunii nu îi poate fi aplicată reclamantului, impunându-se așadar soluționarea cauzei pe fond. Pe fondul cauzei, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală pentru următoarele considerente: În speță, organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementărilor comunitare. Prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a U. E. a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu c. Statul Român, s-a decis că dreptul U. se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul U. nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare. Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 T., o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 5., deci încă de la data de (...). Având în vedere considerentele expuse, curtea apreciază că subzistă motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii; taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din T., motiv pentru care cererea de chemare în judecată va fi admisă în parte, pârâtele urmând a fi obligate a-i restitui reclamantului suma de 4417 lei achitată necuvenit cu titlu de taxă de poluare. Cât privește cererea privind acordarea dobânzii, instanța constată că aceasta se datorează de la data plății sumei a cărei restituire s-a dispus și până la restituirea integrală, în temeiul art.3 alin.3 din OG 9/2000 și art.1084 raportat la art.1082 C. Capătul de cerere având ca obiect constatarea incompatibilității dintre prevederile OUG 2./OUG 7. și art.110 T. este în fapt un argument în susținerea cererii de chemare în judecată, iar cel având ca obiect anularea răspunsului organului fiscal va fi respins, întrucât este o simplă adresă care nu produce efecte juridice. În temeiul art.1 alin.1 din OUG 5. și art.60 C.proc.civ., instanța va admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâte împotriva A. F. pentru M., acesta fiind organul care gestionează taxa de poluare achitată de contribuabili. În consecință, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., instanța va admite recursul formulat de reclamant și va modifica hotărârea recurată în sensul că va admite în parte acțiunea reclamantului, va obliga pârâtele să restituie reclamantului suma de 4417 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, cu dobândă legală de la data plății și până la data restituirii integrale, va respinge celelalte capete de cerere și va admite cererea de chemare în garanție. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L. D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul O. I. M. împotriva sentinței civile nr.238 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T. S., pe care o modifică în sensul admiterii acțiunii în parte. Obligă pârâtele la plata către reclamant a sumei de 4417 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, cu dobândă legală de la data plății și până la data restituirii integrale. Respinge celelalte capete de cerere. Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâte împotriva A. F. pentru M.. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 5 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI A . C. M. S. C. P. GREFIER V. D. Red.C.P./Dact. GC (...)/2 ex. Jud. primă instanță: C. N.C.
| ← Sentința civilă nr. 761/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1097/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
