Decizia civilă nr. 30/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 30/2011
Ședința publică de la 23 S. 2011
I. constituită din: PREȘEDINTE S. AL H. JUDECĂTOR M.-I. I. JUDECĂTOR G.-A. N. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuientul P. I. D. împotriva deciziei nr. 1275/(...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...), în contradictoriu cu intimata I. P. J. S. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. V., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că cererea de revizuire este legal timbrată, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentei cauze, în temeiul dispozițiilor art. 323 alin 1 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în baza actelor existente la dosar. CURTEA P rin decizia civilă nr. 1275 din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) s-a admis recursul declarat de I. P. J. S. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. V., împotriva sentinței civile nr. 4345 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care a modificat-o în sensul că a respins cererea de chemare în judecată introdusă de către reclamantul P. I. D. ca neîntemeiată.Pentru a pronunța această decizie Curtea de A. C. a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 4345 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., a fost admisă acțiunea reclamantului P. I. D. și a fost obligată pârâta I. P. J. S. - S. P. C. R. P. de C. și Î. a V., să înmatriculeze autoturismul marca Renault Megane, cu nr. de identificare V. fără plata taxei de poluare. A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin adresa nr. 36627/(...), i s-a comunicat reclamantului de către pârâtă faptul că nu poate da curs înmatriculării autovehiculului acestuia fără achitarea taxei de poluare, deoarece acest lucru este prevăzut în O. nr. 50/(...), publicată în M.O. nr. 327/(...), conform art. 3 care prevede : ˝Intră sub incidența taxei autovehiculeledin categoriile M1-M3 și N1-N3 cum sunt definite în RNTR2";, iar conform art. 4 „Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unuiautovehicul în R.";. Din conținutul acestei adrese se deduce însă atitudinea de refuz a pârâtei de a da curs cererii reclamantului, respectiv de a-i înmatricula autoturismul fără plata taxei de poluare. Analizând acest refuz instanța a constatat următoarele: potrivit art. 2141 - 214 3 din C. fiscal și pct. 311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în R., de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru persoane și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. Conform art. 90 par. 1 din T. Constitutiv al U. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Conform hotărârii C.J.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în R. nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141 - 214 3 din C. fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.C.E., în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în R. și cele existente în R.. Organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. I. a constatat că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente: 1. Constituția R.: de la 1 ianuarie 2007, R. este un stat membru al U. E. Potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U. E., precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2) , iar Parlamentul, Președintele R., Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2(alin.4). De altfel, prin L. nr.157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al Comunității, dinainte de aderare. 2. Jurisprudența C. de Justiție E. Prin D. în cazul Costa / Enel (1964), C.J.E. a stabilit că legea care se îndepărtează de T. - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin L. nr. 3. privind C. fiscal. De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), C.J.E. a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale. În acest context instanța a constatat că reclamantul nu datorează vreo sumă potrivit legislației comunitare, astfel că refuzul pârâtei de a-i înmatricula mașina fără plata taxei apare nelegal din punctul de vedere al legislației comunitare, sens în care a fost obligată să înmatriculeze mașina reclamantului fără achitarea de către acesta a taxei de poluare. În ce privește cheltuielile de judecată, acestea nu au fost justificate - în măsura în care au fost cerute - atâta vreme cât nu se poate reține o culpă procesuală din partea autorităților administrației publice atrase în proces, atributul interpretării legilor interne prin prisma normelor de drept comunitar, revenind exclusiv instanțelor de judecată. Împotriva sentinței a formulat recurs I. P. J. S., prin care a arătat căhotărârea a fost dată cu încălcarea, interpretarea si aplicarea greșita a OUG nr. 5. cu toate modificările si completările ulterioare. Analizând recursul declarat de către pârâta I. P. J. S. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V. Curtea a reținut următoarele considerente: In cazul concret dedus judecații, reclamantul-intimat a solicitat înmatricularea autoturismului la data de (...), dată la care era în vigoare O. nr. 5., după modificările introduse prin O. nr. 2. si prin O. nr. 7., ambele încetându-și însă efectele la data de (...). Intimata I. P. J. C. - S. P. C. R. P. de C. si Î. a A. a respins solicitarea reclamantului, cu motivarea că prima înmatriculare a vehiculelor în R. se poate efectua doar dacă este achitată taxa de poluare. I. de recurs, urmărind modificările succesive ale O. nr. 5., a constatat faptul că solicitarea de înmatriculare a autoturismului si refuzul autorității administrative de a înmatricula acel autoturism în absenta dovezii de achitare a taxei de poluare a avut loc după data modificării O. nr. 5. prin O. nr. 2. si O. nr. 7.. Astfel, O. nr. 2. a fost publicat in Monitorul Oficial in data de (...), iar OUG nr. 7. in Monitorul Oficial din (...), ambele încetându-și efectele la (...). În consecință, compatibilitatea O. nr. 5. cu prevederile comunitare incidente trebuie analizată prin raportare la modificările aduse formei initiale a ordonanței. În cauza dedusă judecății, instanța de recurs a reținut aplicabilitatea principiului tempus regit actum, constatând că forma normei legale de la data la care s-a solicitat pârâtului recurent înmatricularea fără plata taxei, identică cu forma actului normativ de la data la care s-a refuzat de către pârât înmatricularea fără plata taxei de poluare asigură același tratament între autovehiculele importate din statele membre al UE, înmatriculate deja acolo și reînmatriculate mai apoi în R. și autovehiculele produse și comercializate în R., înmatriculate de asemenea pentru prima dată în țara noastră. Curtea a constatat în același timp că, începând cu data de 15 februarie 2010 scutirea acordată prin OUG nr. 1. nu se mai acordă. În urma modificărilor succesive, așa cum s-a arătat anterior, la data formulării cererii de înmatriculare fără plata taxei de poluare, era aplicabilă forma inițială a OUG nr. 5., ce nu prevedea discriminarea între autoturismele importate și cele din producție internă și care nu justifica introducerea taxei de măsuri protecționiste pentru producția internă de autovehicule. Se poate așadar concluziona că O. nr. 5. (varianta în vigoare la momentul solicitării formulate de reclamant) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din T. Comunității E.(art. 110 din T. privind funcționarea U. E. intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 conform modificărilor survenite prin T. de reformă de la L. din anul 2007). Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prevăzută în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard aelementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prev. de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență. Pe de altă parte, așa cum rezultă din art. 8: „(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în R. este ulteriorscos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei înconformitate cu prev. alin. (2). (2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.";. Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituiri ei. În cauza de față, reclamantului-intimat i s-a adus la cunoștință că refuzul operațiunii de înmatriculare se datorează împrejurării că nu a îndeplinit condiția prealabilă de a plăti taxa de poluare, iar nu taxa specială de primă înmatriculare, cerință care este apreciată de Curte în conformitate cu exigențele legislației naționale și comunitare, așa încât refuzul pârâtului are un temei legal și deci este justificat. Cu privire la procedura de infringement declanșată de către C. E., trebuie menționat faptul că pe de o parte acestă procedură se referea la o altă formă a taxei de poluare (cea ulterioară modificărilor introduse prin OUG 2. în luna decembrie 2008), iar pe de altă parte acestă procedură a fost între timp clasată, analiza realizată confirmând compatibilitatea normelor comunitare cu dreptul intern incident. Propunerea de clasare a fost publicată în din 5 februarie 2010, fapt care constituie un argument în plus în favoarea compatibilității taxei cu normele comunitare. Pentru toate aceste considerente, Curtea a apreciat recursul declarat de către pârâtul I. P. J. S. ca fiind fondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.20 din L. nr. 554/2004 sentința recurată a fost modificată în tot, în sensul că a respins ca nefondată acțiunea reclamantului. Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire P. I. D. solicitând să se dispună admiterea cererii de revizuire si schimbarea Deciziei nr.1275/(...) pronunțată ele Curtea de A. C. în dosarul nr.(...). În fapt, prin D. civilă nr.1..03.20 I 1, pronunțată de Curtea ele A. C. în dosarul nr.(...), instanța de recurs a admis recursul declarat de I. P. J. S. - S. P. C. R. P. de C. și Î. V. împotriva Sentinței civile nr.4345/(...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S., pe care a modificat-o În sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantul P. I. D. ca neîntemeiată. 1. În primul rând. invederează instanței faptul că cererea de revizuire se Î. În textul art. 21 alin.2 din L. 554/2004. a) H. C. de A. C. a fost pronunțată cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția R., astfel cum va arăta în continuare b) În ce privește termenul de introducere a cererii de revizuire, art. 21 alin. 2 teza a doua din L. 554/2004 a fost declarat neconstituțional prin D. C. C. nr. 1609 din 9 decembrie 2010 publicată în Monitorul Oficial nr. 70 din 27 ianuarie. Prin urmare, conform art. 147 alin. (1) din Constituția R., dispozițiile din legile și ordonanțele in vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C. dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C onstituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. În concluzie, începând cu data de 27 ianuarie 2011 dispozițiile art. 21 alin. (2) teza a doua din L. nr. 554/2004 au fost suspendare de drept, iar începând cu data de 14 martie 2011 și-au încetat efectele. Prin urmare, la acest moment nu mai este aplicabil textul de lege care impune introducerea cererii de revizuire în termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrată de art. 17 alin. (3) din legea 554/2004, la cererea temeinic motivată a părții interesate, în termen de 15 zile de la pronunțare. În orice caz, chiar dacă ar fi un termen de 15 zile, acesta cu siguranță nu ar putea începe să curgă decât de la momentul pronunțării hotărârii C., 7 aprilie 2011. ar, raportat la acest termen. cererea de revizuire este formulată în termen. Prin urmare, orice termen de revizuire ar fi aplicabil, (l5 zile, o lună, conform regulii genera le din art. 324 Cod proc. civ., 3 luni, prin analogie cu art. 322 pct. 9, raportat la art. 324 alin. 3 Cod proc. civ. ) acesta nu ar putea începe să curgă decât de la data pronunțării hotărârii C.. Anterior acestei date, 7 aprilie 2011, revizuientul nu putea să actioneze în nici un fel. neavând cunoștință despre decizia instanței europene. În concluzie, apreciază că raportat la oricare elin aceste termene, cererea subsemnatului de revizuire este formulată în termen. 2. La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a U. E. a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. S. Român prin M. E. și F., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru Mediu și M. Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 I. 2009. Î. transmisă de Tribunalul Sibiu a fost următoarea: "Contravin dispozițiile O. nr. 5., cu modificările ulterioare, dispozițiilor articolului 90 CE; se instituie Într-adevăr o măsurii discriminatorie?" Răspunzând întrebării preliminare adresate de Tribunalul Sibiu, Curtea s-a pronunțat astfel: "A. 110 T. trebuie interpretat În sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculări În acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit Încât descurajează punerea În circulație, În statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate În alte state membre, fără Însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională". Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a U. E. a decis că art. 110 din T. UE interzice unui stat membru să instituie o taxă pe poluare cu ocazia primei inmatriculări a mașinilor de ocazie (second - hand) în acel stat membru, dacă în acest fel se descurajează punerea în circulație în acel stat a unor mașini de ocazie, cumpărate în alte state membre, dar în același timp nu se descurajează cumpărarea unor vehicule similare de pe piața națională. Încă de la Î. trebuie subliniat faptul că instanța europeană a Înțeles să interpreteze Î. T.ui S. În sensul că aceasta viza conformitatea O. nr. 5. În forma inițială cu fostul art. 90 CE, actualul art, 110 T., ținând cont de faptul că În litigiul principal domnul T. achitase taxa de poluare la data de 27 octombrie 2008. (paragrafele 27 - 30, pe care le redă În cele ce urmează) "Cu privire la întrebarea preliminară Trebuie arătat încă de la început că. deși orice întrebare preliminară privind dreptul U. beneficiază de o prezumție ele pertinență. Curtea nu poate totuși să răspundă atunci când este evident că interpretarea dreptului comunitar solicitată nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul acțiuniiprincipale (a se vedea în acest sens, în special, H. din 5 decembrie 2006. Cipolla și alții, C-94/04 și C-202/04, R., p. I-1142!, punctul 25, H. din 1 iunie 20 I O, Blanco Perez și Chao Gornez, C-570/07 și C-571 /07, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 36, precum și H. din 2 decembrie 2010, Jakubowska, C- 225/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 28). În speță, din dosar reiese că reglementarea națională aplicabilă acțiunii principale este OUG nr. 5. În versiunea sa inițială, având În vedere că autovehiculului În cauză În actiunea menționată i-a fost aplicată taxa pe poluare la 27 octombrie 2008. Astfel, potrivit explicațiilor furnizate În decizia de trimitere, OUG nr.5. a intrat În vigoare la 1 iulie 2008, iar modificările aduse acestei ordonanțe prin OUG nr. 2. nu au intrat În vigoare decât Începând de la 15 decembrie 2008. Prin urmare, pentru a oferi un răspuns util instanței de trimitere, Î. adresată trebuie Înteleasă În sensul că aceasta urmăreste să se stabilească dacă articolul 90 CE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin OUG nr. 5., În versiunea sa initială Având în vedere această precizare. precum și obiectul taxei prevăzute de OUG nr. 5., este necesar să se considere că instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 110 T., al cărui text este identic cu cel al articolului 90 CE, trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare care se aplică unor autovehicule cu ocazia primei lor inmatriculări în acest stat membru". 3. Conform unei jurisprudențe constante a C. de Justiție a U. E., interpretarea pe care Curtea, În exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 T. (fostul art, 234 CE), o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, Înțelesul și Întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie Înțeleasă sau ar fi trebuit să fie Înțeleasă și aplicată de la data intrării ci În vigoare [H. din 27 martie 1980, afacerea 61/79. Denkavit italiana. par. 16; H. din 2 februarie 1988, afacerea 24/86. Blaizot, par. 27: H. din 15 decembrie 1995, afacerea C-415/93, Bosman. par. 141: H. din 5 octombrie 2006 în afacerile reunite C-290/05 (Nadasdi) și C-333/05 iNemethș. par. 62]. Pe cale de consecință. În privința taxei de poluare prevăzute de O. U. ni 5. trebuie să se retină că reglementarea națională este incompatibilă cu art, 110 T. de la data intrării sale În vigoare (1 iulie 2008). De asemenea, precizează că Guvernul român nici măcar nu a solicitat În apărare limitarea efectelor temporale ale hotărârii C., motiv pentru care interpretarea oferită de instanta europeană În cauza T. va produce efecte de la data de 1 iulie 2008. 4. Raportat la hotărârea C. de Justiție a U. E., la prevederile art. 148 din Constituția R., D. civilă nr.1275/(...) a C. de A. C. din dosarul nr.(...) apare ca fiind nelegală și nefondată. Principalul (singurul) argument pentru care a fost admis recursul recurentei, cu consecința respingerii actiunii reclamantei a fost faptul că Curtea de A. C. a apreciat că forma inițială a OUG 5. este compatibilă cu prevederile art. 110 T., iar taxele achitate în intervalul 1 iulie 2008 -- 15 decembrie 2008 sunt legale Așadar, Curtea de A. C. a admis recursul strict În considerarea faptului că taxa prevăzută de OUG 5. este legală, iar actul În discuție nu contravine dispozițiilor comunitare. Însă Curtea de Justiție a U. E. a arătat foarte clar. prin H. T. din data de 7 aprilie 2011 faptul că taxa este nelegală și încalcă prevederile art. 110 din T. Așadar, la acest moment. în lumina hotărârii C. de Justiție a UE, decizia C. de A. C. nu mai stă în picioare. Motivarea acesteia, în sensul că OUG nr. 5. respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1, actualul art. 110 parag. 1 din T. ", nu maipoate fi reținută, nu mai este valabilă, elin moment ce C. a hotărât în sens contrar. Prin urmare, D. civilă nr. 1275/(...) a C. de A. C. a fost dată cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția R.. Din acest motiv. apreciază că în cauză este incident motivul de revizuire prevăzut de art.21 alin. 2 din L. contenciosului administrativ. motiv pentru care solicită schimbarea deciziei instanței de recurs și respingerea recursului. Raportat la hotărârea C. după data de 7 aprilie 2011 hotărârile pronunțate în cauzele privind taxele de poluare achitare în perioada 1 iulie 2008 - 15 decembrie 2008 ar trebui să fie favorabile justitiabililor. Dacă cererea ele revizuire a subsemnatului ar fi respinsă. revizuientul în mod evident ar fi pus Într-o situație de inferioritate față de justițiabilii ale căror procese Încă sunt pe rol. Nu există nici un motiv pentru care cererea de revizuire a revizuientului (de fapt actiunea principală) să fie respinsă, iar cererile care încă sunt pe rol, să fie admise, întrucât este vorba despre o împrejurare mai presus de voința sa, fără nici o legătură cu o acțiune sau inacțiune a revizuientului. Apreciază că nu se poate reține nici o culpă în faptul că procesul revizuientului s-a încheiat la data de 29 martie 2011, anterior apariției hotărârii C., iar procesele care încă sunt pe rol și sunt ulterioare hotărârii CJCE din 7 aprilie, să aibă un altfel de deznodământ, din simplul motiv că dosarul său a primit termen mai devreme. Apreciază că justiția trebuie să fie unitară și mai ales egală pentru toți cetățenii. Potrivit art. 16 alin. I din Constituția R., cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Potrivit art. 148 din Constituție „(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U. E. precum și celelalte reglementări comunitate cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. (4) Parlamentul, Președintele R.. Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la Î. a obligatiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)". Potrivit art. ,,(2) Dacă există neconcordanțe Între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile". În conformitate cu aceste prevederi constituționale, apreciază că hotărârea C. are prioritate față de decizia C. de A. C., întrucât hotărârea instanței europene statuează foarte clar faptul că taxele pe poluare achitate în intervalul 1 iulie 2008 - 15 decembrie 2008 sunt nelegale și contravin art. 10 din T. În motivarea hotărârii sale, Curtea de A. C. face trimitere în repetate rânduri la hotărâri ale C. de Justiție a U. E. În mod evident, hotărârea pe care din data de 7 aprilie 2011 este "cea mai aplicabilă" În cazul de față, Î. se referă la o situația absolut identică, iar această situație a fost calificată de C. ca fiind contrară dreptului comunitar. Din moment ce Curtea de Justiție a U. E. a constatat că, de la 1 iulie 2008, OUG 5. este incompatibilă cu art. 110 T. este evident faptul că prelevarea taxei de poluare este nelegală, deoarece aplicarea OUG nr. 5. era interzisă de art. 110 T. 5. În ce privește argumentarea C., apreciem că merită reținute constatări le din paragrafele 48 - 61, redactate după cum urmează: ,,(48) Domnul T. subliniază că punerea în circulație în R. a unui vehicul de ocazie cumpărat într-un alt stat membru implică plata taxei pe poluare, și anume, în ceea ce îl privește, o taxă în valoare de 7.595 de lei pentru un vehiculcu o capacitate cilindrică de 2155 cm3, care respectă norma Euro 2 și a fost construit în 1997, în timp ce cumpărarea, pe piața românească a vehiculelor de ocazie. a unui vehicul inmatriculat în R. anterior intrării în vigoare a O. nr.5. și având exact aceeași vechime și aceleași caracteristici tehnice ca și vehiculul importat menționat va fi. în principiu. mult mai interesantă din punct de vedere financiar. întrucât nicio taxă cu o valoare analogă celei impuse prin O. nr. 5. nu este datorată sau incorporată în valoarea acestui vehicul cumpărat pe piața românească. (49) La rândul său. guvernul român susține că art. 110 T. nu aduce atingere autonomiei fiscale a statelor membre și că atractivitatea pieței românești a vehiculelor de ocazie în raport cu piața vehiculelor de ocazie importate, evidențiată de domnul T., se datorează împrejurării că O. nr. 5. nu se aplică vehiculelor care au fost inmatriculate în R. anterior intrării în vigoare a acestei ordonanțe. Acest guvern invocă. în această privință, par. 49 din H. Nadasdi Și Nemeth, citată anterior, în care Curtea ar fi declarat în esență că art. 110 T. nu poate fi invocat în mod util pentru a stabili un efect discriminatoriu al unei taxe pentru simplul motiv că aceasta se aplică unor vehicule înmatriculare după intrarea în vigoare a legii privind această taxă, iar nu și celor înmatriculate anterior acestei intrări în vigoare. (50) În această privință. trebuie amintit mai întâi, astfel cum Curtea a arătat la par. 49 din Hotărâre a Nadasdi Și Nemeth, citată anterior. că art. 110 T. nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă t a impozitelor existente. (51) În plus și cu siguranță, atunci când un stat membru introduce o nouă lege fiscală, acesta stabilește aplicarea legii respective începând de la o anumită dată. Prin urmare, taxa aplicată după intrarea în vigoare a acestei legi poate fi diferită de taxa fiscală în vigoare anterior. Astfel cum a constatat Curtea la par. 49 din H. Nâdasdi Și Nemeth menționată, pe care guvernul român a invocat-o, împrejurarea respectivă nu poate, prin ea însăși, să fie considerată ca având un efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt posterioare intrării în vigoare a noii norme. (52) În schimb, din H. Nadasdi Și Nemeth menționată nu rezultă în niciun fel că competenta statelor în stabilirea regimului unor noi taxe este nelimitată. Dimpotrivă, potrivit unei jurisprudente constante, interdicția prevăzută la art. 110 T. trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele nationale (a se vedea în acest sens H. din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R., p. 1343, par. 25, H. din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de C., C- 4., R., p.I-4385, par. 29, precum și Hotărâre a din 8 noiembrie 2007, Stadtgetneinde Frohnleiten Și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C-2., Rep., p. ]- 9643, par. 40). (53) Astfel, art. 110 T. ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de intrarea în vigoare a taxelor mentionate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TF(...)E și 34 T. (54) În ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul descris la punctul precedent (a se vedea în acest sens H. din 21 martie 2002, Cura Anlagen, C-4., R., p. 1-3193, par. 40, H. din 15 septembrie 2005, C./Danemarca, C-464/02, R., p. 1-7929, par. 74, și H. din 1 iunie 2006, De Danske Bilimportorer, C-98/05, R., p. 1-4945, par. 28). (55) În această privință, trebuie amintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt "produse nationale" ale acestuia în sensul art. 110 T. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate "produse similare" vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente (a se vedea în special Hotărârile citate anterior C./Danemarca, par. 17, precum și Kalinchev, par. 32 și 40). (56) Din principiile amintite mai sus rezultă că art. 110 T. obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie nationale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule ele ocazie similare. (57) În actiunea principală, în pofida prezenței necontestate a unor date statistice care demonstrează o scădere foarte considerabilă a inmatriculărilor de vehicule de ocazie importate în R. de la intrarea în vigoare a O. nr.5., guvernul român a subliniat în fata C. că obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului. (58) Cu toate acestea, din dosarul prezentat C. rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizare printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții. O. nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. (59) În această privință. trebuie precizat, în lumina principiilor amintite la par. 50-53 din prezenta hotărâre, că, deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competente extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la art. 110 T. (60) În plus, trebuie să se constate, astfel cum a subliniat în mod corect domnul T., că obiectivul protecției mediului menționat de guvernul român, care se materializează în faptul, pe de o parte. de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulația în R. a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare, și. pe de altă parte. de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în R.. O astfel de taxare. a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar li. în plus. conformă principiului poluatorul plătește. (61) Având În vedere toate cele de mai sus, trebuie să se răspundă la Î. adresată că art, 110 T. trebuie interpretat În sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculări În acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit Încât descurajează punerea În circulație, În statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate În alte state membre, fără Însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională". În concluzie, OUG nr. 5. În forma inițială nu mai poate fi invocată ca temei juridic al prelevării (axei de poluare În perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008 întrucât Curtea de Justiție a U. E. a declarat-o ca fiind incompatibilă cu art. 110 T. Pe cale de consecință, dispozițiile constituționale obligă autoritățile naționale să dea eficiență hotărârii C.. Având in vedere toate aspectele anterior expuse solicită admiterea cererii de revizuire. Asupra cauzei de față curtea constată următoarele P rin sentința civilă nr. 4345 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., a fost admisă acțiunea reclamantului P. I. D. și a fost obligată pârâta I. P. J. S. - S. P. C. R. P. de C. și Î. a V., să înmatriculeze autoturismul marca Renault Megane, cu nr. de identificare V. fără plata taxei de poluare. A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Prin decizia civilă nr. 1275 din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) s-a admis recursul declarat de I. P. J. S. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. V., împotriva sentinței civile nr. 4345 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care a modificat-o în sensul că a respins cererea de chemare în judecată introdusă de către reclamantul P. I. D. ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această decizie Curtea de A. C. a reținut ca in cauza dedusă judecății, instanța de recurs a reținut aplicabilitatea principiului tempus regit actum, constatând că forma normei legale de la data la care s-a solicitat pârâtului recurent înmatricularea fără plata taxei, identică cu forma actului normativ de la data la care s-a refuzat de către pârât înmatricularea fără plata taxei de poluare asigură același tratament între autovehiculele importate din statele membre al UE, înmatriculate deja acolo și reînmatriculate mai apoi în R. și autovehiculele produse și comercializate în R., înmatriculate de asemenea pentru prima dată în țara noastră. Potrivit art. 21 al 1 din L. contenciosului administrativ impotriva soluțiilor definitive și irevocabile pronunțate de instanțele de contencios administrativ se pot exercita căile de atac prevăzute de C. de procedură civilă. Potrivit art 21 al 2 din acelasi act normativ constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin Î. principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), corobora! cu art. 20 alin. (2) din Constituția R., republicată. Cererea de revizuire se introduce În termen de 15 zile de la comunicare. care se face, prin derogare de la regula consacrată de art. j 7 alin. (3), la cererea temeinic motivată a părții interesate, În termen de 15 zile de la pronunțare"). Cererea de revizuire se soluționează de urgență și cu precădere. intr-un termen maxim de 60 de zile de la inregistrare."; Cererea de revizuire se Î. În textul art. 21 alin.2 din L. 554/2004 rsspectiv hotararea C. de A. C. a fost pronunțată cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, În prezent, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din T. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru Mediu și M. Mediului. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încâtdescurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Chiar dacă din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul C. de referă la varianta inițială a OUG nr. 5., este necesar ca în lumina celor statuate să se deceleze dacă argumentele utilizate de Curtea de Justiție sunt valabile și față de normele juridice care reglementau obligativitatea plății taxei pe poluare în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare. Trebuie notat că la data formulării cererii de înmatriculare ca efect al OUG nr. 1. a încetat efectul art. III introdus prin OUG nr. 2. și ca atare practic s-a revenit la forma inițială de calcul și stabilire a taxei pe poluare cu mențiunea că nivelul taxei pe poluare percepută în noile condiții legale era mai mare ca și cea stabilită ca datorată în prima variantă a OUG nr. 5.. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din T., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din T. interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare. Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 T. de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008. Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T. de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție (cauza Simmenthal). Din această perspectivă, Curtea urmează ca în temeiul art. 21 alin. 2 din legea nr 554/2004 să admita cererea de revizuire formulată de revizuientul P. I. D. împotriva deciziei nr. 1275/(...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...) pe care o va schimba în sensul că va respinge recursul declarat de I. P. împotriva sentinței civile nr. 4345/(...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), pe care o va menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite cererea de revizuire formulată de revizuientul P. I. D. împotriva deciziei nr. 1275/(...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...) pe care o schimbă în sensul că respinge recursul declarat de I. P. împotriva sentinței civile nr. 4345/(...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...).{ F. | Președinte, S. Al H. Judecător, M.-I. I. Judecător, G.-A. N. Grefier, A. B. } Red.G.A.N./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.recurs: C.I., D.P., A.I.A. Jud.fond: M. Kende
| ← Decizia civilă nr. 1024/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 45/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
