Decizia civilă nr. 3021/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR.3021
Ședința publică din 06 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P.
JUDECĂTORI : A.-A. I.
C. I.
GREFIER: M. ȚÂR
S- a luat în examinare recursul formulat reclamanta R. M. L. împotriva sentinței civile nr.3979 pronunțată în data de (...), în dosarul nr.
(...) al Tribunalului C. în contradictoriu cu intimatul P. M. C. N. având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatului - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului formulat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina raportat și la dispozițiile art.8 și art. 10 alin.2 din L. nr.554/2004. Totodată, invocă din oficiu, raportat la dispozițiile art.303, art.306 C.pr.civilă excepția nulității recursului pentru nemotivarea acestuia în termenul legal, respectiv hotărârea atacată a fost comunicată recurentei în data de (...) iar motivele de recurs au fost depuse în data de (...). Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate. C U R T E A , Prin sentința civilă nr. 3979 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta R. M. L., în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C. - N. În motivare se arată că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de (...), reclamanta R. M. L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C. - N., anularea dispoziției P.ui municipiului C.-N. nr.2485 din 20 mai 2010 pentru modificarea Dispoziției P.ui C.-N. nr.889 din (...), cu consecința menținerii dispoziției inițiale de reîncadrare nr. 889/(...) și obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești cuvenite așa cum au fost stabilite prin dispoziția nr. 889/(...), începând cu luna aprilie 2010, data la care i-au fost reduse efectiv drepturile salariale, precum șisuspendarea executării acesteia până la soluționarea irevocabilă a cauzei, în temeiul art.14 și 15 din L. 554/2004. În motivarea cererii, reclamanta a prezentat detaliat modul în care i s-au stabilit inițial drepturile salariale, prin includerea în salariul de bază a sporurilor care s-au acordat în decembrie 2009 și care sunt prevăzute în notele din anexele la lege, conform art. 30 alin.1 din L. nr. 3., a art. 5 alin.(1) lit. a) și art.10 din OUG 1/2010. Pe lângă sporul de vechime, indemnizația de conducere, salariul de merit (acolo unde a fost cazul) au fost incluse în salariul de bază și sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate. Ulterior, ca urmare a emiterii Ordinului comun al M. M., F. și P. S. și M. finanțelor P. nr.(...) și a unei adrese emise de A. J. pentru Prestații S. C., primarul a revenit asupra dispoziției inițiale, eliminând orice alte sporuri în afară de cel de vechime. Reclamanta a apreciat că prin emiterea acestei dispoziții s-a dispus reîncadrarea și stabilirea drepturilor sale salariale în mod nelegal prin încălcarea drepturilor prevăzute de legislația muncii și legislația salarizării în vigoare și garantate de C. R., având drept consecință nerespectarea obligației angajatorului de a menține în anul 2010 veniturile salariale efective acordate la 31 decembrie 2009, precum și neacordarea de eficiență juridică caracterului obligatoriu al convențiilor colective în materie de muncă, legal încheiate și în vigoare. Prin Dispoziția nr.889/(...), P. municipiului C. - N. a dispus reîncadrarea reclamantei începând cu data de (...) în aceeași funcție publică deținută anterior, cu următoarele drepturi salariale: salariu de bază 1778 lei, care cuprindea sporul de vechime, spor de dispozitiv și sporul de stabilitate avute în luna decembrie 2009, precum și spor de toxicitate, stabilit distinct, neinclus în salariul de bază, de 111 lei. Temeiul legal indicat de pârât pentru emiterea dispoziției este L. 3. - art.30 și 34, OUG 1/2010, precum și art.63 alin.5 lit.e și art.68 din L. 215/2001. Ulterior, ca urmare a unei adrese primite de la A. J. pentru Prestații S. C. cu privire la unele nereguli în legătură cu modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a L. 3., mai exact cu acordarea unor sporuri, primarul a emis o nouă dispoziție, nr. 2485/(...), prin care a eliminat sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv, începând cu data de (...), salariul de bază fiind stabilit la 1278 lei, care includea sporul de vechime. Întrucât reclamanta a apreciat că această din urmă dispoziție este nelegală, a formulat contestație în termenul legal de 5 zile de la data luării la cunoștință, contestație ce a fost respinsă. Principalele motive invocate atât în cuprinsul contestației, cât și în cuprinsul cererii de chemare în judecată sunt nerespectarea obligației angajatorului de a menține în anul 2010 veniturile salariale efective acordate la (...), precum și neacordarea de eficiență caracterului obligatoriu al convențiilor colective de muncă legal încheiate și în vigoare. De asemenea, se mai invocă faptul că Ordinul comun nr.(...) al M. M., F. și P. S. și al M. F. P. ce a stat la baza emiterii dispoziției a fost abrogat și ulterior anulat în primă instanță de Curtea de A. C. Instanța a reținut ca fiind relevante în speță următoarele dispoziții legale: Art.30 alin.1 din L. 3. - Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul debază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere; Art.4 alin.1 din OUG 1/2010 - Începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice prevăzute la 2 alin. (1) și (3) din L.-cadru nr. 3. va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009; Art.5 alin.1 din OUG 1/2010 - Începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la 10 din L. nr. 329/2009, care se calculează după distincțiile arătate la literele a și b; Art.10 din OUG 1/2010 - În conformitate cu prevederile art. 30 din L.- cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.; Anexa III a L. 3., care cuprinde reglementări specifice funcționarilor publici. Analizând aceste dispoziții legale, instanța a reținut faptul că în anul 2010, ca prim an de aplicare etapizată a legii unitare de salarizare, nu puteau fi acordate (fie prin introducerea în salariul de bază, fie prin acordarea lor distinct într-un cuantum ce nu depășește 30% din suma salariilor de bază) decât acele sporuri/drepturi salariale care erau stabilite anterior prin acorduri colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii și care nu excedează prevederilor legii - cadru. Astfel, aspectul esențial care trebuie lămurit în prezenta speță este dacă sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv nr.224076/(...) și aflat în plată la data de (...) era legal acordat, legalitate pe care instanța este obligată să o cerceteze în temeiul art.10 din OUG 1/2010. Din acest punct de vedere, este lipsită de relevanță susținerea reclamantei conform căreia acordul colectiv nu a făcut obiectul vreunei obiecții de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități, fiind corectă susținerea aceleiași reclamante conform căreia instanța de judecată este singura abilitată și chiar obligată de prevederile art.10 din OUG 1/2010 să analizeze legalitatea acordului. Pentru a stabili deci legalitatea acordării sporului prin acordul colectiv, instanța a avut în vedere dispozițiile imperative ale art.31 din L. 1. privind statutul funcționarilor publici, care prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Acest text legal trebuie coroborat cu dispozițiile art.72 din L. 1., care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG 833/2007. Nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporurineprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, întrucât, din punctul de vedere al L. 1., salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Negocierea este o instituție specifică raporturilor de muncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și se exercită în baza unui act administrativ de numire emis în condițiile L. 1. nu pot negocia prestații suplimentare. Această concepție a fost preluată și de L. 3., care prevede expres în anexa III care sunt sporurile/alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici (de remarcat este că sporul de stabilitate nu se regăsește printre acestea). De altfel, acordul colectiv reprezintă legea părților numai în situația în care se respectă dispozițiile legale în vigoare, esențial fiind faptul că sporul în litigiu nu era prevăzut pentru funcționarii din primării în actele normative în vigoare la data încheierii acordului colectiv. Instanța a mai reținut și că acordurile colective și contractele colective de muncă diferă în mod esențial ca instituții juridice din punctul de vedere al conținutului, al părților care le încheie, precum și al condițiilor de validitate prevăzute de actele normative care le reglementează. Prin urmare, sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv menționat este lipsit de temei legal și nu poate fi avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale în anul 2010. Aceleași argumente sunt deopotrivă valabile și în cazul sporului de dispozitiv, care nu putea fi acordat funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului, astfel cum s-a stabilit prin D. nr.37/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă I. cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din L. nr.138/1999, raportat la art.13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice locale. Prin decizia amintită s-a statuat că dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I., situație inaplicabilă în speță. Plecând de la această concluzie, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.30 alin.5 din L. 3. și nici cele ale art.7 alin.2 din L. 3., întrucât acestea nu pot valida sporuri nelegal stabilite doar pentru simplul fapt că se aflau în plată la finalul anului 2009. În caz contrar, o astfel de interpretare a L. 3. - în varianta susținută de reclamantă - ar permite permanentizarea unor sporuri nelegale, chiar dacă aceste sporuri ar fi stabilite chiar cu câteva zile înainte de intrarea în vigoare a legii, cunoscându-se prevederile acesteia (de altfel, acordul colectiv invocat a fost încheiat în data de (...), două zile după publicarea legii în Monitorul Oficial). Pe de altă parte, instanța a reținut că, raportat la (...), salariul de bază al reclamantei a fost majorat prin includerea sporului de vechime în bază, astfel cum prevede L. 3., iar acordarea celorlaltor sporuri (de toxicitate) nu face obiectul litigiului. Din acest punct de vedere, nu este întemeiată susținerea reclamantei conform căreia trebuie menținut în anul 2010 venitulsalarial efectiv, raportat și la faptul că sporul care se solicită a fi menținut nu a fost legal stabilit. Mai departe, instanța a înlăturat și argumentele invocate referitoare la retroactivitatea actului administrativ - dispoziția contestată, precum și cele referitoare la abrogarea/anularea actului administrativ în baza căruia a fost aceasta emisă (Ordinul comun nr.(...)), pentru următoarele considerente: Dispoziția contestată este, într-adevăr, un act administrativ emis de persoana care are competența numirii în funcție - primarul, și care este emis în executarea L. 3., în vigoare începând cu data de (...). Prin acest act nu se nasc drepturi noi, ci numai se aplică în concret, în persoana fiecărui funcționar public din aparatul de specialitate al primarului, dispozițiile legii referitoare la reîncadrarea acestuia și la drepturile sale salariale. Prin urmare, actul recunoaște existența și întinderea unor drepturi/obligații ce au luat naștere anterior, la data de (...), direct în temeiul L. 3., având astfel caracter recognitiv/declarativ și fiind firesc a produce efecte retroactive. Din aceeași perspectivă, faptul că alte acte administrative cu forța juridică superioară emise de alte autorități publice dar tot în aplicarea L. 3. au fost abrogate/anulate nu prezintă importanță și nu lipsește de efecte actul în litigiu, acesta fiind legal emis în baza și în vederea executării în concret a L. 3.. Prin urmare, instanța a apreciat că dispoziția contestată este emisă în conformitate cu dispozițiile legale, iar cererea reclamantei de anulare a acesteia a fost respinsă. Referitor la cererea de suspendare a executării dispoziției, instanța a reținut următoarele: Potrivit art.15 alin.1 din L. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată pentru motivele prevăzute la art.14 (în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul) și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea actului. În acest caz, suspendarea se poate dispune până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Rezultă, așadar, că, pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții, verificându-se astfel numai aparența dreptului. Suspendarea este o măsură de excepție, și numai motive bine întemeiate referitoare la o îndoială puternică cu privire la legalitatea sa, precum și numai dacă ar conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat s-ar putea înlătura efectul său executoriu din oficiu prin dispunerea suspendării executării. În speță, reclamanta nu a adus elemente prin care să probeze una din condițiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ, respectiv paguba iminentă, care constă în pretinsul prejudiciu material care ar fi greu sau imposibil de înlăturat ulterior dacă s-ar dovedi că actul este nelegal sau în perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Susținerea reclamantei potrivit căreia prin lipsirea de salariu s-ar ajunge la producerea unui prejudiciu cert în patrimoniul său nu este suficientă pentru a demonstra existența celei de-a doua condiții, întrucât eventuala producere a unei pagube trebuie să fie o consecință a executării, iar nu însăși executarea actului administrativ atacat. Cu alte cuvinte, paguba ar trebui să constea, în cazul de față, într-o împrejurare determinatăde neplata salariului, iar nu în suma de bani ce constituie efectiv salariul. Altfel, s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative. Mai mult, fiind vorba de drepturi salariale, dacă s-ar constata ulterior că dispozițiile primarului sunt nelegale, sumele de bani cu care le-au fost diminuate veniturile funcționarilor publici le vor putea fi restituite. Dimpotrivă, dacă acțiunea lor ar fi respinsă pe fond, sumele de bani primite ca urmare a suspendării executării dispoziției ar trebui ulterior restituite, ceea ce ar duce la o reducere temporară și mai accentuată a veniturilor lunare. Având în vedere considerentele expuse, instanța a constatat că cererea reclamantei prin care a solicitat atât anularea, cât și suspendarea executării dispoziției primarului nr.2485/(...) este neîntemeiată și a fost respinsă. Împotriva sentinței a formulat recurs R. M. L., precizând că va depunemotivele ulterior. La termenul de judecată instanța din oficiu a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare. Analizând excepția, instanța constată următoarele: Potrivit art. 303 (1) Cod proc.civ., „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs";, iar potrivit art. 306 (1) Cod proc.civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul de recurs";. În cauză, hotărârea este supusă termenului de recurs în 15 zile de la comunicare, termen înăuntrul căruia trebuiau depuse și motivele de recurs. În cauză hotărârea a fost comunicată cu recurenta în data de (...), astfel că recursul trebuia motivat cel târziu în data de (...). Cum recurenta nu și-a motivat recursul în termenul legal, instanța raportat la dispozițiile legale sus citate va constata nulitatea acestuia. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E : Admite excepția de nulitate a recursului împotriva sentinței civile nr.3979 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. și în consecință: Anulează ca nemotivat recursul declarat de R. M. L. împotriva aceleiași sentințe. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică azi (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D . P. A. A. I. C. I. M. ȚÂR R ed. D.P. dact. GC 3 ex/(...) Jud.primă instanță: C. P.
| ← Decizia civilă nr. 2016/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 74/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
