Decizia civilă nr. 3042/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE C. A. ȘI F.
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3042/2011
Ședința din data de 07 S. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T.
G. D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. V. împotriva sentinței civile nr. 5180 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâții I. DE P. AL J. M. și I. G. AL P. R., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.188/1999) sancțiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul personal, identificat cu CI seria MM, nr. 2., eliberată de M. B.-M. și intimatul- pârât I. DE P. AL J. M. prin consilier juridic T. R., care depune la dosar delegație de reprezentare nr. 1. din (...), lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin S. Registratură, la data de (...) intimatul-pârât I. G. AL P. R. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Instanța comunică recurentului un exemplar al întâmpinării depusă la dosar. Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului. Recurentul personal solicită admiterea recursului, apreciind că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului. Susține că prima instanță a stabilit că termenul de 5 zile prevăzut de art. 65 din OMAI 400/2004 a început să curgă de la data de (...), cu toate că, așa cum rezultă și din actele medicale depuse la dosar, a doua zi - (...) - a fost internat în spital, unde a suferit o intervenție chirurgicală, fiind externat în ziua de (...), iar până la data de (...) s-a aflat în concediu medical. La interpelarea instanței, recurentul personal arată că a redactat contestația împotriva dispoziției de sancționare la data de 21 iulie 2010 și a depus-o la secretariatul IPJ M. la data de 23 iulie. T. solicită să se observe că în cuprinsul Dispoziției Ș. I. de P. al J. M., la al. trei se arată că „Sancțiunea disciplinară poate fi contestată, prin cerere scrisă, adresată de polițistul cercetat, inspectorului general al P. R., în termen de 5 zile de la luare lacunoștință sau de la data comunicării…"; și ca modalitate alternativă la alin. 3 se precizează „De asemenea se poate adresa T.ui M. - Secția de C. A. și F., în condițiile L. nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ."; Față de termenul de 5 zile prevăzut pentru formularea contestației, susține că a respectat acest termen și consideră că îi sunt incidente dispozițiile art. 103 C. Mai mult, dispoziția de sancționare a fost trimisă la reședința sa, fără a exista o dovadă de luare la cunoștință, fiind încălcate dispozițiile art. 64 art. 2 din OMAI 400/2004 care prevede comunicarea personal, cu semnătură de primire. De asemenea recurentul susține că legea specială nu prevede posibilitatea prelungirii termenului de formulate a procedurii prealabile pentru motive temeinicie, așa cum o face art. 7 din L. nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. T. recurentul dorește ca instanța să ia act că dintr-o eroare de dactilografiere, la pagina 2 alin.4 din cuprinsul motivelor de recurs, a menționat „. odihnă"; în loc de „. medical";. Pentru considerentele expuse și motivele de recurs formulate solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea transportului și depune la dosar două bilete de călătorie. Reprezentanta intimatului-pârât I. de P. al J. M. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică, arătând că instanța în mod corect a respins cererea introductivă apreciind că nu a fost respectat termenul de formulare a contestației împotriva dispoziției de sancționare prevăzut de dispozițiile speciale ale L. nr. 3.. Precizează că dispoziția de sancționare a fost comunicată recurentului la data de (...) la reședința din B.-M., iar la data de (...) la S. C. unde își desfășoară activitatea, acesta refuzând ridicarea, ambele înștiințări fiind restituite. Împrejurarea că ulterior, la data de (...), la cererea acestuia, i s-au comunicat sancțiunea și măsurile dispuse, reprezintă doar un răspuns la o solicitare, iar nu o repunere în termenul legal de contestare a sancțiunii, iar faptul că recurentul s-a aflat în concediu medical în perioada (...)-(...) nu constituie o împrejurare excepțională, mai presus de voința sa, în sensul prevăzut de art. 103 C.pr.civ, astfel încât nu îi sunt incidente dispozițiile menționate. Cu privire la petitul secundar, reprezentanta intimatului-pârât susține că în mod corect instanța de fond a considerat că atât timp cât sancțiunea aplicată reclamantului este menținută ca urmare a respingerii ca inadmisibilă a petitului de anulare, solicitarea de acordare a daunelor morale este neîntemeiată. T. reprezentanta intimatului-pârât arată că nu solicită acordarea cheltuielilor judiciare în recurs. Curtea reține cauza în pronunțare. CURTEA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.5180 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al T.ui M. a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a I. G. al P. R.; admisă excepția inadmisibilității petitului privind anularea dispoziției nr.3./(...) emisă de Ș. I. de P. al J. M., respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. V. în contradictoriu cu I. de P. al J. M. și I. G. al P. R. Astfel se reține că pârâtul de rang doi a fost atras în proces pentru a fi obligat la daune morale așa încât are calitatea de a sta în judecată chiar dacă nu a emis actul administrativ a cărui anulare se cere. Chestiunea dacă pârâtul datorează daune morale este una de fond și depinde de soluția dată capătului principal de cerere. Prin urmare, excepția invocată se privește ca neîntemeiată și urmează să fie respinsă ca atare. Cât privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul I. de P. al J. M., T. reține următoarele: Reclamantul ─ care are calitatea de agent de poliție ─ a fost sancționat, prin dispoziția Ș. I. de P. al J. M. nr.3. din (...), cu mustrare scrisă pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art.57 lit.";a"; din L. nr.3. privind Statutul polițistului (filele 68-71). Prin decizia motivată a I. G. al P. R. nr.3613 din (...) s-a respins ca tardivă contestația introdusă de reclamant împotriva dispoziției nr.3. din (...) (filele 63- 64). Pentru a soluționa în această modalitate contestația pârâtul I. G. al P. R. a reținut următoarele: "La data de (...) s-a întocmit comunicarea scrisă a dispoziției, având nr.46686 către agentul de poliție S. V., comunicare ce a fost trimisă atât pe adresa de reședință în B. M., B-dul R., nr.48, ap.69, cât și la S. C. cu adresa nr.46699 din (...) spre a fi înmânată agentului în cauză. Trebuie precizat că adresa de reședință la care s-a făcut comunicarea dispoziției de sancționare este adresa la care polițistul cercetat locuiește efectiv, IPJ M. acordându-i acestuia compensație lunară pentru chirie. Comunicarea trimisă la adresa de reședință a fost returnată de poștă, în data de (...), cu precizarea „expirat termenul de păstrare";. La data de (...), S. C. a returnat cu adresa nr.2. din (...), plicul conținând comunicarea sancțiunii polițistului cu precizarea că acesta a refuzat primirea corespondenței ce conținea dispoziția de sancționare. T., au fost anexate copii după fila din condica de predare-primire a corespondenței ordinare și procesul verbal încheiat de personalul contractual Tomoiagă Olga din care rezultă aceleași aspecte. Prin adresa nr.48101 din (...), agentului de poliție S. V., așa cum arată, chiar acesta, în prezenta contestație, i s-a comunicat dispoziția de sancționare nr.3. din (...), însă contestația împotriva acestei dispoziții a formulat-o abia la data de (...). În acest context, contestația agentului de poliție S. V. este depusă tardiv, nefiind respectate prevederile art.65 alin.1 din Ordinul ministerului nr.400/2004, care stabilesc faptul că „sancțiunea disciplinară poate fi contestată, prin cerere scrisă, adresată de polițistul cercetat șefului ierarhic superior celui care a aplicat sancțiunea, în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință sau de la data comunicării."; Excepția inadmisibilității cererii este întemeiată parțial, reține instanța doar cât privește petitul din acțiune vizând anularea dispoziției nr.3./(...). Se impune o distincție între capătul principal de cerere și cel accesoriu din punct de vedere al domeniului de aplicație al instituției procedurii prealabile. Astfel, procedura prealabilă este posibilă numai în cazul actului administrativ unilateral tipic, nu și în cazul cererii de acordare de daune morale. Regula în ceea ce privește litigiile de contencios administrativ este aceea potrivit căreia instanța, înainte de a soluționa cauza pe fond, trebuie să examineze efectuarea îndeplinirii procedurii prealabile. În afara L. nr. 554/2004, există și alte acte normative care conferă competența de soluționare a litigiilor ce decurg din acestea tot instanței de contencios administrativ. În această situație, regulile de drept comun cuprinse în L. contenciosului administrativ referitoare la plângerea prealabilă se aplică numai în cazul în care prin legile speciale nu sunt stabilite alte condiții și termene de sesizare a instanței de contencios administrativ. Art.61 alin. 1 din L. nr. 3. privind Statutul Polițistului prevede că polițistul poate contesta sancțiunea disciplinară, în termen de 5 zile de la luarea la cunoștință, șefului ierarhic superior celui care a aplicat sancțiunea. Iar alin. 3 al aceluiași articol dă dreptul polițistului nemulțumit de sancțiunea aplicată să se adreseze instanței de contencios administrativ și să solicite anularea sau modificarea dispoziției de sancționare. Art.61 alin. 1 din L. nr. 3. privind Statutul polițistului instituie o procedură prealabilă administrativă specială de contestare a actelor administrative în materie disciplinară sub forma unui recurs ierarhic. Dispoziția de sancționare nr. 3. comunicată reclamantului în data de (...), la adresa unde acesta locuiește efectiv, a fost restituită la data de (...) pentru expirarea termenului de păstrare. S-a încercat de către pârâtul I. de P. al J. M. să se comunice reclamantului la data de (...), prin S. C. ─ unde este încadrat acesta ─, un plic conținând dispoziția nr.3., însă s-a refuzat primirea (filele 75-80). Reclamantul a arătat în cererea de chemare în judecată că a luat la cunoștință de dispoziția de sancționare nr. 3./(...) abia în data de (...). Acesta a depus la dosar o copie a contestației din care rezultă că a fost redactată în data de (...). În această contestație reclamantul a afirmat că în perioada (...)-(...) a suferit o intervenție chirurgicală. Alegația reclamantului privind ivirea unei împrejurare care l-ar fi împiedicat să depună contestația după data de (...) nu a fost dovedită de acesta. Pe de altă parte, L. privind Statutul polițistului nu reglementează posibilitatea prelungirii termenului de formulare a procedurii prealabile pentru motive temeinice, așa cum o face art.7 alin.7 din L. nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Chiar dacă ar fi aplicabil art. 103 Cod procedură civilă, nu ar opera repunerea în termen câtă vreme reclamantul nu a dovedit că a fost împiedicat să acționeze printr-o împrejurare mai presus de voința sa. Prin urmare, termenul de 5 zile, care a început să curgă în data de (...), era deja împlinit la data de (...). Împrejurarea că Ordinul M.A.I. nr. 400 din (...) privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administrației și Internelor nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României nu prezintă relevanță juridică câtă vreme condițiile și termenele de efectuare ale procedurii prealabile au fost reglementate prin L. nr. 3. privind Statutul polițistului. Cum reclamantul nu a îndeplinit în termen procedura prealabilă administrativă specială capătul principal de cerere va fi respins ca inadmisibil. În schimb, cum procedura prealabilă este posibilă numai în cazul actului administrativ unilateral tipic, nu și în cazul cererii de acordare de daune morale, excepția este neîntemeiată în ceea ce privește capătul accesoriu de cerere. Câtă vreme sancțiunea aplicată reclamantului este menținută ca urmare a respingerii ca inadmisibilă a petitului de anulare, solicitarea acestuia de acordare a daunelor morale se privește ca neîntemeiată. Cu alte cuvinte, fiind vorba de un contencios subiectiv, reclamantul nu are dreptul la daune morale în condițiile în care actul administrativ unilateral tipic nu a fost anulat. Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamantul S. V. solicitând admiterea recursului în temeiul art.312 alin.3 raportat la artr.312 alin.5 C., casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului care a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului. În susținerea celor solicitate se arată că dispoziția de sancționare a fost adusă la cunoștință în data de (...) iar în data de (...) a fost internat la Secția C. G. a S. J. de U. B. M. In data de (...) a fost operat (data la care a împlinit termenul de 5 zile de la depunerea contestației) fiind externat doar în data de (...). Din data de (...) și până în data de (...) s-a aflat în concediu medical. Ca urmare a acestui fapt este aplicabil art.103 C.. Astfel data de la care termenul de depunere a contestației începea să curgă era data de (...) (data la care era în concediu medical) și se împlinea la data de (...), contestația împotriva sancțiunii fiind depusă la secretariatul unității la (...). In prim azi când a revenit la serviciu (...) prin adresa nr.2. a solicitat eliberarea unor xerocopii de pe documentele ce stau la baza sancționării pentru a putea preciza motivele contestării sancțiunii aplicate deoarece procesul verbal din ședința din data de (...) nu l-a semnat. În contestația depusă sub nr.2. din (...) a menționat că în perioada (...)-(...) a suferit o intervenție chirurgicală dar acest aspect a fost omis fiind respinsă contestația ca tardivă. Având însă în vedere prevederile L. nr.3. calea de atac este alternativă nu condiționată și ca atare sunt aplicabile prevederile art.7 alin.7 din L. nr.554/2004, astfel termenul de 6 luni de la emiterea dispoziției de sancționare împlinindu-se la data de (...) și acțiunea fiind formulată la (...)0. Răspunzând celor invocate prin întâmpinare I. G. al P. R. a solicitat respingerea recursului formulat pe aceea că L. nr.3. instituie o procedură administrativă specială, derogatorie de la prevederile legii contenciosului atât în ceea ce privește termenul de depunere a contestației cât și în ceea ce privește termenul de soluționare a acesteia de către șeful ierarhiei superior. Analizând argumentele aduse prin recursul declarat, în raport de actele dosarului de normele juridice incidente, de art.304 C., art.20 din L. nr.554/204 Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărâriiatacate. În acest sens se reține că recurentul reclamant prin demersul său afirmă că reținerile instanței sunt greșite în contextul în care era aplicabil art.103 C.. Art.103 C. în cuprinsul său prevede că neîndeplinirea unui act de procedură în termenul legal atrage decăderea afara de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedecată dintr-o împrejurarea mai presus de voința ei. Cu alte cuvinte pentru aplicabilitatea normei împrejurarea mai presus de voința părții trebuie să fie una care nu putea fi prevăzută și nici depășită. Unei astfel de situații nu-i poate fi asociată aceea că recurentul s-a aflat în perioada de concediu medical după externare. După externare recurentul avea posibilitatea să formuleze și înainteze contestație prin poștă sau alt mod/mijloc de comunicare în termen de 5 zile instituit de legea specială . Acest termen de comunicare nu a fost respectat nici chiar în condițiile în care s-a întors la muncă. Din (...) și până la (...) a trecut mai mult de 5 zile. Termenul de contestare este un termen imperativ stabilit prin norme speciale astfel că sancțiunea nerespectării lui atrage decăderea. Legat de acesta susține recurentul că putea formula contestație în condițiile legii contenciosului. L. contenciosului instituie într-adevăr reguli de drept comun însă aceste reguli se aplică doar în cazul în care prin legi speciale nu sunt stabilite alte condiții și termene de sesizare. În cauză însă dat fiind calitatea recurentului de funcționar public cu statut special regulile sunt cele instituite de L. nr.3.. Acest act normativ instituie obligația de a se contesta sancțiunea disciplinară în termen de 5 zile de la luarea la cunoștință. Ori recurentul chiar și în cazul calculării perioadei medicale nu a exercitat calea de atac în termenul prevăzut de legea specială. Această procedură trebuia exercitată, astfel lipsa unui atare demers face aplicabile dispozițiile art.109 C. respectiv ar constitui un fine de neprimire asa cum corect aretinut prima instanta Ca atare raportat la acte și la dispozițiile L. nr.3. reținerile primei instanțe nu pot fi considerate greșite. Așadar în baza art.312 C. raportat la art.20 din L. nr.554/2004 Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE Respinge recursul declarat de S. V. împotriva sentinței civile nr. 5180 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. H. M. B. F. T. Red.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.S. A. G. D. C.
| ← Decizia civilă nr. 5432/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5490/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
