Decizia civilă nr. 2830/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2830/2011
Ședința data de 29 I. 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR R.-R. D. GREFIER D. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. A
J. S., în nume propriu și în numele A. F. P. Z. împotriva sentinței civile nr.
6900 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul V. A. D., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că recursul este declarat în termen, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr. 554/2004 și dispozițiile OUG 92/2003, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare, pe baza actelor existente la dosar. CURTEA P rin Sentința civilă nr. 6900 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea reclamantului V. A. D. și au fost obligate în solidar pârâtele D. G. A F. P. A J. S. și A. F. P. A M. Z. să-i restituie suma de 4.448 lei, reprezentând taxa pe poluare, achitată conform chitanței seria TS3A nr. 7440191 din (...), cu dobânda legală calculată de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Instanța a constatat că starea de fapt dedusă judecății nu comportă nici un fel de discuții, nefiind de altfel contestată însă argumentele de natură juridică pe care partea reclamantă își întemeiază acțiunea, vizează douăaspecte asupra cărora instanța este chemată să se pronunțe: unul se referă la libera circulație a mărfurilor în cadrul U. E., iar cel de-al doilea aspect privește interzicerea discriminării între produsele comunitare și cele naționale, sub aspectul impozitării. Cu privire la problema de drept adusă în discuție, organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei pe poluare, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG 5., cu modificările și completările ulterioare, în timp ce reclamanta a invocat nelegalitatea acesteia, ca urmare a aplicării directe a reglementarii comunitare. Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere soluțiile constante de respingere a contestațiilor contribuabililor pronunțate de organele administrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare, situație care a condus la un val de procese asupra cărora instanțele judecătorești au trebuit să se pronunțe, în mod repetat, pe aceeași chestiune. Prin O.U.G. nr. 50/21 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial din 25 aprilie 2008, s-au abrogat prevederile art. 2141) - 2143) din L. nr. 571/2003 privind Codul fiscal, fiind stabilit însă prin același act normativ cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehiculele, care se constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de A. F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Astfel, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 5., obligația de plată a taxei pe poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R. și respectiv la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9 (forma în vigoare la data achitării taxei) și este o condiție prealabilă înmatriculării autovehiculului. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 90 paragraful 1 din T.ul de I. a C. E., nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Art. 90 din T.ul CE reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul U. E.. Norma comunitară indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare. Curtea Europeană de Justiție a statuat în acest sens că orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia și care reprezintă în fapt o taxă de înmatriculare propriu-zisă, constituie o taxa cu efect echivalent în sensul art. 23 si 25 T.C.E. ( hotărârile 17 octombrie 1997 I. E.,C-90/94; P., C-213/96). În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate, Curtea a considerat deasemenea că art.90 T.C.E, vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne cu privire la concurenta dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import ( hotărârile 29 aprilie 2004 E.,C-387/01 și din 05 octombrie 2006 O. si O. C- 290/05 si C-333/05). Principiul „. plătește"; este un principiu de drept comunitar ce trebuie aplicat corect și cu prioritate față de o reglementare națională contrară și acesta implică regula conform căreia, partea responsabilă pentru producerea poluării trebuie să fie răspunzătoare pentru daunele provocate mediului; or, taxei pe poluare instituită prin OUG 5. îi lipsește caracterul de taxă de mediu pentru simplul motiv că faptul generator al obligației de plată nu îl reprezintă împrejurarea că autovehiculul poluează ci, prima înmatriculare a acestuia în R.. Dacă în legislația internă s-ar aplica riguros principiul comunitar „. plătește";, conform scopului său logic și firesc, taxa pe poluare ar trebui achitată după înmatricularea autovehiculului, altfel, se poate ajunge în situația paradoxală că, din varii motive, proprietarul dorește să renunțe la înmatriculare sau aceasta nu mai este posibilă, ceea ce însemnă că autovehiculul nu este susceptibil de poluare dar în același timp, nici nu poate pretinde restituirea taxei, deoarece a fost impusă, în condițiile legii, ca o cerință obligatorie în vederea înmatriculării și achitată anticipat tocmai în acest scop și nu ca o veritabilă taxă pe poluare. Prin urmare, instituirea taxei pe poluare în modalitatea aleasă de legiuitor nu rezistă nici la interpretarea normei legale prin metoda reducerii la absurd (ad absurdum). Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. a judetului S. În nume propriu și În numele A. F. P. Z. solicitând admiterea recursului, sa se modifice sentinta civila atacată in sensul respingerii actiunii formulată de reclamant ca nefondată și menținerii actul administrativ nr. 43774/(...) ca temeinic și legal. Considera criticabila sentinta pronuntata prin prisma art. 304 pct. 7, 9 Cod P. Civila si in considerarea dispozitiilor art. 3041 deoarece instanta de fond a admis in parte actiunea precizata a reclamantului și a obligat paratele A.F.P. Z. - la plata sumei de 4448 lei cu dobanda legala aferenta de la data achitării taxei și pana la restituirea efectivă. In acesta situatie, instanta a schimbat in mod nelegal obiectul actiunii determinat de reclamant prin cererea de chemare În judecata si anume actiune În contencios administrativ in obligatia de a face ,respectiv restituirea unei sume, suma ce a fost achitata in prealabil in temeiul legii, iar acesta nu poate fi solutionat de instanta de contencios administrativ care, esentialmente, este chemata sa cenzureze acte administrative emise de autoritati publice. Fara o analiza a actului administrativ prin care s-au retinut in sarcina reclamantului- D. de restituire- obligatii fiscale, instanta nu putea trece direct la a dispune restituirea sumei astfel achitata Precizează faptul că atâta timp cât cadrul legislativ ( respectiv art2141- 2143) a prevăzut În mod imperativ că orice persoană fizică și juridică care Înmatriculează pentru prima dată În R. un autoturism comercial, datorează o taxă specială de primă Î. acesta este de strictă interpretare, completându- se cu principiul " unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem" De asemenea instanța de fond În mod nelegal a admis și capătul de cerere privind actualizarea sumei cu dobanda legala aferenta de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă, fără nici o justificare legală și fără a avea în vedere dispozitiile Codului de P. F. coroborate cu dispozitiile Ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget In concluzie solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se admită recursul ,sa se modifice sentinta civila atacată in sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant ca nefondată. Reclamantul intimat V. A. D. a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală. Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că sunt fondate pentruurmătoarele considerente: Antecesorul reclamantului a achitat în contul Trezoreriei Z. la data de (...) , suma 10.638,5 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, aspect dovedit cu chitanța TS3A nr. 7440191. Ulterior, prin decizia de restituire nr. 58/(...), i s-a restituit suma de 6191 lei, rămânând un rest de 4448 lei. Prin cererea introductivă de instanță, intimatul V. A. D. a solicitat instanței obligarea pârâtei la restituirea diferenței de sumă achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare. Plecând de la cele invocate , în raport de actele depuse tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art.90 din Protocol. Cele susținute de recurentă nu pot fi primite întrucât este unanim admis în practica judiciară internă și cea a CJCE că art.90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicareadirectă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Nu poate fi reținută susținerea pârâtei că s-a aflat într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din T.. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a C. E., dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din T.ul instituind Comunitatea Europeană, acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor T.ului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul U. E. statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față. Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 5. antamate de recurentă prin concluziile scrise Curtea reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6.. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulteriorraportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5. dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. In acest sens, sustinerea recurentei potrivit careia decizia de restituire a sumelor reprezentind diferente intre taxa speciala achitata pentru autoturisme si autovehicule si taxa pe poluare trebuia atacata cu contestatie administrativa si doar decizia pronuntata in contestatia administrativa putea fi atacata cu actiunea in contencios fiscal conform art. 218 cod procedura F. este eronata, nefiind aplicabile, asa cum s-a aratat anterior, prevederile OUG 5.. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. Pornind de la teoria actului clar, Curtea împărtășește teza conform căreia taxa internă impusă autoturismelor second-hand, prin dispozițiile legale anterior enunțate, era discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful I din tratat. Prima instanță a rezolvat în mod corect raportul juridic litigios, făcând aplicarea prioritară și directă a dispozițiilor din tratat, recunoscând reclamantei dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. Ca atare, problema legată de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2141-2142 C.pr.civ., este o problemă falsă, nefiind necesar ca în această chestiune să se exercite un control de constituționalitate. Chiar dacă legiuitorul a calificat această obligație a particularului ca taxă, această taxă specială reprezintă în realitate un impozit, așa cum această noțiune a fost definită de legiuitorul român. Și din această perspectivă, apărările invocate de recurentă referitoare la neaplicareadispozițiilor T.ului C. E. nu sunt pertinente, întrucât tratatul se referă în mod expres la impozite interne de orice natură. Pe de altă parte, acordarea dobânzii reprezintă o modalitate de reparare integrală a prejudiciului cauzat prin instituirea acestei taxe cu caracter discriminatoriu. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară asumată de R. ca stat membru justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea la repararea prejudiciului patrimonial cauzat celor cărora li s-au perceput taxe ce contravin normelor comunitare. Așa cum s-a arătat mai sus obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabil numai jurisdicțiilor ei și executivului, organelor competente ale acestuia cum sunt autoritățile fiscale. În ceea ce privește dobânda, instanța de fond a avut în vedere, în mod corect, dispozițiile OG 9/2000 și nu ale art. 124 Cod proced. fiscală, reclamantul fiind îndreptățit la repararea integrală a prejudiciului. Față de aceste împrejurări, în baza art. 312 Cod proced. civilă, art. 20 din L.554/2004, Curtea va respinge recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și pentru AFP Z. împotriva sentinței civile nr. 6900 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o VA menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S. împotriva sentinței civile nr. 6900 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința din 29 I. 2011. Red.M.H./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: S. M.
| ← Decizia civilă nr. 5490/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 202/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
