Decizia civilă nr. 3235/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 3235/2011
Ședința publică de la 15 S. 2011
PREȘEDINTE D. M.
Judecător L. U.
Judecător C. I. Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de reclamantul P. I., împotriva sentinței civile nr. 1., pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta U. B. B. C. N. PRIN R. P. D. A. M., având ca obiect anulare act administrativ.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. , care învederează faptul că la data de (...), reclamantul recurent a depus la dosar concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1886 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), au fost respinse excepțiile lipsei plângerii prealabile și lipsei de interes.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâta U. B. B. C.-N. și a fost obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei față de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut asupra excepțiilor și asupra fondului cauzei, următoarele:
Reclamantul a formulat plângere prealabilă conform actelor de la filele 5
-7 din dosar ce poartă ștampila R.atului U. B. B. cu nr. 3283/(...). De asemenea, în conformitate cu prevederile art.1 din L. 554/2004, reclamantul poate justifica un drept sau interes legitim legat de faptul că prin articolele a căror nelegalitate o arată nu poate să își continue activitatea profesională universitară.
Prin urmare, tribunalul a respins atât excepția lipsei plângerii prealabile cât și excepția interesului.
În ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul a fost profesor universitar titular la F. de M. și I. din cadrul universității pârâte fiind pensionat la cerere la (...) dată după care a ocupat funcția de profesor consultant.
În ședința senatului din (...) pârâta a aprobat regulamentul pentru ocuparea posturilor didactice în U.B.B. prin art.37 arătând că nu se prelungește activitatea persoanelor care au împlinit vârsta limită maximă stabilită de lege sau nu respectă hotărârea privind fidelitatea și aduc prejudicii de imagine instituției iar prin art.38 s-a prevăzut faptul că nu se prelungeșteactivitatea persoanelor care au împlinit vârsta de 70 de ani cu excepția academicienilor.
Potrivit art.129 din L. 129/1997 profesorii universitari pot rămâne în activitate până la vârsta de 65 de ani iar la împlinirea vârstei de pensionare pot fi menținuți ca titulari în funcția didactică la cerere cu acordul consiliului facultății și cu aprobarea anuală a senatului universitar până la împlinirea vârstei de 70 de ani.
Prin D. C. C. 599 din (...) publicată în Monitorul Oficial 329 din (...) s-au declarat ca neconstituționale prevederile arr.129 alin.3 din L. 128/1997. Ca urmare a declarării ca neconstituțională, textul legal urmează a fi pus în concordanță cu Constituția în termen de 45 de zile în caz contrar, urmând să își înceteze efectele.
T., a apreciat că la data adoptării regulamentului din (...) precum și la data introducerii acțiunii, (...) erau în vigoare prevederile arr.129 alin.3 din L.
128/1997.
Nulitatea este o cauză de desființare anterioară sau concomitentă adoptării actului administrativ și nicidecum anterioară astfel că la data adoptării regulamentului prevederile legale respectiv art.37 și 38 erau în concordanță cu art.129 alin.3 din L. 128/1997.
Pe de altă parte, chiar în lipsa unei prevederi legale nu se poate specifica că acest regulament încalcă alte dispoziții legale, respectiv art.89 din L.
84/1995 privind autonomia universitară precum și prevederile constituționale pentru că tocmai în virtutea autonomiei universitate selectarea personalului didactic intră în atribuțiile universității potrivit art.92 alin.3 lit. d din L.
84/1995.
În ceea ce privește oportunitatea adoptării actului administrativ normativ este real faptul că, capacitățile intelectuale și profesionale nu sunt legate neaparat de o anumită vârstă însă cum oportunitatea este limita legii, este în atributul universității să decidă care sunt cadrele pe care le dorește să funcționeze în universitate din moment ce legea îi dă o astfel de posibilitate astfel că și sub acest aspect actul administrativ normativ este legal.
Așa fiind, în conformitate cu art.18 din L. 554/2004, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În baza art.274 Cod procedură civilă, a fost obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei față de pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P. I., solicitândmodificarea în totalitate a sentinței atacate ca fiind netemeinică și nelegală, însensul admiterii cererii introductive de instanță.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a arătat că prin hotărârea atacată instanța de fond a respins acțiunea formulată de către reclamant având ca obiect anularea dispozițiilor art. 37 și art. 38 din R. pentru ocuparea posturilor didactice din cadrul UBB adoptat în ședința Senatului UBB din data de 0(...) reținând că, prevederile amintite sunt în concordanță cu prevederile art. 129 din L. nr. 128/1997 din Statutul personalului didactic.
Totodată instanța de fond reține că prevederile art. 37 și art. 38 din R. pentru ocuparea posturilor didactice din cadrul UBB nu sunt În contradicție cu principiul autonomiei universitare consacrat prin dispozițiile art. 89 din L. nr. 85/1995 republicată privind L. învățământului.
În ceea ce privește oportunitatea adoptării prevederilor lega le atacate, instanța de fond apreciază faptul că prevederile art. 37 și art. 38 din R. pentru ocuparea posturilor didactice din cadrul UBB sunt conforme prevederilor legale întrucât este atributul suveran al UBB a decide care sunt cadrele didactice pecare le dorește să funcționeze din moment de ce legea îi acordă o astfel de prerogativă astfel Încât și din acest punct de vedere actul atacat este legal.
Hotărârea instanței de fond este profund netemeinică și nelegală, aceasta procedând la o greșită aplicare a dispozițiilor lega le incidente speței. În același sens, hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care aceasta le-a avut în vedere la adoptarea hotărârii.
Instanța de fond a procedat la o analiză superficială a normelor legale invocate de către reclamant În susținerea cererii formulate privind anularea art. 37 și art. 38 din R. pentru ocuparea posturilor didactice din cadrul UBB.
Astfel, prin cererea introductivă de instanță reclamantul a arătat faptul că textul art. 37 și art. 38 din R. pentru ocuparea posturilor didactice din cadrul UBB sunt în contradicție cu prevederile Legii nr. 84/1995 republicată privind L. Învățământului, a Legii nr. 128/1997 republicată privind Statutul personalului didactic, HG nr. 1., P. din 2007 - precizarea metodologică cu privire la reconfirmarea sau confirmarea calității de îndrumător de doctorat, corespondența între domeniile de studiile universitare de doctorat, precum și nomenclatorul domeniilor de studii universitare.
Potrivit art. 4 al. 1 din L. nr. 84/1995 rep privind L. învățământului procesul de învățământ are drept principii directoare formarea capacități lor intelectuale(lit b), educarea în spiritul respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ale demnității, toleranței, al schimbului liber de opinii(lit d) profesionalizarea tinerei generații pentru desfășurarea unor activități utile(1it g), finalități ce nu pot fi atinse decât prin intermediul cadrelor didactice al căror profesionalism este unanim recunoscut.
Potrivit art. 129 din legea nr. 128/1997 rep, act normativ în baza căruia se pretinde că a fost adoptat art. 37 și art 38 din R. pentru ocuparea posturilor didactice din cadrul UBB, profesorii universitari consultanți și conferențiarii cu titlu științific de doctor pot fi menținuți în funcția didactică, la cerere, cu acordul consiliului facultății și cu aprobarea anuală a senatului, prin vot nominal deschis până la împlinirea vârstei de 70 de ani(al. 2) iar ca urmare a modificărilor intervenite prin L. nr. 4. se introduce al. 3 la art. 129 din legea nr.
128/1997 rep care prevede că profesorii universitari, membrii ai Academiei
Române sau a academiilor de științe organizate potrivit legii, pot rămâne în activitate ca titulari până la vârsta de 70 de ani iar după Împlinirea acestei vârste aceste persoane vor putea fi menținute în activitate numai cu acordul instituției la care lucrează, prin prelungiri anuale.
HG nr. 1. prevede în mod imperativ criteriul ce urmează a fi avut în vedere la adoptarea deciziei de menținere în activitate a profesorilor universitari și a conferențiarilor cu titlul științific de doctor, acesta fiind unic: performanța profesională, iar prin P. din 2007 menționată mai sus, în cuprinsul Anexei 5 sunt identificate în mod detaliat criteriile de evaluare precum și standardele minime ce trebuiesc îndeplinite de cadrul didactic pentru a fi menținut în activitate, toate aceste criterii și standarde având în vedere exclusiv performanța profesională a cadrului didactic.
Actele normative indicate instituie un criteriu unic de apreciere, cu rang de principiu în ceea ce privește aplicarea în concret a Legii de către instituțiile publice de învățământ referitoare la prelungirea activității profesorilor universitari precum și a conferențiarilor cu titlu științific de doctor acesta fiind performanta profesională.
Acest principiu care se constituie în singurul criteriu de apreciere a temeiniciei cererii de prelungire a activității cadrului didactic este unul de factură obiectivă ce poate fi analizat în funcție de criterii clare și precis determinate astfel cum acestea se regăsesc în cuprinsul P. 2007
Prevederile art. 37 și art. 38 din R. pentru ocuparea posturilor didactice din cadrul UBB sunt în mod vădit în contradicție cu principiul performanței profesionale introducând elemente subiective ce urmează a fi luate în considerare de către instituția pârâtă la momentul evaluării cererii de prelungire a activității profesionale.
Astfel, potrivit art. 37 din R. pentru ocuparea posturilor didactice din cadrul UBS se instituie o condiție ce excede criteriului unic prevăzut în mod imperativ de dispozițiile legale respectiv împrejurarea că nu se prelungește activitatea persoanelor care au împlinit vârsta limită stabilită de lege sau nu respectă hotărârea privind fidelitatea și aduc prejudicii de imagine instituției.
Textul art. 37 din R. pentru ocuparea posturilor didactice din cadrul
UBB introduce un criteriu suplimentar, care nu este prevăzut de dispozițiile legale, bazat pe criterii strict subiective respectiv aducerea de prejudicii de imagine instituției.
Noțiunea de prejudicii de imagine nu este definită în nici un mod prin R. pentru ocuparea posturilor didactice din cadrul UBB astfel încât, aplicarea acestei situații de excepție reglementate prin art. 37 are loc în baza unei analize eminamente subiective din partea instituției publice, fără a se cunoaște criteriile În funcție de care se apreciază producerea prejudiciilor de imagine.
Prin prisma acestui aspect prevederile art. 37 din R. pentru ocuparea posturilor didactice din cadrul UBB este nelegal întrucât acesta prevede criterii suplimentare de factură subiectivă, adăugând În mod nepermis la lege În condițiile în care actele normative în baza cărora și pentru aplicarea în concret a cărora se pretinde că a fost adoptat nu permit instituirea de criterii suplimentare pentru analizarea cererilor de prelungire a activității profesorilor universitari altele decât criteriu unic al performanței profesionale pentru analizarea căruia se prevăd elemente obiective ce pot fi analizate în concret.
Tocmai în virtutea acestui criteriu subiectiv de apreciere, prerogativă instituită în favoarea sa de către instituția pârâtă prin actul atacat, s-a ajuns la aplicarea neunitară a prevederilor actului atacat care a condus la menținerea în activitate în calitate de profesor conducător de doctorat a unor persoane care nu numai că au împlinit vârsta de 70 de ani dar sunt indicați în mod expres de către pârâtă ca fiind nominalizați pe perioadă nedeterminată, astfel cum această împrejurare rezultă din tabelul conducătorilor de doctorat emanat de la pârâtă, depusă în probațiune în fața instanței de fond.
Instituirea unui criteriu subiectiv de apreciere a cererii privind menținerea în activitate este inadmisibilă din acest punct de vedere și, totodată este nelegală.
D. de prelungire a activității prin menținerea în activitate ori decizia de a nu prelungi activitatea impietează în mod direct asupra unui drept fundamental consacrat constituțional respectiv dreptul la muncă. Date fiind consecințele drastice ale menținerii ori a refuzului de prelungi activitatea este necesar ca această decizie să fie fundamentată în baza unei analize obiective efectuate în temeiul unor criterii clare, precise, imparțiale și unice, a căror îndeplinire ori neîndeplinire să poate fi evaluată în concret în cazul unui contencios.
Ori prin prevederile art. 37 din R. pentru ocuparea posturilor didactice din cadrul UBB se instutuie un criteriu subiectiv - prejudiciile de imagine - ce nu este definit în nici un mod și în privința căruia nu se prevede nici un element/elemente care vor fi luate în considerare la aprecierea existenței ori a inexistenței unui prejudiciu de imagine cu consecința Îngrădirii unor drepturi fundamentale-dreptul la muncă și egalitatea în fața legii, strict în baza unei aprecieri de factură subiectivă din partea instituției pârâte.
În conformitate cu practica constantă a CEDO cât și a C. C. orice limitare a unui drept fundamental este permisă numai în situațiile în care există o motivare obiectivă si rezonabilă care să justifice instituirea unei asemenea motivări, iar motivare de factură obiectivă presupune elemente clar determinate de factură obiectivă, imparțială ce pot fi analizate oricând și, tocmai datorită lipsei de echivoc și a facturii obiective a acestor elemente, acestea sunt predictibile pentru subiectul de drept adresant care are posibilitatea de a își adapta conduita în raport cu criteriile obiective ce îi sunt cunoscute și al căror conținut este lipsit de orice posibilitate de interpretare. În mod evident prevederile atacate din R. pentru ocuparea posturilor didactice din cadrul UBB nu îndeplinesc aceste exigențe instituind criterii subiective ce pot fi aplicate în mod unilateral de către instituția pârâtă astfel încât, invocând pretinse prejudicii de imagine-noțiune ce nu este definită și care va fi circumstanțiată În forma dorită de către pârâtă, se poate refuza cererea de menținere în activitate a unei persoane, deși aceasta îndeplinește toate criteriile de performantă profesională prevăzute de lege, ceea ce, în mod evident semnifică golirea de conținut a însuși prevederilor legale în pentru aplicarea și în baza cărora se pretinde că au fost adoptate prevederile art. 37 și art. 38 din R. pentru ocuparea posturilor didactice din cadrul UBB.
În același sens, prin instituirea criteriului subiectiv al prejudiciilor de imagine produse universității ca împrejurare ce justifică refuzul prelungirii activității se constituie într-o procedură indirectă de sancționare disciplinară.
Astfel cauzarea unui prejudiciu de imagine este în mod evident o abatere disciplinară săvârșită de cadrul didactic în raport cu instituția de învățământ abatere disciplinară ce trebuie constatată în baza unei proceduri specifice, cu respectarea dreptului la apărare a pretinsului autor a acțiunilor ce au avut drept consecință cauzarea prejudiciilor de imagine. Mai mult, până la data constatării irevocabile În baza unei hotărâri judecătorești a cauzării unui prejudiciu de imagine o asemenea abatere nu există din punct de vedere juridic având în vedere faptul că persoana pretins vinovată se bucură atât de prezumția de bună credință cât și de prezumția de nevinovăție.
Prin instituirea criteriului privind neprelungirea activității didactice a persoanelor ce au cauzat prejudicii de imagine universității se deschide posibilitatea pentru instituția publică de a nu prelungi activitatea și, astfel de a îngrădi în mod nejustificat dreptul la muncă a persoanei vizate, pe considerentul cauzării de prejudicii de imagine chiar dacă existenta prejudiciului de imagine ori a acțiunilor ce au cauzat prejudiciul de imagine nu au fost constatate în prealabil În cadrul unei proceduri disciplinare specifice ori ca urmare a unei hotărâri judecătorești.
Astfel, neprelungirea activității persoanelor pretins a fi vinovate de săvârșirea unor acțiuni ce au avut drept consecință cauzarea prejudiciilor de imagine conduce în mod evident la încetarea activității acestora, măsură care, în ipoteza vizată, se constituie într-o sancțiune specifică ce poate fi aplicată în cadrul unei acțiuni disciplinare având ca obiect producerea de prejudicii de imagine, fiind inadmisibil ca această finalitate să poată fi atinsă de către instituția publică pe cale indirectă în cadrul procedurii de prelungire a activității unde decizia trebuie fundamentată pe considerente strict de performantă profesională.
Din acest punct de vedere, în mod netemeinic reține instanța de fond faptul că, atâta vreme cât universitatea are conferită prin lege prerogativa de selecție a cadrelor didactice pe care le dorește să funcționeze în universitate conform art. 37 și art. 38 din R. pentru ocuparea posturilor didactice din cadrul UBB poate proceda de o asemenea manieră întrucât, acceptând oasemenea teză, ar însemna faptul că decizia universității să fie exclusă de la controlul judecătoresc pe simplul și suficientul considerent că legea dă posibilitatea universității să procedeze la selecția cadrelor didactice cu care înțelege să colaboreze.
În mod evident dreptul de a decide care sunt cadrele didactice cu care universitatea înțelege să colaboreze nu este unul absolut, ce se poate sustrage controlului judecătoresc, și care poate fi exercitat în mod discreționar, acest drept având limite clar determinare respectiv îndeplinirea/neîndeplinirea criteriilor de performanța profesională care se analizează în funcțiile de elemente precis determinate.
Analiza superficială a instanței de judecată este evidentă în condițiile în care aceasta nu s-a referit În considerente în nici un moment la prevederile HG
1. și a P. 2007 invocate de către reclamant. Mai mult, aceasta se rezumă la afirmații generale concluzionând că prevederile atacate din cadrul R.ui pentru ocuparea posturilor didactice din cadrul UBB este conform principiului autonomiei universitare consacrata de art. 89 din L. nr.- 84/1995 rep fără a prezenta motivele care au fundamentat o asemenea concluzie.
Instanța de fond în mod netemeinic a reținut faptul că dat fiind faptul că
D. C. C. nr. 599 din data de (...) a fost pronunțată ulterior momentului adoptării R.ui pentru ocuparea posturilor didactice din cadrul UBB, această împrejurare nu poate fundamenta anularea art. 38 din actul atacat întrucât acesta corespundea, la data adoptării prevederilor art. 129 al. 3 din legea nr.
128/1997 rep.
În primul rând este de observat faptul că instanța de fond a fost Investită ab inițio cu anularea dispozițiilor art. 37 și art. 38 din R. pentru ocuparea posturilor .-. didactice din cadrul UBB Întrucât acestea contravin mai multor principii constituționale consacrând un tratament juridic diferențiat pentru persoanele aflate În aceeași situație fără ca acest tratament diferențiat să fie fundamentat pe un motiv obiectiv și rezonabil ceea ce aduce atingere principiului egalității în fața legii.
Așadar, instanța de era datoare a stabili dacă Într-adevăr actul atacat contravine principiilor constituționale, fiind învestită în acest sens, însă instanța de fond nu procedează în nici un moment la analizarea conformității ori contrarietății existente între actul atacat și L. fundamentală.
D. nr. 5. a C. C. privind admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 129 al. 3 din legea 128/1997 rep. a fost invocată ca un argument suplimentar de către reclamant în dovedirea temeiniciei cererii sale iar nu ca un argument exclusiv astfel cum este analizat de către instanța de fond. De altfel, se poate observa deficiența raționamentului logico-juridic al instanței de fond care stabilește că, la data adoptării R.ui pentru ocuparea posturilor didactice din cadrul UBB acesta era conform prevederilor art. 129 al. 3 din L. nr. 128/1997 rep însă omite a observa faptul că Însuși prevederea legală - art. 129 din L. nr. 128/1997 rep pentru - aplicarea căreia a fost adoptat art. 38 din R. pentru ocuparea posturilor didactice din cadrul UBB este contrară C.i 2003.
Instanța de fond a ignorat în mod nepermis particularitățile controlului constituțional a posteriori efectuat de către Curtea Constituțională.
Astfel, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 129 din legea 128/1997 rep ceea ce semnifică că viciul de neconstituționalitate constând în contradicția între legea organică și L. fundamentală a existat încă de la momentul intrării în vigoare a textului declarat neconstituțional în forma constatată ca fiind contrară prevederilor constituției, fără a se putea afirma faptul că acest viciuexistă doar de la momentul constatării acestuia de către Curtea
Constituțională.
Așadar efectele în ceea ce privește existența contrarietății dintre legea organică și cea constituțională sunt ex tune, această contrarietate existând încă de la adoptarea actului normativ sens în care Curtea Constituțională constată neconstituționalitate iar nu declară neconstituționalitatea.
Efectele ex nunc pe care le produce decizia de constatare a neconstituționalității se referă strict la nașterea obligației din partea autorității legislative/executive de a adopta prevederile legale ce se impun în vederea eliminării elementului de neconstituționalitate și pentru a concilia și armoniza prevederile legii organice cu exigențele textului constituțional.
Prin prisma acestor aspecte atâta vreme cât actele atacate contravin ab inițio prevederilor constituționale, afirmație întărită de pronunțarea deciziei nr.5. a C. C., instanța de fond era obligată a statua dacă prevederile R.ui pentru ocuparea posturilor didactice din cadrul UBB sunt contrare C.i 2003, operațiune pe care instanța de fond omite a o efectua.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 26 noiembrie 2009 pârâta U. „.- B. C.-N. a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant ca nefondat și să fie obligat acesta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâta a arătat că în primul rând, prin dispozițiile art. 37 și art. 38 din R. de ocupare a posturilor didactice în UBB, aprobat în ședința
Senatului din 0(...), recurentul nu se poate considera vătămat într-un drept al său ori într-un interes legitim, condiție impusă subiectului de sezină prin art. 1 din L. nr. 554/2004, întrucât aceste prevederi se aplică doar cadrelor didactice care împlinesc vârsta de pensionare, dar solicită să rămână în activitate până la împlinirea vârstei de: 70 ani.
Recurentul s-a născut la (...), a fost menținut în activitate la UBB până la 0(...) când, la cererea sa, a fost pensionat.
Potrivit legii, profesorii universitari și conferențiarii universitari pot fi menținuți ca titulari în funcția didactică, la cerere, cu acordul consiliului facultății și cu aprobarea anuală a senatului universitar, prin vot nominal deschis, până la împlinirea vârstei de 70 de ani.
Așadar selectarea cadrelor didactice pe care alege să le mențină ca titulari în funcția didactică după împlinirea vârstei de pensionare, intră în atribuțiile U. potrivit art. 129 din L. nr. 128/1997, iar această instituție a hotărât să nu prelungească activitatea cadrelor didactice cu grad inferior celui de profesor. A. universitară este un drept fundamental prevăzut de art. 32 alin. (6) din C., iar potrivit art. 92 alin. (3) lit. d) din L. învățământului nr. 84/1995, autonomia se realizează și prin selectarea personalului didactic.
Selectarea cadrelor didactice pe care U. alege să le mențină ca titulari în funcția didactică după împlinirea vârstei de pensionare, este un drept al său și în consecință a hotărât să nu prelungească activitatea cadrelor didactice care nu respectă clauza de fidelitate și prestează activități didactice la instituțiile concurente, ori aduc prejudicii de imagine instituției.
De altfel și legea impune personalului didactic o conduită morală, iar R. nu face altceva decât să întărească legea.
Astfel, potrivit art. 95 alin. (2) din L. nr. 128/1997, personalul didactic are obligații și răspunderi de natură profesională, materială și morală, care garantează realizarea procesului instructiv-educativ, conform legii, iar potrivit art. 99 alin. (3) din L. nr. 128/1997, personalul didactic poate exprima liber opinii profesionale în spațiul școlar sau universitar și poate întreprinde acțiuni în nume propriu în afara acestui spațiu, dacă acestea nu afectează prestigiul învățământului și demnitatea profesiei de educator.
Potrivit art. 129 alin. (3) din L. nr. 128/1997, Profesorii universitari, membri ai Academiei Române sau ai academiilor de științe organizate pe domenii științifice, înființate prin lege, pot rămâne în activitate ca titulari, ceea ce înseamnă cu normă întreagă în învățământ, până la vârsta de 70 de ani. P. această vârstă pot ji menținuți în activitate numai cu acordul instituției în care lucrează, prin prelungiri anuale, însă Curtea Constituțională prin D. nr. 5. a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor acestui text de lege.
Potrivit însă art. 147 alin. (4) din C., de la data publicării deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Așadar atât la data adoptării R.ui, cât și la data învestirii instanței, acest articol era în conformitate cu legea.
Chiar daca textul declarat neconstituțional nu a fost pus în acord cu Constituția în termenul de 45 de zile de la publicarea deciziei, nu ridică probleme deosebite U., întrucât prevederea din Regulament potrivit căreia nu se prelungește activitatea persoanelor care au împlinit 70 ani este legală și se întemeiază pe disp. art. 129 alin. (2) din L. nr. 128/1997.
Așadar rămâne fără efect mențiunea cu excepția membrilor Academiei Române, însă fără relevanță întrucât recurentul nu face parte din această categorie.
De altfel potrivit art. 188 din L. nr. 84/1995 a învățământului, C. universitară nu poate avea prevederi contrare legislației în vigoare. Nerespectarea legilor în conținutul Cartei universitare atrage nulitatea de drept a actului respectiv, iar R. de ocupare a posturilor didactice în UBB aprobat în ședința Senatului din 0(...), constituie Anexa 7 la C. U. B.-B. și este în acord cu legea.
În concluzie art. 37 și art. 38 din Regulament se referă la profesorii care îndeplinesc condițiile de pensionare pentru limită de vârstă, însă nu formulează cerere de pensionare ci solicită să rămână în activitate ca titulari, or recurentul-reclamant nu se poate considera vătămat într-un drept al său ori într-un interes legitim prin cuprinsul celor două articole, întrucât nu i se aplică. Acesta a solicitat pensionarea cu 0(...) și este pensionar.
Sub aspectul legalității, cele două articole din Regulament sunt în acord cu dispozițiile art. 129 alin. (1) și (2) din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, astfel că nu există motive pentru care să fie anulate.
Recurentul mai invocă H.G. nr. 1., însă acest act normativ modifică Hotărârea Guvernului nr. 567/2005 privind organizarea și desfășurarea studiilor universitare de doctorat și nu are relevanță în speță. În această materie Senatul U. B.-B. a adoptat R. studiilor doctorale, ce constituie Anexa 8 la C. universitară.
În consecință pârâta solicită respectuos ca în temeiul art. 312 alin. (1)
Cod pr. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. I. împotriva Sentinței civile nr. 1. a T. C., iar în temeiul art. 274 alin. (1) Cod pr. civ. solicită și la obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Obiectul cauzei de față vizează controlul de legalitate a dispozițiilor art. 37 și 38 din R. de ocupare a posturilor didactice în U. B.-B. (UBB) aprobat în
ședința de Senat din data de 3 martie 2008.
Cele două norme regulamentare se află cuprinse în capitolul al VII-lea P relungiri de activitate și profesori consultanți.
Textele art. 37 și respectiv 38 au următorul cuprins:
Art. 37: Nu se prelungește activitatea persoanelor care au împlinit vârstalimită maximă stabilită de lege.
Nu se prelungește activitatea cadrelor didactice cu grad didactic inferiorcelui de profesor.
Nu se prelungește activitatea cadrelor didactice care nu respectăhotărârea Senatului din (...) privind fidelitatea sau aduc prejudicii de imagineinstituției.
Art. 38: Nu se prelungește activitatea persoanelor care au împlinit 70 deani, cu excepția membrilor Academiei Române.
Nu se prelungește activitatea cadrelor didactice cu grad didactic inferiorcelui de profesor.
Nu se prelungește activitatea cadrelor didactice care nu respectăhotărârea Senatului din (...) privind fidelitatea sau aduc prejudicii de imagine instituției.
Așa cum rezultă din probatoriul cauzei, necontestat de părți, reclamantul recurent a fost încadrat ca și profesor universitar titular la F. de M. și I. din cadrul pârâtei UBB până la data de (...), când la vârsta de 62 de ani, îndeplinind condițiile de vârstă și stagiu de cotizare a fost pensionat la cererea sa, fără a se solicita prelungirea activității.
Începând cu aceeași dată a fost numit profesor consultant în vederea finalizării activității de îndrumare a doctoranzilor pe care acesta îi avea înscriși.
La data de (...) Senatul UBB a hotărât retragerea titlului de profesor consultant (f. 156).
Ulterior, prin sentința civilă nr. 1. pronunțată de Tribunalul Alba la data de 19 iulie 2007 în dos. nr.(...) (f. 203-206) rămasă definitivă și irevocabilă la data de 21 noiembrie 2007 prin respingerea recursurilor, ca urmare a pronunțării deciziei nr. 512 a C. de A. A. I. în dos. nr. (...) (f. 207-209) s-a anulat Hotărârea Senatului UBB nr. 20364 din (...) prin care i s-a retras calitatea de profesor consultant și s-a dispus repunerea reclamantului în situația anterioară, în sensul menținerii funcției de profesor consultant cu toate drepturile cuvenite, inclusiv plata salariului. De asemenea, a fost obligată pârâta UBB să emită reclamantului atestatul de profesor consultant, în conformitate cu prevederile art. 49 din R. privind ocuparea posturilor didactice în UBB.
Ulterior, UBB adoptă un nou Regulament, respectiv acela care face obiectul judecății, și față de faptul că F. de M. și I. nu l-a propus în vederea continuării calității de profesor consultant, reclamantului nu i s-a mai prelungit această calitate, ținând seama că acesta a împlinit vârsta de 73 de ani iar regulamentul a prevăzut că nu se prelungește activitatea persoanelor care au împlinit 70 de ani.
Față de cele ce precedă, Curtea reține că reclamantul are și poate avea calitatea de subiect de sesizare a instanței de contencios administrativ în sensul art. 1 alin. 1 din L. contenciosului administrativ, respectiv reclamantul poate afirma că este vătămat în dreptul său recunoscut de profesor consultant, sub rezerva analizei pe fond a cauzei, deoarece calitatea de persoană vătămată în contenciosul administrativ trebuie privită și analizată prin prisma examinării cauzei în fond.
Așa cum rezultă din economia dispozițiilor regulamentare analizate, textele art. 37 și 38 din actul normativ elaborat de pârâtă sunt conforme cu dispozițiile art. 129 din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic aplicabilă la data adoptării actului normativ.
Conform dispozițiilor art. 77 din L. nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative republicată cu modificările și completările ulterioare, act normativ opozabil în materia normării activității și pârâtei UBB, O. cu caracter normativ, instrucțiunile și alteasemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului. În formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4).
De asemenea, conform art. 78 din aceeași lege, O., instrucțiunile și alteasemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora.
Astfel fiind, conform art. 129 din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic:
(1) Profesorii universitari și conferentiarii universitari cu titlul științific de doctor pot rămâne în activitate pana la vârsta de 65 de ani.
(2) La împlinirea vârstei de pensionare, profesorii universitari și conferentiarii universitari cu titlul științific de doctor, cu excepțiile prevăzute în titlul VIII - Dispoziții tranzitorii și finale, care dovedesc competenta profesională deosebita, pot fi mentinuti ca titulari în funcția didactica, la cerere, cu acordul consiliului facultății și cu aprobarea anuala a senatului universitar, prin vot nominal deschis, pana la împlinirea vârstei de 70 de ani.
Dispozițiile art.129 alin. 2 din L. nr. 128/1997 au fost supuse examenului de neconstituționalitate la solicitarea recurentului iar prin D. nr.
1008 din 8 iulie 2010 pronunțată de Curtea Constituțională în dos. nr.
8486D/2009 (f. 1.) a fost respinsă excepția de neconstituționalitate.
Prin această decizie jurisdicția de contencios constituțional a reținut, în esență, că prevederile legale criticate de autorul excepției au mai fost supuse examenului de constituționalitate, că prin D. nr. 444 din 26 octombrie 2004 instanța constituțională a respins ca neîntemeiate criticile de neconstituționalitate referitoare la restrângerea dreptului la muncă , precum și a celor privind principiul constituțional al egalității în drepturi, pentru considerentele acolo arătate.
S-a conchis că dat fiind faptul că nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a C. C., soluția și considerentele deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Curtea de A. este nevoită, pentru argumentare suplimentară, să trimită la conținutul D. nr. 4. a C. C., unde s-a reținut în esență că:
(…) principiul libertății alegerii profesiei, statuat prin dispozițiile art. 41 alin. (1) din C., nu se referă la obligația statului de a garanta efectiv accesultuturor cetățenilor la toate profesiile, ci la posibilitatea concretă de alegere pe care o are fiecare cetățean, în condiții identice cu cele ale oricărei alte persoane. Cu alte cuvinte alegerea profesiei este liberă din momentul în care condițiile solicitate pentru respectiva profesie sunt îndeplinite. În acest sens stabilirea unei condiții de vârstă pentru exercitarea profesiei de cadru didactic universitar reprezintă o condiție legală aplicabilă tuturor persoanelor aflate în aceeași situație, fără discriminare, astfel încât nu se poate susține că norma legală criticată încalcă principiul constituțional al libertății de alegere a profesiei sau a locului de muncă și nici dreptul la muncă.
În același timp exercitarea dreptului la muncă trebuie să se facă și înconformitate cu toate cerințele instituite prin normele constituționale. Sub acest aspect, prin nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996, Curtea a confirmat existența unui drept de diferență în materie de vârstă de pensionare și a reținut că drepturile fundamentale consacrate de C. nu pot fi privite în mod izolat, ci într-o corelație firească, logică. Așa fiind, prin dispozițiile art. 47 alin. (2) din C. este consacratdreptul la pensie ca o formă de realizare a dreptului la asigurări sociale și ca drept fundamental ce decurge din exercitarea dreptului la muncă. În aceste condiții, așa cum s-a arătat în decizia menționată, dispozițiile legale trebuie corelate în așa fel încât să asigure respectarea tuturor drepturilor fundamentale în cauză. Așadar, sub aspectul menționat, cele statuate prin nr. 107 din 1 noiembrie 1995 își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Față de cele ce precedă, Curtea de A. urmează să examineze dacă cele două norme regulamentare adoptate de UBB prin R. criticat de recurent sunt în concordanță cu norma legală precitată.
Curtea reține că legea lasă la latitudinea instituției de învățământ superior facultatea de a menține în activitate pe profesorii universitari ca titulari în funcția didactică,l la cererea acestora,pe baza acordului facultății și cu aprobarea anuală a senatului universitar, prin votul nominal deschis, până la împlinirea vârstei de 70 de ani.
Din această perspectivă, Curtea reține că între cele două texte regulamentare și art. 129 alin. 2 din L. nr. 128/1997 nu există nicio diferențiere.
În acest context, în baza autonomiei universitare și a prerogativelor conferite de lege, pârâta UBB a adoptat în mod corect și legal soluția nemenținerii în activitate a persoanelor care au împlinit vârsta de 70 de ani.
Această manifestare de voință se înscrie în prescripțiile legale, este corect justificată și nu este dată cu exces de putere, astfel că nu este vătămătoare pentru reclamant.
Astfel nu se poate decela în ce manieră limitarea vârstei la 70 de ani a menținerii în activitate a cadrelor didactice aduce atingere dreptului la munca și respectiv la învățătură și nici dacă o astfel de restrângere ar fi incompatibilă cu ordinea de drept, de vreme ce aceasta are la bază criterii obiective, se aplică tuturor, respectă criteriul de proporționalitate în raport cu situația care a determinat măsura și nu lipsește de substanță drepturile ori libertățile constituționale garantate de L. fundamentală.
Așadar, soluția prevăzută de art. 37 și art. 38 din R. UBB nu conține nicio sancțiune disciplinară abstractă pentru cadrele didactice care au împlinit vârsta de 70 de ani și nici nu devalorizează calitățile ori performanțele profesionale ale cadrelor didactice.
Așa cum s-a arătat în precedent, se stabilește prin aplicarea normelor legale de rang superior în conformitate cu dispozițiile art. 77 și 78 din L. nr.
24/2000 imposibilitatea prelungirii activității didactice a profesorilor universitari după împlinirea vârstei de 70 de ani, indiferent de prezența sau absența altor criterii de natură profesională sau de altă natură.
Din această perspectivă și cu această motivare care completează motivarea sentinței instanței de fond, Curtea urmează să constate că recursul reclamantului nu este fondat, urmând astfel ca în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 să fie respins ca nefondat cu consecința menținerii în tot a sentinței atacate.
Având în vedere că reclamantului recurent i s-a respins recursul, fiind astfel găsit în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C.pr.civ. Curtea urmează să-l oblige să plătească pârâtei intimate UBB suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E R espinge recursul declarat de reclamantul P. I. împotriva sentinței civile nr. 1886 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), pe care o menține în întregime.
Obligă recurentul să plătească intimatei U. B.-B. C.-N. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 septembrie 2011.
{ F. |
PREȘEDINTE,
D. M.
JUDECĂTOR,
L. U.
JUDECĂTOR, CAUDIA I.
GREFIER, M. T.
}
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...) Jud.fond. R.R.D.
| ← Sentința civilă nr. 597/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 721/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
