Decizia civilă nr. 3426/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Decizii și sentințe contencios/fiscal - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr.(...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 3426

Ședința publică din 23 septembrie 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: AL H. S. JUDECĂTORI : I.-M. I.

A.-G. N.

G.: M. ȚÂR

S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul M. I. A. împotriva Sentinței civile nr. 5160 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui M. în contradictoriu cu intimatele D. G. A F. P. A J. M., A. F. P. B. M., A. F. PENTRU M. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.

La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 21,5 lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.

S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.

Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatei, D. G. a F. P. M. prin A. F. P. B. M. -. prin care se solicită respingerea recursului

și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.

Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art.8 și 10 alin.2 din L. nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 5.160 pronunțată în data de (...) de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și de inadmisibilitate invocate de pârâtele A. F. PENTRU M. B. și D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M..

Prin aceeași sentință s-a respins acțiunea formulată de reclamantul M. I.

A. împotriva pârâtelor D. G. A F. P. M., A. F. P. A M. B. M. și A. F. PENTRU M. B.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că înconformitate cu certificatul de înmatriculare depus în copie la fila 14 din dosar, reclamantul este proprietarul autoturismului cu nr. de înmatriculare (...), înmatriculat la data de (...). Autovehiculul a fost înmatriculat pentru prima dată la (...) și provine din Germania conform înscrisurilor depuse în copie la filele 7-13 din dosar.

La data îndeplinirii procedurii de înmatriculare era în vigoare OUG nr.

5., în conținutul anterior modificărilor aduse prin OUG nr. 2. care a intrat în vigoare la data de (...).

Decizia de calcul a taxei de poluare nr. 28853/(...)(fila 15) a fost emisă la data de (...) de A. F. P. a M. B. M., aceasta fiind data în raport de care se verifică legalitatea actului administrativ care face obiectul judecății din perspectiva conținutului OUG nr. 5. care în art. 4 stabilește obligația de plată a taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui vehicul. Data la care s-a îndeplinit procedura de înmatriculare nu are relevanță sub acest aspect întrucât cererea de înmatriculare trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de lege la data la care se depune documentația impusă de art. 7 din Ordinul nr. 1501/2006

(în conținutul avut la acea dată).

Prin această decizie s-a stabilit obligația de plată a taxei de poluare în cuantum de 3340 lei, sumă achitată de către reclamant chitanța seria TS5 nr.

2150857/(...)(fila 16).

Potrivit art. 7 lit. g. din Ordinul nr. 1501/2006 reclamantul era obligat să depună dovada plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, stabilită potrivit legii, a căror înmatriculare se solicită ulterior datei de (...).

Reclamantul a contestat prin cererea înregistrată sub nr.17312 la data de

(...) (fila 6) legalitatea deciziei nr. 28853/(...), cerere soluționată de pârâta D. G. a F. P. M. prin decizia nr. 463/(...) (fila 19) prin care a fost respinsă ca nedepusă în termen.

Actul atacat, respectiv refuzul de restituire a taxei de poluare al pârâtelor A. F. P. B. M. și D. G. a F. P. M. materializat în decizia nr. 463/(...) (f.19) este un act administrativ emis de o autoritate publică în vederea executării legii, fiind deci admisibilă verificarea legalității lui potrivit art. 8 alin. 1 din L. nr. 554/2004 pe calea acțiunii în contencios administrativ.

În consecință, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității invocată de A. F. pentru M..

Întrucât temeiul restituirii îl constituie greșita reglementare în dreptul intern a taxei de poluare,cu încălcarea normelor comunitare cuprinse în art. 90 alin. 1 din TCE (art.110 din TFUE), tribunalul a considerat că ar fi excesiv să se impună reclamantului parcurgerea procedurii administrativ fiscale conform art.205 Cod procedură fiscală, cu termenele specifice, pentru a solicita restituirea taxei, demers oricum ineficient indiferent de momentul temporal la care s-ar fi exercitat cât timp, chiar și pe parcursul judecării cererii de către instanță nu s-a schimbat poziția pârâtelor în a căror competență administrativă este dispunerea restituirii integrale. Efectul direct al normelor comunitare și obligația aplicării lor în detrimentul normelor interne contrare revine nu numai instanțelor de judecată ci, potrivit jurisprudenței CJCE (C. Fratelli Costanzo SpA) și autorităților administrative .

Temeiul cererii de chemare în judecată îl constituie refuzul nejustificat al pârâtelor de restituire a taxei în sensul art. 2 alin. 2 și art. 7 alin. 5 din L. nr.

554/2004, exceptat de la regula caracterului obligatoriu al plângerii prealabile,motiv pentru care instanța va respinge excepția neîndeplinirii procedurii prealabile.

Instanța de fond a constatat în cauză aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.ul privind instituirea C. E. -TCE (art. 110 din T.ul U. E. privind funcționarea TFUE). Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și a cea C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. E. le pot proteja.

Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate.

Este cunoscut faptul că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr. 5..

Această realitate juridică europeană are ca implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul 90 din T.ul de instituire a C. E. prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton similar.

Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 5. se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.

Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a C. E.

În speță, se susține că dispozițiile OUG nr. 5. cu privire la taxa de poluare încalcă art. 90 paragraf 1 din T.ul privind instituirea C. E. (TCE) (art. 110 TFUE).

Conform art. 90 paragraf 1 din T.ul Constitutiv al U. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

În aplicarea art. 90 din T. CJCE a apreciat, în cauzele reunite C-Z90J2005

Nadasdi și C-33312005 Nemeth, că o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare (în speță de poluare) nu este relevantă.

S-a concluzionat că art. 90 paragraful I din T.ul CE trebuie interpretat ca interzicând o taxă de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări,atâta timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.

Așa cum rezultă din cuprinsul OUG nr. 5. (varianta în vigoare la momentul solicitării înmatriculării autoturismului), actul normativ român respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful I din T.ul CE.

Determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prevăzută în această anexă este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare iar cu ocazia calculului taxei se acordă reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterile de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență.

Potrivit art. 8 alin. 1 și 2 din OUG nr. 5. „Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în R. este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei, calculată în raport cu prevederile legale în vigoare la momentul înmatriculării autovehiculului în R., potrivit prevederilor alin. (2).

Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național";.

Întrucât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autovehiculul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate reține o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituirii ei.

Reglementată, în acest mod, tribunalul a învederat că taxa de poluare nu apare a fi destinată să diminueze introducerea în R. a unor autoturisme second- hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.

Scopul general al art. 90 TCE (art. 110 TFUE) este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării C., respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne, ceea ce nu este cazul în speță.

În consecință, instanța de fond a reținut că taxa de poluare reglementată de OUG nr. 5. (varianta în vigoare la momentul cererii de calcul a taxei de poluare formulată de reclamant) nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraful I din T.ul CE și se poate așadar concluziona că OUG nr. 5. respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful I din T.ul C. E.

Pentru aceste considerente instanța de fond a respins cererea formulată de reclamant.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. I. A. solicitândmodificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și, în consecință, anularea dispozițiilor emise de D. G. a F. P. M. prin A.

F. P. a M. B. M., prin care a fost obligat la plata sumei de 3.340 lei, cu titlu de taxă de poluare, obligarea pârâtelor la restituirea taxei de poluare încasată în mod nelegal, cu dobândă legală calculată de la data achitării sumei și până la data restituirii integrale și efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivare recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 rap. la art. 312 C., reclamantul a adus critici de nelegalitate și netemeinicie hotărârii primei instanțe, imputând faptul că în speță a fost vădit încălcat dreptul comunitar, iar taxa specială pentru poluare prev. de art. 214 ind. 1 - art. 214 ind. 3 Cod fiscal, este contrară art. 90 din TCE întrucât discriminează autoturismele second-hand provenind din alte state membre. Această încălcare a art. 90 din T.ul CE a fost semnalată de către C. E., declanșând o acțiune în constatarea încălcării obligațiilor asumate de R. prin ratificarea tratatelor comunitare.

Pe de altă parte, a arătat recurentul, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U., cu referire la art. 148 din Constituția R., dispozițiile comunitare au caracter obligatoriu și sunt prioritare față de dispozițiile contrare din legile interne.

Această încălcare a art. 90 din T.ul CE a fost semnalată de către C. E., declanșând o acțiune în constatarea încălcării obligațiilor asumate de R. prin ratificarea tratatelor comunitare. C. consideră în continuare că legislația privind taxa auto din R. nu este în conformitate cu tratatul CE. Având în vedere că taxa de înmatriculare auto din R. este percepută numai la intrarea autovehiculului pe piața din R., autovehiculele cele mai impozitate sunt, implicit, autovehiculele la mâna a doua importate, inclusiv cele din alte state membre. În opinia Comisiei, asemenea modalități de aplicare a taxei sunt contrare art. 90, astfel cu a fost interpretat de C. J. comunitară a mai statuat că legiuitorul și organele fiscale din R. trebuie să țină cont, atunci când reglementează sau aplică normele fiscale naționale și de următorul aspect: întotdeauna, impozitele și taxele prelevate nelegal, cu încălcarea dreptului comunitar, trebuie restituite, condiții în care se impune restituirea sumei achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare.

Raportat la aceste dispoziții imperative, reclamantul apreciază taxa de poluare este discriminatorii întrucât taxează autovehiculele second-hand la prima înmatriculare în R., anterior fiind înmatriculate în Comunitatea E., dar nu le taxează la reînmatriculare pe cele care au fost înmatriculate deja în R.. Discriminarea se realizează între autoturismele second-hand în funcție de locul în care a fost realizată prima înmatriculare, fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de cele similare autohtone, cu toate că T.ul U. E. interzice categoric astfel de discriminări.

În concluzie, a menționat reclamantul, s-a creat o discriminare de regim fiscal între autovehiculele second-hand de import și cele second-hand indigene, cu efect protecționist și de limitare a comerțului între statele membre, prin determinarea cumpărătorului român să achiziționeze produse din R. în defavoarea celor similare din Comunitate, astfel încât se încalcă prevederile T. de funcționare a U. E.

P. D. G. A F. P. A JUD. M. prin A. F. P. B. M. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului, argumentat de faptul că prin criticile aduse de reclamant deciziei de calcul acestea nu vizează modul de calcul și stabilire a taxei, ci însăși prevalarea taxei în sistemul fiscal al statului, iar asupra acestui aspect organul fiscal nu are prerogativa de a face aprecieri și în consecință să dispună restituirea taxei.

Analizând recursul formulat, raportat la probele administrate în cauză și la dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:

Reclamantul recurent a achitat potrivit chitanței seria TS5 nr. 2150857 din

(...) suma de 3.340 lei cu titlu de taxă de poluare. P. A. F. P. B. M. a refuzat restituirea acestei sume, comunicând reclamantului că aceasta este datorată în conformitate cu prevederile OUG nr. 5..

Prima instanță, prin sentința recurată, a verificat compatibilitatea acestei taxe cu prevederile art. 90 din T.ul de instituire a C. E. și a conchis că taxa de poluare percepută în baza OUG nr. 5., în forma inițială, nu contravine normelor de drept comunitar.

Această concluzie nu mai este de actualitate în condițiile în care după pronunțarea instanței de fond și până la soluționarea recursului promovat de reclamant, Curtea de Justiție a U. E. a adoptat un punct de vedere diametral opus în cauza nr. C-402/09 cunoscută sub denumirea C. T. împotriva Statului Român.

Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 5. în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008.

Prin hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de

Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., s-a stabilit că: „ articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională";.

Curtea de Justiție a conchis că introducerea taxei de poluare prin OUG nr.

5. a avut ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre de vreme ce vehiculele de ocazie importate, caracterizate printr-o vechime și o uzură importante, sunt supuse unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp cevehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. S-a mai adăugat că obiectivul protecției mediului menționat de guvernul român putea fi realizat mai coerent prin instituirea unei taxe anuale rutiere aplicabilă oricărui vehicul care a fost pus în circulație în R., fără a se favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate, respectându-se totodată și principiul „poluatorul plătește";.

Din moment ce Curtea de Justiție a U. E. a constatat că, de la 1 iulie 2008,

O.U.G. nr. 5. în forma inițială este incompatibilă cu art. 110 TFUE, rezultă cu prisosință că prelevarea taxei de poluare este rezultatul unei aplicări eronate a prevederilor legale, iar în temeiul art. 148 alin. (4) din Constituția R., instanțele au obligația de a aplica cu prioritate dreptul comunitar, respectiv art. 110 TFUE, așa cum a fost acesta interpretat în C. T..

Întrucât Guvernul român nu a solicitat limitarea efectelor temporale ale hotărârii Curții, interpretarea oferită de instanța europeană în C. T. produce efecte începând cu data de 1 iulie 2008, data de intrare în vigoare a OUG nr. 5., act normativ care a introdus taxa de poluare.

Prin urmare, de această interpretare trebuie să se țină seama și în prezenta cauză pendinte.

De altfel, trebuie subliniat faptul că începând cu data de 7 aprilie 2011

Curtea de A. C. a revenit asupra jurisprudenței pe care a adoptat-o în ce privește modul de soluționare a cererilor de restituire a taxelor de poluare achitate în perioada 1 iulie -14 decembrie 2008 tocmai ca o consecință a concluziei exprimate de Curtea de Justiție a U. E. în cauza T..

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ.,

Curtea apreciază că recursul reclamantului este întemeiat, impunându-se modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii reclamantului și obligării pârâtei A. F. P. DEJ la restituirea sumei de 3.340 lei achitată la data de (...), cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală în materie civila aferentă, de la data plății până la restituirea efectivă.

Totodată, Curtea va anula decizia nr. 463 din (...) emisă de D. M., și pe cale de consecință va admite contestația și va anula decizia de calcul al taxei de poluare nr. 28853/(...) emisă de AFP B. M. întrucât taxa de poluare stabilită prin aceste acte administrativ fiscale contravine dreptului comunitar, respectiv art. 90 din T..

Solicitarea de acordare a dobânzii legale este întemeiată întrucât suma de

3.340 lei a fost încasată și folosită fără să existe temei legal. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.

Dacă s-ar admite teza conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.

Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a uneisume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.

Pe de altă parte, s-ar eluda înseși principiile statornicite în practica Curții de Justiție care au fost mai sus redate, respectiv obligația impusă statelor membre de a asigura rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, Curtea de Justiție a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite.

Prin urmare, pârâtele datorează reclamantului dobânda legală în materie civilă calculată începând cu data de (...) în conformitate cu prev. OG nr. 9/2000 până la data de 31 august 2011 și în conformitate cu prevederile OG nr. 13/2011 începând cu data de 1 septembrie 2011 și până la data plății.

Întrucât culpa procesuală aparține pârâtelor-intimate, Curtea în temeiul prevederilor art. 274 C.proc.civ. va obliga pârâtele D. G. A F. P. M., A. F. P. B. M. și A. F. PENTRU M. să plătească, în solidar, reclamantului suma de 564,95 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial - 500 lei la fond - și taxă judiciară de timbru și timbru judiciar - 64,95 lei la fond și în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul M. I. A. împotriva sentinței civile nr. 5.160 din 09 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în parte în sensul că admite acțiunea, anulează decizia nr. 463/2010 emisă de D. M., admite contestația și anulează decizia nr. 28853/(...).

Obligă pârâtele D. G. A F. P. M., A. F. P. B. M. și A. F. PENTRU M. să restituie reclamantului suma de 3.340 lei cu dobânda legală calculată în materie civilă, începând cu data de (...) și până la achitarea integrală.

Obligă pârâtele în solidar să plătească reclamantului suma de 564,95 lei cheltuieli de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 23 septembrie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

AL H. S. I.-M. I. A.-G. N.

Dact.M.I.I./(...) Dact.H.C./3 ex./ Jud.fond: M. H.;

G.,

M. ȚÂR

← Decizia civilă nr. 2341/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția...  Decizia civilă nr. 5258/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3426/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal