Decizia civilă nr. 3428/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR.3428
Ședința publică din 23 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: AL H. S. JUDECĂTORI : I.-M. I.
A.-G. N.
G.: M. ȚÂR
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâta A. F. P. B. M. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva Sentinței civilă nr.5167 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui M. în contradictoriu cu intimatul H. G. C. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatului - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art. 10 alin.2 din Legea nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. C U R T E A P rin sentința civilă nr. 5167 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâta A. F. P. A M. B. M. S-a admis în parte cererea formulată de reclamantul H. G. C. în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. A M. B. M. și A. F. PENTRU M. S-a anulat decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehiculul nr. 1170/(...) emisă de pârâta A. F. P. a M. B. M. Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 3161 lei cu dobânda în procent de 0,1% calculată pe fiecare zi de întârziere de la data de (...) până la restituirea integrală a sumei. Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 43,3 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Conform cărții de identitate a vehiculului depusă în copie la fila 15 din dosar reclamantul este proprietarul autoturismului cu nr. de înmatriculare (...), înmatriculat la data de (...). Autovehiculul a fost înmatriculat pentru prima dată în țara din care provine - Germania iar reclamantul l-a cumpărat prin vânzări succesive anterior înmatriculării în România conform înscrisurilor depuse în copie la filele 16-20 din dosar. La data îndeplinirii procedurii de înmatriculare era în vigoare OUG nr. 5., în conținutul ulterior modificărilor aduse prin OUG nr. 2. care a intrat în vigoare la data de (...) și anterior intrării în vigoare a OUG nr. 1. care a înlăturat începând cu data de (...) exceptarea de la plata taxei de poluare a vehiculelor cu caracteristici similare celor de producție autohtonă pentru care s-a instituit inițial prin OUG nr. 2. exceptarea de la plata taxei de poluare. Decizia de calcul a taxei de poluare nr. 1170714/(...) prin care s-a stabilit obligația de plată a sumei de 3.161 lei a fost emisă de către pârâta A. F. P. a M. B. M. ,suma fiind achitată conform chitanței seria TS6 nr. 4563271 din (...) (filele 14,15) ,data de (...) fiind data în raport de care se verifică legalitatea actului administrativ care face obiectul judecății din perspectiva conținutului OUG nr. 5. care în art. 4 stabilește obligația de plată a taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări în România a unui vehicul. Data la care s-a îndeplinit procedura de înmatriculare nu are relevanță sub acest aspect întrucât cererea de înmatriculare trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de lege la data la care se depune documentația impusă de art. 7 din Ordinul nr. 1501/2006 (în conținutul avut la acea dată). Potrivit art. 7 lit. g. din Ordinul nr. 1501/2006 reclamantul era obligat să depună dovada plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, stabilită potrivit legii, a căror înmatriculare se solicită ulterior datei de (...). Reclamantul a contestat prin cererea înregistrată la data de (...) (fila 8) legalitatea deciziei de calcul, cerere soluționată de D. G. a F. P. M. prin decizia nr. 914/(...) (fila9) prin care a fost respinsă ca nedepusă în termen, decizie pe care reclamantul nu a atacat-o în mod direct prin cererea dedusă judecății.. Actul atacat, respectiv refuzul de restituire a taxei de poluare al pârâtei este un act administrativ emis de o autoritate publică în vederea executării legii, fiind deci admisibilă verificarea legalității lui potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pe calea acțiunii în contencios administrativ. Întrucât temeiul restituirii îl constituie greșita reglementare în dreptul intern a taxei de poluare,cu încălcarea normelor comunitare cuprinse în art. 90 alin. 1 din TCE (art. 110 din TFUE) ar fi excesiv să se impună reclamantului parcurgerea procedurii administrativ fiscale conform art.205 Cod procedură fiscală, cu termenele specifice, pentru a solicita restituirea taxei, demers oricum ineficient indiferent de momentul temporal la care s-ar fi exercitat cât timp, chiar și pe parcursul judecării cererii de către instanță nu s-a schimbat poziția pârâtelor în a căror competență administrativă este dispunerea restituirii integrale. Efectul direct al normelor comunitare și obligația aplicării lor în detrimentul normelor interne contrare revine nu numai instanțelor de judecată ci, potrivit jurisprudenței CJCE (Cauza Fratelli Costanzo SpA) și autorităților administrative . Temeiul cererii de chemare în judecată îl constituie refuzul nejustificat al pârâtei de restituire a taxei în sensul art. 2 alin. 2 și art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, exceptat de la regula caracterului obligatoriu al plângerii prealabile,motiv pentru care instanța a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile. Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al U. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. În aplicarea art. 90 din Tratat CJCE a apreciat, în cauzele reunite C- Z90J2005 Nadasdi și C-33312005 Nemeth, că o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare (în speță de poluare) nu este relevantă. Potrivit art. 110 din Tratatul privind funcționarea U. E.(TFUE) și art. 90 din fostul Tratat de I. al C. E.(TCE): „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";. De asemenea, trebuie enunțat în acest context faptul că, deși inițial taxa de poluare era datorată la prima înmatriculare a autoturismelor în România, indiferent dacă este vorba despre autoturisme noi sau second hand, prin modificările OUG nr. 5., o anumită categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. A.,prin art. III din OUG nr. 2. care s-a aplicat începând cu data de (...) până la împlinirea termenului stabilit în articolul unic al din OUG nr. 1.s-a stabilit că „autovehiculele MI cu norma de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cm.c., precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale U. E. în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor OUG nr. 5.";. Într-un mod deloc întâmplător, categoria de autoturisme exceptată de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în România, o nouă dovadă a intenției clare de protejare a industriei interne în detrimentul produselor importate. Pentru aceste argumente, prin ultimele modificări aduse OUG nr. 5., taxa de poluare încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de I. a C. E. A., în jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție E. a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, articolul 90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare. OUG nr. 5. ,în conținutul de la data emiterii deciziei de calcul contestate, este contrară art. 90 din TCE întrucât era destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. După aderarea R. la U. E. acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale uniunii, atâta timp câtnorma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegea consumatorilor. În consecință, instanța a constatat nelegalitatea deciziei de calcul a taxei de poluare ca fiind contrară art. 90 din TCE (art. 110 TFUE) și va dispune anularea ei, cu consecința restabilirii situației anterioare ca efect al anulării. Inexistența temeiului legal pentru plata taxei de poluare și implicit pentru perceperea acestei sume de către organele fiscale justifică repararea integrală a prejudiciului cauzat reclamantului prin privarea de folosința sumei de bani achitată cu acest titlu. Obligația reparării integrale a prejudiciului este fundamentată pe privarea plătitorului de către stat,prin autoritățile fiscale,de dreptul său de creanță corelativ obligației de restituire a sumei încasate nelegal,cu consecința încălcării art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, în acest sens pronunțându-se și CEDO în jurisprudența creată prin aplicarea acestui articol (Cauzele D.geville c/a Franței și Fernandez -Molina Gonzales și alții c/a Spaniei). În aplicarea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 Curtea a consacrat principiul restabilirii situației anterioare care în materia creanțelor bănești impune indemnizarea persoanei îndreptățite cu o sumă care să acopere nu numai deprecierea monedei naționale ci și beneficiul pe care îl putea obține cel puțin prin constituirea unui depozit bancar. În cauză sunt incidente dispozițiile art. 21 alin. 4 Cod procedură fiscală în conformitate cu care în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Modalitatea de restituire sub aspectul dobânzilor este cea prevăzută în art. 117 alin. 9 Cod procedură fiscală care face trimitere expresă la art. 124 al aceluiași act normativ în care se prevede că: Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. (2) Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori. Potrivit acestor dispoziții legale dobânda legală de 0,1 % prevăzută în art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală (în conținutul temporal de la data la care s-a formulat cererea de restituire) aplicabilă pentru sumele achitate organelor fiscale fără temei legal este diferită de dobânda legală prevăzută de O.G nr. 9. în materie civilă, fiind neîndoielnic că încasarea taxei de primă înmatriculare s-a făcut în temeiul unui raport de autoritate între reclamantă și organul fiscal iar nu de drept civil. Cum dispozițiile art. 117 alin. 2 nu sunt incidente în cauză, referindu- se la sume datorate cu titlu de impozit pe venit,termenul de la care curge dobânda fiscală este cel prevăzut de art. 70 Cod procedură fiscală și anume din ziua următoare termenului de 45 de zile de la data înregistrării cererii de restituire dacă nu a fost soluționată favorabil. În temeiul acestor dispoziții legale dobânda curge numai de la data la care se solicită restituirea, instanța a respins cererea cu privire la acordarea dobânzilor anterior datei la care s-a depus cererea de restituire. În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtelor care s-au opus admiterii cererii și argumentele expuse mai sus cu privire la nelegalitatea și ineficiența impunerii oricărei obligații de plată în sarcina administrației finanțelor publice, s-a stabilit și obligația de plată a cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. a municipiului B. M., solicitând admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul respingerii actiunii reclamantei. În motivare s-a arătat că: Cu privire la anularea deciziei de calcul a taxei pe poluare, sentinta civila este netemeinica intrucat fiind un act administrativ fiscal supus procedurii fiscale, reclamantul nu a formulat in termenul legal contestatie, iar criticile aduse impotriva deciziei de calcul nu vizeaza modul de calcul si stabilire a taxei, ci insasi prelevarea taxei in sistemul fiscal al statului. Asupra acestui aspect organul fiscal nu are prerogativa de a face aprecieri si in consecința sa dispuna restituirea taxei, iar instanta verificand conditiile de fond si de forma a deciziei de calcul raportat la prevederile O. nr. 5., in mod gresit a dispus in sensul anularii lor; daca s-a constatat nelegalitatea taxei restituirea acesteia se putea dispune fara anularea deciziei de calcul nefiind intrunite conditiile legale pentru anularea acestui act administrativ fiscal. In cazul in care se va mentine sentinta cu privire la celelalte capete de cerere, solicită instanței a avea în vedere ca organul fiscal a avut doar atributii in calculul taxei pe poluare, taxa fiind virata in contul A. F. de M. conform Normelor metodologice emise in aplicarea O. nr. 5., iar restituirea taxei pe poluare( si dobanda legala) ar trebui sa se faca tot de la bugetul A. F. de M., conform art. 124 alin. 2 Cod P. F.. Nu se poate retine vreo culpa procesuala in sarcina organului fiscal, prin urmare nici dobanda legala nici cheltuielile de judecata nu pot fi suportate de organul fiscal. In plus, dobanda legala fiscala pe care o solicita reclamantul nu se circumscrie situatiilor prevazute de art. 117 Cod P. F., astfel incat, nici reclamantul nu a facut plata in temeiul unui titlu de creanta care sa fi avut un termen scadent de plata si care, prin nerespectarea lui sa atraga impunerea de majorari de intarziere. D. insa instanta de recurs are in vedere acordarea de despagubiri sub forma dobanzii legale, aceasta nu poate fi acordata altfel decat ca daune - interese prevazute de art. 1088 alin.2 Cod Civil, de la data cererii de chemare in judecata. In urma petitiilor, Comisia pentru petitii din cadrul Parlamentului E.pean a recunoscut ca "nu exista o armonizare la nivelul U. E. in domeniul taxelor referitoare la autoturisme. A. inseamna ca statele membre pot impune astfel de taxe si pot decide in mod unilateral cu privire la nivelul acestora si la metodele de calcul. De fapt, Curtea de Justiție a stabilit in hotararea din cauza Comisia c. D.emarca faptul ca articolul 90 TCE nu are ca scop cenzurarea nivelului excesiv de taxare si ca statele membre pot stabili rata de taxare la nivelul pe care il considera adecvat. ( Hotararea Curtii din 11 decembrie 1990 in cauza C - 47 / 88 Comisis Comunitatilor E. v Regatul D.emarcei, ECR 1990, p. I - 04509, punctul 10.) In conformitate cu jurisprudenta Curtii, nici macar ratele foarte ridicate ale taxelor nu pot fi considerate contrare legislatiei comunitare, cu conditia ca acestea sa fie aplicate in mod identic in cazul produselor interne si ale celor aduse din alte state membre. In ceea ce priveste in special taxarea autovehiculelor uzate, din jurisprudenta constanta a Curtii rezulta ca perceperea unei taxe in cazulvehiculelor uzate care provin din alte state membre UE incalca articolul 90 din Tratatul CE, daca valoarea taxei depaseste taxa reziduala inclusa in valoarea unui autovehicul similar care a fost deja inmatriculat pe piata interna ca fiind nou. (Hotararea Curtii din 22 februarie 2001 in cauza C- 393/1998 Ministero P.o si Gomes Valente v Fazenki P.az, ECR 2001, P I - 01327). Conform Curtii, discriminarea interzisa de articolul 90 din Tratatul CE poate fi evitata daca gradul de uzura al autovehiculului importat este luat in considerare prin reducerea corespunzatoare a taxei. (cauza C-345 / 93 Nunes Tadeu, parag.17, C.E.J ). Comisia a analizat reglementarile romanesti privind taxa pe poluare pentru autovehicule care au fost modificate prin O. nr. 7 / 2009 in temeiul art. 90 din Tratatul CE si a concluzionat ca aceste norme nu respecta principiul egalitatii de tratament aplicat bunurilor interne si bunurilor provenite din alte state membre. Prin urmare la data de 25 iunie 2009 s-a initiat procedura de incalcare a dreptului U. impotriva R., la care autoritatile romane au raspuns la 28 septembrie 2009 . Ulterior la 12 ianuarie 2010, autoritatile romane au transmis Comisiei O. nr. 117 / 2009 care elimina scutirea acordata anumitor autovehicule in temeiul O. nr. 218 / 2008, reintroducand astfel regimul de taxare existent in temeiul O. nr. 50 / 2008. In consecinta, motivele care au stat la baza procedurii de incalcare au incetat sa existe si cazul a fost inchis. (conform avizului publicat in Jurnalul Oficial JO C 29, (...)). In prezent dispozitiile legale in materie de taxa pe poluare pentru autovehicule sunt conforme dreptului UE. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și chemata în garanție A. F.pentru M. solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei . Consideră hotărârea pronunțată ca fiind nelegală și netemeinică. În motivare s-a arătat că: HOTĂRÂREA A FOST DATĂ FARĂ TEMEI LEGAL (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozitiilor din Tratatul C. E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare. In privinta analizei taxei prin prisma art. 110, teza 1, TFUE ,atunci când si o astfel de exigență a fost supusă analizei, opinează că, astfel cum va arăta în continuare, instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevanta cu privire la întelesul si întinderea art. 110, teza 1, TFUE în materia taxării interne, în genere, și a auto vehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea româna, ci la cea comunitară. Cauza C-402/09 T. împotriva S.ui român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui având ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunalul Sibiu, Secția comercială și de contencios administrativ, este prima în care au fost prezentate concluziile de către avocatul general Eleanor Sharpston, la termenul din 27 ianuarie 2011. Prezentarea concluziilor de către avocatul general este o etapă importantă a procesului, în cadrul acestora avocatul analizând în detaliu aspectele îndeosebi juridice ale litigiului și propunând, în deplină independență, Curții de J. răspunsul care consideră că trebuie dat problemei ridicate. Curtea, după ascultarea avocatului general, deliberează și adoptă hotărârea, dispozitivul acesteia fiind pronunțat în ședință publică. Hotărârile și concluziile avocaților generali sunt disponibile pe site-ul internet CURIA chiar în ziua pronunțării, respectiv a prezentării. Taxa pe poluare pentru autovehicule este conformă cu articolul 110 TFUE și nu reprezintă o măsură discriminatorie. Obiectivul articolului 110 TFUE, așa cum a reținut avocatul general, este să interzică impozitarea internă care discriminează, direct sau indirect, produsele importate în favoarea produselor naționale. Or, atât timp cât legea română taxează atât autovehiculele introduse in țară, cât și pe cale produse aici, nu se poate pune problema discriminării. De asemenea, o reglementare națională de introducere a unei noi taxe aplicate la prima înmatriculare a unui autovehicul de ocazie importat dintr- un alt stat membru nu încalcă articolul 110 TFUE doar pentru că pe piața națională existau deja vehicule echivalente anterior introducerii taxei, care nu sunt supuse acestei taxe. Cât privește cea de-a doua concluzie a avocatului general, aduce în discuție valoarea reziduală a taxei pe poluare, condiție întrunită în legislația românească (art. 8 din O. nr. 5. prevede posibilitatea restituirii valorii reziduale a taxei). Și din această concluzie rezultă compatibilitate a taxei pe poluare cu articolul 110 TFUE, deoarece cuantumul taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat nu depășește cuantumul rezidual al taxei inclus în prețul de vânzare al unui vehicul de ocazie echivalent, care a fost supus taxei atunci când a fost înmatriculat pentru prima dată ca vehicul nou. Explicația constă în faptul că O. nr. 5. prevede ca taxa cea mai mare (în functie de norma de poluare) este cea pentru masina nouă, în timp ce pentru un autovehicul de ocazie, aceasta se reduce în funcție de vechime și corespunzator deprecierii autovehiculului .. A., valoarea de vanzare a unui autovehicul de ocazie, pentru care s-a achitat taxa la un moment dat, cuprinde și valoare reziduală a acesteia. Referitor la cea de-a treia concluzie a avocatului general, apreciază că și aceasta pune în evidență faptul că legea română întrunește cerințele de compatibilitate cu norma europeană. A., grila fixă de depreciere prevazută în legislația privind taxa pe poluare pentru autovehicule(O. nr. 5. și H.G. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O. nr. 5.(8) cuprinde, pe lângă vechimea autovehiculului alte criterii de reducere a taxei, respectiv: rulajul mediu anual, starea generală standard, dotare(aer condiționat, ABS și airbag). Deși în concluzie avocatul general lasă să se înțeleagă că legea română nu are în vedere decât vechimea autovehiculului, reținerea este inexactă. În concluzie, toate considerațiile pe care avocatul general Eleanor Sharpston le-a expus Curții de J. a U. E., pun în evidență faptul că taxa pe poluare pentru auto vehicule instituită prin O. nr. 5. este compatibilă cu articolul 110 TFUE și nu reprezintă o măsură discriminatorie. 2. Critică, de asemenea, soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată. Consideră că instituția chemată în garanție nu poate fi obligată la plata acestora în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ Decizia de calcul și, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face în temeiul OUG nr. 5., neputând fi reținută vreo culpă. Suma aferentă taxei pe poluare este virată în contul chematei în garanței de către organul fiscal care calculează și încasează taxa în temeiul legii, chemata în garanție nefăcând nicio operațiune legată de acestea. A. F. pentru M. nu este titulara vreunei obligații în raport de contribuabil. astfelîncât nu putem fi obligați la plata unei dobânzi legale și a cheltuielilor de judecată. În considerarea celor ce preced, apreciază că instanța fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CEJ, dar și textului propriu-zis al Tratatului CE., motiv pentru care, solicită admiterea prezentul recurs și să se modifice sentința atacată în sensul respingerii acțiunii. Reclamantul intimat H. G. C. a formulat întâmpinare prin intermediulcăreia solicită respingerea recursurilor ca nefondate. Analizând recursurile formulat prin prisma motivelor invocate, Curteaconstată următoarele: În prezent, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Chiar dacă din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5., este necesar ca în lumina celor statuate să se deceleze dacă argumentele utilizate de Curtea de Justiție sunt valabile și față de normele juridice care reglementau obligativitatea plății taxei pe poluare în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare. Trebuie notat că la data formulării cererii de înmatriculare ca efect al OUG nr. 1. a încetat efectul art. III introdus prin OUG nr. 2. și ca atare practic s-a revenit la forma inițială de calcul și stabilire a taxei pe poluare cu mențiunea că nivelul taxei pe poluare percepută în noile condiții legale era mai mare ca și cea stabilită ca datorată în prima variantă a OUG nr. 5.. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare. Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008. Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de J. (cauza Simmenthal). In ce priveste insa dobanda fiscala acordata prin hotararea primei instante curtea apreciaza ca se impune acordarea dobanzii civile prevazuta de OG 9. fiind in prezenta unei fapte ilicite a statului prin organele administratiei (prelevarea unei taxe cu incalcarea normelor comunitare - art 110 TFUE). Conform unei jurisprudențe stabile a Curții de J. a U. E., contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european [afacerea 199/82, San Giorgio, Culegere 1983, p. 3595, par. 12; afacerea C-62/93, BP Soupergaz, Culegere 1995, p. I-1883, par. 40; afacerile reunite C-441/98 și C-442/98, Michailidis, Culegere 2000, p. I-7145, par. 30]. Rațiunea acestui drept este aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european. Potrivit jurisprudenței Curții, regulile privind rambursarea sumelorprelevate cu încălcarea dreptulu comunitar sunt regulile naționale. Aceste reguli trebuie să respecte însă principiul echivalenței (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate peîncălcarea dreptului național) și principiul efectivității (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practică imposibilă exercițiul drepturilor conferite de dreptul european) [afacerea C-228/96, Aprile, în Culegere 1998, p. I-7141, par. 18]. Din această perspectivă, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 rap. la 312 C. să admita recursurile declarate de catre A. F. PENTRU M. și A. F. P. A M. B.-M. împotriva sentinței civile nr. 5167 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o va modifica în parte în sensul că va obliga pârâtele A. F. PENTRU M. și A. F. P. A M. B.- M. la plata dobânzii în materie civilă. Se vor menține restul dispozițiilor. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursurile declarate de A. F. PENTRU M. și A. F. P. A M. B.-M. împotriva sentinței civile nr. 5167 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâtele A. F. PENTRU M. și A. F. P. A M. B.-M. la plata dobânzii în materie civilă. Menține restul dispozițiilor. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, AL H. S. I.-M. I. A.-G. N. G., M. ȚÂR R ed.G.A.N./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.fond: M. H.
← Decizia civilă nr. 5065/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5845/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
---|