Decizia civilă nr. 81/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.,
DE C. A. ȘI F.
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 81/2011
Ședința din data de 07 F. 2011
PREȘEDINTE: M. S.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantele PAP M. și PAP C. împotriva pârâților C. C. PENTRU S. D. și A. N. PENTRU R. P., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare - decizie de despăgubiri.
Mersul dezbaterilor, susținerile orale și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 ianuarie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de (...) și ulterior pentru data de astăzi.
CURTEA
Deliberând reține că,
Prin acțiunea în contencios administrativ, reclamantele PAP M. și PAP C. au solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții C. C. PENTRU S. D. și A. N.
PENTRU R. P., prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei C. nr. 58351/(...), în principal, acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de
1496 mp., situat în C. str. M. G. - actual C. Coposu- nr.91, care a fost expropriat în baza D.ui de E. nr. 298/(...), cu luarea în calcul a despăgubirilor pentru terenul expropriat în valoare de 3366 lei, în baza expertizei de evaluare, întocmită în contradictoriu cu cele două pârâte; iar în subsidiar obligarea pârâtei de rândul 1, C. să emită, în baza expertizei de evaluare, întocmită în contradictoriu cu cele două pârâte, o nouă decizie privind acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1496 mp., situat în C. str. M. G. - actual C. Coposu- nr.91, care a fost expropriat în baza D.ui de E. nr. 298/(...), cu luarea în calcul a despăgubirilor pentru terenul expropriat în valoare de 3366 lei, precum și obligarea pârâtei A. să vireze în contul reclamantelor despăgubirea care va fi acordată conform expertizei de evaluare, întocmită în contradictoriu cu cele două pârâte.
În dezvoltarea motivelor acțiunii, reclamantele arată că în mod greșit, Decizia
C. nr. 58351/(...), a avut ca obiect suprafața de 278 stj. teren, înscris în CF nr.
10878 C., nr. top. 7991, în loc de 1496 mp, situat în C. str. M. G. - actual C.
Coposu- nr.91, care a fost expropriată antecesoarei Pap lolan, în temeiul D.ui de expropriere nr.298/(...). Aceeași eroare se regăsește în raportul de evaluare întocmit de expertul tehnic evaluator numit în dosarul cu nr. 34241/CC, de la S. B. E. S. Or, întrucât în baza D.ui de expropriere nr.298/(...), antecesoarei Pap lolan i s-a expropriat suprafata de 1496 mp teren și nu suprafata de 278 stip., se impune, în temeiul art. 26 din L. 7/1996/art.26 din D.-Lege nr.115/1938/art. 11 alin. 4 și 24 din L. nr. 1., anularea Deciziei C. nr. 58351/(...).
Arată că a comunicat pârâtei la data de (...) procedura prealabilă întocmită în baza art. 7 alin. 1 din L. nr. 554/2004, prin care am solicitat revocarea Deciziei C. nr. 58351/(...).
Urmare a anulării Deciziei C. nr. 58351/(...), reclamantele solicită, în temeiul art. 26 din L. 7/1996/art.26 din D.-Lege nr.115/1938/art. 11 alin. 4 și 24 din L. nr.
1., în principal, acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1496 mp., situat în C. str. M. G. - actual C. Coposu- nr.91, care a fost expropriat în baza D.ui de E. nr. 298/(...), cu luarea în calcul a despăgubirilor pentru terenul expropriat în valoare de 3366 lei, în baza expertizei de evaluare, întocmită în contradictoriu cu cele două pârâte; iar în subsidiar obligarea pârâtei de rândul 1, C. să emită, în baza expertizei de evaluare, întocmită în contradictoriu cu cele două pârâte, o nouă decizie privind acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1496 mp., situat în C. str. M. G. - actual C. Coposu- nr.91, care a fost expropriat în baza D.ui de E. nr. 298/(...), cu luarea în calcul a despăgubirilor pentru terenul expropriat în valoare de 3366 lei.
În acest sens, invocă practica Curții de A. C., Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, Decizia civilă nr. 1 01/A/(...) a Curții de A. C. și a Î. din camera de consiliu din (...), pronunțate în dosarul nr. (...) al Curții de A. C., Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, irevocabilă care statuează următoarele:
Prin Decizia nr. 52 din 4 iunie 2007, publicată în M. Of., Partea I nr. 140 din
(...), pronunțată în recurs in interesul legii, deci obligatorie pentru instanțe conform art. 329 alin. ultim Cod proc. civ., I. Curte de C. și Justiție a statuat că "prevederile cuprinse în art. 16 și urm. din L. nr. 2. privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de L. nr. 1., astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2.". Cu alte cuvinte, pentru dispozițiile emise ulterior intrării în vigoare a L. nr. 2., sau în cazul neemiterii dispozițiilor, cum este cazul imobilelor care fac obiectul prezentului litigiu, sunt aplicabile disp. art. 16 și urm. din T. VII al L. nr. 2.. În aceste condiții, solicită ca, constatând neconcordanța dintre legislația internă și disp. art. 6 alin. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților Fundamentale, art. 1 alin. 1 din Protocolul 1 și art. 1 din Protocolul 12, instanța să statueze pe fondul pretențiilor reclamantelor, conform Deciziei XXJ2007, publicată în M. Of. nr. 764/(...), pronunțată în recurs în interesul legii.
În ceea ce privește natura măsurilor reparatorii prin echivalent în condițiile neconcordantei dintre legislația internă și pactele ori tratele privind drepturile și libertățile fundamentale, se impune a se acorda prioritate reglementărilor internaționale, ceea ce presupune înlăturarea legislației interne ce nu acordă o despăgubire efectivă și, în aplicarea art. 1 din Protocolul 1, apreciază că singura măsură reparatorie prin echivalent posibilă este aceea din dreptul comun, constând în sume de bani, așa cum rezultă din Cap. VII Despre efectele obligațiilor, din T. III Despre contracte și convenții al Cărții a III-a Despre diferitele moduri în care se dobândește proprietatea a Codului civil (a se vedea în acest sens, de ex. decizia civilă nr. 385/(...), pronunțată în dosarul nr. (...)). În plus, prin decizia nr. 33 din 9 iunie
2008 privind examinarea recursului în interesul legii cu privire la admisibilitatea acțiunii în revendicare, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989, formulată după intrarea în vigoare a L. nr. 1., publicată în Monitorul Oficial nr. 108 din (...), Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, în ceea ce privește aceste acțiuni, concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale cu excepția situației în care există neconcordante între legea specială și Convenția Europeană a Drepturilor Omului. când se acordăprioritate acesteia din urmă, cu condiția de a nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
Reclamantele arată că este adevărat că decizia se referă la admisibilitatea acțiunilor de drept comun sub imperiul legii speciale, însă considerentele ei sunt relevante în ceea ce privește indemnizarea efectivă a persoanelor îndreptățite, întrucât Î. Curte analizează concordanța legislației interne cu Convenția sub acest aspect, ajungând la concluzia că, în considerarea jurisprudenței CEDO referitoare la cadrul legislativ intern în ceea ce privește indemnizarea efectivă a fostului proprietar sau a moștenitorilor acestuia, măsurile reparatorii prevăzute de legislația națională, respectiv L. nr. 2. sunt iluzorii, astfel că, în condițiile în care bunul nu mai poate fi restituit În natură, urmează să se plătească reclamantelor despăgubiri bănești.
Potrivit jurisprudenței recente a CEDO, respectiv hotărârea pronunțată În cauza Katz contra României din 20 ianuarie 2009, în cazul coexistenței a două drepturi de proprietate, respectiv al fostului proprietar, chiar recunoscut prin hotărâre irevocabilă (ceea ce nu este cazul în speță) și cel al terțului cumpărător, al cărui titlu nu a fost anulat, este necesară fie restituirea în natură a imobilului, fie indemnizarea rapidă și adecvată prejudiciului fostului proprietar prin adoptarea unor măsuri legislative, administrative și bugetare corespunzătoare (par. 35). Conform considerentelor deciziei pronunțată în recurs în interesul legii, instanțele, constatând neconcordanta legislației interne, respectiva dispozițiilor T. VII din L. nr.
2., cu dispozițiile C., pot înlătura dispozițiile legislației interne și, în aplicarea convenției. să stabilească despăgubiri bănești la valoarea de circulație a imobilului. ceea ce constituie o indemnizare efectivă a persoanei îndreptățite inclusiv în lumina jurisprudenței Curții Europene.
Referitor la o posibilă încălcare a art. 6 alin 1 din C., jurisprudența recentă a
Curții Europene, respectiv cauza Faimblat contra României, hotărârea din 13 ianuarie 2009, vorbește de absenta prelungită a despăgubirii echitabile în cazul imposibilității restituirii în natură, însă remediul îl constituie stabilirea unor despăgubiri bănești. chiar de către instanța civilă sesizată cu o plângere Împotriva deciziei sau dispoziției motivate de soluționare a notificării. cu eliminarea dublei proceduri administrative și jurisdicționale instituită prin T. VII al L. nr. 2. (par. 36 și
41).
Referitor la plata despăgubirilor, în ceea ce privește persoana debitorului, în practica instanțelor s-au ivit deja dificultăți în ceea ce privește executarea silită a hotărârilor judecătorești prin care au fost stabilite sume de bani cu titlu de măsuri reparatorii prin echivalent, punându-se problema reprezentării statului în faza execuțională. Cererile de executare silită nu sunt inadmisibile așa cum greșit au constatat instanțele, întrucât aceasta ar echivala cu încălcarea dreptului la un bun (suma de bani stabilită prin hotărâre judecătorească fiind considerată un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1), așa cum s-a și stabilit deja în jurisprudența relativ recentă a Curții Europene (a se vedea lIuțiu contra României, hotărârea din 6 decembrie 2007, paragraful 24). S., prin legile adoptate, a atribuit competența de soluționare a notificărilor formulate de persoanele îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate de stat abuziv anumitor persoane juridice care nu au, însă, abilitarea de a acorda efectiv măsurile reparatorii prin echivalent, acestea urmând să fie plătite de alte organe. Câtă vreme primarul are atribuția legală de a soluționa notificarea doar În sensul de a stabili dacă imobilul poate fi restituit În natură sau nu, iar, dacă nu poate fi restituit în natură, constatarea dreptului la măsuri reparatorii prin echivalent (în măsura în care nu sunt oferite bunuri sau servicii în compensare), plata sumelor de bani nu revine nici acestuia, nici unității administrativ teritoriale, ci statului însuși prin M. F. (sens în care instanța a dispus și prin decizia civilă nr. 58/(...), pronunțată În dosarul nr. (...) și încheierea civilă f.n. din (...) din dosarul nr. (...)).
Cu privire la petitul trei al cererii de chemare în judecată, reclamantele invocă practica constantă a Curții de A. C., respectiv S. civilă nr. 411/(...) a Curții de A. C., Secția C., de C. A. și F., pronunțată în dosarul nr. (...), irevocabilă.
În privința petitului de obligare a aceleiași pârâte la virarea efectivă a sumei de bani solicitate conform expertizei de evaluare în contul reclamantelor, solicităm instanței să rețină că dispozițiile interne aplicabile, sunt cele ale art. 3 lit. h din T.
VII al L. nr. 2., conform căruia "titlurile de plată sunt certificate emise de A., în numele și pe seama S. Român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra S. Roman, de a primi, în numerar o sumă de maxim 500.000 lei. Sumele aferente despăgubirilor în numerar se plătesc în două tranșe, pe parcursul a doi ani, calculați cu începere de la data emiterii titlului de plată, până la concurența sumei de 500.000 lei, chiar dacă valoarea titlurilor de despăgubire depășește această sumă. Sumele aferente despăgubiri lor în numerar în cuantum de maxim 250.000 lei se vor plăti într-o singură tranșă. Despăgubirile în numerar mai mari de 250.000 lei, dar până În 500.000 lei. se vor plăti astfel: prima tranșă a despăgubirilor în numerar va fi în cuantum de 250.000 lei, cea de-a doua transă a despăgubirilor va fi reprezentată de diferența între cuantumul total al despăgubirilor în numerar și suma de 250.000 lei" ...
Reclamantele consideră că termenele și condițiile impuse prin acest text sunt incompatibile cu următoarele prevederi și solicită aplicarea, cu prioritate, a acestora, prin obligarea pârâtei la plata sumei de bani conform expertizei de evaluare: - art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților Fundamentale, ratificată prin L. nr. 3., referitoare la dreptul la un proces echitabil, conform căruia"
1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și Într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa."
- art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al C., referitor la protecția proprietății, care statuează următoarele: ,,1. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor." În esență, relevăm faptul că aplicarea art. 3 "lit. h din T. VII al L. nr. 2. aduce atingere dreptului nostru de a ne fi soluționată cererea de acordarea a măsurilor reparatorii într-un termen rezonabil, precum și dreptului nostru de proprietate asupra unui bun, respectiv cel recunoscut prin decizia C.
Solicită instanței a se constata că, potrivit art. 21 alin. 2 din Constituția
României, dacă există neconcordanțe între normele interne privitoare la protecția drepturilor omului și prevederile C. implicit și a jurisprudenței CEDO, acestea din urmă au prioritate. De altfel, în cauza Dumitru Popescu împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că un asemenea sistem "bazat pe prioritatea C. și a jurisprudenței sale asupra sistemelor naționale de drept are menirea de a asigura în mod direct buna funcționare a mecanismului de garantarea a apărării drepturilor omului instituit de C. și de protocoalele sale adiționale."
Precizează că, din moment ce Convenția face parte din ordinea juridică internă, acest lucru are drept consecință "obligația pentru judecătorul național de a asigura punerea în aplicare efectivă a dispozițiilor sale, făcându-le astfel să treacă, la nevoie, înaintea oricăror dispoziții contrare din legislația națională, fără a aștepta abrogarea acestora de către legislator."
În privința caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, în jurisprudența Curții Europene a fost consacrat principiul conform căruia el se apreciază în funcție "de împrejurările cauzei și criteriile consacrate în jurisprudența curții, privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și miza procesului pentru cei interesați" (cauza S. Concept LTD S. și Manole împotriva României).
În privința duratei procedurii, s-a consacrat și principiul conform căruia acest concept cuprinde și fazele administrative ale soluționării unei pretenții legate de exercițiul unui drept civil, astfel Încât procedura de acordare a măsurilor reparatorii trebuie considerată În cauză că a fost inițiată Încă În cursul anului 2001, prin emiterea notificării În temeiul legii nr. 1.. Luând în considerare intervalul de timp scurs de atunci, precum și faptul că, în baza legislației interne, reclamantele sunt ținute să mai aștepte încă 2 ani, fiind condiționate și de existența disponibilităților bănești, consideră că o durată totală a procedurii de 8-9 ani este nerezonabilă.
Pentru a dispune astfel, reclamantele solicită instanței a reține și faptul că reclamantele au fost lipsite în mod arbitrar de atributele dreptului lor de proprietate asupra imobilului preluat în mod abuziv de către S. Român încă din perioada comunistă, fiind necesară instituirea unei proceduri rapide și eficiente care să permită o reparație echitabilă. De altfel, în cauza Belasin împotriva României, Curtea Europeană s-a pronunțat în sensul următor: "se reține că O. nr. 8., adoptată recent, vizează accelerarea procedurii de indemnizare pentru bunurile preluate abuziv de stat. Cu toate acestea, până în prezent, Fondul Proprietatea nu funcționează încă într-o manieră susceptibilă a îndeplini efectiv scopul acordării despăgubirilor."
Deși speța nu era identică, solicită instanței să rețină că rațiunile pentru care
Curtea Europeană a apreciat că se impune ca S. Român să ia toate măsurile necesare pentru repararea prejudiciului suferit de cei ale căror imobile au fost preluate În mod abuziv, inclusiv prin obligația impusă de către instanțe autorităților competente de a respecta durata rezonabilă a procedurii, sunt prezente și În această cauză.
În privința încălcării dreptului de proprietate al reclamantelor, solicită instanței să rețină faptul că decizia C.C.SD. reprezintă un bun, urmând a fi analizată doar compatibilitatea termenelor și condițiilor impuse de textul art. 3 lit. h din T. VII al L. nr. 2. cu prev. art. 1 din Protocolul adițional nr. 1.
După cum s-a statuat în cauza Brumărescu împotriva României, lipsirea de proprietatea unui bun la care se referă dispozițiile din C., poate fi justificată numai dacă se demonstrează că a intervenit pentru o cauză de utilitate publică și doar în condițiile prevăzute de lege. De asemenea, orice ingerință în folosința proprietății trebuie să respecte criteriul de proporționalitate. P. A. a relevat instanței faptul că termenul de 2 ani este prevăzut de lege și el a fost instituit în considerarea unui interes public, date fiind numeroasele cereri de restituire formulate de foștii proprietari și lipsa disponibilităților financiare, astfel încât nu poate fi vorba despre o încălcare a dreptului de proprietate al reclamantelor.
Deși nu contestă faptul că acest termen este instituit prin lege, este discutabil în ce măsură considerentele de natură financiară pot fi opuse reclamantelor, în condițiile în care Curtea Europeană s-a pronunțat în sensul în care lipsa de fonduri nu poate justifica neaplicarea, într-un termen rezonabil, a unei hotărâri definitive, concept care cuprinde și existența unei decizii a unei autorități administrative, întrucât obligația de a pune în executare o astfel de hotărâre revine statului (cauza
Ramadhi și alți cinci împotriva Albaniei).
În consecință, solicită instanței să aprecieze că acest termen de 2 ani, adăugat la durata procedurilor urmate până în prezent de către reclamante, nu este compatibil cu existența unui remediu rapid și eficient, iar exigențele unei bune administrații la care are dreptul orice cetățean ar fi și ele încălcate.
Pentru a dispune astfel, solicită a se reține că nu este îndeplinită nici cerința existenței unui just echilibru, reclamantele fiind puse în situația de a mai aștepta încă 2 ani, suportând astfel o sarcină excesivă și exorbitantă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 29 iunie 2010 pârâta A. N. pentru R. P. B. solicită admiterea excepției invocate și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamante împotriva ANRP ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Din probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
1. Prealabil analizării fondului cauzei, se impune soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. N. pentru R. P..
Potrivit prevederilor HG nr.361/2005, A. N. pentru R. P. este un organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea M.ui Economiei și F., atribuțiile acesteia constând în acordarea de sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii, pentru aplicarea corectă și unitară a prevederilor acestui act normativ.
În procedura administrativă prevăzută de T. VII din L. nr. 2., A. asigură S. C. C., atribuții ce constau în centralizarea dosarelor transmise, în temeiul art. 16 T. VII din actul normativ amintit, de către entitățile ce au soluționat notificările peroanelor îndreptățite, și verificarea în privința legalității cererii de restituire.
Potrivit art. 131 T. VII din L. nr. 2., A. N. pentru R. P. coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar.
De asemenea, conform art. 2 lit. Ș din H.G nr. 1068/2007, A.N.R.P acordă despăgubiri în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titluri de plată, în limitele prevăzute de O. nr. 8. pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv; în baza deciziilor conținând titlul de despăgubire emise de către C. C. și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, A. N. pentru R. P. emite un titlu de conversie și/sau un titlu de plată, potrivit dispozițiilor prevăzute în O. nr. 8..
În raport de aceste atribuții care revin pârâtei în condițiile legii, Curtea va aprecia că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât reclamantele prin acțiunea formulată și precizată ulterior solicită ca, urmare a reevaluării imobilului, să fie emise titluri de plată și titlu de conversie (atribuții date de legiuitor în sarcina pârâtei) astfel că se poate susține cu temei că aceasta este obligată în raportul juridic dedus judecății.
2. Prin dispoziția nr. 3571/(...) emisă în favoarea notificatorului Pap Endre, antecesorul reclamantelor, P. M. C.-N. a propus măsuri reparatorii pentru terenul revendicat situat in strada M. G. nr.91, imobil identificat conform referatului nr.
21301/2003 al C. de A. a L. nr. 1. Prin referatul amintit, s-a identificat imobilul ca fiind teren înscris în CF nr. 10878, nr. topo 7991, loc de casă în suprafață de 278 stj.p, modalitatea de preluare fiind decretul nr. 298/1972, cu plata despăgubirilor legale în sumă totală de 5.818,45 lei.
Prin declarația pe proprie răspundere, reclamantele au identificat imobilul ca fiind înscris in CF nr. 10878 C., de sub A+l, cu nr. top, 7991 reprezentând loc de casă în C. B. în suprafață de 278 stj.p. suprafață pentru care au făcut dovada proprietății.
Ulterior, raportul de evaluare a fost efectuat asupra terenului înscris în CF nr.
10878, nr. topo 7991, loc de casă în suprafață de 278 stj., în echivalent de aprox.
1.000 mp, decizia emisă având la bază acest raport de evaluare, după ce anterior, au fost scăzute despăgubirile încasate la preluare, actualizate cu indicele de inflație.
In urma evaluării, efectuate la data de (...), a rezultat valoarea de 692.000 Ron. Raportul de evaluare a fost contestat sub aspectul întinderii obiectului evaluării respectiv evaluarea suprafeței de teren, de 1496 mp și nu 1000 mp. Prin răspunsul înregistrat sub nr. 802321/(...) formulat de către evaluator B. E. SRL, acesta menționează că respectiva contestație este neîntemeiată, deoarece obiectul evaluării conform anexei trimisa de S. C. C. asigurat de A. N. îl constituie terenul în suprafață de 278 stj pătrați, aproximativ 1000 mp.
Rezultă, așadar, că deși prin D. nr. 298/(...) a fost expropriată suprafața de
1496 mp, suprafața imobilului asupra căreia reclamantele au dovedit proprietatea prin înscrierea în cartea funciară este de 278 stj, așa cum reiese din actele amintite respectiv dispoziția, referatul și declarația pe propria răspundere.
Este de remarcat faptul că în speță reclamantele nu au făcut dovada faptului că au contestat în procedura reglementată de L. nr.1. suprafața de teren supusă retrocedării cunoscut fiind că doar în acea procedură se stabilește dreptul și întinderea bunurilor pentru care se datorează măsuri reparatorii iar în procedura administrativă, subsecventă, prevăzută de T. VII al L. nr. 2. este stabilit numai cuantumul măsurilor reparatorii datorate.
Prin Decizia nr. 5851/(...), C. C. pentru S. D., a procedat la emiterea titlului de despăgubire pentru suma de 688.577,90 lei. De asemenea, în cadrul procedurii administrative reglementată prin T. VII al L. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, în condițiile O. nr. 8., în baza Deciziei nr. 5851/(...) a C. C. pentru stabilirea despăgubirilor și în baza procedurii privind valorificarea titlurilor de despăgubire, reclamantele au formulat cererea de opțiune nr. 15960/(...), prin care au solicitat emiterea unui titlu de plată pentru suma de 300.000 lei și a unui titlu de conversie pentru suma de 388,577.90 lei.
Rezultă, așadar, că reclamantele, primind decizia pârâtei C. C. pentru stabilirea despăgubirilor și-au exprimat opțiunea pentru valorificarea acesteia în sensul emiterii titlurilor de despăgubire și apoi a celui de plată respectiv de conversie, confirmând astfel că procedura administrativă de stabilire și acordare a măsurilor reparatorii este definitivă până la etapa valorificării titlului de despăgubire în sensul emiterii titlurilor de plată respectiv de conversie.
Potrivit art.19 alin.2 din T. VII al L. nr.2., valorificarea titlurilor de despăgubire se face numai după finalizarea procedurii administrative prealabile sau, după caz, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care plângerea formulată a fost respinsă, în cazul în care procedura administrativă a fost urmată de o procedură judecătorească.
Rezultă, așadar, că dacă beneficiarii au optat pentru valorificarea titlului de despăgubire, aceștia recunosc implicit că procedura administrativă este definitivă și că și-au însușit conținutul deciziei care stă la baza titlului.
În speță, după cum am arătat anterior, reclamantele au înțeles să-și valorifice titlul de despăgubire deținut și, prin urmare, se poate conchide că acestea și-au însușit conținutul acestuia astfel că se poate susține cu temei că ipoteza normei legale instituite prin art.1 din L. nr.554/2004 - și care deschid părților dreptul la acțiunea în contencios administrativ - nu este întrunită.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia acțiunea ca fiind nefondată iar în temeiul art.8 și 10 din L. nr.554/2004 raportat la art.1 din același act normativ și art.19 din L. nr.2. o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE R espinge acțiunea precizată de reclamantele PAP M. și PAP C. cu domiciliul procesual ales în C.-N., C. Dorobanților, nr.7 ap.7, jud. C. împotriva pârâților C. C. PENTRU S. D. și A. N. PENTRU R. P. cu sediul în B., C. F., nr.202, sector 1, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare - decizie de despăgubiri
.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER M. S. D. C.
Red.M.S./A.C.
6 ex.-(...)
| ← Decizia civilă nr. 4643/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 654/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
