Decizia civilă nr. 3446/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE C.
A. ȘI F.
Dosar nr.(...)
D. CIVILĂ NR. 3446
Ședința publică din 23 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: AL H. S. JUDECĂTORI : I.-M. I.
A.-G. N.
GREFIER: M. ȚÂR
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâtele A. F. P. B. și D. G. A F. P. B. N. împotriva Sentinței civilă nr.11 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui B. N. în contradictoriu cu intimata SC L. A. S. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatei - un script prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat
și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art.8 și 10 alin.2 din L. nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. C U R T E A P rin sentința civilă nr.11 din 12 ianuarie 2011 pronunțată în dosarul nr.(...) de T. B.-N. s-a admis acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta SC L. A. SA, în contradictoriu cu intimatele D. G. A F. P. B.-N. și A. F. P. A M. B. și în consecință, s-a dispus anularea ca nelegală a refuzului de restituire al taxei de poluare nr.6860/0l/20.07.20l0 emis de intimata AFP B. s-a dispus restituirea către reclamantă a sumei de l506, reprezentând diferența dintre suma achitată de 3.853 lei și cea restituită prin decizia de restituire nr. l7.844 din 29.l2.2008, de 2.357 lei, plus dobânda legală de la data refuzului de restituire și până la data restituirii efective. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în ce privește fondul cauzei, că potrivit disp.art. 2l4/l - 2l4/3 Cod fiscal (L.57l/2003), în vigoare de la 0., reclamantului i s-a impus plata taxei speciale de primă înmatriculare în R. pentru un autoturism second-hand achiziționat dintr-un alt stat membru al UE în cursul anului 2007, respectiv din Germania, unde autoturismul fusese anterior pentru prima dată înmatriculat la data de (...). Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept este incidența disp.art. l48 alin.2 și 4, rap.la art. ll din Constituția R. și analizarea disp.art. 90 paragraf l din T.ul C. E. invocat de reclamant. Conform art. l48 alin.2 din Constituția R., „ ca urmare a aderării, prevederilor tratatelor constitutive ale U. E., precum și celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare"; (prin L. nr. l57/2005, R. a ratificat tratatul privind aderarea la U. E.); Potrivit alin.4 al art. l48 din Constituție , autoritatea judecătorească (alături de P., P. R. și G.), garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prev.alin.(2) iar prin disp.art. ll alin.l din Constituție, S. Român s-a obligat să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Așadar, în raport cu dispozițiile menționate din Constituția R., aplicarea dispozițiilor din legile interne ale S.ui Român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul U. E., respectiv din dreptul comunitar, începând cu data aderării, respectiv 0.. Din această perspectivă, tribunalul constată că disp.art. 2l4/l - 2l4/3 din C. fiscal, începând cu data de 0., contravin disp.art. 90 paragraf l din T.ul C. E. care se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate „ produselor altor State membre „ și „ impozitele interne de orice natură care se aplică , direct sau indirect , produselor naționale similare"; . Discriminarea la care face referire acest text din dreptul comunitar are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale U. E. în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Românie. In conformitate cu prev.art. 2l4/l din C. fiscal taxa de primă înmatriculare se aplică numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în R., indiferent de unde provin, chiar dacă au fost înmatriculate într-un alt stat al U.E. In acest fel, perceperea taxei, determinată de traversarea graniței de către autoturismul importat dintr-o țară comunitară, este interzisă de prev.art. 90 paragraf l din tratat și care trebuie respectate și de către S. R. Diferența de aplicare a taxei de primă înmatriculare introduce un regim juridic fiscal discriminator pentru autovehiculele aduse în R. din Comunitatea E. în scopul reînmatriculării lor în R., în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în R., nu se percepe o asemenea taxă. Având în vedere principiul supremației dreptului comunitar și abilitatea autorității judecătorești dată de art. l48 alin.2 și 4 din Constituția R., instanța constată că disp.art. 2l4/l - 2l4/3 din C. fiscal român, în vigoare de la 0., nu sunt în concordanță cu prev.art. 90 paragraf l din T.ul constitutiv al U. E. ce trebuie respectat de toate statele membre, astfel că acțiunea reclamantului va fi admisă ca întemeiată, constatând că taxa de primă înmatriculare este nelegală, urmând să fie obligată pârâta să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de taxă auto specială de primă înmatriculare. Din probatoriul ce s-a administrat reiese că s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a taxei speciale de primă înmatriculare de 3863 lei, sumă ce a fost achitată cu chitanța seria TS2A nr. 5656289 din l(...) (f.l3). Urmare intrării în vigoare la l.07.2008 a OUG nr.5. privind taxa de poluare, în temeiul art.ll din acest act normativ a solicitat intimatei AFP B-ța restituirea diferenței din taxa specială de primă înmatriculare achitată și taxa de poluare stabilită prin acest din urmă act normativ, solicitare ce a fost admisă prin decizia de restituire cu nr. l7.844 din 29.l2.2008 emisă de D. BN , prin care i s-a restituit reclamantei suma de 2.357 lei din totalul achitat de 3.863 lei. Prin urmare, suma pe care reclamanta o solicită a fi restituită, obiect a prezentei acțiuni în contencios administrativ, este de l.506 lei reprezentând diferența dintre taxa specială de primă înmatriculare și cea restituită în temeiul OUG nr.5. cu dobânzile legale aferente. Referitor la natura acestei sume, instanța reține că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile conform principiului „tempus regit actum „ normele de drept aplicabile în materie fiscală, norme ce au fost găsite ca neconforme cu prevederile art.90 paragraf l din T.. Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispozițiile legale contrare normelor comunitare, sens în care s-a pronunțat Curtea de Justiție, care a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. De aceea instanța a apreciat că nu se poate reține justificat că S. Român are un temei legal în reținerea unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de l iulie 2008, pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal, în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială, cu atât mai mult cu cât noua taxă instituită prin OUG nr.5. cu modificările ulterioare este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și o altă destinație. Sub acest aspect urmează a se pune problema aplicării noului act normativ, respectiv OUG nr.5., și pentru trecut respectiv taxa specială încasată nelegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ ce nu exista la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, aspect ce contravine flagrant principiului neretroactivității legii consacrat de disp.art.l5 alin.l din Constituție. Sunt considerente pentru care instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată pentru a obține obligarea pârâtei la restituirea sumei de l.506 lei, ce reprezintă diferența dintre suma total achitată de 3.863 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare și suma restituită voluntar de către pârâtă de 2357 lei prin decizia de restituire arătată. Î.ucât reclamanta a fost lipsită în mod nelegal de suma ce i s-a perceput,pârâta datorează și dobânzile legale aferente până la data plății efective numai în acest fel prejudiciul putând fi considerat reparat integral, potrivit cu disp.art. l084 rap.la art. l082 C.civ. Deși pârâta a susținut în întâmpinare că pentru plata eventualelor dobânzi se aplică prev.art. l24 rap.la art.ll7 (2) sau art.70 din C. de procedură fiscală, tribunalul va înlătura aceste susțineri, apreciind că în cazul stabilirii nelegalității taxei și obligarea la restituire prin hotărâre judecătorească, nu își au aplicarea prevederile menționate din C. de procedură fiscală . A fost respinsă ca fiind neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtă D. BN, cu motivarea că nu a încasat suma ce reprezintă taxă de poluare, instanța apreciind că această pârâta are calitate procesual pasivă prin prisma deciziei de restituire nr.l7.844 din 29.l2.2008 și care provine de la această instituție. Î. acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. B. solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, ca fiind neîntemeiată, pe cale de consecință menținerea ca fiind temeinice și legale actul administrativ - adresa nr.6860/01/(...) emisă de A. F. P. B. și să se dispună restituirea sumei de 1506 lei reprezentând diferența dintre taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamantăîn sumă totală de 3853 lei și cea restituită prin decizia de restituire nr.17844 din (...), de 2357 lei și nici dobânzile solicitate. În motivarea recursului, pârâta a arătat că instanța de fond în fapt, prin sentința civilă atacată, T. B.-N. - Secția Comercială, de C. A. și F. a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta- intimată S. L. A. S. Î. pârâtelor-intimate D. B.- N. și A. B. dispunând anularea actului administrativ fiscal - refuzul de restituire a taxei de primă înmatriculare adresa nr. 6860/01/(...) emisă de A. B. și obligând pârâta- recurentă A. F. P. a municipiului B. la restituirea în favoarea reclamantei- intimate a sumei de 1506 lei reprezentând diferența dintre suma achitată de 3853 lei și cea restituită prin D. de restituire nr. 17844 din (...), de 2357 lei, plus dobânda legală de la data refuzului de restituire și până la data restituirii efective. Critică soluția pronunțată de către instanța de fond ca fiind netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii pentru considerentele pe care le expune în continuare, solicitând totodată onoratei curți a face aplicațiunea art. 304/1 Cod proc. civ., în sensul examinării cauzei sub toate aspectele. Consideră că în mod greșit instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată, prin prisma existenței supremației dreptului comunitar în raport cu dreptul intern, în ceea ce privește analiza dispozițiilor art. 2141 - 2143 Cod F.. În contradictoriu cu reținerile instanței de fond, apreciază că taxa de primă înmatriculare achitată de către reclamanta-intimată, a fost corect percepută conform prevederilor art. 2. - 2. din L. nr. 5. privind C. F., coroborate cu prevederile art. 31/1 - 31/2 din H. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a 5., întrucât: autovehiculul achiziționat de reclamanta-intimată s-a I. pentru prima oară în R.; autovehiculul nu a fost inmatriculat temporar în R.; taxa specială a fost achitată de către reclamanta -intimată, care a și înmatriculat autovehiculul; - autovehiculul achiziționat și înrnatriculat de către reciamanta-intimată nu a intrat în categoria autoturismelor și autovehiculelor scutite de la plata taxelor specia le cum ar fi : vehicule istorice sau cele provenite din donații, finanțări directe din împrumuturi nerambursabile, din programe de cooperare științifică și tehnică. Ca urmare, rezultă în mod evident că autovehiculul înmatriculat de către reclamanta- intimată, era supus aplicării și plății taxei specia le pentru autoturisme și autovehicule (taxa de primă înmatriculare). În contradictoriu cu reținerile instanței de fond arătăm că În opinia noastră, prevederile 2. și următoarele din L. nr. 5. privind C. F. nu contravin prevederilor art. 90 din T.ul de instituire a C. E. În lipsa unei armonizări la nivelul U. E. în domeniul ipozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora. Este bine cunoscut faptul că art. 90 din T.ul C., reprezintă unul dintre temeiurile de bază ale constatării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a instiuti, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul U. E. Însă, așa cum rezultă în mod textual și expres din chiar din conținutul art. 90 din T.ul de instituire a C. E. unde se arată că "niciun stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare". Norma mai sus indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă. Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (taxa de primă înmatriculare) percepută și de la reclarnanta-intirnată nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor și autovehiculelor secon-hend provenite din alte state membre ale U. E., ci ea a fost aplicată tuturor autoturismelor și autovehiculelor noi sau second-hend înmatriculate pentru prima dată În R., indiferent de proveniența lor geografică sau națională, respectiv se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate. L. nu face nici o deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa specială fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima data în R. Taxa specială pentru autovehicule, cu un pronunțat caracter de taxă pe poluare, este un instrument având ca principal scop modificarea comportamentului de deteriorare a mediului. Taxa specială auto s-a plătit cu ocazia primei tnrnatriculări a autovehiculelor pe teritoriul R. și a fost considerată o alternativă de tranziție, instituită ca urmare a faptului că după aderarea la U. E., în conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor între statele membre, R. a renunțat la actele normative care restricționau lnrnatricularea autovehiculelor cu normă de poluare mare (de menționat ca de la (...) nu era permisă lnmatricularea autovehiculelor non-euro și Euro 1, iar de la 1.(...) și a celor cu Euro 2). Regimul fiscal aplicabil nu este unul discriminatoriu față de autoturismele rulate inmatriculate și importate din U. E. sau față de autoturismele noi produse în U. E. și importate în R., întrucât taxa ce se achită cu ocazia primei înmatriculări în R. este aceeași, indiferent de proveniența autovehicului. Pe de altă parte solicită instanței să rețină și următorul aspect, respectiv corectul caracter al taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule ce a fost prevăzut de art. 2.- 2. din L. nr. 5. privind C. fiscal și anume acela de taxă specială de primă înmatriculare în R., iar nu taxă specială pentru fiecare înmatriculare în R., sau taxă specială de relnmatriculare în R. Arată că acesta este motivul pentru ca în situația în care o persoană română achiziționa un autoturism sau un autovehicul care a fost deja inmatriculat în R. de către vechiul proprietar, nu mai plătea această taxă specială lntucât în acest caz nu mai este o primă Înmatriculare ci doar o schimbare a proprietarului. În situația în cauză rezultă că reclamanta-intimată nu s-a aflat în situația unei reînmatriculări a unui autovehicul deja înmatriculat în R. și ca atare în mod corect i-a fost impusă pentru realizarea primei înmatriculări, plata taxei speciale de primă Î. Precizează că în cadrul procedurii de constatare a nelndeplinirii obligațiilor de stat membru, derualată la nivelul instituțiilor U. E., Comisia E. nu a contestat niciodată instituirea taxei, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul, în sensul armonizării legislației românesti cu cea europeană, recomandarea comisiei constând în reducerea taxei pe măsura ce valoarea autoturismului scade. Opinia comisiei are în vedere faptul că înainte de toate taxa specială reglementată de C. fiscal nu este una fiscală, scopul urmărit prin adoptarea ei a fost acela de a proteja mediul față de emisiile poluante. Luând în considerare criticile opiniei publice, recomandările Comisiei E., Guvernul României a luat decizia de reconsiderare a filosofiei taxei pe poluarea auto, fiind propus un proiect de act normativ prin care se va stabili un nou sistem de taxare care să urmarească promovarea vehiculelor cu consum redus de carburant și nivel redus de emisii, în spiritul politicii europene în domeniul energiei și a mediului. Menționează că începând cu data de (...) a intrat în vigoare O.U.G. nr. 5., prin care s-a instituit taxa de poluare pentru autovehicule, moment de la care au fost abrogate dispozițiile art. 2. - 2. din C. fiscal. Pentru punerea în aplicare a actului normativ prin H. nr. 6. au fost adoptate Norme metodologice de aplicare. La art. 11 din O.U.G.nr.5. se arată că "taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada (...) - (...), cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Procedura de restituire este reglementată în art. 6 din Normele metodologice, unde se arată că atunci când taxa specială achitată în perioada mai sus menționată este mai mare decât taxa pe poluare rezultată din aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 5., contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă platită. Față de dispozițiile legale de mai sus, apreciem că legiuitorul a hotărât restituirea doar în parte a taxei specia le achitată în perioada (...) - (...), drept pentru care, în baza prevederilor art.117 din O.G. nr.92/2003 raportat la prevederile art.8,10 și 11 din O.U.G. nr. 5., reclamantei i-a fost restituită suma de 2357 lei din totalul de 3853 lei, astfel că acțiunea reclamantei - intimate, prin care se solicită restituirea în întregime a taxei achitate, consideră că este neîntemeiată. Acestea sunt argumentele pentru care apreciem că taxa pentru primă înmatriculare a fost corect percepută de la reclamanta-intimată și ca atare reținerile instanței cu privire la admiterea acțiunii apreciem că sunt neîntemeiate. De asemenea în contradictoriu cu reținerile instanței, arătă că dispozițiile legale cuprinse în C. fiscal român, respectiv art. 2141- 2143 din L. nr. 5., modificat și completat, nu contravin disopozițiilor art. 90 din T.ul C. E. Un aspect de asemenea important de reținut este faptul că până la această dată Curtea de Justiție a C., nu a stabilit printr-o decizie pronunțată în cadrul procedurii de infrigement, în baza art. 226 și 227 din T.ul instituind Comunitatea E. că R. prin instituirea în C. fiscal a taxei auto de primă înmatriculare și-ar fi încălcat obligațiile care-i incumbă ca stat membru în virtutea tratatului, care include și obligația de a înlătura orice barieră de natură fiscală sau vamală, sau de a se abține de a institui noi piedici de acest tip în calea liberei circulației bunurilor în spațiu comunitar și că în consecință s-ar fi încălcat art. 90 din tratat. Instanța de fond a dispus restituirea taxei speciale de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule, precum și dobânda legală de la data refuzului de restituire și până la data restituirii efective. Și din acest punct de vedere critică soluția primei instațe. Învederează faptul că restituirea sumelor de la bugetul de stat este reglementată prin dispozițiile art. 117 Cod procedură fiscală, iar procedura efectivă de restituire a sumelor de la buget este reglementată expres de către dispozițiile OMFP nr. 1899/2004. Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât În cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată În termenul legal. Conform Cap.1. pct.1. și urm. din Ordinul nr. 1899/2004, restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine obligația administrării creanțelor bugetare, această cerere trebuind a fi în mod obligatoriu însoțită de documentele necesare din care să rezulte că suma solicitată este certă pentru a putea face obiectul unei restituiri. În concluzie arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului așa cum este formulat în scris și modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamanta-intimată, ca fiind neîntemeiată, pe cale de consecință să mențineți ca fiind temeinic și legal actul administrativ, respectiv adresa nr. 6860/01/(...) privind refuzul de restituire a taxei de primă înmatriculare emisă de A. F. P. a municipiului B. și să nu dispuneți restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în sumă de 1506 lei reprezentând diferența dintre taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamantă în sumă totală de 3853 lei și cea restituită în baza OUG nr. 5. în cuantum de 2357 lei și nici dobânzi le solicitate. Prin recursul declarat, D. G. a F. P. B. N. arată că prin cererea de chemare in judecata, in contradictoriu cu D. B.-N. si AF.P. mun. B., reclamanta S. L. A. S.A a solicitat instantei de judecata sa dispuna obligarea paratei la restituirea taxei speciale pentru autovehicule in cuantum de 1506 lei, actualizata cu rata dobanzii legale pana la data platii efective. Prin sentinta civila atacata instanta de fond a admis actiunea formulata de S. L. A. S.A, a anulat refuzul de restituire al taxei pe poluare nr. 6860/(...)08 si a dispus restituirea catre reclamanta a sumei de 1506 lei, reprezentand diferenta dintre suma achitata de 3853 lei si cea restituita de 2357 lei, plus dobanda legala de la data refuzului de restituire si pana la data restituirii efective. Considera ca solutia primei instante este nintemeiata. Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Direcției Generale a F. P. B.-N., arată ca in mod neintemeiat reclamanta a formulat actiunea în contradictoriu cu D. G. a F. P. B.-N. si A. F. P. a municipiului B. Din inscrisurile anexate rezulta ca reclamanta a achitat taxa pe poluare la T. municipiului B., organizata ca serviciu in cadrul Administratiei F. P. a municipiului B. Reclamanta a solicitat Administratiei F. P. a municipiului B. prin cerere, inregistrata sub nr. 17831/(...), restituirea taxei pe poluare. Prin adresa nr. 6860/01/(...), emisa de A. mun. B., se comunica reclamantei faptul ca taxa a fost legal incasata si in consecinta nu poate fi restituita. Raportat la dispozitiile art. 33, alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind C. de proc. fiscala se constata ca intre reclamanta si parata D. B.-N. nu a existat niciun fel de raport juridic cu ocazia stabilirii si achitarii taxei pe poluare a autoturismului in speta, care sa justifice calitatea procesuala in cauza. Prin urmare apreciază ca exceptia invocata este intemeiata si in consecinta solicitam respingerea actiunii reclamantei S. L. A. S. fata de D. B.-N. pentru lipsa calitatii procesuale pasive. Mai arată ca potrivit adresei Oficiului Registrului Comertului de pe langa T. B.-N. nr. 25593/(...), anexata in copie prezentei, sediul societatii reclamante este in municipiul B., cartier U., nr. 462, situatie in care organul fiscal competent in administrarea taxei pe poluare (stabilirea, verificarea, executarea silita, restituirea) este A. F. P. a municipiului B. Prima instanta a retinut ca D. B.-N. are calitate procesuala pasiva prin prisma deciziei de restituire nr. 17844/(...), decizie ce a fost emisa de acest parat. Arata ca reclamanta nu a contestat actul administrativ mentionat, astfel incat sa justifice calitatea procesuala a paratei. Prin decizie s-a admis cererea de restituire in baza art. 11 din O.U.G. nr. 5. si s-a dispus restituirea in parte a taxei speciale pentru autovehicule. Pe fond, T. B.-N. a apreciat ca prin taxa impusa s-a incalcat principiul discriminarii regimului juridic fiscal prin aceea ca pentru autoturismele produse si inmatriculate in tara, la instrainarea lor intre diferiti proprietari, nu se percepe nicio taxa de inmatriculare, fiind invocate dispozitiile art. 148 din Constitutia R., art. 90, paragraful1 din T.ul CE. L. nr. 5. privind C. fiscal a suferit de la data intrarii in vigoare mai multe modificari si completari prin acte normative. Astfel prin legea nr. 3. C. fiscal a fost modificat si completat, dispozitiile intrand in vigoarea incepand cu data de (...). Prin legea mentionata au fost introduse art. 2141 - 2143, unde se reglementeaza o obligatie fiscala de plata, denumita "taxa speciala", stabilindu-se nivelul taxei, modul de calcul si exigibilitatea ei. Arata ca potrivit reglementarilor mai sus mentionate taxa speciala se datoreaza cu ocazia primei inmatriculari in R. a unui autoturism sau autovehicul comercial, atat in cazul celor noi cat si in situatia celor rulate. Taxa speciala se aplica nu numai autoturismelor rulate ci si autoturismelor noi produse in tara si in strainatate. L. nu face nicio deosebire cu privire la vechimea sau provenienta autoturismelor, taxa speciala fiind aplicabila in situatia in care autoturismul se inmatriculeaza pentru prima data in R. Taxa specială pentru autovehicule, cu un pronunțat caracter de taxă pe poluare, este un instrument având ca principal scop modificarea comportamentului de deteriorare a mediului. Taxa specială auto se plătește cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor pe teritoriul R. și a fost considerată o alternativă de tranziție, instituită ca urmare a faptului că după aderarea la U. E., în conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor între statele membre, R. a renunțat la actele normative care restricționau inmatricularea autovehiculelor cu norma de poluare mare (de menționat că de la (...) nu era permisă înmatricularea autovehiculelor non-euro și Euro 1, iar de la (...) și a celor cu Euro 2). In cuprinsul D. Curtii Constitutionale nr. 499/(...), prin care s-a respins ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 din O.U.G. nr. 5., se arata ca "taxa instituită avea un pronunțat caracter de taxă pe poluare, o atare concluzie fiind întărită de faptul că anexa nr. 4 din lege stabilea că valoarea taxei depinde de capacitatea motorului, de standardele de emisie și de vârsta autovehiculului. Prin urmare, L. nr. 3. are un obiect concret de reglementare, și anume instituirea unui venit la bugetul de stat sub forma unui impozit indirect, materia impozabilă constituind-o autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în R., scopul declarat al acestei reglementări fiind acela de protecție a mediului. Curtea constată, de asemenea, că prin chiar art. 1 din Ordonanța de urgență a G. nr. 5. se redefinește taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, astfel cum rezultă și din prevederile art. 4 și art. 14 alin. (2) din aceeași ordonanță de urgență, stabilind că obiectul prezentei ordonanțe de urgență îI constituie autovehiculele înrnatriculate pentru prima dată în R. Prin urmare, Curtea reține că redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridică a celor două taxe este identică. Faptul că inițial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și, ulterior, a fost definită drept taxă pe poluare nu poate acredita ideea că se instituie taxa pe poluare pentru trecut, câtă vreme respectiva taxă formase deja obiectul unor acte administrativ-fiscale (decizii de impunere), care, la momentul contestării lor, fuseseră aduse la îndeplinire prin plată voluntară, iar art. 11 din ordonanța de urgență viza numai restituirea sumei plătite În plus de contribuabil față de cuantumul datorat". Regimul fiscal aplicabil nu este unul discriminatoriu fata de autoturismele rulate inmatriculate si importate din U. E. sau fata de autoturismele noi produse in U. E. si importate in R., intrucat taxa ce se achita cu ocazia primei inmatriculari in R. este aceeasi, indiferent de provenienta autovehicului. Precizează ca in cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de stat membru, derualata la nivelul institutiilor U. E., Comisia E. nu a contestat niciodata instituirea taxei, ci a solicitat reasezarea modalitatii de calcul, in sensul armonizarii legislatiei romanesti cu cea europeana, recomandarea comisiei constand in reducerea taxei pe masura ce valoarea autoturismului scade. Opinea comisiei are in vedere faptul ca inainte de toate taxa speciala reglementata de C. fiscal nu este una fiscala, scopul urmarit prin adoptarea ei a fost acela de a proteja mediul fata de emisiile poluante. Luând în considerare criticile opiniei publice, recomandarile Comisiei E., Guvernul României a luat decizia de reconsiderare a filosofiei taxei pe poluarea auto. In acest sens incepand cu data de (...) a intrat in vigoare O.U.G. nr. 5., prin care s-a instituit taxa de poluare pentru autovehicule, moment de la care au fost abrogate dispozitiile art. 2141 - 2143 din C. fiscal. Pentru punerea in aplicare a actului normativ prin H. nr. 6. au fost adoptate Norme metodologice de aplicare. Prin noul act normativ s-a stabilit un nou sistem de taxare care urmareste promovarea vehiculelor cu consum redus de carburant si nivel redus de emisii, in spiritul politicii europene in domeniul energiei si a mediului. La art. 11 din O.U.G. nr. 5. se arata ca "taxa rezultata ca diferenta intre suma achitata de contribuabil in perioada (...) - (...), cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite in normele metodologice de aplicare a prezentei ordonante de urgenta". Procedura de restituire este reglementata in art. 6 din Normele metodologice, unde se arata ca atunci cand taxa speciala achitata in perioada mai sus mentionata este mai mare decat taxa pe poluare rezultata din aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 5., contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentand diferenta de taxa platita. Fata de dispozitiile legale de mai sus consideră ca intimata este indreptatit sa primeasca doar o parte din taxa speciala achitata, respectiv diferenta de taxa, ce a fost restituita. Critica solutia primei instante, intrucat acordarea dobanzilor contravine art. 10, alin. 1 din O.G. nr. 9., unde se prevede ca "dobânzile percepute sau plătite de B. N. a R., de bănci, de C. de E. și C. C. - S.A, de organizațiile cooperatiste de credit și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice". Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobanzi decat in cazul in care cererea de rambursare/restituire nu a fost solutionata in termenul legal. In drept, invoca dispozitiile art. 304, pct. 9, art. 3041 din C. de proc. civ. Examinând recursurile declarate, Curtea reține următoarele : În susținerea prezentului demers judiciar, reclamantul a arătat că a achiziționat, în cursul anului 2007, un autoturism dintr-un stat al U. E., pentru care a fost obligată să achite taxa de primă înmatriculare în cuantum de 3863 lei. Ulterior intrării în vigoare a OUG nr.5. pentru instituirea taxei pe poluare, prin decizia de restituire nr.17844/(...), s-a aprobat restituirea sumei de 2357 cu titlu de diferență, iar suma de 1506 lei a fost reținută în contul taxei pe poluare. La data de (...) , a înregistrat o cerere, sub nr.17831, la A. F. P. B. , prin care a solicitat restituirea sumei de1505 respinsă. În acest context, s-a adresat instanței, chemând în judecată pârâtele AFP B.,D. B. N. solicitând restituirea acestui cuantum, cu dobânda legală de la data plății. Prima instanță a admis acțiunea. 1.În susținerea excepției inadmisibilității, se relevă că prima instanță a interpretat in mod greșit actele aflate la dosar Și nu a observat ca decizia de restituire constituie titlu de creanță iar aceasta nu a fost atacată în termenul și conform procedurii reglementate de O. 2008 . În opinia Curții, această apărare nu este pertinentă întrucât cererea la care s-a răspuns prin intermediul deciziei la care se face referire a fost soluționată favorabil prin emiterea acesteia, astfel încât petentul nu avea interes și calitate să o atace. Luând în considerare toate cele mai sus arătate, ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat al autorității, în cazul căruia nu trebuie urmată procedura plângerii prealabile și care poate fi cenzurat de către instanță. Mai mult, nu trebuie ignorată împrejurarea că simplul fapt al restituirii diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și cea de poluare nu schimbă natura juridică a sumei achitate inițial de către reclamantă, care rămâne cea a taxei de primă înmatriculare, supusă restituirii integrale. De asemenea, nu decizia de restituire parțială este titlul în temeiul căruia a fost percepută suma în litigiu, ci ordinul de plată emis la 1(...). Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta recurentă pe care reclamantul le-ar fi putut urma și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză reclamanta a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Împrejurarea că reclamanta a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acestuia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata, iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie. Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit sau implicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Reclamanta a atacat acest refuz, considerat ca fiind nejustificat, ori, potrivit art. 2 al. 2 din L. nr. 554/2004, refuzul nejustificat este asimilat actului administrativ. În concluzie, excepțiile invocate de către recurentă vor fi respinse. 2. În cauza de față, tribunalul a reținut în mod corect că prevederile OUG nr. 5. nu sunt incidente în cauză, cu luarea în considerare a faptului că raportul juridic de drept fiscal dintre părți s-a născut anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, astfel încât trebuia să se facă aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90, actualul art. 110 din T., raportat la cele ale art. 2.-2. Cod fiscal. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C. că art. 90 (110) din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea legii fiscale interne, ulterioare momentului achitării taxei, înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului, în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T., ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. Numai în această manieră instanța de fond și-ar fi îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia, precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). 3.Cu referire la incidența în speță a prevederilor OUG nr. 5. antamate de recurentă, Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că S. Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantei, menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din C. fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5.. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Așa fiind, în ceea ce privește dispoziția referitoare la restituirea taxei de poluare, cu dobânda legală aferentă, calculată în baza prev. art. 3 alin. 3 din OG nr. 9., se va constata că tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente cauzei, criticile din recurs fiind nefondate. Pentru a dispune astfel, s-a luat act și de faptul că, dacă particularii nu ar avea posibilitatea de a obține o despăgubire atunci când le-au fost lezate drepturile printr-o încălcare a prevederilor dreptului comunitar, imputabilă unui stat membru, atunci s-ar limita însăși eficacitatea normelor comunitare, împiedicându-se și apărarea drepturilor pe care acestea le-a consacră. Organele fiscale din R. trebuie să țină cont atunci când fac aplicarea normelor fiscale naționale, de un aspect important și anume că, întotdeauna impozitele și taxele prelevate ilegal, cu încălcarea dreptului comunitar trebuie restituite. Curtea de Justiție E. a consacrat de altfel în afaceri precum SpA San Giorgio sau Weber’s Wine World Handels GmbH o jurisprudență în materia îmbogățirii fără justă cauză la nivel european. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr. 9.. Numai în maniera de acordare a dobânzilor de la data plății sumei este pus în practică, în mod efectiv, principiul reparării integrale a prejudiciului, astfel cum el a fost dezvoltat în jurisprudența CEJ, dobânda curgând de drept. A. principiu este aplicabil și în privința acordării cheltuielilor judiciare. Adresa prin care reclamantului i s-a răspuns la cererea de restituire nu este un act administrativ tipic, ci unul asimilat, expresie a refuzului constatat nejustificat de restituire a taxei, neimpunându-se anularea lui, această împrejurare nu poate determina o soluție de respingere, de plano, a tuturor petitelor, pretenția concretă a reclamantului fiind cea de restituire a taxei încasate în baza unui act normativ contrar dreptului comunitar. Nu vor fi validate însă acele statuări prin care instanța de fond a apreciat că D. B. N. are calitate procesuală pasivă în prezenta pricină. Curte reține că această entitate nu a fost în vreun fel implicată nici în procedura calculării /încasării taxei nici în cea referitoare la restituirea acesteia. Refuzul restituirii sumelor pretinse de reclamant emană de la AFP B. . Nefiind parte în raportul născut din faptul plății taxei D. B. nu răspunde față de contribuabil cu privire la modul de soluționare a cererii de restituire. Pentru aceste motive , întemeiat pe dispozițiile art. 312 C.proc.civ raportat la art. 304 pct. 9 C.proc. civ va admite recursul declarat de pârâtele A. F. P. B. și D. G. a F. P. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 10 din 12 ianuarie 2011, pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...), pe care o va modifica în parte în sensul că va respinge cererea reclamantei de anulare a adresei nr.6860/01/(...) emisă de A. F. P. B. Totodată va respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. B.-N. ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și va menține restul dispozițiilor. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII A dmite recursul declarat de pârâtele A. F. P. B. și D. G. a F. P. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 11 din 12 ianuarie 2011, pronunțată de T. B.- N., în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea reclamantei de anulare a adresei nr.6860/01/(...) emisă de A. F. P. B. Respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. B.-N. ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive. Menține restul dispozițiilor. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința de la 23 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER S. AL H. M. I. I. A. G. N. M. ȚÂRred.S.Al H./A.C. 2 ex.-(...)jud.fond.P. I.
| ← Decizia civilă nr. 46/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5136/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
