Decizia civilă nr. 36/2010, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 36/2010
Ședința publică din 11 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. P. JUDECĂTOR : A.-I. A. JUDECĂTOR : C. I.
GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de A. F. P. A M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 4., pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu intimații H. L. și pe intimat A. F. P. H., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal se prezintă pentru intimatul H. L., avocat M. S., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul intimatului depune la dosar practică judiciară a acestei instanțe într-o speță similară și dovada plății onorariului avocațial ( f. 18 -20) și solicită acordarea cuvântului pe fond arătând că, nu mai are de formulat alte cererii în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de formulat cereri prealabile, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantului intimatului reclamant pe recursul formulat în cauză.
Reprezentantul intimatului H. L. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată în recurs, conform chitanței depuse la dosar, pentru motivele detaliate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare asupra recursului. Susține că, intimatul a formulat plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 din L. nr. 554/2004 la H., iar dacă A. F. P. H. se considera necompetentă trebuia să o înainteze la A. F. P. A M. C. N. În ceea ce privește cheltuielile de judecată potrivit art. 274 C.pr.civ. partea care cade în pretenții este obligată la plata cheltuielilor de judecată.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 431 din 5 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins excepția tardivității precum și excepția inadmisibilității acțiunii.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. P.
H.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. P.
A M. C.- N.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul H. L. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. C. N. pârâta fiind obligată să restituie reclamantului suma de 3.509,33 lei, cu titlu de taxa de prima înmatriculare precum și dobânda legală calculată la suma de 3.509,33 lei, începând cu data de (...) si pana la data plății efective, precum și cheltuieli de judecata in cuantum de
600 lei.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că la data de (...) reclamantul a achitat suma de 3806 lei conform chitanței depuse în probațiune, la T. M. C.- N., pentru autovehiculul marca VWTouran, achiziționat la data de (...) și înmatriculat pentru prima dată în Germania . Considerând nelegală perceperea acestei taxe, s-a adresat pârâtei AFP C.-N. cu solicitarea de a-i fi restituită. Prin adresa din data de (...) AFP C.-N. a comunicat reclamantei că , în conformitate cu dispozițiile art 11 din OUG nr
5., se poate restitui numai diferența dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare, cu parcurgerea procedurii prevăzute de OUG nr 5..
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. P. H. tribunalul a reținut că în cauză se reclamă o vătămare produsă de refuzul nejustificat de restituire a sumei reprezentând taxa specială de primă înmatriculare reglementată de L. nr. 5. republicată. Or, taxa de primă înmatriculare a fost achitată la T. C.-N., unitate din cadrul AFP C.-N. întrucât raportul juridic dedus judecății s-a născut exclusiv între reclamant și pârâta A. F. P. A M. C.-N. urmează a fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. P. H.
Referitor la excepția tardivității, tribunalul a observat că pârâta AFP H. a motivat aceasta excepție pe baza dispozițiilor art. 7 din L. nr. 554/2004, care reglementează procedura plângerii prealabile, menționând, de asemenea, că data de la care se calculează termenul legal în interiorul căruia trebuia promovată acțiunea de față este data intrării în vigoare a OUG nr 5..
Raportat la aspectele mai sus reținute tribunal a constatat că în cauza de față se reclamă refuzul nejustificat al pârâtei de restituirea sumei achitate cu titlu de taxa de prima înmatriculare, astfel că doar de la data comunicării refuzului de restituire a taxei de primă înmatriculare sau a curgerii termenului în care organul administrativ era obligat să formuleze un răspuns termenul de 1 an prevăzut de an 11 alin 2 din L. nr. 554/2004 ( articol incident in cauza) începe să curgă. Raportat la acest moment acțiunea apare ca fiind promovată înăuntrul termenului legal, astfel că excepția tardivității a fost respinsă.
Pe fond, tribunalul a reținut ca potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din
Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității E., aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a C. E., care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
T. a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în C. fiscal prin L. nr. 3. sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 3. prin O. nr. 1., a fost restrânsă la toateautoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la an. 214 ind. 1 din C. fiscal. T. observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în R., fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R., după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii E. și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în R., astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității E..
De asemenea, nu au fost reținute nici susținerile pârâtei privind aplicarea dispozițiilor art. 11 din O. nr. 5., pe de o parte dat fiind faptul că acest act normativ a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 și pe de altă parte, având în vedere incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare cu dreptul comunitar, nu se poate face o eventuală compensare între taxa de poluare și taxa prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal. Mai mult decât atât, acest act normativ nu poate fi aplicat decât situațiilor născute după intrarea sa în vigoare, în caz contrar fiind încălcat principiul neretroactivității legii.
Constatând că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant face pane din categoria taxelor interzise de dispozițiile an. 90 din Tratatul C. E. și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care R. a aderat la U. E., reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei A. F. P. a M. C.-N. de a dispune restituirea acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din L. nr. 554/2004, a admis cererea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. F. P. C. N. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a AFP a Orașului H., admiterea excepțiilor invocate, respectiv lipsa calității procesuale pasive, lipsa de obiect și inadmisibilitatea acțiunii și respingerea acțiunii formulate de către reclamant.
În motivarea recursului a arătat că pârâta nu are calitate procesuala pasiva deoarece reclamantul nu are domiciliul în raza de competenta teritorială a acesteia.
Art. 33 din O.G. nr.92/2003 republicată și modificată dispune că pentru administrarea impozitelor. taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, competența revine acelui organ fiscal județean, local sau al municipiului B., stabilit prin ordin al președintelui
Agenției Naționale de A. F., în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit, în cazul impozitelor și contribuțiilor realizate prin stopaj la sursă, în condițiile legii.
Intrucât reclamantul nu are domiciliul în municipiul C.-N., pârâta nu are calitate procesuală pasivă.
Respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei s-a datorat încălcării de către prima instanța a art. 33 din O.G. nr.92/2003 și Cap. 1 pct. 2 din OMFP nr. 1899/2004.
Arată că nu poate efectua restituiri de sume către contribuabili care nu au domiciliul în municipiul C.-N., astfel încât nu vom putea executa sentința civilă recurată.
In al doilea rând, acțiunea formulată de către H. L. trebuia respinsă ca inadmisibilă și lipsită de obiect de către prima instanța deoarece reclamantul nu a parcurs procedura prealabila prevăzută de art. 7 din L. nr.554/2004 și de art. 205 și urm. din O.G. nr.92/2003 republicată și modificată față de pârâtă și nu a depus cerere de restituire a taxei de prima înmatriculare la recurentă.
Arată că reclamantul nu a depus la recurentă nici un act prin care să fi cerut restituirea taxei de prima înmatriculare, astfel încât din partea acesteia nu a existat refuz nejustificat.
Prima instanță nu a analizat motivele invocate de către pârâtă în susținerea excepției inadmisibilității acțiunii iar excepția lipsei de obiect nu a fost analizată de către prima instanță.
Mai arată că în mod greșit prima instanță a obligat această pârâtă la plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată deoarece aceasta nu a săvârșit nicio faptă ilicită și nici nu se află în culpă procesuală.
Reclamantul H. L. prin întâmpinare (f.11-13) a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și având învedere dispozițiile art. 3041 C.proc.civ. Curtea constată următoarele:
Recurenta A. C.-N. critică soluția primei instanțe doar sub aspectul soluționării excepțiilor lipsei calității procesuale pasive, a lipsei de obiect și a inadmisibilității acțiunii.
Soluția primei instanțe este corectă în privința respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive. Astfel, recurenta invocă în sprijinul acestei excepții dispozițiile art.33 din C.proc.fiscală, care conferă o competență generală de administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat în favoarea organului fiscal în raza căruia se află domiciliul fiscal al contribuabilului.
Acest text de lege nu este însă aplicabil în speță deoarece teza fundamentală a acțiunii reclamantului este aceea că ne aflăm în ipoteza unui impozit nelegal a unei sume nedatorate către bugetul statului, ca atare nu este îndeplinită premisa art.33 C.proc.fiscală. În speță taxa de primă înmatriculare pe care reclamantul a achitat-o a fost încasată de către recurentă aspect necontestat de ea așa încât în baza principiului simetriei ei îi revine și obligația de restituire, având astfel calitate procesuală pasivă.
Excepția inadmisibilității, justificată de pârâta AFP C.-N. pe împrejurarea că față de ea nu a fost îndeplinită procedura prealabilă, este la rândul său neîntemeiată.
L. contenciosului administrativ obligă reclamantul să se adreseze organului administrativ anterior formulării unei cereri în instanță, cu o procedură grațioasă prealabilă.
În speța de față reclamantul a efectuat procedura prealabilă (f.6-7 dosar (...) al T.ui C.) însă a introdus cererea de restituire la AFP H., întrucât din punct de vedere fiscal este arondat acestei instituții (în funcție de domiciliu conform art.31 din OG nr.92/2003).
Mai mult decât atât, potrivit art. 207 alin.3 C.proc.fiscală „în cazul în care contestația este depusă la un organ fiscal necompetent, aceasta va fi înaintată, în termen de 5 zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ atacat";.
Din interpretarea acestui text de lege și coroborarea lor cu normele generale cuprinse în L. contenciosului administrativ rezultă fără dubiu că legea impune efectuarea procedurii prealabile ca și condiție de exercițiu a acțiunii în contencios administrativ, nesancționând însă reclamantul pentru introducerea cererii prealabile la un alt organ decât cel chemat a sta în judecată.
Prin urmare în cazul de față în ipoteza în care AFP H. constata că nu este competentă a dispune restituirea taxei de primă înmatriculare era obligată să trimită cererea la organul fiscal ce a încasat taxa. Față de cele mai sus relatate Curtea constată că reclamantul a urmat procedura prealabilă impusă de C. de proc. fiscală, așa încât excepția inadmisibilității cererii este neîntemeiată.
La fel de neîntemeiată este și excepția lipsei de obiect fundamentată de recurentă pe aceleași argumente ca excepția inadmisibilității.
Având în vedere această realitate, chiar și în ipoteza în care prima instanță ar fi omis să se pronunțe în mod formal pe excepția lipsei de obiect, hotărârea nu poate fi modificată atâta timp cât analiza făcută de prima instanță pe fondul apărărilor recurentei se dovedește a fi corectă.
Nu în ultimul rând soluția primei instanțe este legală și în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art.274 alin.1 C.proc.civ. cât privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în speță aceasta fiind cea care a căzut în pretenție, fără a interesa poziția subiectivă a acesteia.
Cum recurenta a pierdut procesul în primă instanță admițându-se, față de ea cererea de chemare în judecată, în acel ciclu procesual s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.274 alin.1 C.proc.civ.
Pentru toate aceste considerente în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1
C.proc.civ. recursul declarat de pârâta A. C.-N. este neîntemeiat motiv pentru care urmează a fi respins.
Recurenta aflându-se în culpă procesuală și generând cheltuieli de judecată în sarcina intimatului reprezentând onorariu avocat, aceasta va fi obligată potrivit art.274 alin .1 C.proc.civ. și la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs justificate cu chitanța nr.004 din (...) (f.20).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâta A. C. N. împotriva sentinței civile nr. 431 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatului H. L. suma de 300 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
P. D. A. I. A. I. C.
GREFIER D. V.
Red.CI Dact.SzM/2ex. (...)
| ← Decizia civilă nr. 2266/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 605/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
