Decizia civilă nr. 347/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.347/2011
Ședința din data de 31 ianuarie 2011
I. constituită din :
PREȘEDINTE : A. C. JUDECĂTOR : M. S. JUDECĂTOR : M. I. I. GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. P. A M. T. PRIN D. G. A F. P. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 2801 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata B. P. ANA, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care Curtea, din oficiu, verificând competența generală ,materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art.3 pct.3 C.pr.civ coroborat cu art. 8 și art.10 din L. nr. 554/2004 și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr.2801 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C., s-au respins, ca neîntemeiate, excepțiile invocate de pârâtă. S-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. P. Ana, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului T. A fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 447 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare, precum și dobânda legală aferentă calculată de la data plății și până la restituirea integrală. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Reclamanta a achiziționat un autoturism tip M1, norma de poluare E., anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in R. a achitat, în temeiul art.214¹ și art.2., o taxă de primă înmatriculare în cuantum de 993 lei la AFP T., în data de (...). La data de (...), reclamanta a obținut, în temeiul OUG 5., restituirea sumei de 546 lei, reprezentând diferența dintre taxa specială achitată în anul 2007 și taxa de poluare. La data de (...), reclamanta a solicitat restituirea restului de taxă achitată, cerere ce i-a fost respinsă, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Examinând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 C.proc.civ., excepțiile invocate de pârâtă, instanța le va respinge, pentru următoarele argumente: I. a constatat că reclamanta nu contestă însăși decizia AFP de restituire a diferenței de taxă, care, în fapt, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale interne în vigoare la acea dată, ci compatibilitatea prevederilor Codului fiscal cu legislația comunitară. Reclamanta a adresat, ulterior restituirii diferenței, o cerere către organul încasator - AFP T., care a fost respinsă, invocându-se aceleași prevederi naționale, iar ceea ce se contestă în prezenta cauză este refuzul de restituire, față de care reclamantei nu i se pot opune excepțiile invocate, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea. Pe fondul cauzei, instanța a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este reglementată de art.214¹ Cod fiscal sub forma unui impozit nou, aplicabil de la data de (...), ca urmare a apariției Legii 343/2006 care a suferit modificări prin OUG 1., în sensul stabilirii unor categorii de persoane exceptate cât și situații de scutire de la plata acestei taxe. Rezultă din reglementările cuprinse la art.214¹ Cod fiscal că la data importului autoturismului de către reclamant taxa specială pentru autoturism este datorată cu ocazia primei înmatriculări în R. a acelui autoturism. Modul de stabilire a întinderii acestei taxe este determinat în raport de parametrii și după formula cuprinsă la art.214¹ alin. 3 Cod fiscal. Esențial este că taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în R., și care în urma vânzării suferă o nouă înmatriculare, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale C. E. și reînmatriculate în R. după aducerea acestora în țară. Procedându-se astfel, se constată existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în R. din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în țara noastră, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în R., taxa nu se mai percepe. Reglementată în acest mod, taxa diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în R. a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în R.. Î.ucât dispozițiile se regăsesc în art.214¹ din C. 2¹ Cod fiscal potrivit cărora persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național sunt obligate să achite o taxă specială pentru înmatricularea autoturismelor în R., acestea instituie o taxă cu efectechivalent în înțelesul art.25 TCE, care are drept efect împiedicarea libertății circulației mărfurilor în spațiul C. E.. De altfel, noțiunea de taxă cu efect echivalent rezultă din jurisprudența Curții care constată ca fiind orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia (a se vedea în acest sens hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C-90/94, Rec.p.I-4085, punctul 20, din 2 aprilie 1998, Outokumpu, C-213/96, Rec.p.I-1777, punctul 20). Potrivit dispozițiilor art.90, paragraful 1 din T.ul C. E. „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție";. Mai mult, Curtea Europeană de Justiție a statuat deja că art.90 TCE reprezintă în cadrul T.ului C. E. o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (vezi hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium C-393/04 și C-41/05 punctul 55 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi et Nemeth, punctul 45). Astfel, prin taxa specială pe care o impune, textul din legea internă, respectiv C. 2¹, inclusiv art. 214¹ Cod fiscal contravine dispozițiilor cuprinse în T.ul C. E. arătate mai sus și care au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Prin urmare, rezultă că prin art.214¹ - 2. Cod procedură civilă se încalcă dispozițiile art.90 TCE care au prioritate de aplicare, ceea ce imprimă un caracter nedatorat taxei percepute în temeiul acestora. De altfel, această situație a fost în mod implicit recunoscută de statul român, aceasta fiind rațiunea adoptării OUG 5., prin care s-a stipulat că se vor restitui persoanelor plătitoare diferența dintre taxa de primă înmatriculare și o sumă de bani denumită taxă de poluare. I. apreciază că adoptarea acestui act normativ nu „validează"; dispozițiile din Codul fiscal în temeiul cărora s-a achitat taxa de primă înmatriculare, acestea rămânând percepute cu încălcarea dispozițiilor comunitare la acel moment inițial. Nu s- ar putea susține întemeiat că diferența de bani rămasă nerestituită ar fi legal percepută în temeiul OUG 5. ca taxă de poluare, întrucât acest act normativ ar avea astfel efecte retroactive. Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat că, în speță, taxa de primă înmatriculare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.90 din TCE, motiv pentru care atât cererea reclamantei va fi admisă în parte, pârâta urmând a fi obligată să-i restituie reclamantei restul taxei de primă înmatriculare achitată necuvenit, împreună cu dobânda legală aferentă, de la data plății și până la data restituirii integrale. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. F. P. T. solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate îns ensul respingerii acțiunii, în principal pentru tardivitate și inadmisibilitate, în subsidiar pentru netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că considera neintemeiata solutia de respingere a exceptiilor invocate. In motivarea solutiei, instanta arata ca ceea ce se contesta in cauza este refuzul de restituire, fata de care reclamantei nu i se pot opune exceptiile invocate, cererea fiind admisibila si formulata in termenul legal. Solicită a se constata faptul ca nu se poate pune problema unui refuz nejustificat din partea organului fiscal. Totodată arată că nu se poate solicita restituirea sumei achitata cu titlu de taxa poluare fara desfiintarea in prealabil a deciziei prin care aceasta este stabilita, decizie care, potrivit insesi mentiunilor din cuprinsul ei, constituie titlu de creanta. Asa cum s-a aratat si in cuprinsul intampinarii, contrar celor retinute de prima instanta, cererea de restituire a unor sume fara desfiintarea deciziei prin care acestea au fost stabilite, este inadmisibila. Diferenta nerestituita a taxei de inmatriculare a fost perceputa ca taxa pe poluare, conform dispozitiilor art. 11 din OUG 5.. Restituirea s-a facut in procedura administrativa necontencioasa indicata la capitolul VI din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 5., aprobate prin H. nr.6., in urma cererii formulate de reclamant. Pentru a se da curs cererii de restituire, s-a procedat în prealabil la determinarea cuantumului taxei pe poluare prin R. de calcul al taxei pe poluare nr. 17803/(...), ulterior comunicandu-i-se reclamantului instiintarea de restituire si decizia restituire. Nu se poate considera ca nu sunt aplicabile în speta dispozitiile OUG 5.. I.-adevar, asa cum arata prima instanta, acestea au intrat în vigoare la 01 iulie 2008, dar aplicarea lor in speta s-a facut in luna august 2008, data la care, în urma cererii de restituire, s-a procedat la determinarea cuantumului taxei pe poluare si la emiterea deciziei de restituire nr. 26.488/(...). Asadar, suma nerestituita a dobandit regimul taxei pe poluare, fiind determinata in conditiile OUG 5.. Potrivit dispozitiilor art.7 din O. nr.5012008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, "Stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv solutionarea contestatiilor privind taxa datorată de către, contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. re publicată, cu modificările și completările ulterioare". Art. 205 din O.G. nr.92/2003 reglementeaza posibilitatea de contestare pe cale administrativa a titlului de creanta precum si a altor acte administrative fiscale iar art. 209 din acelasi act normativ reglementeaza competenta de solutionare a acestor contestatii Astfel, va rugam sa aveti in vedere faptul ca decizia mentionata (Decizia nr. 26488 din (...) a AFP Dej) trebuia atacata in procedura reglementata de titlul IX din OG 9212003 privind Codul de procedura fiscala, in termen de 30 de zile de la emiterea ei. Atata timp cat Decizia de calcul al taxei pe poluare nu a fost desfiintata prin exercitarea caii speciale de atac a contestati ei administrativeprevazuta de art.205 si urm.din O.G. nr.92/2003, reclamanta nu se putea adresa instantei cu o cerere de restituire a taxei pe poluare si nu se poate vorbi despre vreun refuz nejustificat din partea Administratiei F. P. T. Potrivit opticii instantei de fond, in contextul analizei cererii de restituire, a compatibilitatii dispozitiilor care stabilesc obligatia de plata a taxei cu cele comuni tare, autoritatea fiscala ar fi fost pusa in situatia de a analiza legalitatea si temeinicia stabilirii taxei pe poluare, altfel spus, aceasta ar fi fost in situatia de a incalca dispozitiile art.207 si urm. din Codul de procedura fiscala care confera autoritatea de a statua asupra contestatiei in materie administrativa organului de solutionare prevazut anume de lege, din cadrul Directiei Generale a F. P. a judetului C. .. Prin urmare, calea aleasa de reclamanta ignora procedura deschisa de lege pentru contestarea actului de impunere si astfel, daca s-ar valida, s-ar deturna normele procesual fiscale care guverneaza solutionarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis Pe de alta parte, rugam instanta sa observe si faptul ca inregistrarea cererii reclamantului la instanta s-a facut in data de (...), cu depasirea termenului de prevazut de art.ll din L. nr.55412004. Avem in vedere atat termenul de 6 luni, cat si cel de 1 an, stabilit pentru introducerea actiunii .. Taxa de prima inmatriculare, in suma de 993 lei, a fost achitata de catre reclamant la data de (...). Apreciează ca, in speta, termenul incepe sa curga din august 2008, de cand i s-a raspuns cererii reclamantului si i-a fost restituita doar partial suma solicitata. In consecinta, recurenta apreciază ca in mod gresit au fost respinse de prima instanta exceptiile invocate de catre ea. In ce priveste fondul cererii reclamantei, pârâta considera ca nu este intemeiata solutia de admitere a actiunii, neputandu-se retine incalcarea normelor comuni tare. Taxa pe poluare pentru autovehicule a fost instituita prin OUG 5., astfel, persoana fizica sau juridica ce face inmatricularea are obligatia platii taxei cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in R., facand exceptie doar autovehiculele mentionate la art. 3 alin 2 si art. 9 alin. 1 din acelasi act normativ. Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente: În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.ul de instituire a C. E. (în continuare, T.). Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupraautoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. E. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. Tribunalul, ca instanță de fond, trebuie să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră pentru a i se recunoaște particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată atât de T. cât și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Cu referire la incidența la speță a prevederilor O. nr. 5., Curtea reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată cadiferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6.. Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141- art. 2143 C.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din T.. Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamanta-intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de O. nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Împrejurarea că la nivelul U. E. s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O. nr. 5. nu este contrară T.ului nu are nicio influență asupra dreptului reclamantei de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile T.ului. Din această perspectivă, aplicarea O. nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de A. F. P. T. prin D. G. a F. P. C. împotriva sentinței civile nr.2801 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, A. C. M. S. M.-I. I. L. F. Red.M.S./A.C. 2 ex.-(...) Jud.fond.P. C.
| ← Decizia civilă nr. 86/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 500/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
