Decizia civilă nr. 3484/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3484/2011
Ședința publică din (...)
Completul compus din: PREȘEDINTE: D. P. JUDECĂTOR: A.-I. A. JUDECĂTOR: C. I. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta A. F. P. A M. C. N., împotriva sentinței civile nr. 564 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., cauza privind și pe intimații SC A. A. S. și D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul făcut în cauză s-a prezentat pentru intimata SC A. A. S., avocat P. P., în substituire avocat S. S. E., lipsă fiind celelalte părți.
P. de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei SC A. A. S., prin care s-a solicitat respingerea recursului.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. 10 alin. 2 din L. nr. 554/2004. Reprezentanta intimatei SC A. A. S. arată că, nu are de formulat alte cereri în probațiune. Curtea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului formulat în cauză. Reprezentanta intimatei SC A. A. S. solicită respingerea recursului, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată, conform dovezilor anexat. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 564 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj s-a admis acțiunea in contencios administrativ formulată și precizată de reclamanta SC A. A. S. C.-N., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. C.-N. și în consecință, a fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 5613,97 lei cu titlu de taxa de prima înmatriculare nedatorata cu dobânda legala in materie civila calculata de la data de (...) si până la data restituirii efective a sumei sus indicate precum și suma de 1279, 3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata. S-a respins acțiunea față de D. G. A F. P. C. și A. N. DE A. F., urmare a admiterii excepției lipsei calității procesual pasive a acestora . Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a achiziționat un autoturism marca AUDI A 5 autoturism care era înmatriculat într-un alt stat membru al U. E. din anul 2007 (f.24-28 dosar fond). In vederea înmatriculării în R. a autoturismului sus indicat, reclamantul a fost obligat să achite suma de 5613,97 lei cu titlu de taxă de prima înmatriculare, taxă pe care a achitat-o la A. F. P. a mun. C.-N. (f.7 dosar fond). Considerând nelegală perceperea acestei taxe s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi restituită suma la data de (...), pârâta comunicându-i refuzul sauexpres de restituire . Taxa de prima înmatriculare a fost perceputa in baza prevederilor art. 241 ind.1 si urm C. fiscal. Ca atare tribunalul a analizat compatibilitatea dispozițiilor art. 214 ind. 1 Cod fiscal cu dreptul comunitar. Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale U. E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar. Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din T.ul Comunității E.(art. 110 TFUE), aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a C. E., care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta. T. a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin L. nr. 3. sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea L. nr. 3. prin OUG nr. 1., a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. T. observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în R., fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R., după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al U. E. și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în R., astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din T.ul Comunității E.. Este real că în lipsa unei armonizări la nivelul U. E. statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față. Constatându-se că taxa de prima înmatriculare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din T.ul C. E. și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care R. a aderat la U. E. reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul apreciază ca fiind nejustificat refuzul pârâtei A. F. P. a mun.Campia Turzii de a dispune restituirea acesteia. În ce privește reținerea acestei taxe cu titlu de taxa de poluare, tribunalul a apreciat că o asemenea reținere este ilegală. Astfel, la data înmatriculării autoturismului erau in vigoare dispozițiile mai sus menționate din Codul fiscal ce reglementau taxa de prima înmatriculare. Așadar, taxa din speta a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite Ca atare nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pecare s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Instanta a mai reținut, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Totodată, restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. In ceea ce privește dobânda pretinsă si cuantumul ce poate fi acordat, având în vedere că reclamanta a solicitat acordarea dobânzii legale, tribunalul a apreciat că în speță se poate acorda dobânda legală întrucât perceperea taxei cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o fapta ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun aceasta fiind obligată să repare întreg prejudiciul suferit de reclamantă si fiind totodată pusa în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite, adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, în temeiul prevederilor O. 9/2000 reclamanta este îndreptățită la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plătii taxei si până la data restituirii sale integrale . Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din L. nr. 554/2004, tribunalul a admis cererea precizată a reclamantei fata de AFP C.- N. si a obligat această pârâtă la plata sumelor sus indicate. S-a respins acțiunea față de D. G. A F. P. C.-N. și A. N. DE A. F. urmare a admiterii excepției lipsei calității procesual pasive a acestora . În temeiul art. 274 C.pr.civ, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 1279,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta A. F. P. A M. C.-N., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului, în principal, ca inadmisibilă iar în subsidiar ca neîntemeiată, pentru motivele prevăzute de art. 304 și art. 3041 Cod procedură civilă. O primă critică formulată de pârâtă se referă la faptul că instanța de fond ar fi trebuit a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii pe care a invocat-o. Astfel, se arată că dispozițiile art. 11 din O. nr. 5. prevăd restituirea diferenței dintre suma achitata de contribuabil in perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea ordonantei, iar procedura de restituire este prev. Cap. VI din H.G. nr. 686/2008 și este una administrativă necontencioasă și se soluționează în termenul prev. de art. 70 din O. nr. 9., respectiv în 45 de zile de la înregistrarea cererii și doar în cazul în care organul fiscal nu ar respecta prev. art. 11 din O. nr. 5., reclamantul s-ar putea adresa instanței de contencios administrativ competente. Față de aceste argumente, raportat și la prevederile legale menționate, pârâta a apreciat că solutia instanței de fond de respingere a exceptiei inadmisibilității este nelegală. În al doilea, pârâtă apreciază că acțiunea reclamantului trebuia respinsă ca nefondată, deoarece reclamanta a achitat taxa specială pentru autovehicule in temeiul unor dispoziții legale în vigoare la data plății, respectiv art. 1141-2143 C.fisc. coroborat cu art. 311-2 din H.G. nr. 44/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a L. nr. 5., dispoziții care nu contraveneau prevederilor tratatelor europene invocate de reclamantă. Mai mult, în lipsa unei armonizări la nivelul U. E. în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora. Dispozițiile art. 90 din T.ul CE se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de văditdezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare. În speță, taxa de poluare nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand provenite din alte state membre ale UE ci se aplică tuturor autoturismelor noi sau second hand înmatriculate pentru prima dată în R., indiferent de proveniența lor națională sau geografică, respectiv se aplică și autoturismelor noi provenite din alte state membre ale UE, autoturismelor noi sau second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale UE precum și autoturismelor noi din producția națională a României. De asemenea, principiul „poluatorul plătește"; pe care se bazează instituirea taxei de poluare pentru autovehicule este un principiu acceptat la nivelul UE. În ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligare a organului fiscal la plata dobânzii legale de la data plății, respectiv (...), până la restituirea efectivă, pârâta a arătat pe de o parte, că nu a săvârșit nici o faptă ilicită, iar pe de altă parte, temeiul legal al obligării la plata dobânzii îl constituie art. 1088 cod civil cu referire la O. nr. 9.. Intimata S. A. A. S. C.-N. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, deoarece taxa de poluare stabilită în sarcina sa încalcă dreptul la libera circulație a mărfurilor în cadrul C.E. și principiul nediscriminării între produsele comunitare și cele naționale. Analizând recursul formulat, raportat la probele administrate în cauză și la dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele: Reclamanta a achiziționat autovehiculul second - hand marca AUDI A 5 dintr-un stat membru al U. E., iar în cadrul demersurilor în vederea înmatriculării în R. a plătit suma de 563,97 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare prin ordin de plată la data de (...). Prin cererea înregistrată sub nr. 20313 din data de (...) la pârâta A. C.-N., reclamanta a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare, dar cererea sa a fost respinsă de către pârâtă. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 110 din T. (fostul art. 90) produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie însă enunțată starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecatii si plecând de aspectele concrete ale speței trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul comunitar. Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141 - art.2143 C.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din T.. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislațiacomunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamanta-intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. O taxa nelegal incasata nu poate fi compensata cu o taxa introdusa printr-un act normativ ulterior, asa cum pretinde recurenta, ci trebuie restituita integral. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C-290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de O. nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de O. nr. 5., dar pe de altă parte, nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii unei părți din taxă prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxaspecială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. În ceea ce privește critica privind acordarea dobânzilor legale solicitate până la data plății și incidența la speță a dispozițiilor art. 124 C.pr.fisc., Curtea reține următoarele: Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate. Dacă s-ar admite teza recurentei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință. Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului. Nu pot fi acceptate argumentele recurentei referitoare la incidenta dispozițiilor art. 11 alin. 2 din L. 554/2004, deoarece taxa de primă înmatriculare nu a fost percepută în baza unui act administrativ fiscal care să poată fi atacat în termenul reglementat de textul enunțat. Acesta a fost unul dintre principalele incoveniente ale normei care a determinat declanșarea procedurii de infrigement de către C. E.. Dimpotrivă, taxa care face obiectul cauzei a fost achitată în baza unei simple chitanțe care face doar dovada plații, în nici un caz nu îndeplinește condițiile minimale de valabilitate ale unui act administrativ fiscal, așa cum sunt reglementate de art. 43 din O. 9. (Codul de P. F.). În consecință, reclamantul nu putea fi obligat să respecte teremene de atacare ale aunui act administrativ fiscal care nu există. Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare. În temeiul art. 274 C.pr.civ., pârâta fiind căzută în culpă procesuală va fi obligată să plătească reclamantei-intimate S. A. A. S. C.-N. suma de 1.240 lei, cheltuieli de judecată în recurs cu titlul de onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE L. D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâta A. F. P. A M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 568 din 04 februarie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C.j, pe care o menține în întregime. Obligă recurenta să plătească intimate S. A. A. S. C.-N. suma de 1.240 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 27 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. I. D. P. A. I. A. V. D. GREFIER R ed. A.A.I Dact.H.C./2 ex./(...) Judecător fond: A.M.B..
| ← Decizia civilă nr. 5130/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5087/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
