Decizia civilă nr. 755/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI F.
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 755/2011
Ședința ebruarie 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE : D. P. JUDECĂTOR : A.-I. A. JUDECĂTOR : C. I. GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de C. N. P. R. SA - prin C. R. R. P. C. N., împotriva sentinței civile nr. 2881 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., cauza privind și pe intimații P. C. G., P. C. G. -C. E. și C. G. PRIN P., având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în cauă, la a doua strigare, nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul nu este timbrat, lipsind dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, recurenta fiind citată cu mențiunea timbrării fila 13 din dosar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de (...) s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei C. G. prin P., prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. 3 din C.pr.civ. Reținând că, recurenta a fost citată cu mențiunea timbrării, dar că, nu și-a îndeplinit această obligație din oficiu invocă excepția netimbrării recursului și reține cauza în pronunțare pe excepție. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 2881 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. s-au respins excepțiile inadmisibilității și prescripției dreptului la acțiune. S-a respinscererea în contradictoriu cu pârâta P. comunei G. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință. S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. N. P. R. - C. R. R. P. C., cu sediul în C. - N., str. Regele F., nr.33, jud. C., împotriva pârâților C. G. și P. comunei G., ambii cu sediul în G., jud. Sălaj. În motivare se arată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de (...) sub nr.(...) și completată ulterior, reclamanta C. N. P. R. - D. R. de P. C. i-a chemat în judecată pe pârâții P. comunei G., P.comunei G. și C. G. prin primar, solicitând anularea actului administrativ nr.3652/(...), obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 2.886 lei reprezentând plată nedatorată, cu cheltuieli de judecată. Reclamanta a susținut că la data de (...) a achitat suma de 3705 lei, reprezentând impozitul pe clădirea în care funcționează Oficiul poștal G., pentru perioada (...) - (...), în conformitate cu prevederile art.255 alin.1 din C. fiscal. La data de (...), în urma reevaluării patrimoniului, valoarea de inventar a imobilului menționat a fost micșorată de la 96.291,89 lei la 81.914,64 lei, noua valoare fiind înregistrată în contabilitate începând cu data de (...). Noua declarație fiscală a fost comunicată primăriei în termen de 30 de zile de la data încheierii procesului - verbal nr.5/(...) al C. de A. prin care s-a aprobat reevaluarea și s-a emis noua declarație pentru stabilirea impozitului pe clădiri pentru anul 2009, care este de 409 lei. În consecință, primăria avea obligația de a înregistra noua valoare de inventar și de a recalcula noul impozit începând cu data de (...), restituindu-i reclamantei suma achitată în plus. În acest sens, reclamanta i-a adresat pârâtei o cerere la data de (...), cerere respinsă, prin care i s-a comunicat totodată reclamantei faptul că figurează în evidențe cu un debit în valoare de 435 lei, reprezentând impozitul pe clădiri pe perioada iulie - decembrie 2009. În drept, au fost invocate dispozițiile art.1, 3, 8 din L. 554/2004, C. fiscal, C. civil, C. de procedură civilă. În dovedirea celor susținute, reclamanta a depus copii ale următoarelor înscrisuri: corespondența purtată cu P. G., extras de cont, fișa mijlocului fix - clădire, adrese emise de alte primării. Pârâta P. comunei G. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii pe calea a trei excepții: lipsa calității procesuale pasive a primăriei pentru lipsa capacității juridice, inadmisibilitate, tardivitate, precum și ca neîntemeiată. În susținerea întâmpinării, pârâta a arătat că actul contestat este o simplă adresă de înaintare a unei înștiințări de plată și nu un act administrativ care să producă efecte juridice de natură fiscală, acesta fiind, de fapt, decizia de impunere nr.1867/(...) prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei cuantumul impozitului datorat pentru clădirile deținute pentru semestrul a doilea al anului 2009. De asemenea, termenul de 6 luni prevăzut de art.11 alin.1 din L. 554/2004 a fost depășit, întrucât prin adresa nr.230/13756/(...), reclamanta a contestat faptul că ar avea de plătit pentru semestrul al doilea 2009 suma de bani din decizia amintită, aceasta fiind contestația împotriva actului administrativ - fiscal, termenul de 6 luni începând să curgă de la data expirării termenului legal de 30 de zile prevăzut pentru soluționarea plângerii. Pe fondul cauzei, pârâta a prezentat pe larg motivele pentru care apreciază că declarația fiscală nu produce efecte retroactive, deci nu se impune ca impozitul să fie recalculat de la data de (...). În drept, au fost invocate prevederile Legii 554/2004, C. fiscal, C. de procedură fiscală, Normele metodologice de aplicare a C. de procedură fiscală, C. de procedură civilă. În dovedirea celor susținute, pârâta a depus actele la care a făcut referire în cuprinsul întâmpinării. În ședința publică din data de (...), instanța a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei P. C. G., pentru motivele arătate în practicaua prezentei hotărâri, astfel că a respins ca atare cererea formulată împotriva acestei pârâte. Examinând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 C.proc.civ., excepțiile invocate de către pârâtă, instanța le-a respins, pentru următoarele argumente: Instanța a observat că reclamanta nu contestă însăși decizia de impunere nr.1867/(...) prin care s-a stabilit în sarcina sa cuantumul impozitului datorat pentru semestrul II pentru clădirea în care funcționează Oficiul poștal G., formulându-și cererea ca o acțiune în pretenții întemeiată pe plata nedatorată, întrucât, ca urmare a reevaluării, altul ar fi fost cuantumul impozitul aferent semestrului I 2009 pentru acea clădire. Față de această împrejurare, având în vedere și principiul disponibilității reclamantului în conducerea propriului proces, nu i se pot opune excepțiile invocate, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal împotriva persoanelor pe care solicită a fi obligate la plata sumei reprezentând impozitul excedentar. Pe fondul cauzei, instanța a constatat că la data de (...), C. G. a emis decizia de impunere nr.1867 prin care a stabilit în sarcina reclamantei suma de 409 lei, reprezentând impozit pe clădiri pentru semestrul al doilea al anului 2009, respectiv 1% din noua valoarea de înregistrare în contabilitate declarată de reclamantă, dar numai începând cu data de (...) și nu retroactiv de la data de (...). Potrivit art.110 din OG 92/2003, această decizie de impunere reprezintă titlu de creanță, care, potrivit art.141 din OG 92/2003, devine titlu executoriu în caz de neplată în termenul legal (30 septembrie, conform art.255 din C. fiscal). Acest titlu de creanță putea fi contestat în termen de 30 de zile de la data comunicării, astfel cum este menționat și în cuprinsul deciziei. Nu s-a făcut dovada depunerii unei astfel de contestații, însă, la data de (...), reclamanta a comunicat P. G. faptul că figurează în evidențele sale cu o suprasolvire de 2.886 lei la impozitul pe clădiri, ca urmare a reevaluării patrimoniului la data de (...), prin acest înscris solicitând totodată restituirea sumei respective în termen de 30 de zile. La data de (...), C. G. a emis o înștiințare de plată prin care comunica reclamantei faptul că figurează în evidențele sale fiscale cu suma de 409 lei, reprezentând impozit pe clădiri pe semestrul al doilea al anului 2009. La data de (...), reclamanta a reiterat cererea de restituire a sumei de 2.886 lei, întrucât nu a primit răspuns la prima adresă pe care a expediat-o pârâtei. U., la data de (...), C. G. a expediat recomandat reclamantei o nouă înștiințare de plată pentru aceeași sumă stabilită în decizia de impunere menționată, respectiv jumătatea reprezentând rata a doua (409 lei plus majorări - 22 lei, plus penalizări - 4 lei, în total 435 lei). Această înștiințare are nr.3652/(...) și face obiectul litigiului de față, însă instanța apreciază că, necontestat, aceasta nu este un act administrativ - fiscal în sensul legislației fiscale menționate, ci o adresă de înaintare a titlului de creanță devenit titlu executoriu pentru suma de 409 lei. În fapt, problema litigioasă care se cere a fi soluționată în speță este dacă reclamanta mai este îndreptățită a obține restituirea sumei de 2.886 lei, având în vedere circumstanțele concrete ale speței. Instanța observă că abia la data de (...) i-a fost comunicat un răspuns implicit reclamantei la cererea de restituire a sumei solicitate, respectiv i s-a comunicat faptul că declarația de impunere depusă la data de (...) nu retroactivează, ci își produce efectele începând cu data de întâi a lunii următoare (adică exact cum a procedat C. G.), reclamanta contestând pe calea prezentei cereri modul de calcul privit prin prisma răspunsului pârâtei. Astfel, potrivit art.253 din C. fiscal în vigoare la data nașterii raportului juridic fiscal, în cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri secalculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii. Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare. În cazul unei clădiri care a fost reevaluată, conform reglementărilor contabile, valoarea impozabilă a clădirii este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului - persoană juridică. De asemenea, trebuie avute în vedere dispozițiile relevante din HG 4. (normele de aplicare a C. fiscal, în vigoare la data nașterii raportului fiscal), care, la art.253 - pct. 52, prevăd că prin sintagma valoarea de inventar a clădirii, în scopul determinării impozitului pe clădiri, se înțelege valoarea de intrare a clădirii in patrimoniu, înregistrata în contabilitatea proprietarului clădirii, și care, după caz, poate fi: e) valoarea rezultată în urma reevaluării, pentru clădirile reevaluate în baza unei dispoziții legale. În același sens, pct.55 prevede că pentru executarea prevederilorart.253 alin.6 din C. fiscal se au în vedere următoarele: b) în cazul clădirii care a fost reevaluată conform prevederilor legale în vigoare, valoarea de inventar a clădirii este valoarea înregistrată în contabilitatea proprietarului. După reevaluare, dacă în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal prin procesul - verbal încheiat în urma ședinței C. de A. s-a aprobat noua valoare a clădirii ca urmare a efectuării reevaluării și aceasta a fost înregistrată în contabilitate, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei stabilite potrivitprevederilor pct.53 asupra valorii de inventar a clădirii. Toate aceste prevederi trebuie interpretate în lumina regulii generale conform căreia impozitul se calculează la începutul anului fiscal pe baza declarației fiscale a contribuabilului, raportat la elementele cunoscute la acel moment, respectiv la valoarea înregistrată în contabilitatea sa la acel moment. Pentru anul 2009, impozitul pe clădirea respectivă a fost calculat la începutul anului, fiind în cuantum de 7.409 lei pentru tot anul, plătibil în două rate, conform art.255 Cod fiscal (impozitul/taxa pe clădiri se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30 septembrie inclusiv). Prima rată în cuantum de 3.705 lei a fost deja achitată. În cursul anului 2009, contribuabilul a decis să modifice baza de impozitare prin reevaluarea imobilului, depunând noua declarație fiscală în termen de 30 de zile de la data modificării, potrivit art.254 - pct.67 din HG 4. (declarațiile fiscale se depun în termen de 30 de zile de la data dobândirii sau de la data apariției oricăreia dintre următoarele situații: b) se realizează modificări ce conduc la recalcularea impozitului pe clădiri datorat). În opinia instanței, organul fiscal a procedat în mod corect recalculând impozitul în funcție de noua bază de impozitare dar numai de la data de 1 a lunii următoare, respectiv începând cu luna iulie 2009, moment care coincide în speță cu rata a doua de plată a impozitului care a fost în mod legal stabilit la începutul anului 2009 față de valoarea imobilului astfel cum era înregistrată în contabilitatea contribuabilului la acel moment. Conform reglementărilor contabile, noua valoare este într-adevăr înregistrată retroactiv în evidențele contabile, însă această modificare unilaterală a bazei de impozitare realizată de contribuabil nu poate produce efecte astfel de efecte retroactive pe plan fiscal, în raport cu statul, ci numai pe viitor, impozitul urmând a fi recalculat începând cu data la care modificarea a fost legal comunicată organului fiscal. În caz contrar, s-ar putea imagina ipoteza în care în ultima zi a anului fiscal contribuabilul și-ar reevalua clădirea și arcomunica această modificare organului fiscal, obținând astfel recalcularea impozitului pentru întreg anul, ceea ce este inadmisibil. Această soluție aplicată pentru identitate de rațiune de organul fiscal în speță este prevăzută expres și detaliat în două alte cazuri similare de modificare a impozitului pe clădiri, respectiv în cazul în care clădirea a fost dobândită sau construită de o persoană în cursul anului fiscal, caz în care, potrivit art.254 Cod fiscal, impozitul pe clădire se datorează de către persoana respectivă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care clădirea a fost dobândită sau construită, iar impozitul se recalculează pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se aplică acelei persoane. În mod identic se procedează, potrivit alin.4, și în cazul extinderii, îmbunătățirii, distrugerii parțiale sau al altor modificări aduse unei clădiri existente, impozitul pe clădire se recalculează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost finalizată modificarea. În schimb, în cuprinsul C. fiscal sau al HG 4. nu se regăsește nicio dispoziție legală care să prevadă restituirea impozitului ca urmare a reevaluării clădirii în cursul exercițiului financiar, impozit ce a fost legal stabilit și plătit față de situația contabilă existentă la acel moment. Reflectarea reevaluării în situațiile financiare întocmite pentru exercițiul financiar deja încheiat, realizate conform art.108 din O. MFP nr.1572/2005, este o ficțiune contabilă și care nu poate produce efecte pe plan fiscal decât pentru viitor, de la data de 1 a lunii următoare depunerii noii declarații de impunere (în speță, de la (...), astfel cum a procedat pârâta). Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat că este neîntemeiată cererea reclamantei de a i se restitui suma de 2.886 lei, reprezentând diferența dintre rata întâi a impozitului pe anul 2009 legal stabilit și plătit și suma de 819 lei pe care a apreciat că o avea de fapt de plată pentru tot anul fiscal 2009 ca urmare a reevaluării ulterioare a clădirii în cursul lunii mai 2009, motiv pentru care a respins-o. Împotriva sentinței a declarat recurs C. N. de P. R. SA, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei recurate in sensul admiterii cererii formulate respectiv : anularea actului administrativ nr.3652 emis de parati la data de (...); obligarea paratilor, in solidar, la restituirea sumei de 2.886 lei catre C.N.P.R.- D.R.P. C. N., reprezentand plata nedatorata; obligarea paratilor, in solidar, la plata cheltuielilor de judecata. În motivarea recursului se arată că prin cererea adresata T. C., recurenta a solicitat : anularea actului administrativ nr.3652 emis de parati la data de (...); obligarea paratilor, in solidar, la restituirea sumei de 2.886 lei catre C.N.P.R. S.A., reprezentand plata nedatorata; obligarea paratilor, in solidar, la plata cheltuielilor de judecata. C. SA prin D. R. de P. C.-N. a achitat la datata de (...) cu ordinul de plata nr. 192, suma de 3.705,00 lei, reprezentand impozitul pe cladirea in care functioneaza Oficiul postal G., pentru perioada (...) - (...), astfel cum prevede art. 255, alin. 1 din L. 571/2003, conform caruia „Impozitul/ taxa pe cladiri se plăteste anual, in două rate egale, pană la datele de 31 martie si 30 septembrie inclusiv. " La data de (...) a avut loc reevaluarea patrimoniului detinut de C. SA. In urma reevaluarii patrimoniului, valoarea de inventar pentru imobilul situat in localitatea G., in care functioneaza Oficiul P.l G. s-a modificat micsorandu-se de la 96.291,89 lei la 81.914,64 lei, astfel noua valoare de 81.914,64 lei s-a inregistrat in contabilitate incepand cu data de (...), dupa cum reiese si din fisa mijlocului fix, anexata. U. reevaluarii, in sedinta C. de A. care a avut loc la data de (...), s-a aprobat noua valoare a cladirii, valoare care a fost inregistrata in contabilitate la data de (...). Noua declaratie fiscala a fost comunicata P. G. in termen de 30 de zile de la data incheierii procesului verbal nr. 5/(...) al C. de A., prin care s-a aprobat reevaluarea. Valoarea de inventar stabilită la data de (...) si aprobata prin H. C. de A. a fost comunicata P. G. odata cu comunicarea fisei mijlocului fix si a declaratiei fiscale. Ca urmare a reevaluarii patrimoniului detinut de C. SA- D. R. de P. C. - N., care a avut loc la data de (...) si a modificarii valorii de inventar pentru cladirea in care functioneaza Oficiul P.l G., s-a emis Declaratia F.a pentru stabilirea impozituluiy taxei pe cladiri pentru anul 2009, care este de 1% din valoarea inregistrata in contabilitate, iar pentru cladirea in care functioneaza Oficiul P.l G. valoarea a fost stabilita la suma de 409 lei. In consecinta, P. avea obligatia de a se inregistra cu noua valoare de inventar rezultata in urma reevaluarii din data de (...), incepand cu data de (...), iar impozitul pe cladiri sa fie recalculat incepand cu data respectiva la noua valoare de inventar. Raportat la starea de fapt si de drept existenta si argumentele expuse mai sus, considera ca solutia S. civila nr. 2881/(...) pronuntata de Tribunalul Cluj in D. cu nr. (...) este neintemeiata, fiind data cu aplicarea gresita a legii. Motivarea instantei de fond, cum ca :" organul fiscal a procedat corect recalculand impozitul in functie de noua baza de impozitare numai de la data de 1 a lunii urmatoare, rspectiv incepand cu luna iulie 2009, moment care coincide in speta cu rata a doua de plata a impozitului care a fost in mod legal stabilit la inceputul anului 2009 fata de valoarea imobilului astfel cum era inregistrata in contabilitatea contribuabilului la acel moment. Conform reglementarilor contabile, noua valoare este intr-adevar inregistrata retroactiv in evidentele contabile, insa aceasta modificare unilaterala a bazei de impozitare realizata de contribuabil nu poate produce efecte retroactive pe plan fiscal in raport cu statul, ci numai pentru viitor, impozitul urmand a fi recalculat incepand cu data la care modificarea a fost legal comunicata organului fiscal. In caz contrar, s-ar putea imagina ipoteza in care in ultima zi a anului fiscal contribuabilul si-ar re evalua cladirea si ar comunica aceasta modificare organului fiscal, obtinand astfel recalcularea impozitului pentru intreg anul ceeea ce este inadmisibil" este eronata si nelegala, instanta aplicand gresit dispozitiile legale incidente in speta. Potrivit art. 253, alin. 6 din legea nr. 571/2003, cota impozitului pe cladiri se stabileste de consiliul local si se aplica la valoarea de inventar a cladirii inregistrata in contabilitate a persoanelor juridice, pana la sfarsitul lunii in care s-a efectuat prima reevaluare. De asemenea, potrivit art. 253, alin. 3 "Valoarea de inventar a cladirii este valoarea de intrare a cladirii in patrimoniu, inregistrata in contabilitatea proprietarului cladirii, conform prevederilor legale in vigoare" si alin. 5 "In cazul unei clădiri care a fost reevaluata conform prevederilor legale în vigoare, valoarea de inventar a clădirii este valoarea înregistrată în contabilitatea proprietarului imediat după reevaluare. In mod corect retine instanta de fond ca trebuie avute in vedere si dispozitiile relevante din HG 4. - normele de aplicare a C. F., care la art.253- pct.52 prevad ca sintagma valoarea de inventar a cladirii, in scopul determinarii impozitului pe cladiri, se intelege valoarea de intrare a cladirii in patrimoniu, inregistrarea in contabilitatea proprietarului cladirii, si care,dupa caz poate fi: e) valoarea rezultata in urma reevaluarii, pentru cladirile reevaluate in baza unei dispozitii legale. In acelasi sens, pct.55 prevede ca pentru executarea prevederilor art.253 alin.6 din C. fiscal se au in vedere urmatoarele: b) în in cazul cladirii care a fost reevaluata conform prevederilor legale in vigoare, valoarea de inventar a cladirii este valoarea inregistrata in contabilitate a proprietarului. Dupa reevaluare, daca in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal prin procesul- verbal incheiat in urma sedintei C. de A. s-a aprobat noua valoare a cladirii ca urmare a efectuarii reevaluarii si aceasta a fost inregistrata in contabilitate, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 53 asupra valorii de inventar a cladirii. Sunt considerate ca fiind reevaluate si cladirile la care s-au executat lucrari de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, cu aprobarea C. de A. Instanta de fond motiveaza considerentele Sentintei recurate facand o analogie cu alte doua cazuri similare, respectiv cazul in care cladirea a fost dobandita sau construita in cursul anului fiscal si cazul in care se efectueaza extinderi, imbunatatiri, distrugeri partiale sau al altor modificari aduse unei cladiri existente. Apreciază ca aceasta interpretare facuta de catre instanta de fond este eronata. Cele 2 situatii mentionate de instanta de fond in considerente drept "analogie pentru identitate de ratiune" nu trebuie interpretate extensiv ci restrictiv, intrucat sfera cazurilor la care se referă este restrânsă si in mod explicit reglementata de legiuitor, astfel cum rezulta din modul de redactare al acestor cazuri. Situatiile amintite nu pot fi identice pentru a se aplica aceleasi conditii de impozitare, cata vreme in cazul prevazut de HG 4. - normele de aplicare a C. F. la art.253-pct.52 nu prevad in mod expres o astfel de posibilitate si anume aceea de a plati impozitul pe cladire doar cu data evaluarii si nu cu data inregistrarii in contabilitate. Ceea ce e important de retinut in speta de fata este faptul ca recurenta a inregistrat in contabilitate la data de (...) noua valoarea de inventar pentru imobilul situat in localitate a G. de 81.914,64 lei, dupa cum reiese si din fisa mijlocului fix aflata la dosarul instantei de fond. "Fictiunea contabila" la care face referire instanta de fond este neintemeiata (O. MFP 1572/2005 nu exista - instanta a vrut să faca trimitere la O. MFP 1.) , cata vreme, pe de o parte, recurenta a respectat in totalitate dispozitiile Legii 82/1991, si in special cele ale art.36 din legea precitata: "(1) Termenele pentru întocmirea situatiilor financiare anuale sunt următoarele: a) pentru societățile comerciale, societățile/ companiile naționale, regiile autonome, institutele nationale de cercetare-dezvoltare, 150 de zile de la incheierea exercițiului financiar; (2) Termenele pentru depunerea situațiilor financiare anuale la unitățile teritoriale ale M.ui Economiei și Finanțelor sunt: a) 150 de zile de la incheierea exercițiu lui financiar, pentru persoanele prevăzute la alin. (1) lit. a), cu excepția societăților comerciale;" iar, pe de alta parte, prevederile de mai sus nu contin nicio reglementare privind termenele in care produc efecte inregistrarile reevaluarilor. Examinând recursul, instanța constată următoarele: Dovada de îndeplinire a procedurii de citare confirmă împrejurarea că recurentei i-a fost adusă la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art.19 din L. nr.146/1997. Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani potrivit prevederilor art. 1 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. In cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se tine seama de reducerea ulterioara. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii în conformitate cu prevederile art. 20 alin 3 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin D. nr. 935 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit și în acest sens s-a reținut că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile Legii nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic și social, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor valori supreme garantate prin L. fundamentală. Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește, în cauza Weissman și alții contra R., că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (Tolstoy-Miloslavsky, citat mai sus, pag. 80-81, §§ 61 și următoarele, și Kreutz). Constatând că recurenta, deși legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru și a timbrului judiciar, nu și-a îndeplinit obligația de plată până la termenul stabilit astfel că urmează a se aplica sancțiunea anulării acțiunii în conformitate cu prevederile art. 20 alin 3 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Anulează ca netimbrat recursul declarat de C. N. P. R. SA împotriva sentinței civile nr. 2881 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. P. A. I. A. C. I. V. D. Red. D.P. dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: C.P.
| ← Decizia civilă nr. 46/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1879/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
