Decizia civilă nr. 3518/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.ERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3518/2011
Ședința data de 28 S. 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M. B.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. S., împotriva sentinței civile nr. 63 din data de (...) pronunțată de Tribunalul
Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta SC F. C. SRL, având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21 septembrie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA P rin sentința civilă nr. 63 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis cererea formulată de reclamanta SC F. C. S. C. - S. în contradictoriu cu D. G. a F. P. S. și s-a dispus anularea Deciziei nr.8/(...) și exonerarea acesteia de la plata sumei de 71.568 lei TVA și accesorii. A fostobligată pârâta și la 2.633,30 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținuturmătoarele:
Potrivit raportului de inspecție fiscală încheiat de pârâtă în data de
(...), s-a reținut că reclamanta nu este înregistrată ca plătitoare de TVA deși avea obligația înregistrării acesteia.
S-a reținut că plafonul până la care societatea ar avea obligația să se declare plătitoare de TVA era de 35.000 euro, echivalentul a 119.000 lei.
Potrivit balanței contabile, reclamanta a realizat o cifră de afaceri de
129,025 lei.
Împotriva acestui raport fiscal, reclamanta a formulat contestație care a fost respinsă prin D. nr.8/19 ianuarie 2010, invocându-se prevederile L. 5. privind Codul Fiscal.
În speță, perioada verificată de pârâtă era (...)-(...) iar cifra de afaceri realizată de reclamantă a fost de aceea de 129.025,00 lei.
În aceste condiții, conform prevederilor art. 152 alin. 6 din Legea nr.5. Cod Fiscal, unitatea ar fi avut obligația de a se înregistra în scopuri de T. Nu a determinat corect atingerea plafonului cifrei de afaceri și nu a solicitat înregistrarea firmei în scopuri de T. Prin urmare s-a constatat neconformarea la prevederile legale arătate mai sus iar organele de inspecție fiscală au determinat suma pe care societatea ar fi datorat-o bugetului de stat drept TVA precum și penalitățile de întârziere aferente sumei determinate ca fiind datorată.
Conform prevederilor art. 152 alin (1) din Legea nr. 5. privind Codul fiscal (actualizata) "Persoana impozabil stabilit în România, a cărei cifră deafaceri anual, declarat sau realizat, este inferioară plafonului de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabilește la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României la data aderării i se rotunjește la următoarea mie poate solicita scutirea de taxă, numită în continuare regim special de scutire, pentru operațiunile prevăzute la art. 126 alin. (1), cu excepția livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b)."
În continuare art. 152 alin. (6) din acelas act normativ prevede că:
"(6) Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire și a cărei cifră de afaceri, prevăzută la alin. (2), este mai mare sau egală cu plafonul de scutire în decursul unui an calendaristic, trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153, în termen de 10 zile de la data atingerii sau depășirii plafonului. Data atingerii sau depășirii plafonului se consideră a fi prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care plafonul a fost atins sau depășit. Regimul special de scutire se aplic până la data înregistrării în scopuri de TVA, conform art. 153. Dacă persoana impozabilă respectiv nu solicită sau solicită înregistrarea cu întârziere, organele fiscale competente au dreptul să stabilească obligații privind taxa de plată și accesoriile aferente, de la data la care ar fi trebuit să fie înregistrată în scopuri de taxă, conform art. 153."
Normele metodologice de aplicare a C. fiscal, aprobate prin H. G. R. nr.
44 din 22 ianuarie 2004 (actualizata) la pct. 62 alin. (2), referitor la aplicarea art. 152 din Legea nr. 152/2003 privind Codul fiscal stabilește obligația organelor fiscale astfel: " (2) In sensul art. 152 alin. (6) din Codul fiscal, in cazul in care persoana impozabila a atins sau a depășit plafonul de scutire si nu a solicitat înregistrarea conform art. 153 din Codul fiscal, in termenul prevăzut de lege, organele fiscale competente vor proceda după cum urmează: a) în cazul in care nerespectarea prevederilor legale este identificata de organele fiscale competente înainte de înregistrarea persoanei impozabile in scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, acestea vor solicita plata taxei pe care persoana impozabilă ar fi datorat-o dacă ar fi fost înregistrată normal in scopuri de taxa conform art. 153 din Codul fiscal, pe perioada cuprinsa intre data la care persoana respectiva ar fi fost înregistrata in scopuri de taxa daca ar fi solicitat in termenul prevăzut de lege înregistrarea și data identificării nerespectării prevederilor legale. Totodată organele de control vor înregistra din oficiu aceste persoane in scopuri de taxa conform art. 153 alin. (7) din Codul fiscal;".
Taxa pe valoarea adăugata pe care firma ar fi datorat-o către bugetul statului, daca ar fi fost inregistrata normal in scopuri de taxa, se determină prin compensarea din taxa pe valoarea adăugata colectata a taxei pe valoarea adăugată deductibila, care reprezintă, nu altceva decât, taxa pe valoarea adăugată achitată de către contribuabil, conform facturilor sau altor documente legale de achiziție a unor mărfuri, materiale, obiecte de inventar, imobilizări sau prestari de servicii care au fost achiziționate de acesta sau de care a beneficiat acesta în vederea realizării unor operațiuni taxabile.
Organele de inspecție nu au ținut cont de taxa pe valoarea adăugata deductibila, au determinat numai taxa pe valoarea adăugata colectata (si aceasta prin adăugarea taxei la prețul de vânzare a mărfurilor deja vândute) pe care au considerat-o ca datorata de către firma reclamanta.
Prevederile pct. 62 alin. (2) din H. G. nr. 44/22 ianuarie 2004, începând cu 22 decembrie 2008 s-au modificat prin H. G. R. nr. 1.decembrie 2008, având următorul conținut; " (2) În sensul art. 152 alin. (6) din Codul fiscal, în cazul în care persoana impozabilă a atins sau a depășit plafonul de scutire și nu a solicitat înregistrarea conform art. 153 din Codul fiscal, în termenul prevăzut de lege, organele fiscale competente vor proceda după cum urmează : a) în cazul în care nerespectarea prevederilor legale este identificată de organele fiscale competente înainte de înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, acestea vor solicita plata taxei pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal, pe perioada cuprinsă între data la care persoana respectiv ar fi fost înregistrat în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat în termenul prevăzut de lege înregistrarea și data identificării nerespectării prevederilor legale.
Prin urmare în mod greșit organele de control au aplicat reglementări privind metodologia de determinare a taxei de achitat, care nu erau în vigoare la data derulării raporturilor economice din perioada, care nu erau în vigoare la data derulării raporturile economice din perioada supusă inspecției fiscale.
Prevederile pct. 62 alin. 2 din Normele Metodologice de aplicare a L. nr.5., în forma citată de pârâtă sunt aplicabile doar începând cu data de (...).
Prin urmare sancționarea reclamantei s-a datorat unei interpretări greșite a legislației în materie.
Dacă reclamanta nu datorează TVA, în mod evident aceasta nu poate fi obligată la plata accesoriilor.
În final, apreciază că sancționarea reclamantei s-a făcut greșit, și a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC F. C. S. C. - S. în contradictoriu cu D. G. a F. P. S., și s-a dispus anularea Deciziei nr.8/(...) și exonerarea acesteia de la plata sumei de 71.568 lei TVA și accesorii.
A obligat pârâta și la 2.633,30 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A J. S.solicitând să se dispună modificarea sentintei civile atacată și pe cale de consecință să se respingă actiunea formulată de reclamanta S. F. CON SRL-
Z. ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivare s-a arătat că:
Potrivit prevederilor legale incidente, deoarece reclamanta a depasit plafonul de scutire si nu a solicitat înregistrarea ca platitor de taxa pe valoarea adaugata în mod legal, organul de inspectie fiscala a solicitat plata taxei pe perioada cuprinsa între data la care persoana respectiva ar fi fost înregistrata în scopuri de taxa daca ar fi solicitat în termenul prevazut de lege înregistrarea si data identificării nerespectării prevederilor legale.
De mentionat este faptul ca prin contestatia și ulterior actiunea formulata societatea reclamantă arata ca potrivit art. 140 din Codul fiscal si a pct. 23 din HG nr. 44/2004 determinarea taxei pe valoarea adaugata se face prin aplicarea sutei marite în cazul cotei standard.
Referitor la sustinerea contestatarei pct. 23 din H. nr. 44 / 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a L. nr. 5. privind Codul fiscal, dat în aplicarea art 140 din Legea 5. prevede urmatoarele:
"23. (1) Taxa se determina prin aplicarea cotei standard sau a cotei reduse asupra bazei de impozitare determinate potrivit legii.
(2) Se aplica procedeul sutei marite pentru determinarea sumei taxei, respectiv 19 x 1. in cazul cotei standard si 9 x 100/109 in cazul cotei reduse, atunci cand pretul de vanzare include si taxa. De regula pretulinclude taxa in cazul livrarilor de bunuri si/sau prestarilor de servicii direct catre populatie pentru care nu este necesara emiterea unei facturi conform art. 155 alin. (7) din Codul fiscal, precum si in orice situatie in care prin natura operatiunii sau conform prevederilor contractuale pretul include si taxa."
Desi, prin actiunea formulata reclamanta arata ca, activitatea societatii "este aceea de comert cu amanuntul iar la formarea pretului de vânzare participa pretul de achizitie, adaosul comercial si alte impozite si taxe" si ca "este împotriva normelor legale dublarea taxei pe valoarea adaugata în sensul de a mai aplica o data cota de 19% la total încasări" nu face dovada, ca veniturile încasate în anul 2008 si 2009 si care au constituit baza de calcul a taxei pe valoarea adaugata contestata includ taxa pe valoarea adaugată, exemplul dat în sustinerea contestatiei fiind corect doar în situatia în care pretul de vânzare include taxa.
In concluzie, avand în vedere cele arătate consideră că taxa pe valoarea adaugata în valoare de 57.688 lei a fost corect stabilita de catre organul de inspecție fiscala.
Referitor la majorarile de întârziere, aferente taxei pe valoarea adaugata, stabilite prin D. de impunere nr. 430 din (...), În suma totala de
13880 lei, calculate conform prevederilor legale si contestate de catre societate se retine ca stabilirea acestora reprezintă o masura accesorie în raport cu debitul în sumă de 57.688 lei.
Majorarile de întârziere aferente acesteia sunt în suma totala de
13.880 lei.
Având În vedere aceste considerente in concluzie solicită instanței de recurs admiterea recursului formulat de recurentă iar rejudecând În fond respingerea acțiunii formulată de reclamanta SC. F. SRL-Z. și menținerea ca temeinică și legală a Deciziei nr.8 emisă de către D. S.
Reclamanta intimată SC F. C. SRL C.-S. a formulat întâmpinare prinintermediul căreia solicită respingerea recursului.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curteaconstată următoarele:
Prin actiunea formulata de reclamată, se solicita anularea Deciziei nr.8 din (...) a D. S., prin care s-a respins contestația formulată cu privire la taxa pe valoarea adaugata în suma de 57.688 lei stabilita suplimentar de catre organele de inspectie fiscala și a majorarilor de întârziere aferente acesteia în suma de 13.880 lei.
Motivele ce au stat la baza stabilirii suplimentare a acestor sume a fost faptul că societatea nu s-a declarat în termenul legal ca si platitor de tva și nu a achitat în termen taxa pe valoarea adaugata conform dispozițiilor art. 153, alin. 1, lit. b), OG 92/2003, art. 119, art. 120, alin. 7 din Legea nr.5..
Ca atare, în raportul de inspectie fiscală în baza căruia s-a emis decizia de impunere nr. 430 din (...), se impune înregistrarea în contabilitate a taxei pe valoarea adăugată stabilită suplimentar si a accesoriilor aferente.
Prima instanță a admis acțiunea, cu motivarea că organele de inspecție fiscală au realizat o greșită interpretare și aplicare a prevederilor pct. 62 alin. 2 din HG nr. 44/2004, în contextul în care au stabilit TVA pe care reclamanta ar fi trebuit să o colecteze, fără recunoașterea dreptului de deducere, iar nu TVA datorată, în acord cu forma acestui articol în vigoare la momentul depășirii plafonului de 35.000 Euro.
Prin raportare la această abordare, Curtea constată că recursul declarat în cauză este fondat, impunându-se, în baza prev. art. 304 pct. 5 și
9, art. 304 indice 1 și art. 312 alin. 5 teza 1, admiterea lui, cu consecințatrimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în contextul în care nu s- a realizat o cercetare efectivă a fondului pretențiilor deduse judecății, în privința unui aspect esențial al cauzei, constând în incidența prev. art. 140
Cod fiscal și pct. 23 din HG nr. 44/2004, dat în aplicarea acestui text.
A., deși Curtea nu contestă justețea argumentelor tribunalului legate de recunoașterea dreptului reclamantei de a se prevala de prev. art. 152 alin. 6 C.fiscal și de cele ale pct. 62 alin. 2 din HG nr. 44/2004, în forma în vigoare la momentul depășirii plafonului de 35.000 Euro, constatându-se că sintagma „taxa datorată"; se raportează la cuantumul rezultat în urma recunoașterii dreptului de deducere, se constată că aceasta este o problemă subsecventă celeilalte apărări invocate în cuprinsul contestației și a acțiunii petentei, în sensul în care este îndreptățită la aplicarea procedeului sutei mărite.
Cu alte cuvinte, pentru a determina dacă reclamanta datorează bugetului de stat vreo sumă cu titlu de TVA, trebuia stabilit cum se calculează și care este cuantumul ei, abia ulterior rămânând să se facă aplicarea prev. pct. 62 alin. 2 din HG nr. 44/2004, fiind evident că aceasta era chestiunea care trebuia lămurită în primul rând, cele două părți fiind în divergență cu privire la ea.
În acest context, trebuie amintit că intimata a învederat că natura activitatii societatii este aceea de comert cu amănuntul, iar la formarea prețului de vânzare participa prețul de achiziție, adaosul comercial si alte impozite si taxe.
In conformitate cu prevederile art. 140 din Codul fiscal si pct. 23 din
H.G. 44/2004 "se aplica procedeul sutei mărite pentru determinarea taxei respectiv 1. 0., în cazul cotei standard, atunci când prețul de vânzare include și taxa. De regulă, prețul include taxa în cazul livrărilor de bunuri si/sau prestărilor de servicii direct către populație pentru care nu este necesara emiterea unei facturi conform art. 155 alin.(7) din Codul fiscal, precum și în orice situație în care, prin natura operatiunii, sau conform prevederilor lor contractuale, prețul include si taxa."
Prevederile legale citate mai sus au dat convingerea societatii ca din pretul de vânzare se suporta taxa pe valoarea adaugată, iar nu la prețul de vânzare se adauga taxa pe valoarea adăugată, așa cum se susține în actul de control, și se considera ca este o interpretare gresita data art. 137 alin(1) lit. a) de către pârâtă.
De asemenea, societatea a precizat că taxa pe valoarea adaugata stabilita de catre organele fiscale nu mai poate fi recuperata de la cumparatorii persoane fizice, deoarece marfa a fost vândută.
S-a mai relvat că, potrivit reglementarilor din Legea 82/1991 republicată, contribuabilii au obligația sa-si corecteze sumele înscrise eronat în evidentele contabile.
Societatea consideră astfel că este împotriva normelor legale dublarea taxei pe valoarea adaugată, în sensul de a mai aplica o dată cota de 19% la total încasări. Cuantumul acestei taxe aplicata eronat nu poate fi recuperata de la clienti persoane fizice marfa a fost deja transferata beneficiarului prin vânzarea la pret cu amanuntul. In situatia dată, prin prețul de vânzare s-a încasat si tva colectată, însa prin omisiunea înregistrării ca persoana impozabilă în scopuri de tva, contravaloarea tva colectată urmeaza sa fie corectata fiscal si contabil, așa cum s-a menționat mai sus, din adaosul comercial si nu prin modificarea prețului de vânzare fapt imposibil o data ce marfa a fost deja vândută.
In susținere invoca reglementarile contabile din (...) conforme cu directiva MFP nr. 1752 pct. 63 arătănd astfel ca exista baza legala pentru corectia veniturilor înregistrate eronat, venituri ce trebuie diminuate cu tva colectată.
Pe de altă parte, organele de control au arătat că o astfel de abordare este contrară prev. art. 140 alin. 1 Cod fiscal, care dispun în sensul în care:
„ (1) Cota standard este de 19% și se aplică asupra bazei de impozitare pentru operațiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse.";
De asemenea, conform pct. 23 din normele de aplicare a codului:
„ 23. (1) Taxa se determină prin aplicarea cotei standard sau a cotelor reduse asupra bazei de impozitare determinate potrivit legii.
(2) Se aplică procedeul sutei mărite pentru determinarea sumei taxei, respectiv 19 x 1. în cazul cotei standard și 9 x 100/109 sau 5 x 100/105 în cazul cotelor reduse, atunci când prețul de vânzare include și taxa. De regulă, prețul include taxa în cazul livrărilor de bunuri și/sau prestărilor de servicii direct către populație pentru care nu este necesară emiterea unei facturi conform art. 155 alin. (7) din Codul fiscal, precum și în orice situație în care prin natura operațiunii sau conform prevederilor contractuale prețul include și taxa.";
Cu alte cuvinte, s-a arătat că, din moment ce veniturile încasate în anii 2088 și 2009, și care au constituit baza de calcul a taxei pe valoare adăugată contestată, nu include TVA, nu se poate aplica procedeul sutei mărite.
Așa fiind, Curtea constată că asupra acestei probleme, esențiale în economia cauzei, tribunalul nu s-a pronunțat în nici un fel, respectiv nu a indicat care ar fi modul corect de calcul, în urma analizării poziției procesuale a celor două părți, a textelor legale incidente în materie și a pertinenței argumentelor susținute de către expert, inclusiv în răspunsul la obiecțiuni. A., din punct de vedere formal, sentința atacată este nemotivată.
Curtea apreciază că o astfel de abordare încalcă principiile referitoare la dreptul la un proces echitabil, consfințit de prev. art. 6 parag. 1 din C.E.D.O., în ceea ce privește obligația instanțelor de a motiva în fapt și în drept soluția adoptată, deziderat transpus în textul art. 261 alin. 1 pct. 5
C.pr.civ.
Obligația motivării soluțiilor adoptate de către instanțele judecătorești a fost impusă de cerințele unei justiții bune și eficiente, în cadrul căreia interesele părților și ale marelui public trebuie să fie în mod adecvat luate în considerare, pentru a asigura cel mai ridicat grad posibil de legalitate și echitate.
Așadar, în privința conținutului motivării, art. 261 C. pr. civ. impune ca hotărârea să cuprindă, inter alia, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Procesul de deliberare al instanței nu poate fi considerat efectiv decât dacă temeiurile care se găsesc la baza solicitării sunt într-adevăr examinate de organul jurisdicțional.
Lipsa motivării împiedică orice cenzură judiciară a legalității sentinței atacate și constituie un viciu fundamental și o cauză de nulitate a actului jurisdicțional.
Aspectele mai sus redate ar fi trebuit să facă, în primul rând, obiectul analizei primei instanțe, iar nesocotirea lor echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, fiind incidente prev. art. 312 alin. 5 C.pr.civ., în condițiile încare instanța de recurs a fost pusă în imposibilitate de a exercita controlul judiciar, datorită nemotivării hotărârii.
Ca atare, cauza va fi trimisă spre rejudecare, tribunalul urmând a analiza legalitatea și temeinicia pretențiilor formulate, prin prisma apărărilor invocate de către pârâtă, conform celor mai sus redate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S. împotriva sentinței civile nr. 63 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 septembrie 2011.
Red.M.B./dact.L.C.C.
3 ex./(...)
Jud.fond: R.a M.lena P.
| ← Decizia civilă nr. 2845/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4295/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
