Decizia civilă nr. 3579/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.3579/2011
Ședința ta de 03 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTOR: C. P. JUDECĂTOR: A. C. GREFIER: L. F.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. A J. S. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. ȘIMLEU S. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 84 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., în contradictoriu cu intimatul M. V., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 8 august 2011, respectiv în 16 septembrie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei un înscris din partea intimatului prin care solicită respingerea recursurilor și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 84 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., a fost admisă în parte acțiunea reclamantului M. V. împotriva pârâtei D. G. a F. P. a J. S. - A. F. P. a O. Ș. S., și a fost obligată pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 4193 lei, reprezentând taxă de poluare cu dobânda legală aferentă de la data formulării cererii (...) și până la achitarea acestuia. A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de D. G. a F. P. a J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. a orașului Ș. S., a A. F. pentru M., care a fost obligată la restituirea către D. G. a F. P. a J. S. - A. F. P. a O. Ș. S. a sumei de 4193 lei, reprezentând taxă de poluare. A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Ș. S. la data de (...) suma de 4.193 lei cu titlu de taxă de poluare aspect dovedit prin chitanța seria TS3A nr.7384904 (f.5). Prin cererea nr. 13810 din (...) (f.13), reclamantul a dovedit că a solicitat restituirea acestei taxe, ca fiind contrară reglementărilor, iar că prin adresa A. a orașului Ș. S. i s-a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că suma solicitată nu se încadrează la sume de restituit contribuabililor (f.27). Potrivit art. 2141 - 214 3 din Codul fiscal și pct. 311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru persoane și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al U. E. nici un statmembru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impoziteinterne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect,produselor naționale similare. Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141 - 214 3 din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.C.E., în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în România și cele existente în România. Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. Instanța a constatat că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre U.E., în competiția cu produsele similare autohtone. Printre argumentele care au stat la baza adoptării acestei măsuri legislative se află protejarea pieței interne prin „ păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar un loc de muncă în industriaconstructoare reprezintă patru locuri de muncă în industria furnizoare";, așa cum rezultă din preambulul OUG nr. 218/2008. De asemenea, scopul protejării pieței interne de autovehicule rezultă implicit din faptul că în România, piața este dominată de producătorii autovehiculelor ale căror caracteristici tehnice permit scutirea de la plata taxei de poluare. În această modalitate de reglementare, prin modul în care este formulată legislația românească, se urmărește un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi. În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție E., statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În urma cerinței de „. înmatriculare"; toate mașinile noi, înmatriculate în perioada (...)- (...), care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din România, circulă fără să fie impuse taxei de poluare. Pe de altă parte, autovehiculele de o calitate asemănătoare, care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă, dar nu pentru prima dată, și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supune unei taxe substanțiale. Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că această formă de reglementare națională a taxei de poluare, conform căreia taxa se suspendă pentru anumite autovehicule, însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, încalcă dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul CE. Întrucât tribunalul a constatat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamanta a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România. Cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M. a fost admisă și aceasta a fost obligată la restituirea către D.G.F.P. S. - AFP Ș. S., care a încasat suma reprezentând taxa de poluare având în vedere că această taxă constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M. conform HG nr. 686/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5., art. 3 alin. 6-8. Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă pe motiv că reclamantul nu a atacat decizia prin care i s-a stabilit obligația de plată a taxei de poluare a fost apreciată nefondată, întrucât conform dispozițiilor din capitolul I pct. 3 alin. 1 din Ordinul nr. 1899/2004 emis de Ministerul Finanțelor Publice, pentru restituirea sau rambursarea sumelor de la buget, nu se cere efectuarea unor proceduri prealabile, singura condiție fiind depunerea cererii de restituire în cadrul termenului legal de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire. De altfel, în cazul în care o taxa a fost încasata in baza unei legislații interne contrara normelor comunitare, se aplică principiul confirm căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. F. PENTRU M. B.,solicitând modificarea în tot a sentinței in sensul respingerii acțiunii. În motivarea recursului, a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozitiilor din Tratatul Comunitatii E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovchicule cu normele comunitate. In privinta analizei taxei prin prisma art. 110, teza I, T. ,atunci când si o astfel de exigență a fost supusă analizei, instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevanta cu privire la întelesul si întinderea art. 110, teza 1, T. în materia taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea româna, ci la cea comunitară. Art. 110, teza 1, T. prevede: „Niciu stat membru nu aplică, direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare," Taxa pe poluare pentru autovehicule este conformă cu articolul 110 T.) și nu reprezintă o măsură discriminatorie, Obiectivul articolului 110 T., așa cum a reținut avocatul general, este să interzică impozitarea internă care discriminează, direct sau indirect, produsele importate în favoarea produselor nationale. Or, atât timp cât legea română taxează atât autovchiculele introduse in țară, cât și pe cale produse aici, nu se poate pune problema discriminării. De asemenea, o reglementare națională de introducere a unei noi taxe aplicate la prima înmatriculare a unui autovehicul de ocazie importat dintr- un alt stat membru nu încalcă articolul 110 T. doar pentru că pe piața națională existau deja vehicule echivalente anterior introducerii taxei, care nu sunt supuse acestei taxe. Critică, de asemenea, soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată. Considerăm că recurenta nu poate fi obligată la plata acestora în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ Decizia de calcul și, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor in bugetul F. pentru mediu se face în temeiul OUG nr. 5., neputând fi reținută vreo culpă. Suma aferentă taxei pe poluare este virată în contul său de către organul fiscal care calculează și încasează taxa în temeiul legii, recurenta nefăcând nicio operațiune legată de acestea. A. F. pentru M. nu este titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, astfel încât nu este obligată la plata unei dobânzi legale și a cheltuielilor de judecată. În considerarea celor ce preced, apreciază că instanta fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CEJ, dar și textului propriu-zis al Tratatului CE., motiv pentru care, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii actiunii. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs și D. G. a F. P. S., solicitând admiterea recursului, desființarea Sentinței Civile nr. 84 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, iar pe cale de consecință: admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. Splaj, respingerea acțiunii formulată de reclamant ca inadmisibilă și respingerea capătului de cerere privind acordarea dobânzii ca nefondată. În motivarea recursului, recurenta arată că este criticabila sentinta pronuntata prin prisma art. 304 punct.7, 8, 9 Cod Procedura Civila si inconsiderarea dispozitiilor art.3041 deoarece: instanta de fond in mod nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P: S. și în mod legal a respins excepția inadmisibilității acțiunii. In motivarea respingerii exceptiei inadmisibilitatii actiunii instanta de fond a retinut in mod cu totul eronat incidenta dispozitiilor Ordinului MFP nr. 1899/2004, deoarece acesta reglementeaza procedura de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobinzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depasirea termenului legal. I Restituirea se efectueaza la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii si inregistrarii acesteia la organul fiscal caruia îi revine competenta de administrare a creantelor bugetare potrivit prevederilor art. 33 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 republicat, denumit în continuare organul fiscal competent. Cererea de restituire trebuie sa fie depusa în cadrul termenului legal de prescriptie a dreptului de a cere restituirea, sa cuprinda codul de înregistrare fiscala a contribuabilului, suma si natura creantei solicitate a fi restituita, precum si documentele necesare din care sa rezulte ca aceasta nu este datorat la buget. Cererea de restituire va fi insotita de copii de pe documentele din care rezulta ca suma a fost platita la buget pentru sumele platite fara existenta unui titlu de creanta, precum si de copii legalizate de pe hotarârile definitive si irevocabile sau de pe decizii ale organelor jurisdictionale sau administrative, dupa caz, pentru sumele stabilite prin acestea. Actul autoritatii fiscale reprezinta un titlu de creanta si constituie instiintare de plata conform legii. Decizia poate fi contestata in termen de 30 de zile de la data comunicarii sub sanctiunea decaderii, potrivit dispozitiilor art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003 republicata cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii ce au fost ignorate de instanta de judecata. Se poate observa ca reclamantul nu a urmat aceasta procedura prevazuta de legea procesuala fiscala pentru a contesta in substanta legalitatea stabilirii taxei de poluare ci s-a marginit sa declanseze un litigiu distinct de restituire a taxei de poluare fara a contesta legalitatea actului administrativ fiscal. Prin urmare calea aleasa de reclamant ignora procedura deschisa de lege pentru contestarea actului de impunere si astfel daca s-ar valida s-ar deturna normele procesual fiscale care guverneaza solutionarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis. Reclamantul a disimulat demersul sau de a pune in discutie legalitatea stabilirii si incasarii taxei de poluare prin prisma apelarii la procedura administrativa de drept comu, ignorind faptul ca pentru a se statua asupra acestui conflict exista norme procesuale speciale clare, accesibile, previzivile si predictibile compatibile cu exigentele de calitate a unei legi asa cum rezulta din jurisprudenta instantei europene de contencios al drepturilor omului. Reclamantul a platit voluntar taxa de poluare supunindu-se astfel normei interne aplicate de organul fiscal prin intermediul deciziei administrative de stabilire si calculare a taxei. Desigur plata acestei taxe si maniera in care a fost stabilita nu inlatura dreptul contribuabilului de a contesta taxa si implicit de a se solicita verificarea in substanta a legalitatii impunerii. Prin urmare, calea aleasa de reclamanta ignora procedura deschisa de lege pentru contestarea actului de impunere si astfel daca s-arvalida s-ar deturna normele procesual fiscale care guverneaza solutionarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis. In acest context, demersul judiciar al reclamantului, nu se incadreaza in prevederile textelor legale precizate, acesta urmarind repararea unei pagube fara insa ca in prealabil, actul administrativ cauzator al pagubei sa fi fost desfiintat. Fără o analiza a actului administrativ prin care s-au stabilit in sarcina reclamantului obligatii fiscale, instanta nu putea trece direct la a dispune restituirea sumei astfel achitata. Din coroborarea dispozitiilor Legii nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta ca pentru sesizarea instantei de contencios administrativ, este necesar ca situatie premisa, fie existenta unui act administrativ susceptibil prin efectele sale sa vatame un drept ori un interes legitim, fie existenta unui refuz de solutionare a unei cereri sau nesolutionarea acesteia în termenul legal, ceea ce nu s-a constatat În cauza, reclamantul nu a contestat decizia de calcul a taxei pe poluare. Pe fondul cauzei solicită instantei de recurs respingerea actiunii ca nefondată, pentru motivele expuse pe larg in intimpinarea depusa la dosarul cauzei. Analizând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor art. 304 și 3041 C. proc.civ., Curtea reține următoarele: Contenciosul administrativ fiscal a fost definit drept o specie a contenciosului administrativ desemnând ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, a contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților și altor sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate potrivit legii să efectueze acte de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială de către organe administrative și/sau instanțe judecătorești. Obiectul acțiunii în cazul contenciosului administrativ este reprezentat de orice act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nesocotirea prevederilor legii, pe când în cazul contenciosului administrativ fiscal obiectul acțiunii este un act de autoritate cu caracter special denumit generic act administrativ fiscal, definit de art.41 C.. Curtea E. a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate. Legiuitorul a statuat prin art.7 din OUG 5. că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Textul art.7 din OUG 5. apare doar ca o normă de trimitere, astfel că nu se poate susține că în aplicarea normei de trimitere devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ fiscale prealabile, iar în aplicarea textelor din norma considerată ca normă de drept comun nu este obligatorie parcurgerea acestei etape. Potrivit art.205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate facecontestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Conform art.6 alin.2 din Legea 554/2004, actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să fie obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art.7 alin.1, dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională. În speță, însă, nu sunt aplicabile prevederile art.7 alin.1 din Legea 544/2004 întrucât obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prevăzută de art. 8 alin.1 teza a II-a, din aceeași lege. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe pe care reclamantul o consideră nedatorată îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză, reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii. Art.8 alin.1 din Legea 554/2004 permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se i se opune refuzul explicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Atâta timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii sale are deschisă calea prevăzută de art.1 alin.1 din Legea 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar a fost pusă în discuție prin lansarea unei proceduri de infringement de către C. E., la data de (...), în temeiul art. 226 din Tratatul CE, iar la data de (...), C. a comunicat autorităților române declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor (cauza 2009/2002 - compatibilitatea legislației românești care vizează taxarea autovehiculelor second hand în România cu art. 90 din Tratatul Comunității E.). Curtea apreciază că acesta este momentul de la care contribuabilii aveau o perspectivă clară asupra neconformității taxei de poluare cu dreptul comunitar. Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere inclusiv soluțiile constante de respingere a contestațiilor contribuabililor, pronunțate de către organele administrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare. Toate aceste considerente au condus Curtea la concluzia că sancțiunea inadmisibilității acțiunii nu îi poate fi aplicată reclamantului, impunându-se așadar soluționarea cauzei pe fond. Pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele: În speță, organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susținenelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementărilor comunitare. Prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a U. E. a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu c. Statul Român, s-a decis că dreptul U. se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul U. nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare. Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 T., o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 5., deci încă de la data de (...). Cât privește cererea privind acordarea dobânzii, instanța constată că reclamantul a solicitat doar restituirea taxei actualizată cu indicele de inflație, astfel că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut. În consecință, constatând incidența motivului prevăzut de art.304 pct.6 C.proc.civ., în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., instanța va admite recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. S. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. Ș. S. și de chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 84 din (...), pronunțate în dosarul nr.(...) al T.ui S., pe care o va modifica în sensul că va înlătura dispoziția de obligare la plata dobânzii legale aferente și vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate. PENTRU ACESTE MOTIVE IN N. LEGII D E C I D E: Admite recursurile declarate de D. G. a F. P. S. și A. F. pentru M. B. împotriva sentinței civile nr. 84/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură dispoziția privind obligarea la plata dobânzii legale. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. S. C. P. A. C. L. F. Red.C.P./Dact.GC 2 ex/(...) Jud. primă instanță: P. R.M.
| ← Decizia civilă nr. 5244/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1167/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
