Decizia civilă nr. 3597/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 3597/2011
Ședința ta de 03 octombrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. C. JUDECĂTOR : M. S. JUDECĂTOR : C. P.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de pârâta CURTEA DE APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr. 1301 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui H., în contradictoriu cu intimații G. I. I. ȘI TRIBUNALUL HUNEDOARA, având ca obiect anulare act administrativ - decizie de imputare.
În data de 29 septembrie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei un set de înscrisuri din partea intimatei G. I. I. prin care solicită respingerea recursului.
Se constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 26 septembrie 2011, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi .
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.1301/CA din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui H. s-a admis ca fondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta G. I. I. împotriva pârâților Tribunalul Hunedoara și C. de A. A. I. și s-a anulat decizia nr.753/2010 precum și decizia nr.815/2010 emise de P. C. de A. A. I.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr.753/2010 emisă de P. C. de A. A. I. a fost modificată Decizia nr.8/2008 a C. de A. A. I. Î. acestei decizii, reclamanta a formulat contestație ce a fost respinsă prin decizia nr.815/2010. Fiind un act administrativ normativ poate să producă efecte la data comunicării actului. Ca atare, în principal actele administrative nu au efect retroactiv.
De regulă, conform căreia actele administrative cu caracter individual încep să producă efecte de la momentul comunicării actului și nu produc efecte anterior, există excepții. A. excepții se referă la actele administrative cu caracter retroactiv, adică acelea care constată existența sau întinderea unor drepturi și obligații care au luat naștere anterior (acte declarative sau recognitive) și actele normative interpretative.
Ori, în speța de față actul administrativ produce efecte retroactive fără să intre în categoriile de excepție arătate mai sus.
În acest sens, este și practica Înaltei Curți de C. și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr.1658 din (...).
Mai mult decât atât, Decizia în interesul L. nr.23/2008 prin care s-a stabilit că funcționarii publici din cadrul instanțelor și parchetelor nu beneficiază de drepturile bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și al parchetelor de pe lângă acestea, a fost publicată în Monitorul Oficial, partea I nr.895 din (...) și ca atare, nu are efect cu privire la actele administrative emise anterior publicării deciziei în Monitorul Oficial.
Având în vedere că s-a admis acțiunea și s-a dispus anularea actului administrativ pe motiv de nelegalitate datorită efectului retroactiv al deciziei, instanța a constatat că nu se impune să se mai pronunțe și pe celelalte motive invocate de către reclamantă.
Așa fiind, în baza art.18 din L. nr.5. a contenciosului administrativ raportat la art.109 din L. nr.1. privind Statutul funcționarilor publici, a admis ca fondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta G. I. I. împotriva pârâților Tribunalul Hunedoara și C. de A. A. I., a anulat decizia nr.753 și 815/2010 emise de P. C. de apel A. I.
Î. acestei sentințe a declarat recurs C. de A. A. I. solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 c.proc.civ., în sensul respingerii cererii de anulare a deciziilor nr.753/2010 și 815/2010 emise de recurentă, ca netemeinică și nelegală.
Consideră că soluția instanței de fond este rezultatul interpretării eronate a dispozițiilor legale, învederând faptul că în mod greșit au fost calificate de către aceasta, deciziile C. de A. A. I. ca fiind acte administrative de autoritate. A. decizii au fost emise de președintele C. de A. în temeiul art.126 alin.4 din L. 304/2004 și a art.10 lit.n din Hotărârea 387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii.
Calificarea deciziilor emise de președintele C. de A. A. I. ca acte administrative este greșită, întrucât actul normativ care reglementează statutul juridic al funcționarului public este L. 1..
Precizează că, contrar celor reținute de prima instanță, deciziile președintelui C. de A. sunt decizii emise în cadrul raporturilor de serviciu dintre angajatorul C. de A. A. I. și funcționarul public. Prin aceste decizii, angajatorul nu a acționat în exercițiul autorității publice ci, în calitate de parte a raportului de serviciu.
Arată că, toate drepturile și obligațiile de serviciu ale funcționarilor publici sunt reglementate de legea specială. În acest context, legea prevede și o procedură specială de recuperare a sumelor de bani încasate necuvenit - prin angajament de plată ori decizie de imputare.
Termenul prevăzut de lege pentru emiterea acestei decizii este de 3 ani de la producerea pagubei, fără ca legea specială să impună anularea în instanță a actului în temeiul căruia au fost acordate sumele încasate necuvenit. În aceste condiții, trimiterea pe care instanța de fond o face la dispozițiile L. 5. este eronată, aceasta nefiind incidentă în cauză.
Potrivit dispozițiilor L. 1.; conform art.2 alin.(1) funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome; (2) funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică. Persoana care a fost eliberată din funcția publică și se află în corpul de rezervă al funcționarilor publici își păstrează calitatea de funcționar public.
Precizează că, C. de A. A. I. nu se înscrie între autoritățile publice prevăzute în art.2 din lege, ea nu ține de administrația publică centrală,administrația publică locală și autoritățile administrative autonome. Ea face parte din sistemul instanțelor judecătorești, potrivit art.1 și 2 din L.
304/2004, sistem distinct de cel al administrației.
Arată că, P. C. de A. nu are calitatea de funcționar public, astfel că acesta în exercitarea funcției manageriale, în raport cu angajații instanțelor, nu îndeplinește activitățile prev.de art.2 alin.3 lit.a din lege așa cum greșit a susținut instanța de fond. De asemenea, decizia de numire în funcția și stabilire a drepturilor salariale nu este consecința exercitării unei prerogative de putere publică, neîndeplinind cerința prev.de art.2 alin.1 din L. 1..
În plus, trimiterea pe care L. 1. o face la dispozițiile C. muncii reprezintă încă un argument în sensul că deciziile supuse cenzurii instanței, sunt decizii specifice raporturilor de muncă și nu de autoritate publică.
Ca atare, emiterea deciziei de numire în funcție a reclamantului s-a realizat de către președintele curții în temeiul prerogativelor conferite de legea specială, în calitate de angajator și nu în calitate de funcționar public în cadrul unei autorități administrative.
În consecință, recurenta arată că decizia de modificare a deciziilor de încadrare și înlăturare a sporului acordat necuvenit precum și decizia de imputare a sumelor încasate fără temei legal, sunt emise în cadrul raporturilor de serviciu dintre angajatorul C. de A. A. I. și funcționarul public, în calitate de parte a raportului de serviciu, nu acte administrative, cum în mod greșit au fost calificate de prima instanță.
Analizând recursul declarat de către pârâta C. de A. A. I. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., C. l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.753 emisă la data de 13 aprilie 2010 de către P. C. de
A. C. s-a dispus imputarea către reclamanta G. I. I. a sumei de 2211 lei încasată necuvenit în perioada (...) - (...).
Din cuprinsul deciziei amintite anterior rezultă că s-a constatat de către prepușii pârâtei că din eroare s-a acordat reclamantei o majorare de
5% la salariul de bază deși potrivit legii nu era îndreptățită la această majorare nici la data încadrării, nici ulterior și nici nu avea o hotărâre judecătorească ce să-i consacre acest drept.
Apreciind că această decizie este nelegală, reclamanta a înțeles să o conteste, iar prin decizia nr.815/2010 pârâta a respins contestația formulată.
Potrivit art.84 lit.b din L. nr.1., răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s- au acordat necuvenit, iar conform art.85 din același act normativ, repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice (…) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, (…).
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că procedura de emitere a dispozițiilor de imputare a unor sume vizează exclusiv răspunderea civilă a funcționarilor publici pentru prejudiciile cauzate instituțiilor publice prin faptele acestora iar nu ipoteza acordării de către angajator a unor drepturi salariale, în alte limite decât cele apreciate ca fiind legale.
În speță se constată că decizia contestată de către reclamantă vizează recuperarea de către angajator a unor drepturi salariale apreciate ca fiind acordate nelegal și implicit modificarea cu caracter retroactiv a acestora,astfel că se poate susține cu temei că procedura aleasă de către pârâtă este nelegală iar decizia emisă se impune a fi anulată.
C. constată, așadar, că în mod corect instanța de fond a reținut împrejurarea că decizia contestată este nelegală și a dispus anularea acesteia, susținerile contrare fiind nefondate.
Adoptarea acestei soluții corespunde și practicii constante a ICCJ care a statuat că decizia prin care funcționarului public ce fusese încadrat cu nerespectarea dispozițiilor legale îi este stabilit retroactiv un alt salariu este nelegală, fiind emisă cu nesocotirea principiului conform căruia actele administrative produc efecte numai pentru viitor; s-a stabilit, de asemenea, că este nelegală și decizia de imputare a sumelor încasate ca urmare a greșitei încadrări în condițiile în care pentru declanșarea răspunderii civile împotriva funcționarului public este necesară dovedirea culpei acestuia.
C. observă că însuși legiuitorul a stabilit calitatea de funcționari publici a angajaților din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor cu excepția magistraților și a personalului auxiliar precum și faptul că a atribuit contenciosului administrativ prorogative în soluționarea litigiilor care decurg din raporturile lor de serviciu astfel că susținerea recurentei conform cărora actele emise în administrarea acestor raporturi nu sunt supuse rigorilor și reglementărilor contenciosului administrativ sunt nefondate.
Pentru toate aceste considerente, C. va aprecia recursul declarat de recurentă ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU A. MOTIVE IN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta C. de A. A. I. împotriva sentinței civile nr.1301 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui H., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 octombrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI GREFIER M. S. C. P. A. C. L. F.red.S.M./A.C.
2 ex. - (...)jud.fond.Goron M.
| ← Decizia civilă nr. 2905/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 955/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
