Decizia civilă nr. 3612/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A, CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3612/2011
Ședința publică din 04 octombrie 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE: A.-I. A. JUDECĂTOR: C. I. JUDECĂTOR: D. P. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de F. R.-B., împotriva sentinței civilă nr. 751 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalul Cluj, cauza privind și pe intimatul P. M. C. - N., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. nr. 1.).
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de (...) s-au înregistrat la dosar note de ședință din partea recurentei.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. 10 din L. nr. 554/2004. În baza înscrisurilor existente la dosar apreciază cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 751 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta F. R. - B., în contradictoriu cu pârâtul P. M. C. - N. Pentru a dispune în acest sens prima instanță a reținut în esență că în anul 2010, ca prim an de aplicare etapizată a legii unitare de salarizare, nu puteau fi acordate decât acele sporuri sau drepturi salariale care erau stabilite anterior prin acorduri colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor și care nu exced prevederilor legii-cadru. Prima instanță a concluzionat că sporul de dispozitiv prevăzut în acordul colectiv de muncă nr. (...), aflat în plată la data de 31 decembrie 2009 nu a fost legal acordat și drept urmare nu putea fi avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale în anul 2010. În ceea ce privește sporul de dispozitiv, acesta nu putea fi acordat funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului, astfel cum s-a stabilit prin D. nr. 3. pronunțată în materia recursului în interesul legii, cu privire la aplicarea și interpretarea dispozițiilor art. 47 din L. 138/1999, raportat la art. 13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25 % din salariul de bază al tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale. Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs reclamanta solicitând reformarea sentinței civile nr. 7. în sensul admiterii acțiunii, cu consecința anulării dispoziției nr. 3148/2010 precum și a dispoziției nr. 1049/2010 și obligarea pârâtului la calcularea și plata drepturilor bănești în sensul includerii sporului de dispozitiv și stabilitate în salariul de bază. În motivare recurenta a relevat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată atunci când a statuat că sporul de stabilitate și de dispozitiv nu trebuiau incluse în salariul de bază. S-a statuat că la nivelul P. mun. C.-N. sporul de stabilitate și de dispozitiv existau și erau prevăzute în acordul colectiv de muncă nr. 1. în vigoare până la data de 11 octombrie 2009, respectiv 17 octombrie 2009, când a fost încheiat un nou acord cu clauze similare. Legalitatea contractului colectiv de muncă și a sporului de stabilitate au fost confirmate încă din anul 2003 prin sentința civilă nr. 1. pronunțată de Tribunalul Cluj. D., acordarea sporului de dispozitiv s-a realizat încă din 2007 prin actul administrativ de autoritate reprezentat de HCL nr. 6.. Recurentul a susținut că personalul din instituțiile publice are dreptul de a negocia prin acorduri colective de muncă acele drepturi suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale. Drepturile câștigate prin negociere și prevăzute în acordurile colective nu pot fi înlăturate atâta timp cât clauzele referitoare la ele nu au fost declarate nule de către o instanță judecătorească. Diminuarea drepturilor salariale nu se putea realiza în baza adresei AJPS nr. 386/R/2010 care nu reprezintă în sine un act administrativ. S-a susținut că dispoziția atacată încalcă principiul luării în considerare a tuturor sporurilor, indemnizațiilor sau altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a L. nr. 3. prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colective și prin acte specifice autorităților locale. De asemenea încalcă principiul potrivit căruia la trecerea la noul sistem de salarizare nicio persoană nu trebuie să înregistreze vreo diminuare a venitului de care beneficia potrivit reglementărilor aplicabile în luna decembrie 2009. S-a mai arătat că această dispoziție ignoră principiile generale, constituționale și internaționale, precum și jurisprudența CEDO privind garantarea și respectarea dreptului de proprietate privată și protecție a bunurilor. Sporul de dispozitiv și stabilitate erau recunoscute prin acte de negociere colectivă, prin acte administrative cu putere de lege la nivel local, consfințite ca drepturi contractuale și se impuneau ca drepturi câștigate, sau cel puțin ca o speranță legitimă la plata lor către salariați pentru munca prestată și obligațiile instituite în raporturile de muncă în sarcina lor. Drepturile salariale prezintă un bun pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale. Intimatul P. mun. C.-N. prin întâmpinarea formulată s-a opus admiterii recursului. Deliberând asupra cererii de recurs, Curtea reține următoarele: Prin Dispoziția nr. 793/(...), primarul municipiului C. - N. a dispus reîncadrarea reclamantei începând cu data de (...) în aceeași funcție publică deținută anterior, cu următoarele drepturi salariale: salariu de bază 1146 lei, care cuprinde și spor de dispozitiv, spor de vechime și spor de stabilitate avute în luna decembrie 2009, spor de toxicitate, stabilit distinct, neinclus în salariul de bază, de 82 lei. Temeiul legal indicat de pârât pentru emiterea dispoziției este L. 3. - art.30 și 34, OUG 1/2010, precum și art.63 alin.5 lit.e și art.68 din L. 215/2001. Ulterior, ca urmare a unei adrese primite de la A. J. pentru Prestații S. C. cu privire la unele nereguli în legătură cu modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a L. 3., mai exact cu acordarea unor sporuri, primarul a emis o nouădispoziție, nr. 2523/(...), prin care a eliminat sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv începând cu data de (...), salariul de bază fiind stabilit la 900 lei, care includea și sporul de vechime. Întrucât reclamanta a apreciat că această din urmă dispoziție este nelegală, a formulat contestație în termenul legal de 5 zile de la data luării la cunoștință, contestație ce a fost respinsă. Principalele motive invocate atât în cuprinsul contestației, cât și în cuprinsul cererii de chemare în judecată sunt nerespectarea obligației angajatorului de a menține în anul 2010 veniturile salariale efective acordate la (...), precum și neacordarea de eficiență caracterului obligatoriu al convențiilor colective de muncă legal încheiate și în vigoare. De asemenea, se mai invocă faptul că Ordinul comun nr.(...) al M. M., F. și P. S. și al M. F. P. ce a stat la baza emiterii dispoziției a fost abrogat și ulterior anulat în primă instanță de Curtea de A. C. Conform prevederilor art.30 alin.1 din L. 3. - Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere; Dispozițiile art.4 alin.1 din OUG 1/2010 prevăd că începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice prevăzute la 2 alin. (1) și (3) din L.-cadru nr. 3. va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009; Art. 5 alin. 1 din O.U.G. 1/2010 stipulează că începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la 10 din L. nr. 329/2009, care se calculează după distincțiile arătate la literele a și b. Potrivit prevederilor art. 10 din OUG 1/2010 la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.; Curtea reține faptul că în anul 2010, ca prim an de aplicare etapizată a legii unitare de salarizare, nu puteau fi acordate (fie prin introducerea în salariul de bază, fie prin acordarea lor distinct într-un cuantum ce nu depășește 30% din suma salariilor de bază) decât acele sporuri/drepturi salariale care erau stabilite anterior prin acorduri colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii și care nu exced prevederilor legii - cadru. Sporul de dispozitiv/stabilitate prevăzute în acordul colectiv nr. 224076/(...) și aflate în plată la data de (...) nu erau legal acordate fiind lipsită de relevanță susținerea reclamantului conform căreia acordul colectiv nu a făcut obiectul vreunei obiecții de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități. Organul de jurisdicție este singurul abilitat și chiar obligat de prevederile art.10 din OUG 1/2010 să analizeze legalitatea acordului. Art.31 din L. 1. privind statutul funcționarilor publici prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază,sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Acest text legal trebuie coroborat cu dispozițiile art. 72 din L. 1., care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG 833/2007. Nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, întrucât, din punctul de vedere al L. 1., salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Negocierea este o instituție specifică raporturilor de muncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și se exercită în baza unui act administrativ de numire emis în condițiile L. 1. nu pot negocia prestații suplimentare. Această concepție a fost preluată și de L. 3., care prevede expres în anexa III care sunt sporurile/alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici (de remarcat este că sporul de stabilitate nu se regăsește printre acestea). De altfel, acordul colectiv reprezintă legea părților numai în situația în care se respectă dispozițiile legale în vigoare, esențial fiind faptul că sporul în litigiu nu era prevăzut pentru funcționarii din primării în actele normative în vigoare la data încheierii acordului colectiv. Acordurile colective și contractele colective de muncă diferă în mod esențial ca instituții juridice din punctul de vedere al conținutului, al părților care le încheie, precum și al condițiilor de validitate prevăzute de actele normative care le reglementează. Prin urmare, sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv menționat este lipsit de temei legal și nu poate fi avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale în anul 2010. Aceleași argumente sunt deopotrivă valabile și în cazul sporului de dispozitiv, care nu putea fi acordat funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului, astfel cum s-a stabilit prin D. nr.3. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă I. cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din L. nr.138/1999, raportat la art.13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice locale. Prin decizia amintită s-a statuat că dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și în a inte de tra n sfe r sau d e ta șa re d in cad rul fostu lui Ministe r de I., situație inaplicabilă în speță. Plecând de la această concluzie, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 30 alin. 5 din L. 3. și nici cele ale art. 7 alin. 2 din L. 3., întrucât acestea nu pot valida sporuri nelegal stabilite doar pentru simplul fapt că se aflau în plată la finalul anului 2009. În caz contrar, o astfel de interpretare a L. 3. - în varianta susținută de reclamant - ar permite permanentizarea unor sporuri nelegale, chiar dacă aceste sporuri ar fi stabilite chiar cu câteva zile înainte de intrarea în vigoare a legii, cunoscându-se prevederile acesteia (de altfel, acordul colectiv invocat a fost încheiat în data de (...), două zile după publicarea legii în Monitorul Oficial). Curtea reține că, raportat la (...), salariul de bază al reclamantei a fost majorat prin includerea sporului de vechime în bază, astfel cum prevede L. 3., iar acordareacelorlalte sporuri (de doctorat/toxicitate) nu face obiectul litigiului. Din acest punct de vedere, nu este întemeiată susținerea reclamantei conform căreia trebuie menținut în anul 2010 venitul salarial efectiv, raportat și la faptul că sporurile care se solicită a fi menținute nu au fost legal stabilite. Mai departe, instanța va înlătura și argumentele invocate referitoare la retroactivitatea actului administrativ - dispoziția contestată, precum și cele referitoare la abrogarea/anularea actului administrativ în baza căruia a fost aceasta emisă (Ordinul comun nr.(...)), pentru următoarele considerente: Dispoziția contestată este, într-adevăr, un act administrativ emis de persoana care are competența numirii în funcție - primarul, și care este emis în executarea L. 3., în vigoare începând cu data de (...). Prin acest act nu se nasc drepturi noi, ci numai se aplică în concret, în persoana fiecărui funcționar public din aparatul de specialitate al primarului, dispozițiile legii referitoare la reîncadrarea acestuia și la drepturile sale salariale. Prin urmare, actul recunoaște existența și întinderea unor drepturi/obligații ce au luat naștere anterior, la data de (...), direct în temeiul L. 3., având astfel caracter recognitiv/declarativ și fiind firesc a produce efecte retroactive. Din aceeași perspectivă, faptul că alte acte administrative cu forța juridică superioară emise de alte autorități publice dar tot în aplicarea L. 3. au fost abrogate/anulate nu prezintă importanță și nu lipsește de efecte actul în litigiu, acesta fiind legal emis în baza și în vederea executării în concret a L. 3.. Sporul de stabilitate și cel de dispozitiv excede prevederilor legii cadru și nu pot fi luate în considerare la stabilirea salariului de bază al recurentei reclamante deoarece contravin prevederilor art. 12 alin. 2 din L. nr. 130/1996, potrivit cărora nu pot fi negociate prin acorduri contracte colective de muncă la nivelul instituției bugetare, clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Instanța de contencios constituțional a reținut în deciziile (...)/2010 că statul are deplina legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează, însă acestea nu sunt drepturi fundamentale ci drepturi salariale. Curtea prin decizia 1. a mai statuat că dispozițiile art. 41 alin. 5 din Constituție privind caracterul obligatoriu al convențiilor colective nu exclud posibilitatea legiuitorului de a interveni din rațiuni de interes general pentru modificarea unor dispoziții din contractele colective de muncă reglementând soluții care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat. Sporul de dispozitiv era reglementat prin lege numai pentru personalul din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, motiv pentru care nu putea fi acordat în cazul reclamantului începând cu data intrării în vigoare a legii-cadru nr. 3.. În ceea ce privește sporul de stabilitate, acesta nu era prevăzut de legislația salarizării aplicabile la 31 decembrie 2009, pentru personalul din primării, consilii județene și servicii publice din subordinea acestora, iar acest drept nu putea fi acordat în anul 2010 în baza noii legi de salarizare. Pentru aceste considerente Curtea a apreciat că prima instanță a realizat o corectă aplicare a prevederilor incidente în materia analizată. Actele administrative contestate sunt legale și au fost emise în vederea aplicării corecte a legii. Diminuarea drepturilor salariale ale reclamantului nu reprezintă o ingerință în dreptul său de proprietate și nici o restrângere nejustificată. Dimpotrivă, ea este consecința aplicării corecte a prevederilor L. nr. 3.. În temeiul art. 312 alin. 1 C. proc. civ. recursul exercitat de recurent urmează să fie respins ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE I N NUMELE L. D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta F. R. B. împotriva sentinței civile nr. 751 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 04 octombrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER, A.-I. A. C. I. D. P. V. D. Red/Dact/AAI 2 ex. - (...)jud.fond.P. C.
| ← Decizia civilă nr. 2107/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 498/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
