Decizia civilă nr. 3637/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3637/2011
Ședința publică de la 06 O. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții D. G. A F. P. A J. S. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. A M. Z., recurent A. F. P. A M. Z. PRIN D. G. A F. P. A J. S. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., împotriva sentinței civile nr. 8., pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul D. C. O., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursurile sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin sentința civilă nr. 81 din (...), pronunțată de T. sălaj, în dosarul nr. (...), a fost admisă acțiunea reclamantul D. C. O. în contradictoriu cu A. F. P. Z. prin D. G. a F. P. S. și a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3525 lei taxă de poluare cu dobânda legală aferentă de la data cererii până la achitarea acesteia și s-a admis cererea de chemare în garanție, obligând chemata în garanție AFM să restituie pârâtei sumele pe care aceasta este oblgiată să le plătească reclamantului. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut argumentele invocate de reclamant în sprijinul cererii sale sunt pertinente și pe deplin lămuritoare în sensul că „taxa de poluare"; ce trebuie achitată cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicol în România, în conformitate cu prevederile O. nr. 5., are în realitate aceeași finalitate (scop) cu „taxa specială de primă înmatriculare"; prevăzută de art. 2141 - 2143 Cod fiscal, - pe care, de altfel, o înlocuiește - și anume, restricționarea la import a autovehiculelor, în special a celor „second-hand";, inclusiv cele provenite din spațiul U. E.. Prin această măsură restrictivă la import, se încalcă însă normele primare de drept comunitar, obligatorii și cu aplicabilitate directă de către statele membre ale U. E., așa cum sunt ele interpretate și dezvoltate în jurisprudența Curții de Justiție a C. E. (CJCE) de la L. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D. G. a F. P. S. în nume propriu și pentru A. F. P. Z. solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată, arătând faptul că nu au fost respectate dispozițiile art.205, 218 C., că textul în vigoare al OUG 5. este în conformitate cu normele comunitare și că nu s-a solicitat de către reclamant dobânda legală însă cu toate acestea, instanța de fond a acordat-o. A. F. pentru M. a declarat recurs, susținând compatibilitatea între prevederile OUG 5. și art.110 din TFUE și criticând atât acordarea taxei pe poluare cât și obligarea la plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată având în vedere faptul că aceste sume au fost încasare în baza unui text legal, iar chemata în garanție nu a emis decizia de calcul a taxei de poluare. Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea va reține următoarele: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J. că art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE) și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul U. E.. Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Volkswagen, pentru care a achitat o taxă pe poluare de 3525 lei în baza deciziei de calcul 76059/(...) emisă de A. F. P. Z. La data de (...), reclamantul a solicitat restituirea acestei sume ca fiind încasată cu încălcarea normelor comunitare, însă cererea sa a fost respinsă apreciind că nu se încadrează în prevederile art.117 C.. Raportat la excepția inadmisibilității, este real faptul că reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de art.205, 218 C. însă, la data la care reclamantul a achitat taxa pe poluare în baza deciziei de calcul nu era previzibilă încălcarea dreptului comunitar. D. după pronunțarea hotărârii în cauza T. de Curtea E. de Justiție, s-a putut cunoaște încălcarea dreptului comunitar prin OUG 5.. Astfel, la acea dată, singura sa posibilitate era formularea unei cereri de restituire în conformitate cu art.117 alin.1 lit.d C.. Așa cum rezultă din dispozițiile legale pertinente taxa pe poluare se datorează la prima înmatriculare a vehiculului (art. 4 lit. a din OUG nr. 5.) încât dreptul intern aplicabil raportului juridic de drept material se circumscrie normelor juridice în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare. Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O. 5., constată faptul ca solicitarea de înmatriculare a autoturismului și refuzul autorității administrative de a înmatricula acel autoturism, în absenta dovezii de achitare a taxei de poluare, a avut loc după data modificării O. 5. prin O. 2. și respectiv OUG 7.. În consecință, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente trebuie analizata prin raportare efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un statmembru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Chiar dacă din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții se referă la varianta inițială a OUG nr. 5., este necesar ca în lumina celor statuate să se deceleze dacă argumentele utilizate de Curtea de Justiție sunt valabile și față de normele juridice care reglementau obligativitatea plății taxei pe poluare în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare. Trebuie notat că la data formulării cererii de înmatriculare ca efect al OUG nr. 1. a încetat efectul art. III introdus prin OUG nr. 2. și ca atare practic s-a revenit la forma inițială de calcul și stabilire a taxei pe poluare cu mențiunea că nivelul taxei pe poluare percepută în noile condiții legale era mai mare ca și cea stabilită ca datorată în prima variantă a OUG nr. 5.. Or, Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Aceste statuării sunt valabile în opinia Curții de A. și în cauza de față cu atât mai mult cu cât reglementarea aplicabilă în această cauză prevede plata unei taxe pe poluare mai mare ca și cuantum decât cea reglementată în forma inițială. Și este așa, deoarece raționamentul CJUE din cauza T. este valid și în legătură cu reglementările succesive primei forme a OUG nr. 5.. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). În ceea ce privește acordarea dobânzii se reține faptul că reclamantul nu a solicitat și acordarea dobânzii, astfel că este incident cazul de modificare prevăzut de art.304 pct.6 C.proc.civ. Din această perspectivă, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 rap. la 312 C. să admisă recursul, să modifice sentința în sensul că înlătură dispoziția privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A. F. P. Z. prin D. G. a F. P. S. și A. F. pentru M., împotriva sentinței civile nr. 81 din (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte, îns ensul că înlătură dispoziția privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale. Menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică} de la 6 octombrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G REFIER R . R. D. L. U. M. D. M. T. 2 ex. - (...) red.RRD/AC
| ← Decizia civilă nr. 3181/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 99/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
