Decizia civilă nr. 3641/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
S. A II-A CIVILĂ, DE C. A. ȘI F.
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3641/2011
Ședința publică de la 06 O. 2011
Completul compus din:
Judecător L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. J. PENTRU O. F.
DE M. C., împotriva sentinței civile nr. 5., pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta SC G. 4 I. SA, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta intimată, consilier juridic C. I. M., cu delegație la dosar.
Procedura de citare nu este { F. |legal} îndeplinită, față de reclamanta intimată.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar o serie de scripte, precizând că susține excepția invocată. Curtea, după deliberare, apreciază că criticile formulate se încadrează în prevederile art. 304, pct. 9, sens în care urmează a respinge excepția invocată. Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei. Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 562 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC G. 4 I. SA în contradictoriu cu pârâta A. J. pentru O. Forței de M. C. și în consecință s-a anulat Decizia nr.290/(...) emisă de A. C. și s-a constatat îndreptățirea reclamantei de a beneficia de subvenția prevăzută de art. 85 din L. 7. începând cu data de (...). A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a subvenției prevăzute de art.85 alin.1 din L. 7. și pe perioada (...) - (...) inclusiv. Fără cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: La data de (...), reclamanta a adresat o cerere către pârâtă cu solicitarea de a beneficia de subvenția prevăzută la art.85 alin.1 din L. nr.7. pentru angajatul Cucuruzan V., persoana care la data respectivă îndeplinea condițiileprevăzute de art. sus menționat , scop în care a prezentat și convenția conform anexei la actul normativ, care a primit numărul 249/(...) , cerere care le-a fost admisă parțial prin decizia contestată , în sensul că subvenția le-a fost acordată cu data de (...) , nicidecum cu data de (...) , pentru perioada (...)- aprilie 2010 cererea fiindu-le practic respinsă motivat de faptul că au atinse limitele maxime a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimularea ocupării forței de muncă, că s-au epuizat sumele alocate acestor credite bugetare și că nu se poate dispune angajarea cheltuielilor din aceste bugete decât numai în limita creditelor bugetare. Potrivit art.85 alin.1 din L. 7., angajatorii care încadrează în muncă, pe perioadă nedeterminată, șomeri în vârstă de peste 45 de ani sau șomeri care sunt părinți unici susținători ai familiilor monoparentale sunt scutiți pe o perioadă de 12 luni de la plata contribuției datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă persoanelor încadrate din aceste categorii, și primesc lunar pe această perioadă pentru fiecare persoană angajată din aceste categorii, o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referință în vigoare, cu obligația menținerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puțin 2 ani. Reclamanta a depus lunar toată documentația pentru a obține subvenția prevăzută de art.85 alin.1 din L. 7., a înregistrat toate declarațiile și datele despre angajator, lună de lună, și a întocmit situațiile financiare și pe anul 2009, pe care pârâta le-a acceptat fără obiecțiuni . Nu s-a făcut dovada virării sumelor de bani cuvenite reclamantei, deși aceasta a făcut dovada depunerii documentației aferente din luna iulie 2009 până în luna aprilie 2010 inclusiv. Ulterior, reclamanta a primit decizia contestată, emisă la mai mult de un an de la data depunerii cererii inițiale de acordare a sumelor prevăzute de lege, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că subvenția i-a fost acordată cu data de (...) , nicidecum cu data de (...) , adăugându-se că angajatorul este obligat să rectifice situațiile depuse până la data de (...) . Practic, pentru perioada sus menționată solicitarea sa a fost respinsă deoarece s-a atins limita maximă a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă . Pârâta a invocat prevederile relevante ale Legii 500/2002 care îi interzic să efectueze plăți după atingerea sumei maxime aprobate prin bugetul asigurărilor sociale, fiind numai ordonator terțiar de credite și se supune ordonatorului principal de credite, însă instanța apreciază că nu pot fi în niciun caz imputabile reclamantei disfuncționalitățile generale de ordin financiar sau cele legate de distribuirea fondurilor între ordonatorii de credite. A. aspecte nu pot sub nicio formă afecta existența și/sau cuantumul unor drepturi stabilite imperativ de lege care, în speță, sunt de natură a stimula încadrarea în muncă a unor anumite categorii sociale. Instanța observă că textul legal nu condiționează acordarea subvenției de prevederile bugetare sau de un acord al vreunei autorități, ci prevede că angajatorul beneficiază de acea sumă de bani prin simpla îndeplinire a condițiilor prevăzute la art.85, desigur doar dacă formulează cerere în acest sens. Aceasta cu atât mai mult cu cât pârâta a acceptat fără obiecțiuni documentația depusă de către reclamantă începând cu luna iulie 2009 , lună de lună, convenția depusă de societate a primit numărul 249/(...) nu 2010, motiv pentru care apreciem că modificarea unilaterală a numărului și datei convenției de către pârâtă s-a făcut în mod abuziv . Având în vedere considerentele expuse, instanța a reținut că decizia contestată a fost nelegală, motiv pentru care a admis acțiunea, a anulat decizia nr.290/(...) și a constatar îndreptățirea reclamantei de a beneficia de subvenția prevăzută de art. 85 din L. 7. începând cu data de (...), motiv pentru care a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a subvenției prevăzute de art.85alin.1 din L. 7. și pe perioada (...) - (...) inclusiv. Nu s-a solicitat cheltuieli de judecată. Împotriva acestei hotărâri a declarat pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C., solicitând modificarea în totalitate a sentinței recurate și respingerea contestației reclamantei S. G. 4 I. S. În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că așa cum a arătat in întâmpinarea depusa la instanța de fond, la data de (...) A. C. a emis Decizia nr.290, prin care a respins solicitarea reclamantei S. G. 4 I. S., cu sediul in mun. C.-N., str. L. nr.5A, jud. C., solicitare enunțata in cererea înregistrata cu nr.8601 din data de (...) cu privire la acordarea subvenției prevăzuta de art.85 din L.7. cu modificarile si completarile ulterioare. Asa cum reiese din continutul art.1 al Deciziei nr.29010 1.04.20 10, A.J.O.F.M. C. a motivat respingerea solicitarii in temeiul L.500/2002 actualizata, privind finantele publice. Astfel L.500/2002 stabileste principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitatile institutiilor publice implicate in procesul bugetar. La art.1 alin.2 lit.b) din L.500/2002 se prevede ca dispozitiile acestei legi se aplica in domeniul elaborarii, aprobarii, executarii si raportarii bugetului asigurarilor sociale de stat. Intrucat legea bugetara anuala prevede si autorizeaza, pentru anul bugetar, veniturile si cheltuielile bugetare, precum si reglementarile care sunt specifice exercitiului bugetar, reiese in mod clar din textul de lege faptul ca sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevazute la art.1 alin.2, in cadrul carora se angajeaza, se ordonanteaza si se efectueaza plati, reprezinta limite maxime care nu pot fi depasite, in conformitate cu art.4, alin.2. Mai mult, in continutul art.4, alin.3 din L.500/2002 se prevede in mod strict faptul ca angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai in limita creditelor bugetare aprobate, rezultand astfel ca acest tip de cheltuieli nu poate fi depasit fiind definit si materielizat ca un cuantum fix alocat si cu o destinatie precisă. Astfel toate institutiile publice, implicate in procesul bugetar sunt obligate sa respecte prevederile prezentei legi supunandu-se in cazul de fata la o limitare a cheltuielilor ca urmare a atingerii unui preg maxim al fondurilor cu destinatie precisa. Totodata, in conformitate cu art.14, alin.I-3, cheltuielile bugetare au o destinatie precisa si limitata si sunt determinate de autorizarile continue in legi specifice si in legile bugetare anuale. De asemenea nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in bugetele prevazute la art.l alin.2 si nici angajata si efectuata din aceste bugete, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala, asa cum nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonantata si platita daca nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare. A. C., la fel ca alte institutii publice are doar calitatea de ordonator tertiar de credite si in consecinta se supune ordonatorului principal de credite avand responsabilitatile prevazute la art.22 alin.l din L.500/2002, articol al carui continut prevede ca ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale. A. C. nu este obligata si nu poate sa prevada sau sa anticipeze un viitor numar de conventii sau un numar de persoane ce vor fi angajate, aceste actiuni tinand cel mai mult de evolutia sectorului de activitate economica carein unele perioade poate creste, depasind posibilitatile financiare de acordare de subventii pentru angajatori, dintr-un bugat prestabilit si limitat ca suma. Cu privire la sumele de bani acordate in temeiul art.85 din L.7., angajatorii beneficiaza de aceste sume de bani cu titlu de subventii dar doar in urma incheierii unor conventii cu agentiile judetene pentru ocuparea fortei de munca. Conventia reprezinta, in cazul de fata, acordul bilateral de vointa necesar in vederea materializarii acesteia dar conventiei nu i s-a dat curs intrucat una dintre parti, respectiv A. C. nu si-a dat consimtamantul pentru ca se afla in imposibilitatea legala a onorarii obligatiei fata de angajator tocmai din cauza lipsei de fonduri, imposibilitate generata de atingerea limitei maxime a cheltuielilor bugetare, prin epuizarea sumelor alocate masurilor de stimulare a ocuparii fortei de munca, institutia neputandu-se angaja la o obligatie de plata pentru o suma si dintr-un fond a carui limita maxima a fost atinsa si a carui continut financiar aprobat a fost epuizat. Pe de alta parte, asa cum a aratat instanta de fond lipsa bugetului nu poate fi imputata reclamantei dar consideram ca nici paratei, avand in vedere calitatea acesteia de ordonator tertiar de credite, care are o pozitie de subordonare fata de ordonatorul principal de credite si in consecinta cuantumul financiar scazut al bugetului sau chiar lipsa acestuia nu poate fi imputata paratei, aceasta desfasurandu-si activitatea pe acest segment pana la epuizarea bugetului alocat sau pana la atingerea limitei maxime de cheltuieli, stare de fapt care a dus la refuzul justificat de a se angaja la o obligatie de plata pe care nu putea sa o onoreze avand in vedere prevederile stricte si imperative ale L.500/2002 cu privire la regimul de aplicare al cheltuielilor bugetare cu destinatie speciala. De asemenea dorim sa aducem la cunostiinta instantei de judecata urmatoarele modificari aduse de L. pentru modificarea si completarea L. 7. si care consolideaza legatura dintre prevederile L. nr. 7. cu privire la acordarea subventiilor ca masuri de stimulare a ocuparii fortei de munca si prevederile Legii nr. 500/2002 cu privire la aplicabilitatea regulilor de efectuare de plati din bugetul special destinat al masurilor de stimulare a ocuparii fortei de munca si anume: 1. În continutul art.4 , alin.3 din L. nr. 500/2002 se prevede in mod strict faptul ca angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai in limita creditelor bugetare aprobate, rezultand astfel ca acest tip de cheltuieli nu poate fi depășit fiind definit si materializat ca un cuantum fix alocat si cu o destinație precisa. Totodata, in conformitate cu art.14 alin.1-3, cheltuielile bugetare au o destinație precisa si limitata si sunt determinate de autorizarile continue in legi specifice si in legile bugetare anuale. 2. De asemenea nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in bugetele prevazute la art.l alin.2 si nici angajata si efectuata din aceste bugete, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala, asa cum nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonantata si platita daca nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare. 3. In sprijinul sustinerilor s-a arătat in intampinarea depusa la dosar, am adus in atentia instantei modificarile si completarile aduse la L. nr. 7. prin L., act normativ care reglementeaza segmentul masurilor de stimulare a ocuparii fortei de munca, precum si acordarea subventiilor, modificari si completari aduse in corelare cu L. nr. 500/2002, dupa cum urmeaza: a) Masurile de stimulare a ocuparii fortei de munca a caror finantare se asigura din bugetul asigurarilor pentru somaj si care, potrivit prevederilorlegale, continua si in anul bugetar urmator vor fi finantate din bugetul anului respectiv, din creditele aprobate cu acest scop și b) Masurile de stimulare a ocuparii fortei de munca finantate din bugetul asigurarilor pentru somaj, pentru a caror acordare se prevede, potrivit dispozitiilor legale, incheierea de contracte sau conventii cu agentiile pentru ocuparea fortei de munca, se acorda in limita sumelor aprobate in bugetul asigurarilor pentru somaj cu aceasta destinatie, cu respectarea prevederilor L.500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare. Din cele doua modificari aduse Legii nr. 7., rezulta faptul ca legiuitorul a dorit sa evidentieze stransa legatura dintre prevederile celor doua acte normative limitand posibilitatea acordarii de subventii, la un buget anual, cu o destinatie precisa si limitat ca si cuantum financiar. Având în vedere cele expuse mai sus solicită instanței admiterea recursului, modificarea in totalitate a sentinței atacate cu recurs si rejudecând cauza pe fond, solicită respingerea contestației reclamantei S. G. 4 I. S. ca nefondata. Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamanta S. G. 4 I. S. C.-N. a solicitatîn principal, anularea recursului formulat de catre A. J. pentru O. Fortei de M. C., impotriva Sentintei Civile nr.5. pronuntata la data de (...) de catre Tribunalul Cluj - S. mixta de C. A. si F., de C. de M. si A. S., ca fiind nemotivat potrivit art. 3021 Cod pr. Civila; În subsidiar, în măsura în care se consideră ca recursul nu poate fi anulat pentru motivele pe care le va menționa in cuprinsul întâmpinării, să se dispună respingerea recursului ca fiind netemeinic, nefondat si nelegal. În principal, solicită anularea recursului formulat de catre A. J. pentru O. Fortei de M. C., împotriva Sentintei Ci vile nr.5. pronuntata la data de (...) de catre Tribunalul Cluj - S. mixta de C. A. si F., de C. de M. si A. S., ca fiind nemotivat potrivit art. 3021 Cod pr. Civila. Solicită instanței sa constate faptul ca, potrivit 3021 Cod pr.Civila «Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni ; [ ... ] c) - motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul si dezvoltarea lor, sau dupa caz, mențiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. », motive de nelegalitate care nu fost precizate si dezvoltate in cuprinsul recursului formulat de către A. J. pentru O. Fortei de M. C., împotriva Sentinței Civile nr. 560/2011, in« recursul» acesteia fiind detaliate doar aspecte legate de lipsa bugetului Agentiei, in calitate de ordonator tertiar de credite subordonat ordonatorului principal de credite pentru acordarea scutirilor si subventiilor in temeiul Legii nr.7.. În ceea ce privește, solicitarea Agenției Județene pentru O. Fortei de M. C., de modificare in totalitate a sentintei recurate, arată instanței faptul ca, pentru notificarea sentintei recurate nu sunt incidente niciunul din motivele de nelegalitate precizate in art.304 Cod pr. Civila astfel incat aceasta solicitare sa fie intemeiata, ca atare solicitam respingerea acesteia ca fiind neintemeiata. În fapt, instanta de fond in mod corect si legal a retinut faptul ca, la data de (...), reclamanta a inaintat Agentiei Judetene pentru O. Fortei de M. C., o conventie pentru a beneficia de subventia prevazuta de art.85 alin.l din L. nL7. pentru angajatul Ciorbea Aurel E., persoana care, la data respectiva, indeplinea conditiile prevazute de articolul sus mentionat, care a primit numarul 136/(...), conventie care ne-a fost admisa dupa mai bine de 1 an de zile de la depunerea ei, in mod partial, in sensul ca, subventia ne-a fost acordata incepand cu data de (...) si nu incepand cu data de (...). Pentru perioada (...)-(...) acordarea subventiei ne-a fost respinsa pe motivul ca, A. J. pentru O. Fortei de M. C. a atins limitele maxime a cheltuielilor bugetare destinate masurilor de stimulare a ocuparii fortei de munca, ca s-au epuizatsumele alocate acestor credite bugetare si ca nu se poate dispune angajarea cheltuielilor din aceste bugete decat numai in limita creditelor bugetare. Potrivit art.85 alin. 1 din L. 7., angajatorii care incadreaza in munca, pe perioada nedeterminata, someri in varsta de peste 45 ani [ ... ] sunt scutiti pe o perioada de 12 luni, de la plata contributiei datorate la bugetul asigurarilor pentru somaj, aferenta persoanelor incadrate din aceste categorii, o suma egala cu valoarea indicatorului social de referinta in vigoare, cu obligatia mentinarii raporturilor de munca sau de serviciu cel putin 2 ani. Asa cum instanta de fond in mod corect a constatat, subscrisa am depus inscrisuri prin care am facut dovada ca, am depus lunar toata documentatia prevazuta de lege si de normele metodologice aplicabile pentru a obtine subventia prevazuta de art.85 alin.l din L. nr.7., ca am inregistrat toate declaratiile si datele despre angajator, luna de luna, si ca am intocmit situatiile financiare si pe anul 2009, pe care A. J. pentru O. Fortei de M. C. le-a acceptata fara obiectiuni, fara respingerea acestora si fara comunicarea in orice forma a faptului ca s-au epuizat sumele alocate acestor credite bugetare si ca nu se poate dispune angajarea cheltuielilor din aceste bugete decat numai in limita creditelor bugetare. Ulterior, la mai bine de 9 luni calendaristice de la depunerea conventiei, reclamanta a primit decizia contestata, prin care ni s-a adus la cunostinta faptul ca, subventia ni se va acorda incepand cu data de (...) si nu incepand cu data de (...), mentionandu-se de asemenea faptul ca, suntem obligati la rectificarea situatiilor depuse pana la data de (...). In aceste conditii, consideră ca reclamanta nu poate fi obligata la rectificarea situatiilor depuse in perioada (...)-(...), avand in vederea ca acestea au fost depuse in conformitate cu prevederile legale si ca au fost acceptate de catre A. J. pentru O. Fortei de M. C. I. O. I., faptul ca rectificarea situatiilor nu presupune simpla inlocuire a unor situatii vechi cu unele noi, ci presupune un volum de munca impresionâi, costuri suplimentare si nejustificate si calcularea unor penalitati aferente in sarcina reclamantei care, in fond am procedat la incadrarea in munca a unui somer. In mod irelevant, A. J. pentru O. Fortei de M. C., a invocat in întâmpinarea depusa in dosarul de fond precum si in cuprinsul recursului faptul ca, prevederile Legii nr. 500/2002 ii interzic sa efectueze plati dupa atingerea sumei aprobate de bugetul asigurarilor sociale, fiind numai ordonator tertiar de credite si ca aceasta se supune ordonatorului principal de credite, aceste aspecte sunt irelevante si nu pot fi imputabile reclamantei. În mod corect instanta de fond a retinut faptul ca, aceste disfunctionalitati generale de ordin financiar si legate de distribuirea fondurilor intre ordonatorii de credite, nu pot sub nicio forma afecta existenta si/sau cuantumul unor drepturi stabilite imperativ de lege, care, in speta sunt de natura a stimula incadrarea in munca a anumitor categorii sociale. Solicită să se constate, astfel cum a fost constatata si de către instanța de fond, faptul ca L. nr.7. nu condiționează acordarea subvenției de prevederile bugetare sau de un alt acord al vreunei autorități, ci prevede faptul ca angajatorul beneficiază de acea suma de bani prin simpla îndeplinire a condițiilor prevazute de art.85. Solicită de asemenea să se constate faptul ca, reclamanta a procedat la depunerea convenție in formatul solicitat de normele metodologice ale Legii nr.7. si ca aceasta a fost înregistrata la A. J. pentru O. Forței de M. C. la data de (...) pt. acordarea subvenției, ca A. J. pentru O. Forței de M. C. a acceptat fara obiectiuni documentatia depusa de catre subscrisa incepand cu data de (...), luna de luna, ca, conventia depusa de catre reclamantă a primit initial nr. 249/(...) si nu cel din 2010 si ca, modificarea unilaterala a numărului si dateiconvenției de catre A. J. pentru O. Forței de M. C. este un abuz care trebuie sanctionat prin respingerea recursului formulat de catre aceasta si menținerea dispozițiilor din Sentința atacată. Mai precizează de asemenea ca, potrivit Legii nr.7., dreptul reclamantei de a beneficia de subvenții si scutiri in baza legii mai sus menționate, s-a născut odată cu încadrarea in munca a dlui Cucuruzan V., încadrare care s-a efectuat in condițiile statuate de aceeași lege și de normele metodologice ale acesteia si nu in urma unei cereri făcute Agenției Județene pentru O. Fortei de M. C. A. J. pentru O. Fortei de M. C. nu are capacitatea si calitatea de a conferi dreptul la subvenție, ci doar de a constata indeplinirea de catre angajator a conditiilor impuse de legea mai sus menționata in vederea acordării subvenției. Pentru motivele mai sus arătate si menționate solicită așadar să se dispună, anularea recursului formulat de către A. J. pentru O. Fortei de M. C., împotriva sentinței atacate ca fiind nemotivat potrivit art. 3021 Cod pr. Civila sau, in măsura in care considera ca recursul nu poate fi anulat pentru motivele pe care le-a menționat in cuprinsul întâmpinării, sa dispună respingerea recursului ca fiind netemeinic, nefondat și nelegal. Asupra recursului, Curtea va reține următoarele: Cât privește excepția nulității recursului invocată de intimată prin întâmpinare, Curtea s-a pronunțat în practicaua prezentei decizii, reținând încadrarea recursului conform art. 306 alin. 3 C.pr.civ. în motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Cât privește fondul recursului, Curtea reține că instanța de fond a realizat o corectă interpretarea și aplicare a dreptului pertinent incident în cauză. Astfel, Curtea reține că reclamanta a formulat cerere pentru a beneficia de subvenția prevăzută la art.85 alin.1 din L. 7., solicitare respinsă prin decizia 290/(...) de către A. C. R. a fost datorată lipsei fondurilor bugetare destinate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă fără să se conteste că reclamanta se încadrează în dispozițiile textului legal mai sus arătat. Este de reținut că prevederile legale incidente nu condiționează acordarea subvențiilor de la stat de existența unor fonduri cu această destinație care să acopere solicitările angajatorilor. Recurenta-pârâtă însă nu a negat faptul că au existat fonduri în acest scop și nici nu a specificat pe ce criterii s-a făcut atribuirea acestor fonduri altor angajatori de la data cererii reclamantei și până la data emiterii deciziei 321 prin care s-a respins solicitarea reclamantei. Prin art.4 alin.3 din L. 500/2002 s-a dispus ca angajarea cheltuielilor din bugetele prevăzute la art.1 alin.2 în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite însă, acest fapt nu este de natură a înlătura dreptul reclamantei recunoscut legal de a beneficia de aceste subvenții, așa cum a făcut-o pârâta prin admiterea deciziei 321. Prin urmare, sunt justificate aspectele reținute de tribunal, astfel că în conformitate cu art.312 C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat nefiind îndeplinite motivele de modificare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 C.proc.civ.și va menține sentința atacată. PENTRU A. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C., împotriva sentinței civile nr. 562 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 06 octombrie 2011. { F. | PREȘEDINTE, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. JUDECĂTOR, M. D. GREFIER, M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...) Jud.fond. A.M.B.
| ← Decizia civilă nr. 681/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4085/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
