Decizia civilă nr. 3656/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3656/2011
Ședința publică de la 07 O. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul L. S.-V. împotriva sentinței civile nr. 886 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj, privind
și pe intimat P. M. C.-N., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.1.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. INSTANȚA Prin sentința civilă nr.886 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. s-a respins cererea de suspendare și s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta L. S. - V., în contradictoriu cu pârâtul P. MUN.C.-N. având ca obiect anularea Dispoziției P.ui mun.C.-N. nr. 2821/26 mai 2010 și plata drepturilor salariale. Pentru a dispune în acest sens prima instanță a reținut că în anul 2010 ,ca prim an de aplicare etapizată a legii unitare de salarizare, nu puteau fi acordate decât acele sporuri care erau stabilite anterior prin acorduri colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor și care nu exced prevederilor legii-cadru. Prima instanță a concluzionat că sporul de dispozitiv-stabilitate prevăzut în acordul colectiv nr. 224076/2009, aflate în plată la data de 31 decembrie 2009 nu au fost legal acordate și drept urmare nu puteau fi avute în vedere la stabilirea drepturilor salariale în anul 2010. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul L. S. V. solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii sale și anulării Dispoziției P.ui municipiului C.-N. nr.2821/(...), ca nelegală și netemeinică. Motivele de recurs susțin faptul că sporurile de care a beneficiat nu exced L. 3. fiind confirmate de notele din anexele I/2 și III/2 pentru salariații personal contractual, iar faptul că instanța de fond a statuat cu privire la legalitatea acordului colectiv de muncă fără a fi investită cu acest obiect litigios, constituie o încălcare a principiului disponibilității procesului civil. Practica judiciară și principiile ce stau la baza raporturilor de muncă arată că personalul din instituțiile bugetare poate negocia clauzele referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale. De asemenea, se arată și faptul că Agenția Județeană de P. S. C. nu are atribuții legale de control asupra activității și actelor autorităților Administrației P.e Locale, iar dispoziția 883/(...) dinaintea controlului AJPS, nu a fost contestată de P. jud.C.. Pe de altă parte, salariații nu trebuiau prin trecerea la noul sistem de salarizare să aibă o diminuare a salarului brut de care beneficiau anterior potrivit reglementărilor în vigoare. Ca atare, se consacră principiul luării în considerare a tuturor sporurilor indemnizațiilor sau altor drepturi de natură salarială a drepturilor recunoscute până la data intrării în vigoare a L. 3. prin hotărâri judecătorești, acte de negociere colectivă și alte acte specifice ale autorității locale. Recurentul-reclamant invocă și o practică a Curții Europene a Drepturilor Omului în sensul celor susținute, arătând că salariul este un bun în sensul art.1 alin.1 din Primul Protocol la C., care se bucură și de protecția juridică europeană, iar încălcarea acestui drept nu poate fi justificată de o opinie exprimată de o instituție care nu are atribuții legale în acest sens. Deliberând asupra recursului, Curtea reține următoarele: În speță au fost depuse la dosarul cauzei dispoziția contestată precum și datele referitoare la modalitatea de calcul a drepturilor salariale ale reclamantului atât în luna decembrie 2009, anterior reîncadrării cât și ulterior reîncadrării, în luna ianuarie 2010. S-a reținut că reclamantul este funcționar public în cadrul Primăriei mun. C.-N., iar prin D. 2821 din 26 mai 2010 emisă de P. mun. C.-N. s-a modificat dispoziția P.ui nr. 864din (...) în sensul că începând cu data de 01 ianuarie 2010 drepturile salariale cuvenite reclamantei sunt compuse doar din salariul de bază, spor de vechime și spor pentru condiții periculoase, fiind eliminate din drepturile salariale sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate. La baza emiterii dispoziției contestate au stat D. 2142/(...), privind modificarea statului de personal al primăriei și al serviciilor publice din subordinea Consiliului Local al mun. C.-N. precum și a dispozițiilor / deciziilor de reîncadrare a personalului acestora, adresa nr. 386/R/(...) a Agenției Județene de P. S. C., O. comun al M. M., F. și protecției S. și al Misterului Finanțelor P.e nr.(...) privind monitorizarea și controlul aplicării prevederilor L. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale. Modul de calcul al drepturilor salariale, potrivit dispoziției contestate, a fost făcut în baza prevederilor art. 30 din L. 3. și OUG 1/2010, fără a se mai acorda indemnizația de dispozitiv și sporul de stabilitate. Întrucât reclamantul a apreciat că această din urmă dispoziție este nelegală, a formulat contestație în termenul legal de 5 zile de la data luării la cunoștință, contestație ce a fost respinsă. Conform prevederilor art.30 alin.1 din L. 3. - Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere; Dispozițiile art.4 alin.1 din OUG 1/2010 prevăd că începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice prevăzute la 2 alin. (1) și (3) din L.-cadru nr. 3. va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009; Art.5 alin.1 din OUG 1/2010 stipulează că începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la 10 din L. nr. 329/2009, care se calculează după distincțiile arătate la literele a și b; Potrivit prevederilor art.10 din OUG 1/2010 la stabilirea salariilorpersonalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.; Curtea reține faptul că în anul 2010, ca prim an de aplicare etapizată a legii unitare de salarizare, nu puteau fi acordate (fie prin introducerea în salariul de bază, fie prin acordarea lor distinct într-un cuantum ce nu depășește 30% din suma salariilor de bază) decât acele sporuri/drepturi salariale care erau stabilite anterior prin acorduri colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii și care nu excedează prevederilor legii - cadru. Sporul de dispozitiv/stabilitate prevăzute în acordul colectiv nr.224076/(...) și aflate în plată la data de (...) nu erau legal acordate fiind lipsită de relevanță susținerea reclamantului conform căreia acordul colectiv nu a făcut obiectul vreunei obiecții de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități. Organul de jurisdicție este singurul abilitat și chiar obligat de prevederile art.10 din OUG 1/2010 să analizeze legalitatea acordului. Art.31 din L. 1. privind statutul funcționarilor publici prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Acest text legal trebuie coroborat cu dispozițiile art.72 din L. 1., care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG 833/2007. Nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, întrucât, din punctul de vedere al L. 1., salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Negocierea este o instituție specifică raporturilor demuncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și se exercită în baza unui act administrativ de numire emis în condițiile L. 1. nu pot negocia prestații suplimentare. Această concepție a fost preluată și de L. 3., care prevede expres în anexa III care sunt sporurile/alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici (de remarcat este că sporul de stabilitate nu se regăsește printre acestea). De altfel, acordul colectiv reprezintă legea părților numai în situația în care se respectă dispozițiile legale în vigoare, esențial fiind faptul că sporul în litigiu nu era prevăzut pentru funcționarii din primării în actele normative în vigoare la data încheierii acordului colectiv. Acordurile colective și contractele colective de muncă diferă în mod esențial ca instituții juridice din punctul de vedere al conținutului, al părților care le încheie, precum și al condițiilor de validitate prevăzute de actele normative care le reglementează. Prin urmare, sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv menționat este lipsit de temei legal și nu poate fi avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale în anul 2010. Aceleași argumente sunt deopotrivă valabile și în cazul sporului de dispozitiv, care nu putea fi acordat funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului, astfel cum s-a stabilit prin D. nr.37/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă I. cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din L. nr.138/1999, raportat la art.13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice locale. Prin decizia amintită s-a statuat că dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I., situație inaplicabilă în speță. Plecând de la această concluzie, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.30 alin.5 din L. 3. și nici cele ale art.7 alin.2 din L. 3., întrucât acestea nu pot valida sporuri nelegal stabilite doar pentru simplul fapt că se aflau în plată la finalul anului 2009. În caz contrar, o astfel de interpretare a L. 3. - în varianta susținută de reclamant - ar permite permanentizarea unor sporuri nelegale, chiar dacă aceste sporuri ar fi stabilite chiar cu câteva zile înainte de intrarea în vigoare a legii, cunoscându-se prevederile acesteia (de altfel, acordul colectiv invocat a fost încheiat în data de (...), două zile după publicarea legii în Monitorul Oficial). Curtea reține că, raportat la (...), salariul de bază al reclamantului a fost majorat prin includerea sporului de vechime în bază, astfel cum prevede L. 3., iar acordarea celorlaltor sporuri (de doctor/toxicitate) nu face obiectul litigiului. Din acest punct de vedere, nu este întemeiată susținerea reclamantului conform căreia trebuie menținut în anul 2010 venitul salarial efectiv, raportat și la faptul că sporurile care se solicită a fi menținute nu au fost legal stabilite. Mai departe, instanța va înlătura și argumentele invocate referitoare la retroactivitatea actului administrativ - dispoziția contestată, precum și cele referitoare la abrogarea/anularea actului administrativ în baza căruia a fost aceasta emisă (O. comun nr.(...)), pentru următoarele considerente: D. contestată este, într-adevăr, un act administrativ emis de persoana care are competența numirii în funcție - primarul, și care este emis în executarea L. 3., în vigoare începând cu data de (...). Prin acest act nu se nasc drepturi noi, ci numai se aplică în concret, în persoana fiecărui funcționar public din aparatul de specialitate al primarului, dispozițiile legii referitoare la reîncadrarea acestuia și la drepturile sale salariale. Prin urmare, actul recunoaște existența și întinderea unor drepturi/obligații ce au luat naștere anterior, la data de (...), direct în temeiul L. 3., având astfel caracter recognitiv/declarativ și fiind firesc a produce efecte retroactive. Din aceeași perspectivă, faptul că alte acte administrative cu forța juridică superioară emise de alte autorități publice dar tot în aplicarea L. 3. au fost abrogate/anulate nu prezintă importanță și nu lipsește de efecte actul în litigiu, acesta fiind legal emis în baza și în vederea executării în concret a L. 3.. Sporul de stabilitate și cel de dispozitiv exced prevederilor legii cadru și nu pot fi luate în considerare la stabilirea salariului de bază al recurentei reclamante deoarece contravin prevederilor art. 12 alin. 2 din L. nr. 130/1996, potrivit cărora nu pot fi negociate prin acorduri contracte colective de muncă la nivelul instituției bugetare, clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Instanța de contencios constituțional a reținut în deciziile (...)/2010 că statul are deplina legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează, însă acestea nu sunt drepturi fundamentale ci drepturi salariale fundamentale. Curtea prin decizia 1. a mai statuat că dispozițiile art. 41 alin. 5 din Constituție privind caracterul obligatoriu al convențiilor colective nu exclud posibilitatea legiuitorului de a interveni din rațiuni de interes general pentru modificarea unor dispoziții din contractele colective de muncă reglementând soluții care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat. Sporul de dispozitiv era reglementat prin lege numai pentru personalul din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, motiv pentru care nu putea fi acordat în cazul reclamantului începând cu data intrării în vigoare a legii-cadru nr. 3.. În ceea ce privește sporul de stabilitate, acesta nu era prevăzut de legislația salarizării aplicabile la 31 decembrie 2009, pentru personalul din primării, consilii județene și servicii publice din subordinea acestora, iar acest drept nu putea fi acordat în anul 2010 în baza noii legi de salarizare. Pentru aceste considerente Curtea a apreciat că prima instanță a realizat o corectă aplicare a prevederilor incidente în materia analizată. Actele administrative contestate sunt legale și au fost emise în vederea aplicării corecte a legii. Diminuarea drepturilor salariale ale reclamantului nu reprezintă o ingerință în dreptul său de proprietate și nici o restrângere nejustificată. Dimpotrivă, ea este consecința aplicării corecte a prevederilor L. nr. 3.. În temeiul art.312 C. proc. civ. recursul exercitat de recurent urmează să fie respins ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L. D E C I D E R espinge recursul declarat de reclamantul L. S. V. împotriva sentinței civile nr.886 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER G. A. N. S. AL H. M. I. I. A. B.red.S.Al H/A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.B. A.
| ← Decizia civilă nr. 4047/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1948/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
