Decizia civilă nr. 4047/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 4047/2011
Ședința publică de la 27 O. 2011
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta SC V. S., împotriva sentinței civile nr. 8., pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâții D. G. A F. P. M. P. A. F. P. S. M.
și A. F. P. M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin sentința civilă nr. 844 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta D. G. a F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. Ulmeni. S-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC V. S. împotriva pârâtelor D. G. a F. P. M., A. F. P. Ș. M. și A. F. P. M. B. P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Analizând cu prioritate excepția invocată de pârâta D. M., în conformitate cu art. 137 Cod pr. civilă, instanța a constatat că aceasta nu poate fi primită întrucât potrivit art. 205 din Codul de procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate face contestație conform legii însă această cale administrativă nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Reclamanta a uzat de această procedură, aspect ce rezultă din cererera nr. 3011 din (...) prin care a solicitat restituirera taxei de poluare, aflată la fila 8, astfel că este nefondată excepția lipsei procedurii prealabile, respectiv a inadmisibilității acțiunii. Examinând acțiunea care a fost legal timbrată, prin prisma celor invocate de reclamantă, din coroborarea probelor existente la dosar și a prevederilor legale incidente în materie, instanța a reținut următoarele: D. de calcul a taxei de poluare atacată prin acțiunea dedusă judecății în prezentul dosar a fost emisă la 29 iulie 2008 iar suma de 4343 lei a fost achitată de reclamantă în aceeași zi. Potrivit art.7 din OUG 5. privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, modificată, stabilirea, verificarea, calcularea și executarea silită inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili se soluționează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Critica reclamantei vizând regimul fiscal discriminatoriu care ar rezulta din aplicarea taxei de poluare nu este fondată întrucât taxa care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, este aceeași pentru toate autoturismele, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare. Astfel OUG nr.5., act normativ care a suferit mai multe modificări prin OUG 2., OUG 2. și OUG 1., este acceptată de C. E. ca fiind compatibilă cu aquis-ul comunitar. Este real faptul că autoturismul marca Renault tip Espace achiziționat de reclamantă din Franța în anul 2008 a fost înmatriculat pentru prima dată la 12 septembrie 2003 în țara de origine, însă după cum se poate observa, la data formulării cererii de restituire a taxei de poluare era aplicabilă forma modificată a O.U.G. nr. 5. prin OUG nr. 1., ce nu prevedea discriminarea între autoturismele importate și cele din producția internă, ca atare aceasta nu contravine normelor comunitare cuprinse în art. 25 și 28 din Tratatul de instituire a C. E. actualmente art. 30 și 34 din acelaș tratat, respectiv cele ale art. 90, actualmente art. 110 din T.F.U.E. Constatând că reclamanta a achitat o taxă datorată potrivit dispozițiilor legale în vigoare, taxă care nu contravine normelor comunitare, tribunalul a considerat că nu există temei pentru anularea deciziei nr. 78/(...) privind calculul taxei de poluare în sensul solicitat de reclamantă, motiv pentru care, în baza dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată și republicată, a respins acțiunea ca neîntemeiată, conform dispozitivului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC V. S. solicitând să se admită recursul, să se modifice în tot sentința civilă nr. 844 din 02 martie 2011, în sensul admiterii acțiunii și pe cale de consecință să fie obligate intimatele-pârâte A. F. P. a orașului Ș. M., jud. M. și A. F. P. M. să îi restituie suma de 4.343 lei, încasată nelegal cu titlu taxă de poluare pentru autovehicule, stabilită prin D. nr. 78/(...), cu dobânda legală de la data achitării taxei și până la data restituirii efective, să fie obligate intimatele-pârâte la plata cheltuielilor de judecată. În motivare s-a arătat, în esență, că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a normelor de drept comunitar. Pârâta intimată D. G. A F. P. A J. M. în nume propriu și pentru A. F. P. S.-M. a formulat întâmpinare prin intermediul căreia solicită respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele: În prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un statmembru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. P. a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare. Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008. Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc). Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Prin urmare, reclamanta este îndreptățită la restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de poluare. Referitor la cererea de acordare a dobânzilor, Curtea reține că și aceasta este fondată. Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate. Dacă s-ar admite teza conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință. Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului. Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale, iar recursul reclamantei se vădește a fi fondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi admis, cu consecința modificării sentinței recurate în sensul admiterii cererii formulate de reclamanta SC V. S. În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, pârâtele vor fi obligate la plata, în favoarea reclamantei, a cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate la fond și recurs. P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE A dmite recursul declarat de reclamanta SC V. S. împotriva sentinței civile nr. 844 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o modifică în sensul că admite cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. A J. M., A. F. P. Ș.-M. și A. F. P. M. Anulează decizia nr. 78/(...) emisă de A. F. P. Ș.-M.. Obligă pârâtele să restituie reclamantului suma de 4343 lei cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală de la (...) și până la data restituirii efective. Obligă pârâtele la plata sumei de 64,85 lei cheltuieli de judecată. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 27 O. 2011. { F. | Președinte, R.-R. D. Judecător, L. U. Judecător, M. D. G., M. T. } Red.M.D./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Judecător fond: V. I.
| ← Decizia civilă nr. 1556/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3656/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
