Decizia civilă nr. 3664/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.3664/2011
Ședința ta de 10 octombrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: C. P. JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: L. F.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. A
J. S. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 551 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., în contradictoriu cu intimatul B.-B. M.-C., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru. S-a făcut cauzei, după care Curtea din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art. 8 și art.10 din L. nr. 554/2004 și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 551 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. s-a admis excepția ridicată de D. G. a F. P. S. privind lipsa calității sale procesuale pasive și a fost respinsă acțiunea reclamantului împotriva acestei pârâte ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.A fost respinsă excepția inadmisibilității formulării cererii de restituire invocată de pârâta D. S. în nume propriu și al A. F. P. a M. Z.. A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B. B. M. C., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a M. Z. și în consecință:Pârâta a fost obligată la restituirea sumei de 4.471 lei în favoarea reclamantului, sumă încasată cu titlu de taxă de poluare, conform chitanței seria TS5nr. 4122567, cu dobânzi legale la această sumă de la data formulării cererii de restituire: (...) până la achitarea efectivă. A fost admisă cererea de chemare în garanție și obligă chemata în garanție A. F. pentru M. să restituie pârâtei AFP Z. suma de 4.471 lei. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: În vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei A. F. P. Z. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei depoluare pentru autovehicule nr. 4958/2009 prin care s-a stabilit pentru plata suma de 4471 lei (fila 8). Reclamantul a achitat la T. din cadrul A. F. P. Z., suma de 4471 lei, cu titlu de taxa de poluare, conform chitanței de la fila 7. Aceasta taxa a fost stabilita prin aplicarea elementelor de calcul prevăzute de O. nr. 5.. Taxa de poluare a fost instituita prin Ordonanța de Urgență nr. 5. care a abrogat prevederile din Codul Fiscal referitoare la taxa de prima înmatriculare a autovehiculelor. În raport cu diferitele modificări ale Ordonanței de U. nr. 5., instanța a constatat că deși taxa de poluare a rămas în vigoare din data de (...) și până în prezent, cuantumul și modul de calcul al acestei taxe a fost modificat în mod esențial începând cu data de (...), prin înlocuirea anexelor la acest act normativ. Prin cererea introductiva, reclamantul a arătat că reglementarea cuprinsă in O. nr.5. contravine articolelor 25, 28 si 90 din Tratatul de C. a C. E. Urmărind modificările succesive in timp ale O. 5., rezulta faptul ca solicitarea de înmatriculare a autoturismului si refuzul autoritatii administrative de a inmatricula acel autoturism de a avut loc dupa data modificarii O. 5. prin O. 2.. In consecinta, compatibilitatea O. 5. cu prevederile comunitare incidente trebuie analizata prin raportare la modificarile aduse prin OUG 2.. Analiza trebuie inceputa prin relevarea scopului urmarit de catre G. R. prin adoptarea ordonatei de urgenta. A., in preambului ordonantei de urgenta analizate se prevede faptul ca adoptarea acesteia a fost necesara avand in vedere: ,,concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a piețelor auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională; - faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare,, Este lipsit de echivoc faptul ca intentia legiuitorului nu mai are are nici o legatura cu scopul declarat al adoptarii O. 5., care potrivit enuntului din preambulul acestui act normativ urmarea initial ,,asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a C. E., având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale,,. Pentru aceste argumente, prin ultimele modificari aduse O. 5., taxa de poluare incalca prevederile art. 90 din Tratatul de I. a C. E. În privința cererii de chemare în garanție, instanța a reținut că raportat la prevederile H. 6. privind normele metodologice de aplicare a O. 5. taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. F. PENTRU M. B., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii reclamantului. În motivarea recursului critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozitiilor din Tratatul Comunitatii E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovchicule cu normele comunitate. Cauza C-402/09 Tatu împotriva S. român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui având ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunalul Sibiu, Secția comercială și de contencios administrativ, este prima în care au fost prezentate concluziile de către avocatul general Eleanor Sharpston, la termenul din din 27 ianuarie 2011. Cât privește cea de-a doua concluzie a avocatului general, aduce în discuție valoarea reziduală a taxei pe poluare, condiție întrunită în legislația românească. Și din această concluzie rezultă compatibilitate a taxei pe poluare cu articolul 110 T., deoarece cuantumul taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat nu depășește cuantumul rezidual al taxei inclus în prețul de vânzare al unui vehicul de ocazie echivalent, care a fost supus taxei atunci când a fost înmatriculat pentru prima dată ca vehicul nou. Explicația constă în faptul că OUG. nr. 5. prevede ca taxa cea mai mare (în functie de norma de poluare) este cea pentru masina nouă, în timp ce pentru un autovchicul de ocazie, aceasta se reduce în funcție de vechime și corespunzator deprecicrii autovehiculului, astfel, valoarea de vanzare a unui autovehicul de ocazie, pentru care s-a achitat taxa la un moment dat, cuprinde si valoare reziduală a acesteia. Referitor la cea de-a treia concluzie a avocatului general, și aceasta pune în evidență faptul că legea română întrunește cerințele de compatibilitate cu norma europeană, A., grila fixă de depreciere prevazută în legislația privind taxa pe poluare pentru autovehicule cuprinde, pe lângă vechimea autovehiculului alte criterii de reducere a taxei, respectiv: rulajul mediu anual, starea generală standard, dotare/aer condiționat, ABS și airbag). Deci în concluzie avocatul general lasă să se înțeleagă că legea română nu are în vedere decât vechimea autovehiculului. Critică, de asemenea, soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs și D. G. a F. P. S., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, respingerea acțiunii formulată de reclamant ca inadmisibilă, respingerea capătului de cerere privind acordarea dobânzii legale ca nefondat și menținerea cererii de chemare îngaranție. În motivarea recursului se arată că sentința pronunțată este criticabilă prin prisma art. 304 punct. 7,8 și 9 Cod Procedură Civilă si in considerarea dispozitiilor art. 304 indice 1 deoarece interpretând greșit dispozițiile O. Nr.5. instanța de fond în mod nelegal a admis actiunea reclamantului și a dispus obligarea pârâtelor si a chematei în garanție - A. F. pentru M. - M. M.lui la restituirea sumei de 4471 lei, sumă ce reprezintă taxa de poluare, împreună cu dobânda legală aferentă de la data formulării cererii și până la restituire. Asa cum rezulta din economia dispozitiilor art. 5 si art. 7 din OUG nr. 5., stabilirea, verificarea, colectarea si executarea silita, inclusiv solutionarea contestatiilor privind taxa datorata de contribuabili, se realizeaza de catreautoritatea fiscala competenta potrivit prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura F., republicata cu modificarile si completarile ulterioare. Se poate observa ca reclamantul nu a urmat aceasta procedura prevazuta de procesuala fiscala pentru a contesta in substanta legalitatea stabilirii taxei de poluare ci s-a marginit sa declanseze un litigiu distinct de contestare a legalitatii actului administrativ fiscal. Prin urmare calea aleasa de reclamant ignora procedura deschisa de lege pentru contestarea actului de impunere si astfel daca s-ar valida s-ar deturna normele procesual fiscale care guverneaza solutionarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis. Reclamantul a platit voluntar taxa de poluare supunindu-se astfel normei interne aplicate de organul fiscal prin intermediul deciziei administrative de stabilire si calculare a taxei. Desigur plata acestei taxe si maniera in care a fost stabilita nu inlatura dreptul contribuabilului de a contesta taxa si implicit de a se solicita verificarea in substanta a legalitatii impunerii. Chiar daca reclamantul si-a întemeiat în drept cererea pe dispozitiile L. contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin obiectul sau, cauza nu este de contencios administrativ, aceasta având drept finalitate restituirea unei sume. Din coroborarea dispozitiilor L. nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta ca pentru sesizarea instantei de contencios administrativ, este necesar ca situatie premisa, fie existenta unui act administrativ susceptibil prin efectele sale sa vatame un drept ori un interes legitim, fie existenta unui refuz de solutionare a unei cereri sau nesolutionarea acesteia în termenul legal, ceea ce nu s-a constatat în cauza. Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca nefondată, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare. Referitor la acordarea dobânzii legale, solicită respingerea acestui petit ca nefondat. Analizând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor art. 304 și 3041 C. proc.civ., Curtea reține următoarele: Contenciosul administrativ fiscal a fost definit drept o specie a contenciosului administrativ desemnând ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, a contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților și altor sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate potrivit legii să efectueze acte de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială de către organe administrative și/sau instanțe judecătorești. Obiectul acțiunii în cazul contenciosului administrativ este reprezentat de orice act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nesocotirea prevederilor legii, pe când în cazul contenciosului administrativ fiscal obiectul acțiunii este un act de autoritate cu caracter special denumit generic act administrativ fiscal, definit de art.41 C.. Curtea E. a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate. Legiuitorul a statuat prin art.7 din OUG 5. că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxadatorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Textul art.7 din OUG 5. apare doar ca o normă de trimitere, astfel că nu se poate susține că în aplicarea normei de trimitere devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ fiscale prealabile, iar în aplicarea textelor din norma considerată ca normă de drept comun nu este obligatorie parcurgerea acestei etape. Potrivit art.205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Conform art.6 alin.2 din L. 554/2004, actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să fie obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art.7 alin.1, dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională. În speță, însă, nu sunt aplicabile prevederile art.7 alin.1 din L. 544/2004 întrucât obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prevăzută de art. 8 alin.1 teza a II-a, din aceeași lege. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe pe care reclamantul o consideră nedatorată îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză, reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii. Art.8 alin.1 din L. 554/2004 permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se i se opune refuzul explicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Atâta timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii sale are deschisă calea prevăzută de art.1 alin.1 din L. 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar a fost pusă în discuție prin lansarea unei proceduri de infringement de către C. E., la data de (...), în temeiul art. 226 din Tratatul CE, iar la data de (...), C. a comunicat autorităților române declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor (cauza 2009/2002 - compatibilitatea legislației românești care vizează taxarea autovehiculelor second hand în România cu art. 90 din Tratatul Comunității E.). Curtea apreciază că acesta este momentul de la care contribuabilii aveau o perspectivă clară asupra neconformității taxei de poluare cu dreptul comunitar. Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere inclusiv soluțiile constante de respingere a contestațiilor contribuabililor, pronunțate de către organeleadministrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare. Toate aceste considerente au condus Curtea la concluzia că sancțiuneainadmisibilității acțiunii nu îi poate fi aplicată reclamantului, corectă fiind așadar soluționarea cauzei pe fond. Pe fondul cauzei, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică pentru următoarele considerente: În speță, organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementărilor comunitare. Prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a U. E. a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu c. Statul Român, s-a decis că dreptul U. se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul U. nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare. Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 T., o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 5., deci încă de la data de 0(...). Deși cauza Tatu privește incompatibilitatea cu art.110 T. a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 5. în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate conform OUG 5. în forma astfel cum a fost modificată prin OUG 2., instanța constată că aceasta menționează expres scopul reglementării naționale - limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 T.. Cât privește cererea privind acordarea dobânzii legale, instanța constată că aceasta se datorează de la data plății sumei a cărei restituire s-adispus și până la restituirea integrală, în temeiul art.1084 raportat la art.1082 C., în speță fiind acordată de la data solicitării de restituire și necontestată sub acest aspect de reclamant. În temeiul art.1 alin.1 din OUG 5. și art.60 C.proc.civ., a fost corect admisă cererea de chemare în garanție formulată împotriva A. F. pentru M., acesta fiind organul care gestionează taxa de poluare achitată de contribuabili. Având în vedere considerentele expuse, curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt și de drept, astfel că, în temeiul art.312 C.proc.civ., va respinge recursurile ca neîntemeiate, cu consecința menținerii sentinței atacate. PENTRU ACESTE MOTIVE IN N. L. D E C I D E : Respinge recursurile declarate de pârâtele D. G. a F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. și A. F. pentru M. B. împotriva sentinței civile nr.551/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER C. P. A. C. M. S. L. F. Red. C.P./Dact.GC 2 ex/(...) Jud. primă instanță: M. L.
| ← Decizia civilă nr. 2526/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2775/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
