Decizia civilă nr. 37/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 37/2011
Ședința ta de 02 mai 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : A. C. JUDECĂTOR : M. S. JUDECĂTOR : M. I. I. GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea SC S. I. G. S. împotriva deciziei civile nr. 2705 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Curții de A. C., în contradictoriu cu intimații SC C. T. SRL, SC GEO TUR SRL și C. J. I., având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat M. L. în substituire avocat N. N. pentru contestatoare, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data 21 martie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei, transmisă pe fax, întâmpinare din partea intimatului C. J. I..
În data de 29 aprilie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei, transmisă pe fax, întâmpinare din partea intimatului C. J. I..
Reprezentanta contestatoarei solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a putea studia întâmpinarea depusă de intimatul C. J. I..
Curtea, în urma deliberării, analizând cerere formulată de reprezentanta contestatoarei o admite, sens în care dispune lăsarea cauzei la a doua strigarea.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare s-a prezentat avocat M.
L. în substituire avocat N. N. pentru contestatoare, lipsă fiind celelalte părți.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea contestației și anularea hotărârii, pentru motivele expuse pe larg în scris.
C U R T E A :
Prin decizia civilă nr. 2.705 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Curții de A. C., s-a respins recursul declarat de S. GEO TUR S., S. S. I. G. S. și S. C. T. S. împotriva sentinței civile nr. 634 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui I., care a fost menținută în întregime.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că prin decizia de casare intermediară, plecând de la premisa că instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un nod asupra propunerii privind încuviințarea probei cu expertiza tehnică de specialitate în transporturi, a statuat asupra încălcării a două principii de drept procesual civil, respectiv principiul rolului activ al judecătorului (art.
129 C.) și principiul contradictorialității și al oralității. Instanța de recurs a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare însă nu s-a pronunțat asupra necesității administrării probei cu expertiza tehnică de specialitate în transporturi după cum nici nu a statuat asupra unor probleme de drept care să fi fost dezlegate și opozabile ca atare judecătorului în faza de rejudecare ci s-a limitat a reține, suma și lapidar, că au fost încălcate principii ale procesului civil care fac necesară desființarea hotărârii instanței de fond.
Prin încheierea din 16 octombrie 2009 (f. 250-251 dos. Tribunalul Iași în rejudecare) instanța de fond a pus în discuția contradictorie a părților cererea privind încuviințarea probei solicitată de reclamanți și a analizat pertinent această cerere respectând astfel toate garanțiile procesuale care au fost anterior reproșate de instanța de recurs.
Instanța de fond a analizat pertinența și utilitatea probei cu expertiză pronunțându-se motivat asupra inutilității administrării acesteia trecând în revistă fiecare obiectiv al expertizei propus de reclamanți, reținând justificat că față de obiectivele propuse acestea pot fi dovedite cu înscrisuri (primul obiectiv) ori că nu poate fi dovedit cu expertiza (obiectul referitor la stabilirea fluxului de călători), justificat de împrejurarea că aceasta este o împrejurare variabilă ce se schimbă de la o zi la alta și deci nu poate fi constatată pe calea unei expertize tehnice.
Aceste considerente au fost apreciate de către Curte ca rezonabile în raport cu teza probatorie invocată de reclamante și cu specificul litigiului de contencios administrativ, care presupune în ansamblu un regim probator bazat în principal pe înscrisuri de vreme ce procedura administrativă de elaborare și pregătire a actului administrativ este una scriptică prin natura sa.
Nu în ultimul rând, Curtea a reținut că Programul de transport public județean de persoane prin curse regulate pentru perioada 2008-2011 a fost întocmit pe baza și cu colaborarea autorităților administrației publice locale în funcție de necesitatea și specificul fiecărei localități în parte, ținându-se seama de numărul de stații, fluxul de călători, orele de transport planificate etc. aspecte ce țin de autonomia locală administrativă în înțelesul dat de dispozițiile art. 3 din L. nr. 215/2001 care conferă autorităților administrației publice locale (consiliile locale și primari, precum și de consiliile județene și președinții acestora, autorități ale administrației publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat) dreptul și capacitatea efectivă de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii.
Or, a apreciat Curtea, câtă vreme nu s-au adus critici efective și concrete privind maniera în care a fost consultată populația acelor localități ori alte aspecte ce țin de legalitatea propunerilor acestora, aspectele ce țin de oportunitatea deciziilor autorităților locale câtă vreme nu vin în coliziune și nu vatămă direct ori indirect drepturile și interesele legitime și nu sunt susceptibile de a fi emise cu exces de putere nu pot fi cenzurate de instanțele judecătorești și drept urmare nici proba cu expertiza tehnică nu a putut fi administrată.
Pe cale de consecință, Curtea a constatat că încheierea pronunțată de
Tribunalul Iași la data de (...) este legală și temeinică, motivul de recurs vizând nelegalitatea acesteia fiind nefondat, încât în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr.
554/2004 corelat cu art. 312 C., a respins recursul declarat de cele trei societăți comerciale reclamante.
Cât privește motivul de recurs referitor la greșita rezolvare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. J. I. pentru capătul de cerere vizând obligarea acestuia la emiterea unei noi situații privind vechimea pe trasee a operatorilor de transport, Curtea s-a raportat la dispozițiilor art. 17 și respectiv
19 din L. serviciilor de transport public local nr. 92/2007 statuând că pârâtul C. J. I. nu are atribuții ori obligații în ceea ce privește stabilirea vechimii pe trasee a operatorilor de transport ori refacerea situației vechimii operatorilor de transport.
Recurentele, deși susțin cu tărie contrariul, nu au reușit să identifice și să prezinte instanței și apoi să îmbrace în haina contenciosului administrativ vreun act administrativ emis de pârât în exercitarea acestei prerogative care dacă apoi în urma examinării și anulării acestuia ar fi putut face obiectul contenciosului de represiune în sensul urmărit de reclamante.
Or, din actele dosarului rezultă că pârâtul a preluat situația vechimii pe trasee de la ARR B. - A. I. situația nefiind astfel întocmită de pârât prin elaborarea vreunui act administrativ corespunzător și care să intre în competența administrativă a acestuia, corect s-a decis că pentru acest capăt de cerere pârâtul C. J. I. nu are calitate procesuală pasivă.
Că este așa mai rezultă chiar din afirmațiile recurentelor conform cărora A.
I. a ARR prin reprezentanții săi ar fi comunicat pârâtului o situație eronată privind vechimea conduce la aceeași concluzie, respectiv că vechime nu este stabilită de C. J. I. ci de A. R. R..
A admite contrariul ar însemna să plasăm autoritatea administrației publice locale, respectiv C. J. I., în poziția de subiect pasiv al raportului de drept material administrativ unde acesta nu ar deține nicio obligație sau prerogativă legală ceea ce ar fi de neadmis. Așa fiind, nici pe plan procesual, în litigiul ce vizează un conflict juridic privind un atare raport material administrativ, nu s-ar putea lega față de autoritatea publică respectivă.
De altfel, a precizat Curtea, în contenciosul administrativ reclamantul trebuie să probeze că vătămarea dreptului ori interesului său legitim rezultă dintr-un act administrativ tipic ori atipic emis de autoritatea publică chemată în judecată.
Din această perspectivă, corect a statuat instanța de fond asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Pe fondul cauzei privind cererea de anulare a P. de transport public județean 2008-2011 și programul de licitație a traseelor de transport public județean din 15 - (...), Curtea a reținut că acestea sunt practic anexe ale Hotărârii nr. 133 din (...) adoptată de pârâtul C. J. I. așa cum a fost modificată ulterior prin
HCJ I. nr. 190 din (...).
Controlul de legalitate specific contenciosului administrativ se realizează cu pregnanță asupra actului administrativ tipic în sensul definiției date de art. 2 alin. 1 lit. c) din L. contenciosului administrativ nr. 554/2004 cât și asupra actului administrativ atipic în înțelesul art. 2 alin. 2 din aceeași lege.
Așa fiind, instanța de contencios administrativ nu poate statua asupra valabilității unei anexe a actului administrativ dacă nu se solicită și verificarea legalității în substanță a însuși actului administrativ, respectiv a manifestării de voință a administrației în legătură cu chestiunea ce face obiectul actului respectiv.
Din această perspectivă detașarea programului de actul administrativ sursă nu poate da posibilitatea unei reale cercetări a legalității acestuia câtă vreme actul respectiv nu face obiectul controlului.
Așa fiind, Curtea a concluzionat că instanța de fond corect a statuat că programul de transport contestat nu poate fi cenzurat per se în lipsa contestării celor două acte administrative precitate, numai acestea putând face obiectul contenciosului de legalitate în fața instanței de contencios administrativ.
Cât privește solicitările vizând anularea actelor administrative subsecvente
P. de transport județean I. 2008-2011 Curtea a avut în vedere că de principiu L. contenciosului administrativ permite instanței de contencios administrativ să statueze asupra nelegalității atât a actelor ori operațiunilor premergătoare actului administrativ ce face obiectul controlului pe calea contenciosului administrativ (art. 18 alin. 2 din L. nr. 554/2004) cât și a actelor ulteriore și a efectelor pe care actul administrativ le produce în alte ramuri ale dreptului (art. 1 alin. 6 corelat cu art. 18 alin. 2 din L. nr. 554/2004).
Pentru a statua însă în acest sens este imperios necesar ca instanța de contencios administrativ să fie învestită ca atare de reclamant, deoarece sub acest aspect funcționează principiul disponibilității, instanța de contenciosadministrativ neputându-se pronunța din oficiu oricât de nelegale ar părea aceste acte.
Și este așa, deoarece acest aspect rezultă fără echivoc din conținutul celor două norme juridice. A. conform art. 1 alin. 6 fraza a II-a din L. nr. 554/2004: În cazul admiterii acțiunii, instanța se pronunță, d ac ă a f ost se s iz ată pr in cerere a d e
che mare în ju dec ată , și asupra validității actelor juridice încheiate în baza actuluiadministrativ nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse de acestea. A. poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului iar conform art. 18 alin. 2 din aceeași lege: Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.
Din această perspectivă, Curtea a apreciat ca fiind neavenite cererile recurentele vizând pronunțarea asupra unor aspecte care nu au făcut obiectul acțiunii introductive de instanță.
Împotriva acestei decizii, întemeiat pe dispozițiile art. 318 alin.l C., contestatoarea S. "S. I. GROUP" S. I., a formulat contestație în anulare prin care asolicitat anularea deciziei și rejudecând cauza, admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei pentru judecata în primă instanță, pentru administrarea probei cu expertiza tehnică de specialitate.
În subsidiar, contestatoarea a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive, respectiv anularea parțială a P. județean de transport pentru 2008 - 20 Il, cu referire concretă la traseele I. - S., I. - H. - M., I. - H. și I. - C., precum și a actelor administrative subsecvente, respectiv a hotărârilor nelegale emise de C. J. I. pe baza cărora au fost atribuite traseele în cauză altor operatori de transport, cu consecința de a se dispune atribuirea în favoarea contestatoarei și a celorlalte reclamante a acestor trasee, având în vedere că în baza punctajului real, care era mai mare decât al celorlalte participante, trebuiau să fie declarate câștigătoare.
În motivarea contestației, se arată că decizia civilă nr. 2705 din 04 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de A. C. este nelegală.
O primă critică are în vedere omisiunea instanței de recurs de a cerceta motivul de recurs privind necesitatea administrării probei expertizei tehnice de specialitate. D. cum rezultă din considerentele de la pct.I al deciziei civile nr.2705/2010, referitor la necesitatea administrării probei expertizei dispuse de către instanța de casare, curtea a recurs la o motivare axată pe aspecte colaterale, fără a se pronunța asupra problemelor principale și hotărâtoare pentru soluționarea cauzei. A., a făcut descrieri exhaustive pentru a releva inutilitatea expertizei pentru stabilirea fluxului de călători, care este variabil și nu poate fi dovedit prin expertiză. De asemenea, a arătat că din motivarea deciziei contestate rezultă că instanța de recurs nu a analizat și nu s-a pronunțat cu privire la motivul de recurs privind necesitatea administrării probei expertizei, prin care trebuie obligatoriu stabilită corectitudinea întocmirii situației privind punctajul real al operatorilor participanți, punctaj în funcție de care potrivit legislației în materie se stabilește operatorul de transport câștigător al licitației.
Deoarece instanțele de judecată nu au avut posibilitatea analizării evidențelor existente la cele două autorități - C. J. I. și A. R. R., rezultă că nu au fost în măsură să soluționeze acțiunea introductivă formulată de contestatoare și celelalte reclamante, prin care au invocat nelegalitatea actului administrativ emis cu exces de putere privind cuprinderea de date false referitoare la punctajul real al operatorilor participanți, abuz al cărui scop l-a constituit declararea câștigătoare a firmei preferate și defavorizarea contestatoarei.
A apreciat contestatoarea, că pentru stabilirea corectitudinii punctajelor cuprinse de către pârâtele-intimate în situația întocmită pentru operatorii participanți la licitație, este necesară efectuarea unei expertize în cadrul căreia săse analizeze datele existente în evidențele lor, iar pe baza acestora să se poată concluziona dacă acestea au cuprins date false, necorespunzătoare adevărului, referitoare la punctajul real al operatorilor participanți, respectiv dacă au acționat vădit pentru a declara câștigătoare firma preferată cu un punctaj mai mic, în detrimentul său care avea un punctaj mai mare.
Având în vedere soluționarea recursului fără stabilirea situatiei reale a punctajului avut de către operatorii de transport participanți la licitație, rezultă că instanța nu a fost în măsură să soluționeze nici fondul cauzei.
Contestatoarea a mai arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra motivului de recurs privind anularea parțială a P. de transport județean 2008 - 2011, susținând că nu poate analiza acest act administrativ pe considerentul că este o anexă a HCL nr.133/(...) care nu a fost atacată prin acțiunea introductivă. Având în vedere că hotărârea în cauză a fost adoptată ulterior promovării acțiunii privind anularea P. de transport județean, deci este un act subsecvent actului administrativ atacat, cu privire la care a indicat punctual motivele de nulitate care o afectează, potrivit modului de abordare rezultă că instanța a omis să se pronunțe cu privire la motivul de recurs precizat expres, respectiv cu privire la nulitatea actului administrativ Programul de transport județean.
În opinia contestatoarei modalitatea în care au fost analizate motivele recursului său, precum și a interpretării probelor, respectiv omisiunea instantei de a analiza efectiv motivele recursului său referitoare la nelegalitatea actului administrativ, prin care pârâtele au acționat vădit pentru stabilirea drept câștigătoare a firmei preferate și care avea un punctaj mai mic decât contestatoarea și celelalte reclamante, a dus la încălcarea art.6 parg.1 din CEDO, contestatoarea neavând parte de un proces echitabil.
Drept urmare, având în vedere că instanța de recurs nu a analizat principalele motive de recurs formulate de contestatoarea, aceasta solicită admiterea contestației în anulare, potrivit precizărilor de mai sus.
Intimatul C. J. I. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată și menținerea deciziei civilenr.2705/04.11.201 pronunțată de Curtea de A. C., argumentat de faptul instanța a analizat toate motivele de recurs invocate de contestatoare. A., a fost analizat motivul de recurs referitor la efectuarea expertizei de specialitate, Curtea de A. C. menținând pe cale de consecință încheierea pronunțată de Tribunalul Iași la data de (...) ca fiind legală și temeinică, încheiere din care rezultă că instanța de fond a pus în discuția contradictorie a părților cererea privind încuviințarea probei solicitate de reclamanți și a analizat pertinent această cerere respectând toate garanțiile procesuale care au fost anterior reproșate de instanța de instanța de recurs.
Pe fondul cauzei, intimatul a menționat că a respectat atribuțiile consiliilor județene privind stabilirea programelor de transport privind transportul public de persoane stabilite în mod expres de art. 17 alin. 1 lit. b din L. nr. 92/2007. De asemenea, și în privința criteriile de evaluare în baza cărora se atribuie punctele în cazul traseelor județene precum și metodologia de punctare, au fost respectate dispozițiile O.ui MAI nr. 134/2007 astfel cum a fost modificat prin O. MAI nr. 1., cu referire și la art. 20 alin. 2 din O. MIRA nr. 353/2007.
Cu privire la al doilea motiv al contestației invocat de contestatoare, prin care susține că în mod greșit instanța de recurs a admis excepția lipsei calității procesuale a C.ui J. I., intimatul apreciază că nici acesta nu poate fi primit câtă vreme nu îndeplinește condițiile impuse de art. 317 și art. 318 C., care nu prevăd motivele introducerii contestației în anulare, acesta fiind de fapt un motiv al recursului și nu al contestației în anulare.
În concluzie, intimatul arată că instanța nu a omis să analizeze nici un motiv de recurs formulat, pronunțând o soluție temeinică și legală.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Contestația în anulare, cale extraordinară de atac, se circumscrie unor motive limitative reglementate de art. 317 și 318 C. În cauza de față au fost invocate dispozițiile art. 318 C., teza a II-a potrivit cărora, ,,hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație …când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeala să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare";.
Recunoscând părții interesate dreptul de a formula contestație în anularea împotriva unei hotărâri date în recurs, atunci când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeala sa cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare, art. 318 alin. 1 teza a II-a Cod procedura civilă limitează exercițiul acestei cai de atac exclusiv la situația în care instanța de recurs nu a cercetat și nu s-a pronunțat, prin hotărârea pe care a dat-o, asupra unuia din motivele de modificare sau casare invocate de către partea care formulează contestația în anulare.
Pe această cale nu pot fi însă repuse în discuție motivele de casare sau modificare care au format obiect de preocupare pentru instanța de recurs, chiar dacă soluția pronunțată ar fi rezultatul unei greșite aprecieri a probelor sau a aplicării legii.
Și aceasta întrucât contestația în anulare specială nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, ci un remediu procesual care permite înlăturarea unor carențe intervenite în procesul deliberativ referitor la examinarea tuturor motivelor de modificare sau de casare relevate de partea care a promovat calea de atac a recursului.
Curtea reține că prin decizia contestată a fost respins recursul formulat de recurentele SC GEO TUR SRL, SC S. I. G. SRL și SC C. T.
Contestatoarea se plânge de faptul că instanța de recurs nu ar fi analizat toate motivele de recurs reclamând omisiunea de a analiza motivul referitor la necesitatea administrării probei cu expertiza tehnică de specialitate și la nelegalitatea programului de transport județean 2008-2011.
Din conținutul recursului formulat de către reclamantele SC GEO TUR SRL, SC S. I. G. SRL și SC C. T. ( f. 4-8 dosar Curtea de A. I. ) rezultă că singurul motiv de recurs invocat a fost cel prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9
Cod procedură civilă, susținându-se că sentința recurată este nelegală aducând în acest sens 5 argumente, printre care unul referitor la necesitatea administrării probei cu expertiza tehnică și unul referitor la nelegalitatea programului de transport județean 2008-2011.
Examinând decizia atacată, se constată ca instanța de recurs a analizat legalitatea hotărârii raportat la singurul motiv de recurs invocat, prin prisma ambelor argumente, poziția Curții regăsindu-se în considerentele hotărârii la punctele 1 și 3.
A., critica referitoare de necesitatea administrării probei cu expertiza tehnică de specialitate a fost expusă pe larg la punctul 1 din considerente. Curtea a conchis asupra inutilității probei solicitate de recurente prin raportare la natura litigiului și la obiectivele propuse a fi examinate în cadrul expertizei. C. dacă această statuare a instanței de recurs nu corespunde intereselor recurentei, pe calea contestației în anulare, nu se poate realiza o reevaluare a probațiunii pentru a ajunge la o concluzie contrară celei la care a ajuns instanța de recurs asupra relevanței acestei probe.
Apoi la punctul 3 din considerente, instanța de recurs a explicat de ce cadrul procesual stabilit de recurentă nu permite o analizare a legalității programului de transport județean 2008-2011, așa încât se constată că s-a răspuns și la această critică de nelegalitate.
Pe de altă parte, art. 318 Cod procedură civilă privește nepronunțarea asupra unui motiv de casare sau modificare, astfel cum sunt ele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă. Drept urmare, neexaminarea tuturor argumentelor folosite pentru susținerea unui motiv de recurs ori gruparea argumentelor și cercetarea lor în bloc, nu pot fi invocate în calea extraordinară de atac.
Practica judiciară a reținut constant că instanța de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin motivul de casare sau de modificare, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmație a recurentului nu deschide calea contestației în anulare prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă
C. dacă, în opinia contestatoarei, soluția la care s-a oprit instanța de recurs ar cuprinde greșeli de judecată pe fond, acestea nu pot fi corectate pe aceasta cale procesuala, a contestației în anulare, care este o cale de retractare și nu de reformare a soluției atacate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 318 alin.1 teza a II-a C.proc.civ, Curtea va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S. S. I. G.
S. împotriva deciziei civile nr. 2705 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Curții de A. C.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S. S. I. G. S. împotriva deciziei civile nr. 2705 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Curții de A. C.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 mai 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. C. M. S. M. I. I.
Red.M.I.I./(...) Dact.D.H./3 ex./ Jud.recurs:L.U.;A.M.T.,R.R.D.;
GREFIER, L. F.
| ← Decizia civilă nr. 1588/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2962/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
