Decizia civilă nr. 3714/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 3714/2011
Ședința data de 12 O. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H.
JUDECĂTOR A. C.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. P. A M. C.-N., împotriva Sentinței civile nr. 1100 din data de (...) pronunțată în dosarul nr.
(...) al T.ui C. în contradictoriu cu reclamanta SC B. I. S., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intimata- reclamantă prin avocat N. C., lipsind recurenta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recursul este declarat în termen, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat. Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1100 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj, ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii recurate ca legală și temeinică. Cu privire la excepția tardivității demersului inițiat, reprezentanta intimatei solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, apreciind că acțiunea a fost introdusă în termenul legal de 6 luni prevăzut de art. 11 al. 1 din L. nr. 554/2004, refuzul nejustificat al recurentei de a soluționa favorabil cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare fiind comunicat reclamantei la data de (...) iar acțiunea a fost promovată la data de (...). Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, reprezentanta intimatei arată că aceasta este neîntemeiată, raportat la susținerile recurentei cu privire la necesitatea exercitării căii administrative de atac prevăzută de art. 205 și următoarele Cod de proc. fiscală și la posibilitate urmării procedurii prevăzute de art. 11 din OUG nr.5.. consideră că procedura prealabilă în materie fiscală, constând în contestarea deciziei de calcul a taxei de primă înmatriculare, în conformitate du prevederile art. 205 Cod de proc. fiscală nu reprezintă un remediu efectiv în sensul art. 13 din Convenția E. a Drepturilor Omului. Susține că în mod corect prima instanță a admis cererea introductivă, iar pentru motivele expuse în întâmpinare apreciază că se impune respingerea recursului formulat de către pârâtă. Totodată arată că în privința dobânzii legale, pentru perioada cuprinsă între data plății taxei de primă înmatriculare și data restituirii acesteia, Codul de procedură fiscală nu prevede nicio modalitate de reparare a prejudiciului cauzat contribuabililor, motiv pentru care consideră că sunt aplicabile dispozițiile de drept comun, respectiv OG nr. 9.. În susținerea celor evocate depune concluzii scrise, învederând instanței că solicită acordarea cheltuielilor judiciare, constând în onorariu avocațial, așa cum acestea rezultă din chitanța pe care o depune la dosar. Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin sentința civilă nr. 1100 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-au respins excepțiile tardivității și a inadmisibilității cererii formulate de reclamanta SC B. I. S., invocate de către pârâta A. F. P. a mun.C.-N.. S-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC B. I. S. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a mun.C.-N.. A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 11.541,59 lei, reprezentând taxa de poluare precum și dobânda legală aferentă calculată de la data plății și până la restituirea integrală. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cheltuielile de judecată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. a M. C.-N. solicitând admiterea recursului si modificarea sentintei civile in prezent recurate in sensul admiterii exceptiilor tardivitatii si inadmisibilitatii actiunii, respingerii actiunii formulate de reclamantă si neobligarii institutiei la plata cheltuielilor de judecata. Actiunea reclamantului trebuia respinsa ca tardiva de catre prima instanta deoarece a fost depusa la Tribunalul Cluj cu depasirea termenului de un an de zile prevazut de art. 11 alin. 2 din L. nr. 554/2004 care, in opinia pârâtei, a inceput sa curga la data la care a fost efectuata plata taxei speciale de prima inmatriculare. Astfel, solicită instantei sa observe ca taxa de prima inmatriculare a fost achitata de catre reclamant la data de (...), in timp ce actiunea in contencios administrativa fost inregistrata la Tribunalul Cluj doar la data de (...), termenul de un an de zile pentru depunerea actiunii prevazut, sub sanctiunea decaderii, de art. 11 alin. 2 din L. nr. 554/2004 fiind depasit cu peste 23 luni de zile. Art. 11 alin. 2 din L. nr. 554/2004 prevede foarte clar si expres data de la care incepe sa curga termenul de un an pentru introducerea actiunii in contencios administrativ, avand urmatorul cuprins: "Pentru motive temeinice, În cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data Încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz". Este evident faptul ca reclamantul a luat cunostinta despre taxa speciala pe care o are de achitat cel mai tarziu la data la care a efectuatplata taxei speciale de prima inmatriculare, documentul de plata (chitanta/ordin de plata) constituind titlu de creanta in conf. cu art. 110 alin. 3 din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata. Solicită instanței de recurs sa observe ca prima instanta nu a motivat in nici un fel de ce termenul de un an prevazut de art. 11 alin.2 din L. nr. 554/2004 nu ar fi inceput sa curga la data efectuarii platii taxei speciale de prima inmatriculare. Actiunea reclamantului trebuia respinsa ca tardiva si datorita faptului ca aceasta actiune nu a fost depusa la Tribunalul Cluj nici macar in termen de un an de la intrarea in vigoare a OUG nr. 5. ((...)) sau de la data la care reclamantului i-a fost comunicata D. de restituire nr. 6801/(...) prin care reclamantului i-a fost aprobata restituirea diferenta dintre taxa speciala achitata si taxa pe poluare in conditiile art. 11 din OUG nr. 5.. Respingerea exceptiei tardivitatii s-a datorat incalcarii de catre prima instanta a prevederilor art. 11 alin.2 din L. nr. 554/2004 si faptului ca prima instanta a interpretat in mod gresit actele aflate la dosar (documentul de plata - chitanta) . Subliniază ca, intr-un caz absolut identic, T. Mures, prin S. nr.447/2009, a considerat ca termenul de un an prevazut de art. 11 alin. 2 din L. nr. 554/2004 a inceput sa curga de la data platii taxei specia le de prima inmatriculare si a respins ca tardiva cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamantul din acel dosar. De asemenea, si exceptia inadmisibilitatii actiunii a fost in mod gresit respinsa de catre prima instanta, pentru urmatoarele considerente: Asa cum a aratat mai sus, actul prin care s-a stabilit ca taxa in suma de 11.541 lei este datorata de catre reclamant este D. de restituire nr. 6801/(...) care a fost emisa de catre institutia pârâtă in conf. cu art. 11 din O. nr.5., urmare cererii depuse de catre reclamant la institutia pârâtă. Impotriva deciziei de restituire mai sus-mentionate, reclamantul nu a exercitat calea administrativa de atac prevazuta de art. 205 si urm. din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata, desi avea o astfel de posibilitate. Solicită a observa ca, in conf. cu art. 218 alin.2 din O.G. nr.92/2003, actul care ar fi putut fi atacat la instanta de contencios administrativ ar fi fost decizia prin care directia generala a finantelor publice a judetului cluj ar fi solutionat contestatia formulata de catre reclamant, in cazul in care reclamantul ar fi exercitat o astfel de cale de atac si ca, atata timp cat decizia de restituire nu a fost desfiintata, nu se poate vorbi despre vreun refuz nejustificat din partea institutiei pârâte. Actiunea formulata de catre reclamant este inadmisibila si datorita faptului ca, procedura pe care reclamantul avea posibilitatea sa o urmeze este cea prevazuta de art. 11 din O. nr. 5. si de normele metodologice de aplicare. La solutionarea prezentei cauze solicită a avea in vedere D. Curtii Constitutionale nr.499/2009 (M. Of. nr.341/(...)) prin care a fost respinsa ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a art. 11 din O. nr. 5. cu motivarea ca "textul contestat reprezintă o normă de procedură care dă posibilitatea contribuabilului ce a achitat o sumă mai mare În raport cu cea datorată să Își recupereze suma plătită În plus, normă care, de altfel, Îi este și favorabilă" si ca, "critica potrivit căreia dispozițiile art. 11 din Ordonanța de urgență a G. nr. 5. ar retroactiva nu poate fi reținută". Deci, reclamantul nu are deschisa calea actiunii in conteencios administrativ pentru a obtine plata unei sume de bani mai mari decat îi permite legea, ci trebuie mai intai sa parcurga procedura prevazuta de art. 11 din O. nr.5. si doar daca organul fiscal nu ar respecta aceste prevederi lega le s-ar putea adresa instantei de contencios administrativ competente. Respingerea exceptiei inadmisibilitatii actiunii s-a datorat incalcarii de catre prima instanta a prevederilor art. 7 din L. nr. 554/2004, art. 205 si 218 alin. 2 din O.G. nr.92/2003 si a prevederilor art. 11 din OUG nr. 5. si faptului ca prima instanta a interpretat in mod gresit decizia de restituire si nu a observat ca aceasta decizie constituie titlu de creanta. In al treilea rand, actiunea formulata de catre reclamant este neintemeiat si in mod gresit admisa de catre prima instanta, pentru urmatoarele motive: Conform Deciziei de restituire nr. 6801/(...), suma de 11.541 lei este datorata de catre reclamant cu titlu de taxa pe poluare prevazuta de O. nr.5., despre care reclamantul nu a sustinut ca ar contraveni normelor de drept comunitar. Asa cum se retine in D. Curtii Constitutionale nr.499/2009, chiar si taxa instituita prin art. 214 indice 1 - art. 214 indice 3 din L. nr.571/2003 "avea un pronuntat caracter de taxă pe poluare, o atare concluzie fiind întărită de faptul că anexa nr. 4 din lege stabilea că valoarea taxei depinde de capacitatea motorului, de standardele de emisie și de vârsta autovehiculului. Prin urmare, L. nr. 343/2006 are un obiect concret de reglementare, și anume instituirea unui venit la bugetul de stat sub forma unui impozit indirect, materia impozabilă constituind-o autovehiculele înmatriculate pentru prima dată În R.. scopul declarat al acestei reglementări fiind acela de protectie a mediului" . Prin urmare, conform Deciziei Curtii Curtii Constitutionale nr.499/2009, taxa speciala de prima inmatriculare prevazuta de art. 214 indice 1 - art. 214 indice 3 din L. nr. 571/2003 este o taxa de poluare instituita pentru protectia mediului si nu contravine normelor de drept comunitar. In plus, reclamantul nu a depus la dosar nici un act din care sa rezulte ca autovehiculul pentru care a achitat taxa speciala ar fi fost inmatriculat anterior intr-un stat membru al U. E.ne, astfel incat art. 90 din T.ul CE nu este aplicabil in cazul de fata. Solicitarea reclamantului de obligare a institutiei pârâte la plata dobanzii lega le trebuia respinsa ca neintemeiata deoarce institutia pârâtă a procedat conform prevederilor legale in vigoare, nu a savarsit nici o fapta ilicita, plata taxei speciale de prima inmatriculare a fost efectuata voluntar de catre reclamant si in conformitate cu prevederile legale in vigoare. In ceea ce priveste data de la care institutia pârâtă ar putea fi, eventual, obligata la plata de dobanzi legale, considera ca dobanda nu poate fi datorata de catre institutia pârâtă decat incepand de la data depunerii la Tribunalul Cluj a cererii de chemare in judecata. Solutia de admitere a actiiunii formulate de catre reclamant s-a datorat incalcarii de catre prima instanta a prevederilor art. 11 din OUG nr. 5., a prev. O.G. nr.9. si art. 90 din T.ul CE. Solutia de obligare a institutiei pârâte la plata cheltuielilor de judecata (39,3 lei) este netemeinica si nelegala deoarece institutia pârâtă nu s-a aflat in culpa procesuala, intrucat, asa cum a aratat mai sus, plata taxei speciale de prima inmatriculare a fost efectuata voluntar de catre reclamant si in conformitate cu prevederile legale in vigoare. In concluzie, solicită ca, in conf. cu art. 304.1 Cod procedura civila, sa fie analizată cauza sub toate aspectele si sa se admită recursul. Reclamanta intimată SC B. I. S. a formulat concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului ca nefondat - fila 11-15. Analizând recursul declarat, prin prisma disp.art.304 și urm. C.pr.civ., Curtea reține următoarea situație de fapt : Reclamanta a achiziționat un autoturism marca Mercedes-Benz, înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru UE.Pentru înmatricularea autoturismului în R., reclamanta a achitat cu titlu de taxă de primă înmatriculare suma de 15.505,00 lei cu chitanța seria TS4A nr.7579712/(...). Taxa de primă înmatriculare a fost percepută în baza prev.art.214 ind.1 și urm.cod fiscal. Reclamantei i s-a restituit suma de 3963,00 lei reprezentând diferența între suma achitată în perioada (...)-(...) cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru atutovehicule. La data de (...) reclamanta a solicitat și restituirea diferenței acestei taxe,însă cererea i-a fost respinsă motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile legale, pârâta făcând referire la disp. OUG nr.5.. Plecând de la cele invocate , în raport de actele depuse tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art.90 din Protocol. Recurenta a susținut însă că acțiunea este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței. Cele susținute de recurentă nu pot fi primite întrucât este unanim admis în practica judiciară internă și cea a CJCE că art.90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiulcăreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Nu poate fi reținută susținerea pârâtei că s-a aflat într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din T.. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a C. E., dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din T.ul instituind Comunitatea E., acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor T.ului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul U. E. statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față. Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 5. antamate de recurentă , Curtea reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6.. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts etaccises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5. dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. Pornind de la teoria actului clar, Curtea împărtășește teza conform căreia taxa internă impusă autoturismelor second-hand, prin dispozițiile legale anterior enunțate, era discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful I din tratat. Prima instanță a rezolvat în mod corect raportul juridic litigios, făcând aplicarea prioritară și directă a dispozițiilor din tratat, recunoscând reclamantului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. Ca atare, problema legată de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2141-2142 C.pr.civ., este o problemă falsă, nefiind necesar ca în această chestiune să se exercite un control de constituționalitate. Chiar dacă legiuitorul a calificat această obligație a particularului ca taxă, această taxă specială reprezintă în realitate un impozit, așa cum această noțiune a fost definită de legiuitorul român. Și din această perspectivă, apărările invocate de recurentă referitoare la neaplicarea dispozițiilor T.ului C. E. nu sunt pertinente, întrucât tratatul se referă în mod expres la impozite interne de orice natură. Soluția dată de instanța de fond în ceea ce privește excepția inadmisibilității este judicioasă, raportat la următoarele: A susținut recurenta că era necesară o anumită procedură ce trebuia urmată iar acțiunea în lipsa procedurii ar fi inadmisibilă. Aceste susțineri nu pot fi primite deoarece se omite a se avea în vedere hotărârea din 4 mai 2000 in cauza R. impotriva Romaniei, prin care Curtea E. de Justiție a statuat: Conform art. 13: "Oricare persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale." Interpretand art. 13 in lumina propriei jurisprudente, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care sa permita persoanei remedierea in plan national a oricarei incalcari a unui drept consacrat in conventie. Aceasta dispozitie solicita deci o cale interna de atac in fata unei "autoritati nationale competente" care sa examineze orice cerere intemeiata pe dispozitiile conventiei, dar care sa ofere si reparatia adecvata, chiar daca statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce priveste modalitatea de a se conforma obligatiilor impuse de aceasta dispozitie. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie "efectiva" atat din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (Hotararea Wille impotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). "Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie sa fie neaparat o instanta de judecata. Totuși atribuțiile si garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al caii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67). Referitor la excepția tardivității formulării plângerii prealabile, Curtea reține incidența art 7 din L. nr 554/2004 care reglementează "Procedura prealabilă";. Potrivit art 7 alin 1 din actul normativ menționat, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual ( așa cum este și decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 567755/(...) ) trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Cu toate că legea prevede acest termen de 30 de zile pentru formularea plângerii, art 7 alin 7. prevede un interval maxim de timp, calculat de la emiterea actului (de 6 luni ), în care - pentru motive temeinice, care au justificat depășirea termenului de 30 de zile, cel ce se consideră vătămat poate formula totuși plângerea prealabilă, dacă dovedește că au existat motive temeinice care au dus la depășirea termenului de 30 de zile prev. de art 7 alin 1. Prin urmare, pentru motive temeinice, în termen de maxim 6 luni de la emiterea actului administrativ cel prejudiciat trebuie să acționeze pentru a se respecta principiul stabilității și securității raporturilor juridice. În ce privește plângerea prealabilă formulată de către reclamantă, curtea reține că acesta justifică existența unor motive obiective, care oîndreptățesc la depunerea plângerii prealabile cu depășirea termenului de 30 zile de la comunicarea actului. Astfel, trebuie avute în vedere o serie de circumstanțe care grefează prezenta acțiune de contencios fiscal, circumstanțe care vizează atât instabilitatea legislativă cât și lipsa, până la un moment dat, a unei practici unitare la nivelul instațelor de judecată cu privire la soluționarea unor astfel de C. referitoare la acordarea dobânzii fiscale nu sunt întemeiate, instanța de fond acordând, potrivit considerentelor și dispozitivului sentinței menționate, dobânda legală, prev. de art. 3 alin 3 din OG 9., nefiind aplicabil art. 124 Cod proced. fiscală. De asemenea, nici problema inadmisibilității nu poate fi avută în vedere de către instanță în condițiile în care se contestă refuzul nejustificat de restituirea a sumei. Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va respinge recursul declarat de pârâta A. F. P. A M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 1100 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o va menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge recursul declarat de pârâta A. F. P. A M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 1100 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința din 12 O. 2011. Red.M.H./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: C.-A. C.
| ← Decizia civilă nr. 599/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2561/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
