Decizia civilă nr. 3866/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3866/2011
Ședința din data de 19 O. 2011
I. constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B.
JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul F. A. A., împotriva Sentinței civile nr. 1040 din data de (...) pronunțată în dosarul nr.
(...) al T.ui C. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. T., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 19 lei, achitată cu chitanța nr. 674012139 din (...) aflată la fila 4 și timbru judiciar de 0,15 lei.
Se constată că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 teza a II-a din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Prin sentința civilă nr. 1040 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins, ca neîntemeiată, excepția tardivității invocată de pârâtă. S-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul F. A.-A. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului T. A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 2584 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare, precum și dobânda legală aferentă calculată de la data plății și până la restituirea integrală. S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținuturmătoarele: Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Alfa Romeo, cu nr. de identificare Z., anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentruînmatricularea in R. a achitat, în temeiul art.214¹ și art.2., o taxă de primă înmatriculare în cuantum de 5035 lei la AFP T., în data de (...). La data de (...), reclamantul a obținut, în temeiul OUG 50/2008, restituirea sumei de 2451 lei, reprezentând diferența dintre taxa specială achitată în anul 2008 și taxa de poluare. La data de (...), reclamantul a solicitat restituirea restului de taxă achitată, cerere ce i-a fost respinsă, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Examinând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 C.proc.civ., excepția tardivității invocată de pârâtă, instanța a respins-o, pentru următoarele argumente: I. a observat că reclamantul nu contestă însăși decizia AFP de restituire a diferenței de taxă, care, în fapt, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale interne în vigoare la acea dată, ci compatibilitatea prevederilor Codului fiscal cu legislația comunitară. Reclamantul a adresat, ulterior restituirii diferenței, o cerere către organul încasator - AFP T., care a fost respinsă, invocându-se aceleași prevederi naționale, iar ceea ce se contestă în prezenta cauză este refuzul de restituire, față de care reclamantului nu i se poate opune excepția invocată, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea. Pe fondul cauzei, instanța a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este reglementată de art.214¹ Cod fiscal sub forma unui impozit nou, aplicabil de la data de (...), ca urmare a apariției Legii 343/2006 care a suferit modificări prin OUG 1., în sensul stabilirii unor categorii de persoane exceptate cât și situații de scutire de la plata acestei taxe. Rezultă din reglementările cuprinse la art.214¹ Cod fiscal că la data importului autoturismului de către reclamant taxa specială pentru autoturism este datorată cu ocazia primei înmatriculări în R. a acelui autoturism. Modul de stabilire a întinderii acestei taxe este determinat în raport de parametrii și după formula cuprinsă la art.214¹ alin. 3 Cod fiscal. Esențial este că taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în R., și care în urma vânzării suferă o nouă înmatriculare, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Comunității Europene și reînmatriculate în R. după aducerea acestora în țară. Procedându-se astfel, se constată existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în R. din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în țara noastră, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în R., taxa nu se mai percepe. Reglementată în acest mod, taxa diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în R. a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în R.. A., prin taxa specială pe care o impune, textul din legea internă, respectiv C. 2¹, inclusiv art. 214¹ Cod fiscal contravine dispozițiilor cuprinse în Tratatul Comunității Europene, respectiv fostul art. 90 par. 1, care au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Prin urmare, rezultă că prin art.214¹ - 2. Cod procedură civilă se încalcă dispozițiile art.90 TCE care au prioritate de aplicare, ceea ce imprimă un caracter nedatorat taxei percepute în temeiul acestora. De altfel, această situație a fost în mod implicit recunoscută de statul român, aceasta fiind rațiunea adoptării OUG 50/2008, prin care s-a stipulat că se vor restitui persoanelor plătitoare diferența dintre taxa de primă înmatriculare și o sumă de bani denumită taxă de poluare. I. apreciază că adoptarea acestui act normativ nu „validează"; dispozițiile din Codul fiscal în temeiul cărora s-a achitat taxa de primă înmatriculare, acestea rămânând percepute cu încălcarea dispozițiilor comunitare la acel moment inițial. Nu s- ar putea susține întemeiat că diferența de bani rămasă nerestituită ar fi legal percepută în temeiul OUG 50/2008 ca taxă de poluare, întrucât acest act normativ ar avea astfel efecte retroactive. Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat că, în speță, taxa de primă înmatriculare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.90 din TCE, motiv pentru care cererea reclamantului a fost admisă, pârâta fiind obligată să-i restituie reclamantului restul taxei de primă înmatriculare achitată necuvenit, împreună cu dobânda legală aferentă, de la data plății și până la data restituirii integrale. P. nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu i se poate reține o culpă procesuală, chiar în condițiile admiterii cererii reclamantului. P. a făcut aplicarea în mod corect a textelor legale naționale în vigoare, nefiind îndrituită a face aprecieri cu privire la compatibilitatea acestora cu normele comunitare pentru a acționa în consecință. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul F. A. A. solicitând admiterea recursului apreciindu-l ca fiind fondat Iar In baza disp. art. 304/1, art. 312 C.pr.civ. sa se modifice in parte sentinta pronuntata la fond in sensul: 1. admiterii cererii de acordare a cheltuielilor de judecata conform dovezilor depuse la dosar. În motivare s-a arătat că: In conformitate cu disp. Art. 274 CPC : (1) Partea care cade in pretentiuni va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata. (2) Judecatorii nu pot micsora cheltuielile de timbru, taxe de procedura si impozit proportional, plata expertilor despagubirea martorilor, precum si orice alte cheltuieli pe care partea care a castigat va dovedi ca le-a facut. (3) Judecatorii au insa dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevazute in tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat. In opinia reclamantului instanța de fond a ignorat disp. art. 274 CPC, chiar daca, asa cum rezulta din solutia pronuntata, instanta s-a pronuntat in sensul: "admite cererea de chemare în judecata ... ". Raportat la aceasta solutia, afirma ca sunt indeplinite conditiile prevazute de textul de lege amintit, respectiv, pârâta a cazut in pretentii, astfel incat se impunea acordarea cheltuielor de judecata. Principul reparatiei integrale a prejudiciului cauzat unui contribuabil aflat intr-o situatie ca si in speta de fata poate fi invocat si in sprijinul recursului formulat cu privire la respingerea de catre instanta de fond a cererii de acordare a cheltuielilor de judecata. A., in masura in care actiunea ilicita si culpabila a organului fiscal al statului a provocat, generat promovarea si derularea litigiului, acestea implicand cheltuieli de judecata, apreciem ca se impune si din acest punct de vedere repararea prejudiciului cauzat, respectiv acordarea cheltuielior de judecata. Fata de imprejurarea ca solutia data la fondul cauzei si care face obiectul prezentului recurs nu este imputabila pârâtei-intimate nu solicita obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul recurs. Își rezerva insa dreptul de a solicita obligarea pârâtei la cheltuieli de judecata ocazionate in recurs in situatia in care va formula recurs impotriva solutiei instantei de fond in ceea ce priveste obligarea pârâtei, A. F. P. a M. T., de a îi restitui suma de 2.584 lei cu titlu de taxa de primă inmatriculare. In considerarea motivelor expuse mai sus, considera ca recursul este fondat, solicitând admiterea acestuia in întregime. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curteaconstată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de (...) sub nr.(...), reclamantul F. A.-A. a solicitat obligarea pârâtei A. F. P. a municipiului T. să îi restituie suma de bani reprezentând diferența de taxă plătită cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autovehicule achitată în vederea înmatriculării definitive a unui autoturism pe numele său, cu dobânda legala de la data achitării sumei sus indicate și până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, apreciind că această taxă de primă înmatriculare are un caracter discriminatoriu, că prevederile art.90 din TCE sunt flagrant încălcate, iar aceste dispoziții primează față de dreptul național. De asemenea, a mai arătat că dispozițiile OG nr.50/2008 nu se pot aplica retroactiv. Achiesând acestor considerente, tribunalul a admis acțiunea, însă a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, această ultimă statuare fiind singura care face obiectul criticilor din recurs. Din această perspectivă, Curtea constată că sunt reale susținerile conform cărora prima instanță a realizat o greșită aplicare a prev. art. 274 alin. 1 C.pr.civ., din moment ce obligația de restituire integrală a taxei de primă înmatriculare se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea, în întregime, a prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, aceste considerații având incidență și în privința acordării cheltuielilor de judecată, care însă nu au fost acordate. Așa fiind, în baza prev. art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 1 C.pr.civ., art. 20 din Legea nr. 146/1997, va fi admis recursul, va fi modificată în parte sentința, în sensul că se va admite petitul privind obligarea la cheltuieli și în consecință va fi obligată A. F. P. A MUN. T. să achite reclamantului suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru și timbru judiciar, conform dovezilor depuse la filele 16,17 din dosarul de fond, în acord și cu prev. art. 1169 C.civ. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE A dmite recursul declarat de reclamantul F. A. A. împotriva sentinței civile nr. 1040 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o modifică în parte în sensul că admite petitul privind obligarea la cheltuieli și în consecință obligă A. F. P. A MUN. T. să achite reclamantului suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința din 19 O. 2011. Red.M.B./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.fond: C. P.
| ← Decizia civilă nr. 2699/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3401/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
