Decizia civilă nr. 3894/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3894/2011
Ședința publică de la 21 O. 2011
PREȘEDINTE M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul D. A. A. împotriva sentinței civile nr. 495 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, în contradictoriu cu intimat P. M. Z., intimat SC D. E. S., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție - ridicare a vehiculului staționat neregulamentar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul D. A. A. personal, lipsind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Recurentul arată că nu are cereri de formulat sau excepții.
Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuție, ca și motiv de ordine publică, necompetența primei instanțe în soluționarea cauzei.
Recurentul arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestui aspect de ordin procesual.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 495 din data de 28 ianuarie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Sălaj s-a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamantul D. A. A., în contradictoriu cu P. M. Z. și chemata în garanție SC D. E. S. Z., pentru anulare proces-verbal seria P. Nr.0004764 din data de (...) și obligarea la restituirea taxei de ridicare-depozitare auto cu nr. (...).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că HG nr.
147/1992 privind blocarea, ridicarea, transportul, depozitarea și eliberarea autovehiculelor și/sau remorcilor staționate neregulamentar pe drumurile publice, prevede următoarele:
ART. 1- Autovehiculele sau remorcile stationate neregulamentar pot fi blocate sau ridicate, transportate și depozitate în spații de parcare fixate de primării, până la eliberarea acestora proprietarilor.
ART. 2 - Constatarea staționării neregulamentare a autovehiculelor sau remorcilor se efectuează de ofițerii sau subofiterii de poliție, de primari, precum și de împuterniciții consiliului local pe raza căruia s-a petrecut fapta contravențională, care aplica și sancțiunea, conform prevederilor legale în vigoare. Agenții constatatori prevăzuți la alin. 1 dispun în scris măsurile de blocare sau ridicare a vehiculelor prevăzute la art. 1 și asista la aceste operațiuni.
ART. 3 - Blocarea, ridicarea, transportul și depozitarea autovehiculelor se efectuează de unitățile autorizate prin dispoziția primarului.
ART. 4 - Unitățile autorizate potrivit art. 3 răspund pentru eventualele avarii cauzate autovehiculelor, în condițiile prevăzute de lege.
ART. 5- Deblocarea ori restituirea autovehiculelor sau remorcilor se efectuează de unitățile autorizate, după ce se face dovada achitării amenzii contravenționale și a taxei speciale stabilite de consiliul local, potrivit legii, precum și a cheltuielilor reprezentând contravaloarea operațiunilor efectuate.
La rândul său, art. 64 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, arată că: (1) Politia rutiera poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabila. Ridicarea si depozitarea vehiculelor in locuri special amenajate se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz.; (2) Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul si depozitarea vehiculului staționat neregulamentar se suporta de către detinatorul acestuia; (3) Ridicarea vehiculelor dispusa de politia rutiera in condițiile prevăzute la alin. (1) se realizează potrivit procedurii stabilite prin regulament.
În cauza dedusă judecății, instanța de fond a reținut că este dovedit faptul că petentul a parcat autovehiculul pe partea carosabilă a străzii, într-un loc nepermis de lege respectiv în zona de acțiune a indicatorului ";Atenție ! trecere pentru pietoni"; f.18;19) iar procesul verbal de constatare a fost întocmit în prezența unui un agent al P. rutiere Z., potrivit legii (f.3) astfel că. în mod corect și legal chemata în garanție SC D. E. S., a procedat la ridicarea și păstrarea autovehiculului cu nr. de înmatriculare (...), proprietatea reclamantului D. A. A., într-un loc special amenajat, până la achitarea taxei prevăzută prin R., pentru serviciul prestat.
Cu alte cuvinte, tribunalul a apreciat că nu se poate reține că prin această operațiune reclamantul a fost vătămat într-un drept sau interes legitim, așa cum prevede art.1 alin.(1) din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ ci, dimpotrivă, a fost protejat un interes public iar aserțiunea sa că nu s-a găsit în zona de acțiune a indicatoarelor oprirea/staționarea interzisă sau că nu exista indicator de avertizare privind ridicarea autovehiculelor nu poate fi reținută de instanță pentru simplul motiv că nimeni nu poate invoca în apărare necunoașterea legii.
Față de aceste aspecte de fapt și drept, tribunalul, în baza art.18 din Legea nr.554/2004, a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamantul D. A. A. și chemata în garanție SC D. E. S., pentru anulare proces-verbal seria P. Nr.0004764 din data de (...) și obligarea la restituirea taxei de ridicare-depozitare auto cu nr. (...).
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul D. A. A. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și obligarea pârâtului la restituirea amenzii precum și a cheltuielilor pricinuite.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că prin procesul-verbal P. nr.
0004764/(...) a fost sancționat deși nu a săvârșit faptele menționate, împrejurare eludată de către instanța de fond. Mai mult, ridicarea autovehiculului și aplicarea sancțiunii nu a fost determinată de existența indicatorului „Atenție, trecere pietoni";, împrejurare de fapt neconsemnată în procesul-verbal contestat și greșit reținută de instanța de fond.
În ședința publică din 21 octombrie 2011, Curtea, din oficiu, a pus în discuție, ca motiv de recurs, de ordine publică cu luarea în considerare a prevederilor art. 304 pct. 3, necompetența tribunalului de a soluționa cererea dedusă judecății în primă instanță, raportat la data sesizării instanței cu cererea introductivă și la dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. XXII alin. 2 din Legea nr.
202/2010.
Pronunțându-se asupra excepției necompetenței tribunalului de a soluționa în primă instanță cererea dedusă judecății în cauza de față, ca motiv de recurs de ordine publică, cu luarea în considerare și a prev. art. 159 C.pr.civ., Curtea o va admite, raportat la următoarele considerente:
Obiectul acțiunii formulate de reclamantul D. A. A. constă în anularea procesului verbal de ridicare a autoturismului seria P. nr. 0004764 încheiat în data de (...).
Judecătoria Zalău a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea T.ui S. în considerarea faptului că acest proces verbal întrunește caracteristicile unui act administrativ în sensul definiției date de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004.
Potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr.554/2004, pe calea unei acțiuni în contencios administrativ se poate solicita tribunalului, sau după caz curții de apel anularea unui act administrativ și obligarea autorității competente la luarea măsurilor ce se impun în sensul soluționării cererilor persoanelor interesate și reparării daunelor cauzate.
Actul atacat reprezintă un proces-verbal întocmit de către un agent constatator din cadrul Biroului P. Rutiere Z. în comun cu unul din cadrul Primăriei mun. Z. și consemnează faptul că autovehiculul proprietatea reclamantului a staționat neregulamentar în zona de acțiune a indicatorului
„oprire/staționare interzisă"; din P-ța 1 Decembrie 1918 din municipiul Z. sens în care s-a dispus ridicarea și depozitarea acestuia în spațiul anume destinat stabilindu-se în același timp și costurile aferente acestor operațiuni.
Curtea constată că măsura dispusă prin actul sus menționat nu are regimul juridic al unei sancțiuni de sine stătătoare, independentă de regimul contravențional incident în materia circulației publice. De altfel regimul juridic al acestei măsuri este circumscris dispozițiilor art. 97 alin. 1 lit. d) din OUG nr.
195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conform căruia în cazurile prevăzute de ordonanța de urgență, polițistul rutier dispune, între altele, ca măsură tehnico-administrativă ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar.
Fapta constând în staționarea neregulamentară este calificată de lege ca și contravenție și este sancționabilă ca atare conform prevederilor art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 7 din OUG nr. 195/2002 iar regimul juridic al ridicării autovehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă este stabilit la art. 64 din același act normativ. Se poate constata că anterior acestor modificări regimul măsurii de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar era circumscris ca o sancțiune complementară așa cum dispunea art. 96 alin. 2 lit. f) din OUG nr.
195/2002 în prezent abrogată prin OUG nr. 6..
Chiar dacă acest regim juridic a fost radical schimbat nu înseamnă neapărat că măsura de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar al cărei regim juridic este privit astăzi ca o măsură tehnico-administrativă se detașează de raportul juridic contravențional.
Fapta de a staționa neregulamentar este calificată ca faptă ilicită de natură contravențională, iar măsura tehnico-administrativă de ridicare și transport a autovehiculului staționat neregulamentar este stabilită ca urmare a săvârșirii unei astfel de contravenții, nefiind altceva decât o măsură de restabilire a situației anterioare încălcării ordinii de drept prin contravenție.
În altă ordine de idei, Curtea constată că scopul și menirea instituirii măsurii tehnico-administrative a ridicării autovehiculului staționat neregulamentar, așa cum rezultă din dispozițiile legale mai sus analizate, este acela de a repune în situația anterioară, de a restabili ordinea de drept și de a înlătura consecințele negative a faptei contravenționale constând în acțiunea de staționare neregulamentară.
Așa fiind, această măsură este asociată constatării faptei de natură contravențională încât face parte din tratamentul contravențional privit în ansamblu, respectiv stabilirea și luarea tuturor măsurilor legale privind înlăturarea consecințelor săvârșirii unei astfel de fapte (aplicarea sancțiunilor contravenționale și a altor măsuri legale).
Prin urmare, se poate afirma că procesul-verbal de ridicare al autovehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public al municipalității având ca premisă săvârșirea unei fapte de natură contravențională nu poate fi detașat de regimul de ansamblu al raportului juridic contravențional așa încât poate fi calificată ca o măsură dispusă de organul constatator asociată celorlalte măsuri legale și necesare care configurează regimul juridic al răspunderii contravenționale.
Or, dispozițiile legale pertinente incidente în materie care reglementează controlul judecătoresc în materie contravențională sunt prevăzute în art. 32 din
OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor norme care statuează că jurisdicția de primă instanță chemată să se pronunțe asupra legalității actelor încheiate în cadrul operațiunilor privind tratamentul contravențional este judecătoria, instanță cu plenitudine de jurisdicție în materia contenciosului contravențional.
Curtea mai reține că doar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției are toate trăsăturile unui act administrativ tipic susceptibil de control direct și nemijlocit pe calea contenciosului administrativ paralel, conform prevederilor de ansamblu ale OG nr. 2/2001, celelalte operațiuni tehnico administrative care au stat la baza emiterii acestui act cât și acelea care se încheie în vederea configurării depline a tratamentului contravențional se supun acelorași reguli ca și cele aplicabile actului administrativ tipic.
Măsura de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public fiind calificată de lege ca măsură tehnico administrativă nu este susceptibilă de control judecătoresc direct pe calea contenciosului administrativ de drept comun întrucât actul respectiv prin sine însuși nu întrunește trăsăturile unui act administrativ tipic în sensul definiției date dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) și nici al celui atipic conform prevederilor art. 2 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care astfel să poată intra în sfera obiectului acțiunii în contencios administrativ așa cum este configurată de dispozițiile pertinente prevăzute la art. 8 din aceeași lege.
Întrucât tribunalul a încălcat prevederile art. 32 din OG nr. 2/2001 care instituie o normă de competență materială absolută, Curtea va admite recursul declarat de reclamant și raportat la prev. art. 304 pct. 3 C.pr.civ., coroborat cu art. 312 alin.2 și 6 C.pr.civ., va casa sentința civilă nr. 495 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. și va trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță Judecătoriei Z.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamantul D. A. A. împotriva sentinței civile nr. 495 din 28 ianuarie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Sălaj, pe care o casează în tot și trimite cauza pentru competentă soluționare în primă instanță la Judecătoria Zalău.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 octombrie 2011.
PREȘEDINTE,
M.-I. I.
JUDECĂTOR,
G.-A. N.
JUDECĂTOR,
S. AL H.
GREFIER, A. B.
}
Red.M.M.I./(...) Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: M. S.;
| ← Decizia civilă nr. 3336/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1383/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
