Decizia civilă nr. 1607/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 1607/2011
Ședința din data de 18 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. I. I.
JUDECĂTOR : A. C. JUDECĂTOR : M. S. GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. B. N. ÎN NUME P. ȘI PENTRU A. F. P. S. B. împotriva sentinței civile nr. 278 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B. N., în contradictoriu cu intimatul C. V., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art.8 și 10 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 2. din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) de T. B.-N. s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul C. V., împotriva pârâtelor A. F. P. S. B. și D. G. A F. P. A J. B.-N. și, în consecință, s-a respins capătul de cerere privind anularea actului administrativ fiscal emis de D. B.-N. înregistrat sub nr. 13.065/(...), fiind obligate pârâtele să-i restituie reclamantului suma de 18.127 lei, reprezentând taxă specială de primă înmatriculare și dobânda legală calculată de la data de (...) și până la data restituirii efective a acesteia. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a arătat că reclamantul a achiziționat autoturismul TOYOTA J12/KDj120 LAND CRUIS cu nr.de identificare JTEBZ29J300010653 din Belgia, astfel cum rezultă din factura nr. 27117 din data de (...), iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să plătească suma de 18127,00 lei, cu titlu de taxa specială de primă înmatriculare, conform chitanței cu seria TS2A nr. 5657528, după care a înmatriculat autoturismul în România la data de (...). În ceea ce priveste cererea reclamantului de anulare a adresei prin care i s-a comunicat pozitia pârâtei raportat la cererea de restituire a taxei de prima înmatriculare, instanta de fond a retinut faptul ca aceasta adresa constituie o simpla corespondenta administrativa, nu un act administrativ fiscal în înțelesul prevederilor art. 41 din C. de procedura fiscala, drept pentru care o va respinge. În ceea ce privește capătul de cerere formulat având drept obiect restituirea sumei de 18127 lei, reprezentând taxă specială de primă înmatriculare și dobânda legală aferentă calculată din data de (...) până la data plății efective, instanta de fond a reținut ca aceasta este întemeiat, pentru următoarele considerente: Conform dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din L. 571/2003, taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizica sau juridica ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi, cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state. Dispozițiile art. 90 par. 1 din T.ul Instituind Comunitatea E. prevăd ca nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare. Hotarârea CEJ data in cauza Weigel vs. Finanzlandesdirektion für Vorarlberg (C-387/01 ) in 2004 a stabilit ca obiectul reglementarii comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurenta, prin eliminarea oricărei forme de protectie care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenind din statele membre. Rostul reglementarii instituite prin dispozitiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscala între produsele importate si cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxa pentru autoturismele produse in tara sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România. Instanta de fond a constatat că, în cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplica cu prioritate fata de dreptul național, in lumina principiilor preeminentei si supremației dreptului comunitar, consacrate si de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele Costa/Enel si Simmenthal. Principiile enunțate sunt garantate si de dispozitiile art. 148 din Constituția R., potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U. E., precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Presedintele R., G. si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2. România si-a asumat obligația de a respecta dispozitiile tratatelor originare ale C., dinainte de aderare, prin L. Nr. 1., de ratificare a T. de aderare a R. si B. la U. E. Revenind la reglementarea interna, tribunalul a constatat că taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule a fost introdusa in C. Fiscal prin L. 3. sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea L. 3., prin OUG 1., a fost restrânsa la toate autoturismele si autovehiculele,inclusiv cele comerciale, prevazându-se categorii de persoane exceptate ( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât si scutiri de la plata taxei ( in cazul vehiculelor istorice, etc.). Aceasta taxa speciala se datorează cu ocazia primei înmatriculării in România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal. De retinut este faptul ca taxa in discuție nu este perceputa pentru autoturisme dejaînmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, si reînmatriculate in România, după aducerea acestora in tara. In aceste conditii, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din C. Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea E. in scopul reînmatriculării lor in România, in situatia in care acestea au fost deja înmatriculate in tara de proveniența, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este perceputa. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din T., prevederi care au efect direct si in lumina cărora instanta de fond a apreciat că dispozitiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din C. Fiscal fiind contrare, taxa achitata de reclamanta a fost încasata cu încălcarea dispozitiilor art. 90 din T., fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntara a taxei de reclamant este lipsită de relevantă juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamantul nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate. A mai menționat tribunalul că reclamantul s-a adresat pârâtei D. B.- N. pentru a obtine restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsa, prin emiterea unei adrese, respectiv a adresei nr. 13065/(...) in care s-a precizat ca nu exista temei legal pentru restituire. Astfel fiind, tribunalul a considerat că se află în prezenta unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozitiile dreptului comunitar la care s-a făcut referire anterior. T., reținând că perceperea acestei taxe prev.de art.214/1-214/3 este contrară dreptului comunitar, încălcându-se principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, contravenind disp.art.90 par.1 din T.ul de înființare a C. E., art.148 din Constituția R., T. de aderare a R. și B. la U. - ratificat prin L. nr. 1. și constatând achitarea de către reclamant a unei taxe nedatorate, a admis, în parte acțiunea reclamantului, dispunând restituirea de către pârâte a sumei de 18.127 lei, reprezentând taxă specială de primă înmatriculare și dobânda legală aferentă calculată din data de (...) până la data plății efective. Acordarea dobânzii legale este de natura sa acopere folosul nerealizat de reclamanta prin faptul ca este lipsita de suma de care trebuie sa-i fie restituită. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A J. B.-N. în nume propriu și în numele A. F. P. S. B., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate, cu consecința admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. B.-N. și respingerii cererii introductive ca nefondată, întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 7, 8 și 9 art. 3041 și art. 312 alin. 3 C.pr.civ. În ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtei D., pârâta arată că nu are calitatea procesuală pasivă întrucât nu a procedat la calcularea și încasarea taxei pe poluare. Pe de altă parte, susține că nu există nici o prevedere legală care să dispună ca organul superior, respectiv D. B.-N., să stea în judecată alături de organele sale subordonate pentru actele emisă de către acestea din urmă. În susținerea acestei excepții, pârâta a mai învederat și faptul că instanța de fond a calificat documentul înregistrat sub nr. 13.065/(...) ca fiind o simplă adresă care nu are forța juridică a unui act administrativ propriu-zis. Cu referire la fondul cauzei, pârâta a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicarea a dispozițiilor legale, deoarece taxa specială de primă înmatriculare a fost încasată în temeiul art. 2141-3 din L. nr. 571/2003 privind C. fiscal coroborate cu prev. art. 311-2 din H.G. nr. 44/2004. Sub acest aspect, pârâta a precizat că, L. nr. 571/2003 privind C. fiscal a suferit de la data intrării în vigoare mai multe modificări și completări prin acte normative. Astfel, prin L. nr. 3. C. fiscal a fost modificat și completat, dispozițiile intrând în vigoare începând cu data de (...). Prin legea menționată au fost introduse art. 2141-3, unde se reglementează o obligație fiscală de plată, denumită "taxa specială", stabilindu-se nivelul taxei, modul de calcul și exigibilitatea ei. S-a mai arătat că potrivit reglementarilor mai sus menționate taxa specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate. Taxa specială se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate. L. nu face nici o deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa specială fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România. Taxa specială pentru autovehicule, cu un pronunțat caracter de taxă pe poluare, este un instrument având ca principal scop modificarea comportamentului de deteriorare a mediului. Taxa specială auto se plătește cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor pe teritoriul R. și a fost considerată o alternativă de tranziție, instituită ca urmare a faptului că după aderarea la U. E., în conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor între statele membre, România a renunțat la actele normative care restricționau înmatricularea autovehiculelor cu norma de poluare mare. Pe de altă parte, pârâta a mai învederat că luând în considerare criticile opiniei publice, recomandările Comisiei E., Guvernul României a luat decizia de reconsiderare a taxei pe poluarea auto, fiind propus un proiect de act normativ prin care se va stabili un nou sistem de taxare care să urmărească promovarea vehiculelor cu consum redus de carburant și nivel redus de emisii, în spiritul politicii europene în domeniul energiei și a mediului. Prin urmare, dispozițiile cuprinse în art. 214/1-214/3 Cod fiscal au fost adoptate în concordanță cu reglementările comunitare, respectiv art. 90 din T.ul instituind Comunitatea E., cu prevederile actului de aderare, iar prin introducerea dispozițiilor legale menționate nu a fost încălcat principal libertății circulației mărfurilor, astfel că nu se impune restituirea taxei speciale de primă înmatriculare percepută de la reclamant. O ultimă critică formulată de recurentă se referă la acordarea dobânzilor, susținând că acordarea acestora de către instanța de fond s-a făcut cu încălcarea disp. art. 10 alin. 1 din O.G. nr. 9/2000 unde se prevede că dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de bănci, etc, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice. Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea le-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente. Recurentele susțin că acțiunea reclamantului este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând, în principal, normele de drept intern aplicabile speței. În cauza de față, tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (în continuare, T.), versiunea consolidată în urma T. de la L. din anul 2007 (ex- art. 90 din T.ul de instituire a C. E.). Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 110 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Cum România este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T. în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T. de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Recurentele susțin că acțiunea reclamantului nu poate fi admisă pe considerentul că prin efectul adoptării OUG nr. 5. au fost abrogate dispozițiile art. 2141-2143 din C. fiscal care au instituit obligația de plată a taxei speciale de primă înmatriculare, iar noua reglementare stabilește cadrul juridic cu privire la instituirea taxei de poluare, pe care reclamantul o datorează în continuare. Curtea reține că începând cu data de 1 ianuarie 2007, prin dispozițiile art. 2141-2143 din C. fiscal s-a instituit regimul unei noi taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule datorată pentru prima înmatriculate a unui autovehicul sau autoturism în România, indiferent dacă acesta era nou sau folosit. Aplicarea aceste dispoziții legale în dreptul intern a determinat încălcarea dispozițiilor art. 90 parag. 1 din T.ul de instituire a C. E. constatată de jurisdicțiile interne. Această incompatibilitate a fost reținută și de C. E. care a declanșat procedura prevăzută de art. 226 din T. (procedura de infrigement). Pentru a pune de acord legislația internă cu normele T. și a înceta procedura de constatare a încălcării T. demarată de C. E., G. a adoptat OUG nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule în vigoare de la 1 iulie 2008. Pentru a verifica dacă sunt incidente în speță prevederile art. 11 din OUG nr. 5. se impune a se stabili care sunt efectele juridice ale acestei ordonanțe de urgență asupra situațiilor juridice născute anterior datei de 1 iulie 2008. Conform dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 5. taxa rezultată cadiferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite înnormele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6.. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia atunci când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar, acesta este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea normelor comunitare. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Ca atare, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Curtea mai reține că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară și are alt mod de calcul precum și altă destinație. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Împrejurarea că la nivelul U. E. s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 5. nu este contrară T. nu are nicio influență asupra dreptului reclamantei de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile T.. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse. În ceea ce privește critica privind acordarea dobânzilor legale solicitate până la data plății și incidența la speță a dispozițiilor C.pr.fisc. precum și a procedurii de restituire prevăzute de acest act normativ, Curtea reține următoarele: Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din C. de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate. Dacă s-ar admite teza recurentelor, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință. Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului. Pe de altă parte, dacă am accepta teza recurentei, s-ar eluda însuși principiile statornicite în practica Curții de Justiție care au fost mai sus redate, respectiv obligația impusă statelor membre de a asigura rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, Curtea de Justiție a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite. Așa fiind, cum motivele de recurs invocate nu au fost găsite întemeiate, sentința pronunțată în cauză fiind legală și temeinică în totalitate, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ., în referire la art. 20 din L. nr. 554/2004, prezentul recurs urmează a fi respins, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 278 din 28 septembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B. N., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, M. I. I. A. C. M. S. Red.M.I.I/(...) Dact.H.C./3 ex./ Judecător fond: C. V.; L. F. GREFIER,
| ← Decizia civilă nr. 3046/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2325/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
