Decizia civilă nr. 3046/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Decizii și sentințe contencios/fiscal - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ Nr. 3046/2011

Ședința din data de 07 S. 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.- N. împotriva sentinței civile nr. 4430 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantele A. PENTRU P. A. "A. L. N.",

L. ANA și F. R. PENTRU P. ȘI C. A., având ca obiect - anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intima L. Ana, personal, intimata A. PENTRU P. A. "A. L. N." prin avocat L. Ana, care depune împuternicire avocațială nr. C. și intimata F. R. PENTRU P. ȘI C. A. prin avocat C. R. I., care depune împuternicire avocațială nr. C. din (...), lipsind recurentul.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.

Recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2 lei, achitată cu ordinul de plată nr. 1116 din data de (...), aflată la fila 10 din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.

Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata F. R. PENTRU P. ȘI C. A. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în trei exemplare.

Curtea, din oficiu, în temeiul art. 159^{1 al. 4 C.pr.civ., raportat la art. 21 din C., art. 10 al. 2 din L. nr. 554/2004 și art. 3 pct.3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.}

Intimata L. Ana, în nume propriu și ca reprezentant al intimatei A. PENTRU P. A. "A. L. N." depune la dosar concluzii scrise, iar reprezentanta intimatei F. R. PENTRU P. ȘI C. A. depune copia chitanței și a facturii reprezentând onorariul avocațial.

Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.

Intimata L. Ana, în nume propriu și ca reprezentant convențional al intimatei A. PENTRU P. A. "A. L. N." solicită respingerea recursului declarat de reclamantul C. Local al M. C.-N. ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței civile recurate ca legală și temeinică, criticile formulate de recurent sunt nefondate, în opinia acestuia C. Local, în temeiul art. 36 din L. nr. 2. „are inițiativa și hotărăște în toate problemele de interes local"; dar omite cu rea credință excepția prevăzută de același articol de lege și anume „. Local nu poate hotărî în acele probleme care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale";. Totodată arată că instanța de fond în mod corect a analizat legalitatea hotărârii din prisma art. 36 din L. nr. 2., care constituie cadrul general al atribuțiilor pe care le poate exercita C. Local.

Reprezentanta intimatei A. PENTRU P. A. "A. L. N." susține că prin L. nr. 2. privind protecția animalelor, cu modificările ulterioare, se recunoaște persoanelorfizice și persoanelor juridice dreptul de a deține animale, însă fără a restricționa numărul acestora, atât timp cât sunt respectat normele de igienă și totodată se prevăd care sunt obligațiile deținătorilor de animale. A. este autoritatea centrală care potrivit legii are atribuții pe linia protecției animalelor iar prin O. nr. 31/(...), emis de această autoritate nu se restricționează numărul animalelor deținute de o persoană atât timp câte se respectă anumite obligații. În situația în care, în urma controlului efectuat de echipe mixte de control formate din reprezentanți A. și MAI, se constată că deținătorul de animate încalcă prevederile art. 5 al. 1 din L. nr. 2., faptele constituie contravenție și sancționate ca atare. C. Local al M. C.- N. a înțeles să adopte HCL nr. 89/(...) în scopul asigurării confortului, ordinii, curățeniei și liniștii populației, apoi asigurarea condițiilor privind bunăstarea animalelor. Un alt motiv invocat pentru adoptarea hotărârii a cărei anulare s-a solicitat menționează că de-a lungul timpului inspectorii din cadrul Serviciului Control P. Mediului au constatat lipsuri în legislația privind creșterea și întreținerea animalelor, cum ar fi creșterea unui număr mare de animale în locuința proprie, fapt ce deranjează vecinii prin zgomot, miros, etc. Față de aceste motive care au fundamentat HCL, reprezentanta intimatelor arată că lipsurile constatate în legislația privind protecția animalelor nu se pot suplini prin hotărâre dată de C. Local iar sesizările și reclamațiile cetățenilor deranjați de deținătorii de animate sau nerespectarea de către deținătorii de animale a condițiilor de igienă nu se pot soluționa prin emiterea unui act administrativ normativ.

Pentru considerentele expuse intimata L. Ana, în nume propriu și ca reprezentant convențional al intimatei A. PENTRU P. A. "A. L. N." solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, fără cheltuieli judiciare.

Reprezentanta intimatei F. R. PENTRU P. ȘI C. A. susține poziția procesuală a celorlalte intimate solicitând respingerea recursului formulat de reclamantul C. Local al M. C.-N. și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță ca legală și temeinică, apreciind că HCL nr. 89/(...) a fost adoptată cu încălcarea competențelor C. Local, raportat la faptul că art. 8 din L. nr. 2. desemnează A. ca autoritate competentă să reglementeze în domeniul protecției animalelor. În continuare critică hotărârea adoptată de reclamant întrucât dispozițiile art. 1 limitează numărul de animale deținut de o persoană fizică sau juridică chiar și pe terenurile particulare la un număr de cinci capete, iar potrivit art. 2 se interzice creșterea câinilor și pisicilor în locuințele colective, permițând ca numărul acestora să fie mai mare de două numai cu aprobarea Asociației de proprietari. R. la conținutul celor două articole din HCL 8. se poate concluziona că o persoană care locuiește la casă nu poate deține mai mult de 5 capete, în timp ce o persoană care locuiește la bloc și care are acordul Asociației de locatari poate crește mai mult de cinci capete.

Susține reprezentanta intimatei F. R. pentru P. și C. A. că în situația în care HCL 8. va rămâne în vigoare, pentru a nu încălca legea, deținătorii de animale, care dețin un număr mai mare de animale decât cel prevăzut de norma atacată, vor fi nevoite fie să le abandoneze, fie să le ucidă, fapte care constituie infracțiuni.

Pentru motivele expuse solicită respingerea recursului declarat de C. Local al M. C.-N. și menținerea hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli judiciare, conform chitanței și facturii depuse la dosar.

Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare.

CURTEA P rin sentința civilă nr. 4430 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. pentru P. A. A. lui N., L. Ana, F. R. pentru P. și C. A., în contradictoriu cu pârâtul C. local al municipiului C.-N.

S-a anulat Hotărârea nr.89/(...) a C. local al municipiului C.-N.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamanta F. R. pentru P. și C. A. a sumei de 2.384 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de (...) sub nr.(...), reclamanta A. pentru P. A. A. lui N. a solicitat anularea, precum și suspendarea executării HCL 8. ca act administrativ nelegal, emis cu exces de putere.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că atunci când atunci când inițiază hotărâri în probleme de interes local, consiliul local are dreptul sa aprecieze măsurile pe care le ia, dar numai în condițiile legii, cu stricta aplicare și executare a legii și nicidecum masurile luate prin HCL nu pot încălca prevederile legii și nu pot adăuga la lege.

Mai departe, reclamanta a prezentat pe scurt prevederile actului contestat, apoi a detaliat prevederile legale pe care le-a considerat relevante, insistând asupra faptului că legea nu restrânge numărul de animale deținute de o persoană, cu respectarea anumitor condiții. De asemenea, reclamanta a mai argumentat de ce, în opinia sa, tocmai o asemenea reglementare ar crea situații în care animalele ar fi abandonate, iar deținătorii obligați să comită infracțiunile prevăzute de L. 2..

În concluzie, reclamanta a considerat că prin emiterea acestei hotărâri, consiliul local a acționat cu încălcarea competenței, iar instanța de judecată este singura abilitată să constate, în concret, dacă un deținător de animale deranjează sau încalcă dreptul de proprietate al altor persoane.

În drept, reclamanta a invocat actele normative prevăzute în preambulul

HCL 8., precum și C. R..

În probațiune, reclamanta a depus dovada îndeplinirii procedurii prealabile, actul contestat, referatul ce a stat la baza emiterii acestuia.

Cereri de chemare în judecată similare și întemeiate în esență pe același argumente au formulat și reclamantele L. Ana și F. R. pentru P. și C. A. în dosarele nr.(...) și nr.(...), iar instanța a dispus conexarea acestora la prezenta cauză, pentru o soluționare unitară.

Pârâtul C. local al municipiului C. - N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de anulare a HCL 8., arătând, în esență, că a fost emisă în temeiul art.36 din L. 2. și având în vedere confortul, ordinea, curățenia și liniștea populației cu respectarea exigențelor minimale privind suprafețele necesare persoanelor, conform prevederilor L. nr. 114/1996 și ale OMS nr.5., asigurarea condițiilor necesare pentru sănătatea și bunăstarea animalelor de companie, prevederile art.4 din L. nr.6. privind ratificarea C. europene pentru protecția animalelor de companie, asigurarea condițiilor minime de spațiu, prevăzute în OUG nr. 155 /2001.

Pârâtul a mai arătat că prin actul contestat nu exclude posibilitatea creșterii unui număr mai mare de animale de companie în locuințe colective atâta timp cât nu se deranjează vecinătățile, de aceea creșterea unui număr mai mare de animale de companie în apartamente s-a lăsat la latitudinea asociației de proprietari. De asemenea, pârâtul a prezentat o serie de cazuri particulare de genul cărora s-a dorit a fi prevenite și soluționate prin reglementarea în speță.

Pârâtul a depus în probațiune actele ce au stat la baza emiterii HCL 8..

În cursul judecării cauzei, s-a renunțat la capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării HCL 8..

Analizând materialul probator aflat la dosarul cauzei, precum și susținerilepărților și dispozițiile legale relevante, instanța a reținut următoarele:

Prin HCL C. - N. nr.89/(...), autoritatea publică locală a modificat și completat HCL 330/1998 astfel: s-a interzis creșterea anumitor animale domestice și apăsărilor de curte pe raza municipiului C. - N., cu anumite excepții expres prevăzute; s-a interzis creșterea animalelor în locuințele comune, cu excepția câinilor și pisicilor, dar nu mai mult de câte două exemplare, în anumite condiții, inclusiv cu aprobarea asociației de proprietari. Î. dispozițiilor acestei HCL a fost considerată contravenție sancționabilă cu amendă.

În conformitate cu prevederile art.42 alin.4 din L. 2., în formula introductivă a acestui act administrativ normativ au fost menționate autoritatea emitentă, denumirea generică a actului, precum și temeiurile juridice pe baza și în executarea cărora actul a fost emis, respectiv art.36, art.39 alin.1 și art.45 din L.

2., L. 2., L. 6., OMS 5., OG 2/2001. Acest text legal trebuie coroborat cu art.4 alin.3 din L. 2., care prevede că actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.

Ceea ce a analizat instanța în cele ce urmează este legalitatea adoptării acestei hotărâri de consiliu local raportat la dispozițiile art.36 alin.1 din L. 2. (C. local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale), precum și la cele ale art.36 alin.2 - 9, care constituie cadrul general al atribuțiilor pe care le poate exercita consiliul local. Această analiză s-a făcut inclusiv prin raportare la principiul general aplicabil în materia dreptului public conform căruia o autoritate publică nu are dreptul să întreprindă nicio acțiune ce nu îi este în mod expres permisă, nefiind aplicabil principiul din sfera dreptului privat conform căruia tot ce nu este interzis este permis. Autoritățile publice administrative nu pot acționa decât în temeiul și în vederea executării legii și nu pot exercita decât acele atribuții care sunt în mod expres date în sarcina sa prin C. sau prin lege.

Instanța a observat că niciuna din atribuțiile expuse pe larg în alineatele 3 -

8 nu se referă la posibilitatea consiliului local de a hotărî interzicerea creșterii animalelor, limitarea numărului acestora, limitarea teritoriului în care pot fi deținute sau stabilirea condițiilor de deținere, cum este cazul în speță.

Mai departe, instanța a constatat că această atribuție nu se încadrează nici în alin.9 al art.36, respectiv nu este conferită consiliului local printr-o lege, alta decât L. 2..

Dimpotrivă, potrivit art.8 alin.2 din L. 2., condițiile de deținere, adăpostire și întreținere a animalelor se stabilesc prin ordin al președintelui A. N. S.e V. și pentru Siguranța Alimentelor, ca unică autoritate cu atribuții în acest domeniu. Ulterior, în aplicarea L. 2., a fost emis O. 31/(...) prin care au fost aprobate normele metodologice și care la art.4 prevede expres că numărul de animale, cu excepția animalelor sălbatice, deținut de o persoană fizică sau juridică nu este restricționat, cu condiția respectării normelor de sănătate, protecție și bunăstare a acestora, prevăzute de legislația în vigoare.

De asemenea, un întreg capitol al normelor (CAP. III - P. și bunăstareaanimalelor de companie) detaliază diverse aspecte referitoare la deținereaanimalelor, făcând explicit trimitere inclusiv la prevederile L. 6. prin care s-a ratificat Convenția europeană pentru protecția animalelor de companie. V. respectării legislației relevante se realizează, potrivit L. 2., de către echipe mixte de control formate din persoane împuternicite potrivit atribuțiilor de serviciu dincadrul A. N. S.e V. și pentru Siguranța Alimentelor, al M. I. și R. A., precum și din cadrul unităților aflate în subordinea acestora.

Față de aceste dispoziții legale care exclud competențele consiliului local în domeniu, nu pot fi reținute argumentele pârâtului conform cărora măsura s-a impus ca urmare a constatării unor lipsuri ale legislației (chiar și în această ipoteză consiliul local nu avea dreptul de a „. legislația), precum și ca urmare a numeroaselor sesizări ale cetățenilor (aspect de oportunitate care nu se mai impune a fi analizat). De asemenea, invocarea unor texte legale care se referă la competențe ale consiliului local vizând dreptul la un mediu sănătos, suprafețele necesare persoanelor sau ocrotirea vieții private nu are relevanță, aceste eventuale atribuții fiind necesar a fi exercitate fără a se aduce atingere unor alte dispoziții legale.

Se mai impune a observa că motivele de oportunitate (cazurile particulare) invocate de pârât sunt chestiuni a căror soluționare se putea face fără a se recurge la emiterea unui astfel de act administrativ normativ, prin simpla îndeplinire a atribuțiilor pe care legea le prevede în sarcina organelor competente.

Reiterând principiul de drept public conform căruia orice autoritate publică nu poate acționa decât în limitele competențelor stabilite expres de lege, instanța a constatat că nu există niciun act normativ care să confere consiliului local atribuția de a stabili condițiile în care animalele domestice sau de companie pot fi deținute, astfel că, în speță, pârâtul C. local al municipiului C. - N. a acționat în afara atribuțiilor ce îi revin conform legii și nu în exercitarea acestora, motiv pentru care instanța a apreciat că hotărârea în litigiu a fost adoptată cu încălcarea legii și a fost anulată.

În temeiul art.274 C.proc.civ., pârâtul a fost obligat la plata către reclamanta F. R. pentru P. și C. A. a sumei de 2.384 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariul achitat avocatului care a reprezentat partea (1190 lei +

1190 lei), precum și taxa judiciară de timbru achitată de această reclamantă în dosarul nr.(...) - 4 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. Local al municipiului C.-N., reprezentat prin P., solicitând admiterea recursului, modificarea sentintei atacate in speta, in sensul respingerii in intregime a actiunii formulate de catre reclamante.

În motivare s-a arătat că:

In ceea ce priveste nelegalitatea actului administrativ-HCL nr. 8., invocata de catre instanta fondului, raportat la incalcarea limitelor competentelor C. Local al mun. C.-N. considera ca in mod eronat instanta o retine astfel, intelegand in acest sens sa se prevaleze de prevederile L. 2., cu modificarile ulterioare. Astfel, art. 36 din aceasta lege prevede faptul ca acesta" are initiativa si hotaraste in toate problemele de interes local…";.

Contrar celor retinute de catre instanta de judecata, art. 8 din L. 2., privind protectia animalelor se refera la "condițiile de deținere, adapostire si întreținere a animalelor" si nu la numarul animalelor care pot fi detinute. Acest articol prevede: "(1) Autoritatea Nationala S.a Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor reprezinta autoritatea nationala in domeniul protectiei animalelor. (2) Conditiile de detinere , adapostire si intretinere a animalelor se stabilesc prin ordin al presedintelui A. N. S.e V. si pentru Siguranta Alimentelor." Ca atare, intr-adevar autoritatea in materie este institutia mai sus mentionata, insa, prin adoptarea acestui HCL nu se incalca sub nicio forma aceasta autoritate in domeniu, iar restrictionarea numarului de capete detinute de catre persoanele fizice sau juridice in locuintele colective, prin actul administrativ emis de catre institutia pârâtă, nu incalca de asemenea prevederile articolului enuntat, care se referastrict la conditiile de detinere si intretinere a animalelor, nu si la numarul acestora.

Mai mult decat atat, si HCL atacat in cauza reitereaza obligatiile detinatorilor de animale referitoare la normele generale de curatenie, igiena si intretinere ale acestora.

Apoi, reiterează, in virtutea reglementarilor legale, prevazute de legea 2., C.

Local este autorizat sa exercite atributii menite sa vegheze la interesul comunitatii locale (a se vedea art. 36 din aceasta lege).

In acest sens reiterează ratiunea si necesitatea adoptarii acestui act administrativ, care a fost tocmai "de interes local", vizand dreptul cetatenilor municipiului la un mediu sanatos, astfel cum este acesta prevazut de art. 35 din C. R., precum si sanatatea si bunastarea animalelor de companie.

In concret, la elaborarea HCL nr. 8. martie 2010 s-au avut în vedere următoarele:

Confortul, ordinea, curățenia și liniștea populației cu respectarea exigențelor minimale privind suprafețele necesare persoanelor, conform prevederilor L. nr.114/1996, actualizată, privind locuintele și ale OMS nr.

5.,actualizat, pentru aprobarea Normelor de igiena si a recomandarilor privind mediul de viata al populatiei, care prevăd o suprafață utilă de 37 mp - pentru 1 personă, 52 mp- 2 persoane, 68 mp-3 persoane, 76 mp -4 persoane, 91 mp-5 persoane, 97 mp- 6 persoane, 111 mp- 7 persoane, 114 mp- 8 persoane.

Asigurarea condițiilor necesare pentru sănătatea și bunăstarea animalelor de companie, în funcție de specie și rasă, după cum urmează: cantitate suficientă de hrană și apă, adăpost corespunzător, posibilitate de mișcare suficientă, îngrijire și atenție, așa cum prevede art. 5 pct 1 din L. nr.2., actualizată, privind protectia animalelor.

Apoi, prevederile art. 4 din L. nr. 6. privind ratificarea C. europene pentru protecția animalelor de companie, semnata la S. la 23 iunie 2003, respectiv art. 4

: "Orice persoana care deține un animal de companie sau care are grija de un animal de companie trebuie sa fie responsabil de sanatate a și bunastarea acestuia; orice persoana care deține un animal de companie sau care se ocupa de acesta trebuie sa-i asigure toate condițiile, ingrijirile și atenția, ținând cont de nevoile etologice, în funcție de specie și rasa, și în special trebuie sa îi asigure, în cantitate suficienta, hrana și apa, sa îi asigure posibilitatea de mișcare, sa ia masurile necesare pentru a nu lasa animalele sa devina libere."

Un animal nu poate fi deținut ca animal de companie daca condițiile enumerate nu sunt îndeplinite sau condițiile sunt îndeplinite, dar animalul nu se poate adapta în captivitate;

Apoi, asigurarea condițiilor minime de spațiu, respectiv 1,9 mp pentru animalele cu talie mare și mijlocie și 1,10 mp pentru cele mici, este prevazuta în

OUG nr. 155/2001, actualizată.

In alta ordine de idei învederează instanței faptul ca HCL nr. 8. nu exclude posibilitatea creșterii unui număr mai mare de animale de companie În locuinte colective atâta timp cât nu se deranjează vecinătătile. Asociațiile de proprietari, prin adunarea generală a proprietarilor, au atribuția de a adopta hotărâri referitoare la buna funcționare a acestora, conform prevederilor art. 27 din L. nr.

230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari. De aceea creșterea unui număr mai mare de animale de companie în apartamente s-a lăsat la latitudinea asociației de proprietari.

De asemenea, unul dintre obiectivele urmărite prin limitarea creșterii numărului de animale de companie este de a se preveni și soluționa situații reclamate de genul celor întâlnite pe str. T. (50 câini), Viile Nădășel nr. 29 (60 câini),str. Drăgălina nr. 2(multe pisici), str. T. nr. 77-79 (16 pisici), str. Plopilornr. 6 (10 pisici), str. Someșului nr. 16 (7-8 câini), str. Lunii nr. 8 (20 câini), str.

M. Veliciu nr. 42 (50 pisici), str. Oașului nr. 1- 3(nr. mare de câini),str. P. Șandor(

25 câini), etc, pentru care a depus acte justificative.

Având în vedere cele menționate mai sus și faptul că, asa cum a mai aratat, fiecare cetățean are dreptul la un mediu sănătos conform art. 35 din C. R. și că autoritatea publică are rolul de a ocroti viața intimă, familială și privată si intelegand sa invoce si prevederile art. 26 alin 2, conform caruia: " persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri". Asadar, in opinia pârâtului nelegalitatea actului administrativ atacat, astfel cum a fost retinuta de catre instanta de fond, nu poate fi luata in considerare, nefiind incalcate normele invocate.

Avand in vedere toate considerentele mai sus aratate, solicita instantei de judecata admiterea recursului, modificarea sentintei recurate in cauza, in sensul respingerii actiunii formulate de catre reclamante, ca fiind nefondata, corelativ cu mentinerea ca legala a HCL 8..

Deliberând asupra recursului, Curtea constată următoarele:

Reclamantele din cele trei dosare care au fost conexate la fond au cerut instanței anularea acestui act normativ, în principal pe considerentul că autoritatea deliberativă locală și-a depășit competențele conferite de lege, reglementând într-un domeniu care este sustras ariei sale de intervenție.

T. a achiesat acestei poziții, admițând acțiunea si dispunând anularea actului atacat, reținând că în emiterea lui, C. Local al mun. C.-N. a acționat înafara atribuțiilor ce îi revin, si nu in exercitarea acestora, de asemenea ca

"motivele de oportunitate" invocate de către instituția pârâtă in motivarea adoptării HCL-ului atacat in cauza sunt chestiuni a căror solutionare se putea face fără adoptarea acestuia, prin simpla îndeplinire a atribuțiilor pe care legea le prevede în sarcina organelor competente. Se mai arata ca "conditiile de deținere, adăpostire si întreținere a animalelor" se stabilesc prin O. al președintelui A. N. S.e V. si pentru Siguranța Alimentelor, ca unica autoritate cu atribuții în acest domeniu, ca atare sunt excluse competentele C. Local al mun. C.-N. in domeniu.

Prima critică din recursul declarat de către pârât este legată de modul în care prima instanță a interpretat și aplicat prev. art. art. 8 din L. 2., privind protecția animalelor, care, în opinia recurentei, se referă la "condițiile de deținere, adăpostire si întreținere a animalelor" si nu la numărul animalelor care pot fi deținute.

Curtea constată însă că o astfel de modalitate de abordare este neavenită, în condițiile în care acest articol prevede: "(1) Autoritatea Națională S.ă Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor reprezintă autoritatea națională în domeniul protectiei animalelor. (2) Conditiile de detinere , adapostire si intretinere a animalelor se stabilesc prin ordin al președintelui A. N. S.e V. si pentru Siguranța Alimentelor."

Instanța apreciază că noțiunea de număr al animalelor deținute face parte din sfera noțiunii de "condiții de deținere", neexistând suport legal pentru susținerile din recurs. Mai mult decât atât, la art. 4 din Normele Metodologice de A. a L. nr. 2. privind protecția animalelor, aprobate prin O. comun nr. 5. al M. I.

și R. A. și al A. N. S. V. și pentru Siguranța Alimentelor se prevede că: "Numărul de animale, cu excepția animalelor sălbatice, deținut de o persoană fizică sau juridică nu este restricționat, cu condiția respectării normelor de sănătate, protecție și bunăstare a acestora, prevăzute de legislația în vigoare".

În continuare, recurentul susține că hotărârea anulată nu ar fi fost dată cu încălcarea atribuțiilor sale întrucât Art. 36 din L. 2. i-ar permite să hotărască "în toate problemele de interes local";, iar numărul de animale deținute este o problemă de interes local.

Intimata arată însă în cuprinsul întâmpinării, în mod pertinent, că recurentul citează trunchiat textul legal sus-amintit, text care, în realitate, prevede la alin. 1: "C. local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale".

Așa fiind, legiuitorul interzice deliberativului local să intervină în atribuțiile unei alte autorități, centrale, în acest caz, date fiind prevederile mai sus citate ale art. 8 din L. nr. 2. privind protecția animalelor.

Recurentul mai susține că normele atacate ar reitera în fapt prevederile legale în vigoare, însă Curtea constată că prin acțiunea introductivă au fost expuse pe larg motivele pentru care s-a apreciat că această hotărâre adaugă la lege, făcând referire la numărul de animale și la vecinătățile locului unde este amplasată reședința deținătorului de animale, încălcând astfel, atât prin spiritul cât și prin litera sa, mai multe prevederi legale naționale și chiar comunitare: L. nr. 2. a administrației publice locale, L. nr. 2. privind protecția animalelor, Normele Metodologice de A. a L. nr. 2. privind protecția animalelor, aprobate prin O. nr. 5. al M. I. și R. A., L. nr. 6. privind ratificarea C. E. pentru protecția animalelor de companie, D. U. a D. A. proclamata la P. În 15 octombrie 1978 la sediul U., O. nr. 5. al M. S., C. R., P. 1 al C. E. a D. O., L. nr. 2. privind normele de tehnică legislativă

Corecte sunt și apărările din întâmpinare conform cărora deși scopul în care a fost adoptată hotărârea atacată este unul lăudabil, el constând în protejarea atât a populației cât și a animalelor, modalitatea de a pune în aplicare această intenție contravine atât intereselor populației cât și a animalelor, întrucât:

Din economia L. nr. 2. se desprinde ideea că animalul este un bun suspus aproprierii de către persoanele fizice sau juridice, constituind obiectul dreptului de proprietate, fiind deci, evaluabil În bani. C. R., precum și P. 1 al C. E. a D. O., la care S. nostru este parte, garantează dreptul la proprietate și liberul exercițiu al acestuia, neputând fi deci îngrădit în mod arbitrar și fără o justificare rezonabilă.

Totodată, se arată că nu trebuie să se generalizeze pornind de la cazuri particulare și că, în cazurile izolate, în care se încalcă L. privind protecția animalelor, trebuie să se intervină punctual numai în baza legislației naționale în vigoare.

Recurentul susține că nu exclude posibilitatea creșterii unui număr mai mare de animale de companie în locuințele colective, atâta timp cât există acordul asociației de proprietari. D. aceste apărări ar putea părea, la prima vedere, ca fiind întemeiate, nu este mai puțin adevărat că necesitatea obținerii acordului asociației de proprietari nu face decât să lase loc subiectivismului, putând genera abuzuri și conflicte în cadrul comunității, pe fondul discriminării persoanelor care iubesc animalele.

În plus, la articolul 2 al hotărârii atacate se interzice creșterea câinilor și pisicilor în locuințele colective, permițând ca numărul acestora să fie mai mare dedouă numai cu aprobarea asociației de proprietari, însă, în acest mod se poate ajunge la situații absurde cum ar fi:

• o persoană care locuiește la casă (situație reglementată de art. 1) să nu poată deține mai mult de 5 pisici, în timp ce o persoană care locuiește la bloc

(situație reglementată de art. 2) și care are acordul Asociației de locatari să poată crește mai mult de 5 pisici; sau

• o persoană să fie sancționată în temeiul acestei hotărâri întrucât deține în apartamentul său (locuință colectivă reglementată de art. 2 din hotărârea atacată) o reptilă sau o broască țestoasă sau un hamster sau chiar niște pești de acvariu.

Prin urmare, acest text normativ interzice creșterea oricăror animale domestice în locuințele colective (inclusiv pești de acvariu, broaște țestoase, hamster), excepție făcând doar câinii și pisicile al căror număr însă este limitat de existența acordului asociației de proprietari.

Nu sunt de neglijat nici efectele pe care le-ar putea produce actul atacat din perspectiva faptului că, pentru a nu încălca legea, persoanele care dețin în proprietate un număr mai mare de animale decât cel prevăzut de norma atacată, se vor vedea nevoite fie să le abandoneze, fie să le ucidă, fapte care constituie infracțiuni prevăzute și pedepsite de L. nr. 2..

Drept urmare, Curtea achiesează susținerilor conform cărora prevederile L. nr. 2. pentru protecția animalelor sunt suficiente pentru a crea pârghiile necesare intervențiilor în cazul în care se săvârșesc abuzuri cum sunt cele enumerate de recurent, ceea ce lipsește însă - și nu se poate suplini prin hotărârea atacată, care acționează asupra efectelor și nu asupra cauzelor - este aplicarea corectă și promptă a legii.

În consecință, recursul declarat va fi respins, în baza prev. art. 312 C.pr.civ., art. 20 din L. nr. 554/2004, sentința atacată fiind menținută, constatându-se că nu a fost combătut în mod pertinent argumentul principal de nelegalitate, constând în încălcarea principiului de drept public conform căruia orice autoritate publică nu poate acționa decât în limitele competențelor stabilite expres de lege.

Totodată, se va dispune efectuarea publicității în conformitate cu art. 23 din Lg. 554/2004, iar recurentul va fi obligat să plătească intimatei F. R. PENTRU P. ȘI C. A. suma de 1.240 lei, cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu avocațial, în baza prev. art. 274 alin. 1 C.pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 4430 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime.

Dispune efectuarea publicității în conformitate cu art. 23 din Lg.

554/2004.

Obligă recurentul să plătească intimatei F. R. PENTRU P. ȘI C. A. suma de

1.240 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din (...).

Red.M.B./dact.L.C.C./2 ex./(...)

← Decizia civilă nr. 5230/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția...		Decizia civilă nr. 1607/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... →

Decizia civilă nr. 3046/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3046/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal