Decizia civilă nr. 3902/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3902/2011
Ședința publică de la 21 O. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. B.-N., în nume propriu și în numele A. F. P. S.-B. Î. S. C. NR. 2. pronunțată de T. B.-N., în contradictoriu cu intimat C. M. A., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă poluare- reconstituire dosar (...).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.279/CA din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) a T.ui B.-N. s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta C. M. A., împotriva pârâtelor A. F. P. S. B., și D. G. a F. P. B. N. și în consecință, s-a respins capătul de cerere privind anularea actului administrativ fiscal emis de D. B.-N. înregistrat sub nr. 13.063/(...) și au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de
3.520 lei, reprezentând taxă specială de primă înmatriculare și dobânda legală aferentă calculată din data de (...) până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a achiziționat autoturismul Citroen F 8 HX/FC8HX/C3 cu nr.de identificare
VF7FC8HXB26531113 de la S. L. H. S. din satu-M. care l-a achiziționat din
Franța, astfel cum rezultă din factura nr. 8130 din data de (...), iar pentru a-l înmatricula în R. a fost obligat să plătească suma de 3520 lei, cu titlu de taxa specială de primă înmatriculare, conform chitanței cu seria TS3A nr.0585730, după care a înmatriculat autoturismul în R. la data de (...).
În ceea ce priveste cererea reclamantei de anulare a adresei prin care i s-a comunicat pozitia pârâtei raportat la cererea de restituire a taxei de primaînmatriculare, instanta retine faptul ca aceasta adresa constituie o simpla corespondenta administrativa, nu un act administrativ fiscal în întelesul prevederilor art. 41 din C. de procedura fiscala, drept pentru care o va respinge.
În ceea ce priveste capatul de cerere formulat având drept obiect restituirea sumei de 3520 lei, reprezentând taxă specială de primă înmatriculare și dobânda legală aferentă calculată din data de (...) până la data plății efective, instanta retine ca aceasta este întemeiat, pentru urmatoarele considerente:
Conform dispozitiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din L. 571/2003, taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule se plateste cu ocazia primei înmatriculari in R., de catre persoana fizica sau juridica ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi, cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozitiile art. 90 par. 1 din T.ul Instituind Comunitatea E. prevad ca nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare.
Hotarârea CEJ data in cauza Weigel vs. Finanzlandesdirektion für Vorarlberg (C-387/01 ) in 2004 a stabilit ca obiectul reglementarii comunitare este asigurarea liberei circulatii a marfurilor între statele comunitare in conditii normale de concurenta, prin eliminarea oricarei forme de protectie care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementarii instituite prin dispozitiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscala între produsele importate si cele similare autohtone. Cu toate acestea, in R. nu se percepe nici un fel de taxa pentru autoturismele produse in tara sau in strainatate, dar care sunt deja înmatriculate in R.
Instanta a constatat ca, in cauza, dispozitiile din dreptul comunitar se aplica cu prioritate fata de dreptul national, in lumina principiilor preeminentei si suprematiei dreptului comunitar, consacrate si de practica CEJ prin hotarârile date in cauzele Costa/Enel si Simmenthal.
Principiile enuntate sunt garantate si de dispozitiile art. 148 din Constitutia
R., potrivit carora, ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale U.
E., precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Presedintele R., Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului 2.R. si-a asumat obligatia de a respecta dispozitiile tratatelor originare ale C., dinainte de aderare, prin L. Nr. 1., de ratificare a T. de aderare a R. si B. la U. E.
Revenind la reglementarea interna, tribunalul a constatat ca taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule a fost introdusa in C. Fiscal prin L. 3. sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, initial pentru toate autovehiculele, iar dupa modificarea L. 3., prin OUG 1., a fost restrânsa la toate autoturismele si autovehiculele,inclusiv cele comerciale, prevazându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât si scutiri de la plata taxei (in cazul vehiculelor istorice, etc.). Aceasta taxa speciala se datoreaza cu ocazia primei înmatriculari in R. a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.De retinut este faptul ca taxa in discutie nu este perceputa pentru autoturisme deja înmatriculate in R., stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, si reînmatriculate in R., dupa aducerea acestora in tara.
In aceste conditii, prin instituirea dispozitiilor prevazute de art. 214 ind. 1 din C. Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in R. din Comunitatea E. in scopul reînmatricularii lor in R., in situatia in care acestea au fost deja înmatriculate in tara de provenienta, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in R., taxa nu este perceputa. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din T., prevederi care au efect direct si in lumina carora instanta apreciaza ca dispozitiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din C. Fiscal fiind contrare, taxa achitata de reclamanta a fost încasata cu încalcarea dispozitiilor art. 90 din T., fiind necesara restituirea ei. Achitarea voluntara a taxei de reclamant este lipsita de relevanta juridica, deoarece înmatricularea autoturismului era conditionata de efectuarea acestei plati, întrucât, in caz contrar, reclamantul nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Reclamanta s-a adresat pârâtei D. B.-N. pentru a obtine restituirea taxei platite, cerere care i-a fost respinsa, prin emiterea unei adrese, respectiv a adresei nr. 13063/(...) in care s-a precizat ca nu exista temei legal pentru restituire. Ne aflam in acest fel in prezenta unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozitiile dreptului comunitar la care am facut referire anterior. T., reținând că perceperea acestei taxe prev.de art.214/1-214/3 este contrară dreptului comunitar, încălcându-se principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, contravenind disp.art.90 par.1 din T.ul de înființare a C. E., art.148 din Constituția R., T. de aderare a R. și B. la U. - ratificat prin L. nr.1. și constatând achitarea de catre reclamantă a unei taxe nedatorate a admis, în parte, acțiunea reclamantei urmând sa i se restituie de catre pârâte suma de 3.520 lei, reprezentând taxă specială de primă înmatriculare și dobânda legală aferentă calculată din data de (...) până la data plății efective. Acordarea dobânzii legale este de natura sa acopere folosul nerealizat de reclamanta prin faptul ca este lipsita de suma de care trebuie sa-i fie restituită.
Î. acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. P. B.-N. solicitând admitereaacestuia; în temeiul art.304 alin.1 pct.7,8 și 9 și a art.304/1 C.proc.civ. solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului raportat la petitul privind obligarea la restituirea sumei solicitate; respingerea acțiunii formulate de reclamantul-intimat ca fiind neîntemeiată, pe cale de consecință, menținerea ca temeinică și legală a actului administrativ atacat, iar pe cale de consecință, nedispunerea restituirii sumelor solicitate la restituire achitate de reclamantă cu titlu de taxă specială pe prima înmatriculare și nici dobânda legală aferentă solicitată..
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a relevat că taxa specială de primă înmatriculare reglementată de dispozițiile O. nr. 5. ce a intrat în vigoare la data de
(...), reglementează o nouă taxă, respectiv taxa de poluare, nefiind în nici o contradicție sau incompatibilitate cu dispozițiile comunitare, plătindu-se cu ocazia primei înmatriculări în R., fiind vorba de o taxă specială de primă înmatriculare în R., respectiva taxă de poluare, iar nu de o taxă specială de reînmatriculare în R.
Pârâta a arătat că taxa pe poluare, este un instrument având ca principal scop modificarea comportamentului de deteriorare a mediului. Taxa specială auto se plătește cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor pe teritoriul R. și a fost considerată o alternativă de tranziție, instituită ca urmare a faptului că după aderarea la U. E., în conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor între statele membre, R. a renunțat la actele normative care restricționau înmatricularea autovehiculelor cu norma de poluare mare.
Pârâta arată că în contradictoriu cu reținerile instanței de fond, în opinia sa, prevederile art.214/1 și urm.din L. 571/2003 privind C. fiscal, nu contravin prevederilor art.90 din T.ul instituind Comunitatea E.. În lipsa unei armonizări lanivelul U. E. în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora.
Este bine cunoscut faptul că art.90 din T.ul CE reprezintă unul din temeiurile de bază ale constatării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul U. E.. Însă, așa cum rezultă în mod textul și expres din chiar conținutul art.90 alin.1 din T.ul CE, „nici un stat membru nu poate impune direct sau indirect asupra produselor provenind din alte state membre, impozite și taxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare";.
Recurenta arată faptul că urmare instituirii criteriului primei înmatriculări în R. a conferit taxei speciale un caracter de maximă generalitate care nu depinde în nici un fel de proveniența geografică sau națională a acestor autovehicule, situație în care nu se poate vorbi în nici un caz de încălcarea art.90 din T.ul CE, nefiind vorba despre o măsură protecționistă sau discriminatorie negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în R., în comparație cu autovehiculele provenite din R., aflate în aceeași situație de prima înmatriculare în R.
Pe de altă parte, pârâta-recurentă solicită a se constata caracterul corect al taxei speciale pentru autorusime și autovehicule prev.de art.214/1, 214/3 din L.
571/2003 privind C. fiscal și anume, acela de taxa specială d eprima înmatriculare în R., iar nu taxa specială pentru fiecare înmatriculare în R., sau taxa specială de reînmatriculare în R.
De asemenea, solicită a se constata că OUG 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule a fost agreată de către C. E., acest lucru fiind arătat prin infograma nr.5899/(...) transmisă de reprezentanta permanentă a R. pe lângă UE-B.
Recurenta mai arată că, un aspect de asemenea important de reținut este și faptul că până la această dată, Curtea de Justiție a C., nu a stabilit printr-o decizie pronunțată în cadrul procedurii de infrigement, în baza art.226 din T.ul instituind Comunitatea E., ca R. prin instituirea în C. fiscal a taxei auto de primă înmatriculare și-ar fi încălcat obligațiile care-i incubă ca stat membru în virtutea tratatului care includ și obligația de a înlătura orice barieră de natură fiscală sau vamală, sau de a se abține de a institui noi piedici de acest tip în calea liberei circulației bunurilor în spațiul comunitar și că, în consecință, s-ar fi încălcat art.90 din tratat.
Consideră că taxa specială de prima înmatriculare percepută de la reclamantă, s-a făcut de către organele fiscale în conformitate cu prevederile legale, în baza unui titlu legal și ca urmare, nu se impune restituirea ei.
Deliberând asupra cererii de recurs Curtea reține următoarele:
1. Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul U. E..
Reclamanta a cumpărat și importat dint-un alt stat membru al UE iar cuocazia înmatriculării în R., reclamanta a achitat suma de 3520 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare. Ulterior, reclamanta a solicitat restituirea taxei cererea sa fiind respinsă. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta recurentă pe care reclamantul le-ar fi putut urma și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză reclamanta a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Împrejurarea că reclamanta a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acestuia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata, iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie. Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantei să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit sau implicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Reclamanta a atacat acest refuz, considerat ca fiind nejustificat, ori, potrivit art. 2 al. 2 din L. nr. 554/2004, refuzul nejustificat este asimilat actului administrativ. În concluzie, excepțiile invocate de către recurentă vor fi respinse. 2. În cauza de față, tribunalul a reținut în mod corect că prevederile OUG nr. 5. nu sunt incidente în cauză, cu luarea în considerare a faptului că raportul juridic de drept fiscal dintre părți s-a născut anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, astfel încât trebuia să se facă aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90, actualul art. 110 din T., raportat la cele ale art. 214/1-214/3 Cod fiscal. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C. că art. 90 (110) din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea legii fiscale interne, ulterioare momentului achitării taxei, înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebareasupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T., în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T., ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T. de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. Numai în această manieră instanța de fond și-ar fi îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia, precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). 3.Cu referire la incidența în speță a prevederilor OUG nr. 5. antamate de recurentă, Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantei, menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din C. fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5.. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Așa fiind, în ceea ce privește dispoziția referitoare la restituirea taxei de primă înmatriculare, se va constata că tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente cauzei, criticile din recurs fiind nefondate. În ceea ce privește dispoziția referitoare la restituirea taxei de poluare, cu dobânda legală aferentă, calculată în baza prev. art. 3 alin. 3 din OG nr. 9., se va constata că tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente cauzei, criticile din recurs fiind nefondate. Pentru a dispune astfel, s-a luat act și de faptul că, dacă particularii nu ar avea posibilitatea de a obține o despăgubire atunci când le-au fost lezate drepturile printr-o încălcare a prevederilor dreptului comunitar, imputabilă unui stat membru, atunci s-ar limita însăși eficacitatea normelor comunitare, împiedicându- se și apărarea drepturilor pe care acestea le-a consacră. Organele fiscale din R. trebuie să țină cont atunci când fac aplicarea normelor fiscale naționale, de un aspect important și anume că, întotdeauna impozitele și taxele prelevate ilegal, cu încălcarea dreptului comunitar trebuie restituite. Curtea de Justiție E. a consacrat de altfel în afaceri precum SpA San Giorgio sau Weber’s Wine World Handels GmbH o jurisprudență în materia îmbogățirii fără justă cauză la nivel european. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr. 9.. Numai în maniera de acordare a dobânzilor de la data plății sumei este pus în practică, în mod efectiv, principiul reparării integrale a prejudiciului, astfel cum el a fost dezvoltat în jurisprudența CEJ, dobânda curgând de drept. A. principiu este aplicabil și în privința acordării cheltuielilor judiciare. Pentru aceste considerente în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ. recursurile promovate de A. F. pentru Mediu și Direcției Generale a F. P. BN în calitate de reprezentant al AFP S. B. vor fi respinse ca nefondate. Nu vor fi validate însă acele statuări prin care instanța de fond a apreciat că D. BN are calitate procesuală pasivă în prezenta pricină. Curte reține că această entitate nu a fost în vreun fel implicată nici în procedura calculării /încasării taxei nici în cea referitoare la restituirea acesteia. Refuzul restituirii sumelor pretinse de reclamant emană de la AFP S. B. . Nefiind parte în raportul născut din faptul plății taxei nu răspunde față de contribuabil cu privire la modul de soluționare a cererii de restituire. Pentru aceste motive , întemeiat pe dispozițiile art. 312 C.proc.civ raportat la rt. 304 pct. 9 C.proc. civ va admite recursul declarat de D. G. a F. P. B. N. în nume propriu, împotriva sentinței civile nr.279/CA din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui B.-N., pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanta C. M. A. în contradictoriu cu D. G. a F. P. B.-N., ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive. Totodată va menține restul dispozițiilor sentinței. PENTRU ACESTE MOTIVE IN N. LEGII D E C I D E A dmite recursul declarat de D. G. a F. P. B.-N. împotriva sentinței civile nr.279/CA din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui B.-N., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta C. M. A. în contradictoriu cu D. G. a F. P. B.-N., ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive. Menține restul dispozițiilor sentinței. Respinge recursurile declarate de D. G. a F. P. B.-N. în numele A. F. P. S. B. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. I. I. G. A. N. S. AL H. A. B.red.S.Al H./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.C. V.
| ← Sentința civilă nr. 565/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4324/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
