Decizia civilă nr. 4177/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4177/2011
Ședința publică de la 28 O. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Judecător M.-I. I.
G. A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele D. G. A F. P. M. și A. F. PENTRU M. B. împotriva sentinței civile nr. 351 din 27 ianuarie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu intimat P. V., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către învederează} faptul că recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Se mai învederează faptul că la data de 11 octombrie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursurilor.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 351 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâtele D. G. A F. P. M. și A. F. P. A O. S. Prin aceeași cerere s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul P. V. în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M., A. F. P. A O. S. și A. F. PENTRU M. și s-a dispus anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 1126/(...) emisă de pârâta A. F. P. a O. S. și decizia nr.941/(...) emisă de pârâta D. G. a F. P. M. . Au fost obligate pârâtele D. G. a F. P. M. și A. F. pentru M. să restituie reclamantului suma de 7.816 lei, cu dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000 de la data de (...) până la restituirea integrală a sumei. S-a respins petitul prin care s-a solicitat obligarea pârâtei A. F. P. a O. S. la restituirea sumei . În final, au fost obligate pârâtele D. G. a F. P. M. și A. F. pentru M. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 1243,3 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit cărții de identitate și certificatului de înmatriculare a vehiculului depuse în copie la filele 5,6 din dosar reclamantul este proprietarul autoturismului cu nr. de înmatriculare (...), înmatriculat la data de (...) . Autovehiculul a fost înmatriculat pentru prima dată în țara din care provine - Belgia conform înscrisurilor depuse în copie la filele 4,5 din dosar. La data îndeplinirii procedurii de înmatriculare era în vigoare OUG nr. 5., în conținutul ulterior modificărilor aduse prin OUG nr. 2. care a intrat în vigoare la data de (...) și anterior intrării în vigoare a OUG nr. 117. care a înlăturat începând cu data de (...) exceptarea de la plata taxei de poluare a vehiculelor cu caracteristici similare celor de producție autohtonă pentru care s-a instituit inițial prin OUG nr. 2. exceptarea de la plata taxei de poluare. Decizia de calcul a taxei de poluare nr. 1126 din data de (...) emisă de pârâta A. F. P. a O. S. a stabilit obligația de plată a sumei de 7.816 lei, suma fiind achitată conform chitanței seria TS5 nr. 5440926 din (...), data de (...) fiind data în raport de care se verifică legalitatea actului administrativ care face obiectul judecății din perspectiva conținutului OUG nr. 5. care în art. 4 stabilește obligația de plată a taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări în România a unui vehicul. Data la care s-a îndeplinit procedura de înmatriculare nu are relevanță sub acest aspect întrucât cererea de înmatriculare trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de lege la data la care se depune documentația impusă de art. 7 din Ordinul nr. 1501/2006 (în conținutul avut la acea dată). Potrivit art. 7 lit. g. din Ordinul nr. 1501/2006 reclamantul era obligat să depună dovada plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, stabilită potrivit legii, a căror înmatriculare se solicită ulterior datei de (...). Pârâta D. G. a F. P. M. a emis decizia nr. 941/(...) prin care a respins ca nedepusă în termen, cererea reclamantului de restituire a taxei fiind calificată drept o contestație administrativ fiscală, soluționată în temeiul procedurii reglementate de art. 205 Cod procedură fiscală. Actul atacat de către reclamant îl reprezintă refuzul de restituire a taxei de poluare al pârâtelor , act care este unul administrativ emis de o autoritate publică în vederea executării legii, fiind deci admisibilă verificarea legalității lui potrivit art. 8 alin. 1 din L. nr. 5. pe calea acțiunii în contencios administrativ. Întrucât temeiul restituirii îl constituie greșita reglementare în dreptul intern a taxei de poluare, cu încălcarea normelor comunitare cuprinse în art. 90 alin.1 din TCE (art. 110 din TFUE) tribunalul a apreciat că ar fi excesiv să se impună reclamantului parcurgerea procedurii administrativ fiscale conform art.205 Cod procedură fiscală, cu termenele specifice, pentru a solicita restituirea taxei, demers oricum ineficient indiferent de momentul temporal la care s-ar fi exercitat cât timp, chiar și pe parcursul judecării cererii de către instanță, nu s-a schimbat poziția pârâtelor în a căror competență administrativă este dispunerea restituirii integrale. Efectul direct al normelor comunitare și obligația aplicării lor în detrimentul normelor interne contrare revine nu numai instanțelor de judecată ci, potrivit jurisprudenței CJCE (Cauza Fratelli Costanzo SpA) și autorităților administrative . Temeiul cererii de chemare în judecată îl constituie refuzul nejustificat al pârâtelor de restituire a taxei în sensul art. 2 alin. 2 și art. 7 alin. 5 din L. nr. 5., exceptat de la regula caracterului obligatoriu al plângerii prealabile, motiv pentru care instanța va respinge excepția neîndeplinirii procedurii prealabile. Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al U. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. În aplicarea art. 90 din Tratat CJCE a apreciat, în cauzele reunite C- Z90J2005 Nadasdi și C-33312005 Nemeth, că o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare (în speță de poluare) nu este relevantă. Potrivit art. 110 din Tratatul privind funcționarea U. E. (TFUE) și art. 90 din fostul Tratat de I. al C. E. (TCE): „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";. De asemenea, trebuie enunțat în acest context faptul că, deși inițial taxa de poluare era datorată la prima înmatriculare a autoturismelor în România, indiferent dacă este vorba despre autoturisme noi sau second hand, prin modificările OUG nr. 5., o anumită categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. A., prin art. III din OUG nr. 2. care s-a aplicat începând cu data de (...) până la împlinirea termenului stabilit în articolul unic al din OUG nr. 117. s-a stabilit că „autovehiculele MI cu norma de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cm.c., precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale U. E. în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor OUG nr. 5.";. Într-un mod deloc întâmplător, categoria de autoturisme exceptată de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în România, o nouă dovadă a intenției clare de protejare a industriei interne în detrimentul produselor importate. Pentru aceste argumente, tribunalul a apreciat că prin ultimele modificări aduse OUG nr. 5., taxa de poluare încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de I. a C. E. A., în jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție E. a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, articolul 90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare. OUG nr. 5., în conținutul de la data emiterii deciziei de calcul contestate, este contrară art. 90 din TCE întrucât era destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. După aderarea R. la U. E. acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale uniunii, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegea consumatorilor. În consecință, instanța de fond a constatat nelegalitatea deciziei de calcul a taxei de poluare ca fiind contrară art. 90 din TCE (art.110 TFUE) și a dispus anularea acesteia, precum și a deciziei nr. 941/(...) prin care cererea reclamantei de restituire a fost nelegal calificată. Obligația de plată a fost stabilită numai în sarcina pârâtei D. G. a F. P. M. care este organ administrativ cu personalitate juridică, cu toate atributele pe care le implică această calitate, inclusiv patrimoniul și împotriva căreia poate fi începută executarea silită în cazul nerespectării hotărârii pronunțate însoluționarea prezentei cauze. Întrucât administrațiilor finanțelor publice nu li se conferă prin lege personalitatea juridică, fiind concepute ca structuri în subordinea direcțiilor generale potrivit H.G. nr. 109/2009, nu au patrimoniu și nu pot fi obligate în mod eficient la plată pentru realizarea creanței stabilite în favoarea reclamantului. Calitatea procesuală pasivă a administrației finanțelor publice decurge din calitatea de emitent a actului administrativ atacat iar capacitatea procesuală, ca o condiție generală de exercițiu a acțiunii, este recunoscută în mod excepțional în materia contenciosului administrativ și entităților fără personalitate juridică care sunt abilitate prin lege să emită acte administrative. Această capacitate administrativă restrânsă este conferită exclusiv în raport de petitul privind legalitatea actului împuternicită prin lege să îl emită, fără a putea fi obligate însă la plata despăgubirilor întrucât nu au patrimoniu propriu. Inexistența temeiului legal pentru plata taxei de poluare și implicit pentru perceperea acestei sume de către organele fiscale justifică repararea integrală a prejudiciului cauzat reclamantului prin privarea de folosința sumei de bani achitată cu acest titlu. Obligația reparării integrale a prejudiciului este fundamentată pe privarea plătitorului de către stat,prin autoritățile fiscale,de dreptul său de creanță corelativ obligației de restituire a sumei încasate nelegal,cu consecința încălcării art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, în acest sens pronunțându-se și CEDO în jurisprudența creată prin aplicarea acestui articol (Cauzele D.geville c/a Franței și Fernandez -Molina Gonzales și alții c/a Spaniei). În aplicarea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 Curtea a consacrat principiul restabilirii situației anterioare care în materia creanțelor bănești impune indemnizarea persoanei îndreptățite cu o sumă care să acopere nu numai deprecierea monedei naționale ci și beneficiul pe care îl putea obține cel puțin prin constituirea unui depozit bancar. Nefiind incidente cazurile speciale de restituire reglementate în art. 117 și art. 120 Cod procedură fiscală, tribunalul a apreciat că nu există temeiuri pentru acordarea dobânzii fiscale, dispunându-se plata dobânzii legale conform art. 3 alin. 3 din O.G. nr.9/2000. În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtelor care s-au opus admiterii cererii și argumentele expuse mai sus cu privire la nelegalitatea și ineficiența impunerii oricărei obligații de plată în sarcina administrației finanțelor publice, s-a stabilit și obligația de plată a cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului reprezentând onorariul avocațial, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar. Împotriva acestei hotărâri, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ., au declarat recurs pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. Ș. precum și A. F. PENTRU M., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și, în consecință, respingerea acțiunii formulate de reclamant. În recursul declarat de D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. S. întemeiat pe dispozițiile art. 299 - 303 C.pr.civ. s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată. În motivarea recursului său, pârâta susținut că organele fiscale au procedat conform prevederilor legale, respectiv prin aplicarea formulei de calcul prev. de art. 6 alin. 1 lit. a din O. nr. 5. și pe baza documentelor depuse de reclamant. A., în privința legalității O. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare, pârâta a arătat că prin decizia nr. 802/(...) Curtea Constituțională a statuat că prin prevederile ordonanței Statul Român își îndeplinește obligația pozitivă de aasigura un cadrul legislativ adecvat exercitării dreptului la un mediu sănătos, taxând în funcție de anumite criterii autovehiculele pentru poluarea pe care o produc, iar sub acest aspect fiscal, taxa este expresia la nivel legal a textului constituțional al art. 35. A mai menționat pârâta că art. 1 alin. 1 și 2 din O. nr. 5. prevede că taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., iar obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. În susținerea legalității O. nr. 5. pârâta a invocat și dispozițiile art. 1 din L. nr. 157/2005 precum și jurisprudența constantă a Curții de J. a C. E. din care rezultă că, tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul său fiscal, taxa intră în regimul intern de impozite, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre. De asemenea, nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediu anual și starea generală standard și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului „poluatorul plătește"; principiu unanim acceptat la nivelul U. În final, pârâta a susținut că instituirea taxelor, fie de înmatriculare, fie de poluare nu a avut ca scop atingerea libertății circulației produselor din U., ci este vorba de realizarea unei politici de mediu specifice fiecărui stat, astfel că simpla existență a taxei nu duce la reținerea autonomă ca fiind aplicabile dispozițiile art. 90 din Tratat. În plus, a arătat pârâta, dobânda legală fiscală pe care o solicită reclamantul nu se circumscrie situațiilor prev. de art. 117 C., astfel încât nici reclamantul nu a făcut plata în temeiul unui titlu de creanță care să fi avut un termen scadent de plată, iar repararea prejudiciului se realizează în condițiile dreptului comun - art. 1088 alin. 2 Cod civil, cu aplicarea O.G. nr. 9/2000, de la data cererii de chemare în judecată și nu de la data achitării taxei. Referitor la cheltuielile de judecată, pârâta apreciază că taxa a fost încasată de către organele fiscale în temeiul O. nr. 5., act normativ care este în vigoare și pe care Curtea Constituțională, în numeroasele decizii emise cu ocazia soluționării excepției de neconstituționalitate a disp. O. nr. 5., l-a declarat ca fiind pe deplin constituțional. În recursul declarat de pârâta A. F. PENTRU M. (AFM) se solicită admiterea acestuia și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiuniireclamantului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. În motivarea recursului, chemata în garanție critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozitiilor din Tratatul C. E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitate. Învederează faptul că în Cauza C-402/09 Tatu împotriva Statului român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui având ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunalul Sibiu, Secția comercială și de contencios administrativ, au fost prezentate concluziile de către avocatul general Eleanor Sharpston, la termenul din 27 ianuarie 2011. A., prezentarea concluziilor de către avocatul general este o etapă importantă a procesului, în cadrul acestora, avocatul analizând în detaliu aspectele îndeosebi juridice ale litigiului și propunând, în deplină independentă, Curtii de J. răspunsul care consideră că trebuie dat problemei ridicate. Curtea, după ascultarea avocatului general, deliberează și adoptă hotărârea, dispozitivul acesteia fiind pronunțat în ședință publică (hotărârile și concluziile avocatilor generali sunt disponibile pe site-ul internet CURIA chiar în ziua pronunțării, respectiv a prezentării). Pârâta consideră că din prima concluzie a avocatului general rezultă cu evidență faptul că taxa pe poluare pentru autovehicule este conformă cu articolul 110 TFUE și nu reprezintă o măsură discriminatorie doar pentru că pe piața națională existau deja vehicule echivalente anterior introducerii taxei, care nu sunt supuse acestei taxe. Obiectivul articolului 110 TFUE, așa cum a reținut avocatul general, este să interzică impozitarea internă care discriminează, direct sau indirect, produsele importate în favoarea produselor nationale. Or, atât timp cât legea română taxează atât autovehiculele introduse in țară, cât și pe cale produse aici, nu se poate pune problema discriminării. Cât privește cea de-a doua concluzie a avocatului general, aduce în discuție valoarea reziduală a taxei pe poluare, condiție întrunită în legislația românească (art. 8 din O. nr. 50!2008 prevede posibilitatea restituirii valorii reziduale a taxei). Și din această concluzie rezultă compatibilitate a taxei pe poluare cu articolul 110 TFUE, deoarece cuantumul taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat nu depășește cuantumul rezidual al taxei inclus în prețul de vânzare al unui vehicul de ocazie echivalent, care a fost supus taxei atunci când a fost înmatriculat pentru prima dată ca vehicul nou. Explicația constă în faptul că OUG nr. 5. prevede că taxa cea mai mare (în functie de norma de poluare) este cea pentru masina nouă, în timp ce pentru un autovehicul de ocazie, aceasta se reduce în funcție de vechime și corespunzator deprecierii autovehiculului. A., valoarea de vanzare a unui autovehicul de ocazie, pentru care s-a achitat taxa la un moment dat, cuprinde și valoare reziduală a acesteia. Referitor la cea de-a treia concluzie a avocatului general, apreciază că și aceasta pune în evidență faptul că legea română întrunește cerințele de compatibilitate cu norma europeană. A., grila fixă de depreciere prevazută în legislația privind taxa pe poluare pentru autovehicule (O. nr. 5. și H.G. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O. nr. 5.) cuprinde, pe lângă vechime a autovehiculului și alte criterii de reducere a taxei, respectiv: rulajul mediu anual, starea generală standard, dotare(aer condiționat, ABS și airbag). Cât privește capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată de către instanța de fond, chemata în garanție a apreciat și această soluție ca fiind nelegală, susținând că în mod neîntemeiat, instanța a dispus obligarea sa la plata acestora, deoarece A.F.M. nu face nicio operațiune legată de aceste, nu este titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, astfel încât nu putea fi obligată la plata acestora. În drept, s-au invocat dispozițiile OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 1., precum și pe prevederile L. nr. 5. a contenciosului administrativ. Analizând recursurile formulate de pârâta D. M. și chemata în garanție AFM, raportat la probele administrate în cauză și la dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele: 1. În ce privește admiterea cererii reclamantului de restituire a sumei de 7.816 lei, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Raportul juridic de drept fiscal dintre părți este guvernat de forma modificată a OUG nr. 5., formă care realizează un tratament discriminatoriu între autovehiculele importate dintr-un stat membru și autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, sub aspectul taxei de poluare percepute. A., Curtea constata faptul ca plata taxei a avut loc după data modificării O. 5. prin O. 2. si OUG 7.. A., plata taxei s-a realizat în (...), O. 2. a fost publicată in Monitorul Oficial in data de (...), iar O. 7. in Monitorul Oficial din (...). In consecința, compatibilitatea O. 5. cu prevederile comunitare incidente trebuie analizată prin raportare la modificările aduse formei inițiale a ordonantei. Analiza trebuie efectuata in primul rând prin relevarea scopului urmărit de către Guvernul României prin adoptarea celor doua ordonante de urgenta. A., in preambulul ordonantei de urgenta 2. se prevede faptul ca adoptarea acesteia a fost necesara având in vedere: ,,concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a piețelor auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională precum și faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare,, Este lipsit de echivoc faptul ca intentia legiuitorului nu mai are nicio legătură cu scopul declarat al adoptării O. 5., care potrivit enuntului din preambulul acestui act normativ urmarea initial ,,asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de J. a C. E., având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale,,. Schimbarea de intentie declarata expres de către legiuitor nu lasă loc vreunei interpretări. A., de la necesitatea sustinerii unor programe de protectie a mediului prin îmbunătățirea calității aerului si pentru încadrarea in valorile limita prevăzute de legislatia comunitara in acest domeniu, scopul declarat al O. 5. s-a transformat in protejarea industriei interne de autovehicule si păstrarea locurilor de munca angrenate in producția de autovehicule. Intentia legiuitorului nu a suferit vreo modificare prin O. 7. sub aspectul protejării industriei interne de autoturisme, ci acest ultim act normativ are un declarat caracter reparatoriu, propunându-si înlăturarea discriminărilor intre contribuabilii care au achitat taxa de poluare anterior si ulterior datei de 15 decembrie 2008, data intrării in vigoare a O. 2.. Impactul negativ in plan social enuntat in preambulul ordonantei a fost înlăturat printr-o ajustare a nivelului taxei, insa acest fapt nu a produs nici o modificare cu privire la scopul declarat al O. 2., anterior analizat. Trebuie enuntat in acest context si faptul ca, desi initial taxa de poluare era datorata la prima înmatriculare a autoturismelor in România, indiferent daca este vorba despre autoturisme noi sau second hand, prin modificarile OUG 5., o anumita categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. A. ,,autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale U. E. în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5.,,. Intr-un mod deloc intamplator, categoria de autoturisme exceptata de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în România, o noua dovada a intentiei clare de protejare a industriei interne in detrimentul produselor importate. Pentru aceste argumente, prin ultimele modificări aduse O. 5., taxa de poluare încălcă prev. art. 90 din Tratatul de I. a C. E. A., in jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție E. a explicat care sunt conditiile in care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele nationale si produsele importate, trebuiesa existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate, prelevarea fiscala națională trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. In consecință, atunci când produsele interne si produsele importate se afla intr-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale nationale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați sa aleagă produsele importate in vederea realizarii unui scop declarat de protejare a industriei naționale si a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala națională contrara art. 90 trebuie înlăturata de la aplicare. In urma modificărilor aduse prin O. 2. si OUG 7., norma interna îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarata incompatibila cu art. 90 din Tratatul CE. A., exista atât o discriminare intre autoturismele second-hand înmatriculate deja intr-un stat membru al U. E. si care se înmatriculează in România si autoturismele second hand deja înmatriculate in România si mai mult, exista si o discriminare intre o anumita categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse in România si restul autoturismelor noi, discriminare introdusa de către legiuitor cu intentia declarata de protejare a industriei nationale, scop incompatibil cu cerintele si rigorile spatiului de libera circulatie a mărfurilor, fortei de munca si capitalului. Exista desigur un raport de concurenta intre produsele importate si produsele nationale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, in speță fie spre cele deja înmatriculate in România, fie spre cele produse in România. De asemenea prin hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, s-a stabilit că: „ articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională";. Curtea de Justiție a conchis că introducerea taxei de poluare prin OUG nr. 5. a avut ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre de vreme ce vehiculele de ocazie importate, caracterizate printr-o vechime și o uzură importante, sunt supuse unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. S-a mai adăugat că obiectivul protecției mediului menționat de guvernul român putea fi realizat mai coerent prin instituirea unei taxe anuale rutiere aplicabilă oricărui vehicul care a fost pus în circulație în România, fără a se favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate, respectându-se totodată și principiul „poluatorul plătește";. Din moment ce Curtea de Justiție a U. E. a constatat că, de la 1 iulie 2008, O. nr. 5. în forma inițială este incompatibilă cu art. 110 TFUE, rezultă cu prisosință că prelevarea taxei de poluare este rezultatul unei aplicări eronate a prevederilor legale, iar în temeiul art. 148 alin. (4) din Constituția R., instanțele au obligația de a aplica cu prioritate dreptul comunitar, respectiv art. 110 TFUE, așa cum a fost acesta interpretat în Cauza Tatu. Întrucât G. român nu a solicitat limitarea efectelor temporale ale hotărârii Curții, interpretarea oferită de instanța europeană în Cauza Tatu produce efecte începând cu data de 1 iulie 2008, data de intrare în vigoare a OUG nr. 5., actnormativ care a introdus taxa de poluare. Prin urmare de această interpretare trebuie să se țină seama și în prezenta cauză pendinte. Aceste statuări sunt valabile în opinia Curții de A. și în cauza de față cu atât mai mult cu cât la data formulării cererii de înmatriculare, nivelul taxei pe poluare percepută în noile condiții legale era mai mare ca și cea stabilită ca datorată în prima variantă a OUG nr. 5.. Față de aceste împrejurări, soluția tribunalului, de restituire a taxei de poluare astfel încasată apare ca temeinică și legală. 2. În ceea ce privește critica privind acordarea dobânzilor legale solicitate până la data plății și incidența la speță a dispozițiilor C.pr.fisc. precum și a procedurii de restituire prevăzute de acest act normativ, Curtea reține următoarele: Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate. Dacă s-ar admite teza recurentei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință. Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului. Pe de altă parte, dacă am accepta teza recurentei, s-ar eluda însăși principiile statornicite în practica Curții de J. care au fost mai sus redate, respectiv obligația impusă statelor membre de a asigura rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Cum motivele de recurs invocate nu au fost găsite întemeiate, sentința pronunțată în cauză fiind legală și temeinică în totalitate, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ., cu referire la art. 20 din L. nr. 5., prezentelerecursuri urmează a fi respinse, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E : Respinge recursurile declarate de pârâtele D. G. A F. P. M. și A. F. PENTRU M. B. împotriva sentinței civile nr. 351 din 27 ianuarie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. A. N. AL H. S. I. M. I. Red.M.I.I./(...) Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: M.H.; G. A. B.
| ← Decizia civilă nr. 5817/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5091/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
