Decizia civilă nr. 1916/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ Nr. 1916

Ședința publică din 11 mai 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B. JUDECĂTORI : F. T.

M. H.

G.: M. ȚÂR

S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâta D. G. A F. P. A J. M. PRIN A. F. P. B. M. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva Sentinței civilă nr. 4727 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui M. în contradictoriu cu intimata F. C. R. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.

La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

P. de citare este legal îndeplinită.

Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor de timbru.

S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.

Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art. 10 alin.2 din Legea nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

Totodată, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar reține cauza în pronunțare.

C U R T E A P rin Sentința civilă nr. 4727 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-au respins excepțiile invocate de A. F. pentru M. și D. G. a F. P. M..

S-a admis în parte acțiunea promovată de reclamanta F. C. R. împotriva pârâtelor: D. G. A F. P. M. A. F. P. B. M. și A. F. PENTRU M. și în consecință:

S-a anulat D. nr. 178/(...) emisă de D. G. a F. P. M. și D. nr. 8103/(...) emisă de A. F. P. B. M.

Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 5.192 lei, încasată cu chitanța seria TS5 nr. 5463483 din data de (...).

Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 1.543 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamantul a achiziționat un autoturism marca MERCEDES BENZ, cu nr. de identificare V., în anul 2009 din Italia, stat membru al U. E..

Potrivit art. 90 par. I din Tratatul de I. al C. E. prevede: „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre,impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";.

Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.

OUG NR. 5. este contrară art. 90 din Tratatul de I. a C. E., întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.

După aderarea R. la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegea consumatorilor.

Incompatibilitatea taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție prin lansarea unei proceduri de „. de către C. E., la data de (...), în temeiul art. 226 din Tratatul CE. Astfel, prin declanșarea acestei proceduri, C. consideră că prevederile legislației românești conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. C. se referă astfel la ultima formă a taxei de poluare.

C. a menționat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei de poluare, în ultima formă a acesteia. Astfel, C. a motivat declanșarea procedurii infringement pe următoarele argumente: criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, iar în anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de altă parte, în urma aplicării cerinței de primă înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislația românească care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară, circulă fără să fie suspuse acestei taxe, pe de altă parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă dar nu pentru prima dată și care intră în concurența directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.

În ceea ce privește capătul de cerere privitor la obligarea pârâtelor la plata penalităților de întârziere de 0,1 %, potrivit dispozițiilor OG nr.

92/2003 privind Codul de procedură fiscală acesta a fost respins apreciind că în situația de față eventual s-ar fi putut solicita dobânda legală reglementată de OG nr. 9..

În baza art. 274 Cod procedură civilă pârâtele au fost obligate să plătească reclamantului suma de 1.543 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

Pentru considerentele sus menționate acțiunea a fost admisă în parte potrivit dispozitivului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. a judetului M. prin A. F. P. a municipiului B. M., solicitând admiterea recursului,modificarea sentintei in sensul respingerii actiunii reclamantei.

În motivare s-a arătat că:

Cu privire la anularea deciziei de calcul a taxei pe poluare, sentinta civila este netemeinica intrucat fiind un act administrativ fiscal supus procedurii fiscale, reclamantul nu a formulat in termenul legal contestatie, iar criticile aduse impotriva deciziei de calcul nu vizeaza modul de calcul si stabilire a taxei, ci insasi prelevarea taxei in sistemul fiscal al statului. Asupra acestui aspect organul fiscal nu are prerogativa de a face aprecieri si in consecința sa dispuna restituirea taxei, iar instanta verificand conditiile de fond si de forma a deciziei de calcul raportat la prevederile O. nr. 5., in mod gresit a dispus in sensul anularii lor; daca s-a constatat nelegalitatea taxei restituirea acesteia se putea dispune fara anularea deciziei de calcul nefiind intrunite conditiile legale pentru anularea acestui act administrativ fiscal.

In cazul in care se va mentine sentinta cu privire la celelalte capete de cerere, solicită instanței a avea în vedere ca organul fiscal a avut doar atributii in calculul taxei pe poluare, taxa fiind virata in contul A. F. de M. conform Normelor metodologice emise in aplicarea O. nr. 5., iar restituirea taxei pe poluare( si dobanda legala) ar trebui sa se faca tot de la bugetul A. F. de M., conform art. 124 alin. 2 Cod P. F. Nu se poate retine vreo culpa procesuala in sarcina organului fiscal, prin urmare nici dobanda legala nici cheltuielile de judecata nu pot fi suportate de organul fiscal.

In plus, dobanda legala fiscala pe care o solicita reclamantul nu se circumscrie situatiilor prevazute de art. 117 Cod P. F., astfel incat, nici reclamantul nu a facut plata in temeiul unui titlu de creanta care sa fi avut un termen scadent de plata si care, prin nerespectarea lui sa atraga impunerea de majorari de intarziere. D. insa instanta de recurs are in vedere acordarea de despagubiri sub forma dobanzii legale, aceasta nu poate fi acordata altfel decat ca daune - interese prevazute de art. 1088 alin.2 Cod Civil, de la data cererii de chemare in judecata.

In urma petitiilor, C. pentru petitii din cadrul Parlamentului European a recunoscut ca "nu exista o armonizare la nivelul U. E. in domeniul taxelor referitoare la autoturisme. A. inseamna ca statele membre pot impune astfel de taxe si pot decide in mod unilateral cu privire la nivelul acestora si la metodele de calcul. De fapt, Curtea de Justiție a stabilit in hotararea din cauza C. c. D.emarca faptul ca articolul 90 TCE nu are ca scop cenzurarea nivelului excesiv de taxare si ca statele membre pot stabili rata de taxare la nivelul pe care il considera adecvat. ( Hotararea C. din 11 decembrie 1990 in cauza C -

47 / 88 Comisis Comunitatilor E. v Regatul D.emarcei, ECR 1990, p. I -

04509, punctul 10.) In conformitate cu jurisprudenta C., nici macar ratele foarte ridicate ale taxelor nu pot fi considerate contrare legislatiei comunitare, cu conditia ca acestea sa fie aplicate in mod identic in cazul produselor interne si ale celor aduse din alte state membre.

In ceea ce priveste in special taxarea autovehiculelor uzate, din jurisprudenta constanta a C. rezulta ca perceperea unei taxe in cazul vehiculelor uzate care provin din alte state membre UE incalca articolul 90 din Tratatul CE, daca valoarea taxei depaseste taxa reziduala inclusa in valoarea unui autovehicul similar care a fost deja inmatriculat pe piata interna ca fiind nou. (Hotararea C. din 22 februarie 2001 in cauza C-

393/1998 Ministero P.o si Gomes Valente v Fazenki P.az, ECR 2001, P I -

01327). Conform C., discriminarea interzisa de articolul 90 din Tratatul CE poate fi evitata daca gradul de uzura al autovehiculului importat este luat in considerare prin reducerea corespunzatoare a taxei. (cauza C-345 / 93

Nunes Tadeu, parag.17, C.E.J ).

C. a analizat reglementarile romanesti privind taxa pe poluare pentru autovehicule care au fost modificate prin O. nr. 7 / 2009 in temeiul art. 90 din Tratatul CE si a concluzionat ca aceste norme nu respecta principiul egalitatii de tratament aplicat bunurilor interne si bunurilor provenite din alte state membre. Prin urmare la data de 25 iunie 2009 s-a initiat procedura de incalcare a dreptului U. impotriva R., la care autoritatile romane au raspuns la 28 septembrie 2009 . Ulterior la 12 ianuarie 2010, autoritatile romane au transmis Comisiei O. nr. 117 / 2009 care elimina scutirea acordata anumitor autovehicule in temeiul O. nr. 218 / 2008, reintroducand astfel regimul de taxare existent in temeiul O. nr. 50 / 2008. In consecinta, motivele care au stat la baza procedurii de incalcare au incetat sa existe si cazul a fost inchis. (conform avizului publicat in Jurnalul Oficial JO C 29, (...)). In prezent dispozitiile legale in materie de taxa pe poluare pentru autovehicule sunt conforme dreptului UE.

In drept invoca OUG nr. 50 / 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, Legea nr. 554 / 2004 a contenciosului administrativ,

Codul de P. F.

Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și chemata în garanție A. F. PENTRU M. (AFM) prin care solicită suspendarea cauzei în baza art. 244alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. până la soluționarea dosarului ce se află pe rolul C. de

J. a U. având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminarii în cauza C-

402/09 cu privire la compatibilitatea reglementărilor naționale referitoare la taxa pe poluare cu dreptul comunitar, înregistrată la C. ca urmare a demersului T.ui S..

O primă critică formulată de recurentă se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă, deoarece reclamantul trebuia să atace un act administrativ și să îndeplinească procedura prealabilă a recursului grațios conform dispozițiilor legale, în termen de 30 de zile, fiind astfel incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 cu referire și la disp. O. nr. 9. pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei pe poluare pentru autovehicule și la cele ale art. 206, 207 și 209 din C.pr.fiscală,

Pe fondul cauzei, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., pârâta a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii și fără temei legal, deoarece instanța de fond nu s-a referit la practica C. relevantă cu privire la înțelesul și întinderea art. 110 din Tratatul C.E. în materie taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea română cu privire la cea comunitară.

Drept urmare, recurenta a apreciat că instanta fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale

CE/CEJ, dar și textului propriu-zis al Tratatului CE, impunându-se modificarea sentinței și respingerea acțiunii.

Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și adispozițiilor legale incidente, Curtea constată că sunt fondate pentru următoarele considerente:

Reclamanta a achiziționat autoturismul second-hand, iar în cadrul demersurilor în vederea înmatriculării în România a plătit suma de 5192 lei cu titlu de taxă de poluare prin chitanța TS 5 nr. 5463483/(...).

Prin cererea înregistrată sub nr. 19883/(...) la pârâta D. M., reclamanta a solicitat restituirea taxei pe poluare și prin D. nr. 178/(...) i s-a respins solicitarea deoarece suma nu se încadrează în sumele de restituit contribuabililor conform art. 117 din O.G. nr. 92/2003.

În prezent, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului

234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui.

Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.

Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.

Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.

Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamantă nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d)

C.pr.fisc).

Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a C. de J. (cauza Simmenthal).

În ceea ce privește critica referitoare la soluția dată de instanța de fond excepției inadmisibilității , susținerile recurentelor nu pot fi primite deoarece se omite a se avea în vedere hotărârea din 4 mai 2000 in cauza Rotaru impotriva R., prin care Curtea E. de J. a statuat:

Conform art. 13:

"Oricare persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale."

Interpretand art. 13 in lumina propriei jurisprudente, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care sa permita persoanei remedierea in plan national a oricarei incalcari a unui drept consacrat in conventie.

A. dispozitie solicita deci o cale interna de atac in fata unei "autoritati nationale competente" care sa examineze orice cerere intemeiata pe dispozitiile conventiei, dar care sa ofere si reparatia adecvata, chiar daca statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce priveste modalitatea de a se conforma obligatiilor impuse de aceasta dispozitie. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie "efectiva" atat din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (Hotararea Wille impotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III).

"Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie sa fie neaparat o instanta de judecata.

Totuși atribuțiile si garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al caii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67).

Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă,

Curtea va respinge recursul declarat de D. G. A F. P. A J. M. prin A. F. P. A M. B.-M., A. F. PENTRU M. B. împotriva Sentinței civilă nr. 4727 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o va menține în întregime.

Fără cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de D. G. A F. P. A J. M. prin A. F. P. A M. B.-M., A. F. PENTRU M. B. împotriva Sentinței civilă nr. 4727 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o menține în întregime.

D. este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 11 mai 2011.

PREȘEDINTE,

JUDECĂTOR,

JUDECĂTOR,

M. B. F. T.

M. H.

G.,

M. ȚÂR R ed.M.H./dact.L.C.C.

2 ex./(...) Jud.fond: M. P.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1916/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal