Decizia civilă nr. 4288/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4288/2011
Ședința din data de 02 N. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M. B. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C., împotriva sentinței civile nr. 1541 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta SC D. C. S., având ca obiect - anulare act administrativ - decizia nr. 7/2010 emisă de A. C. - art. 85 din L. nr. 76/2002.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) recurenta a depus la dosarul cauzei precizări cu privire la cererea de recurs.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art. 10 din L. nr.554/2004, dispozițiile OG nr. 92/2003 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Prin sentința civilă nr.1541/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC D. C. SA în contradictoriu cu pârâta A. J. pentru O. F. de M. C. A fost anulată Decizia nr.7/2010 emisă de A. C. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a subvenției prevăzute de art.80 alin.1 lit.c din L. 76/2002 aferentă perioadei OCTOMB. 2009 - APRI. 2010. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de (...), reclamanta a încheiat un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată cu Pașca D. M., persoana care la data respectivă îndeplinea condițiile prevăzute de art.80 din L. nr. 76/2002. Ulterior, la data de (...), reclamanta a adresat o cerere către pârâtă cu solicitarea de a beneficia de subvenția prevăzută la articolul menționat, cerere care i-a fost respinsă motivat de faptul că au atinse limitele maxime a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimularea ocupării forței de muncă epuizându-se sumele alocate acestor credite bugetare în conformitate cu dispozițiile L. nr. 500/2002 privind finanțele publice. Potrivit art.80 alin.1 din L. 76/2002, angajatorii care încadrează în muncă, pe perioadă nedeterminată, absolvenți ai unor instituții de învățământ superior sunt scutiți pe o perioadă de 12 luni de plata contribuțiilor datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă absolvenților încadrați, și primesc lunar, pe această perioadă, pentru fiecare absolvent O sumă egală cu 1,5 valoarea indicatorului social de referință al asiguraților pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenții de învățământ superior. Reclamanta a depus toate actele pentru a beneficia de subvenția prevăzută de art.80 alin.1 din L. 76/2002, a depus toate documentele legale și a virat la bugetul de stat toate sumele datorate raportat la beneficiile acordate prin legea sus indicată. Nu s-a făcut dovada virării sumelor de bani cuvenite reclamantei, deși aceasta a făcut dovada depunerii documentației aferente până în luna septembrie 2010 inclusiv. Ulterior, reclamanta a primit decizia contestată, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că solicitarea sa a fost respinsă, fiind atinsă limita maximă a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă. Pârâta a invocat prevederile relevante ale L. 500/2002 care îi interzic să efectueze plăți după atingerea sumei maxime aprobate prin bugetul asigurărilor sociale, fiind numai ordonator terțiar de credite și se supune ordonatorului principal de credite, însă instanța apreciază că nu pot fi în nici un caz imputabile reclamantei disfuncționalitățile generale de ordin financiar sau cele legate de distribuirea fondurilor între ordonatorii de credite. . aspecte nu pot sub nici o formă afecta existența și/sau cuantumul unor drepturi stabilite imperativ de lege care, în speță, sunt de natură a stimula încadrarea în muncă a unor anumite categorii sociale. Instanța observă că textul legal nu condiționează acordarea subvenției de prevederile bugetare sau de un acord al vreunei autorități, ci prevede că angajatorul beneficiază de acea sumă de bani prin simpla îndeplinire a condițiilor prevăzute la art.85, desigur doar dacă formulează cerere în acest sens. Nu poate fi reținută nici susținerea conform căreia pârâta nu și-a dat consimțământul la încheierea convenției cu reclamanta; instanța apreciază că, dacă sunt îndeplinite restul cerințelor legale pentru acordarea subvenției, aceasta nu poate fi condiționată de semnarea propriu - zisă a convenției (care poate fi refuzată pe motive neîntemeiate de agenția județeană, cum, de altfel, se și invocă în speță). Având în vedere considerentele expuse, instanța a reținut că decizia contestată este nelegală, motiv pentru careva admis acțiunea, a anulat decizia nr.7/2010 și a obligat pârâta la plata către reclamantă a subvenției prevăzute de art.80 alin.1 lit.c din L. 76/2002 aferentă perioadei octombrie 2009 - aprilie 2010. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C. solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței civile recurate și respingerea contestației înaintata de reclamanta S. D. C. SA Î n motivarea recursului a arătat că la data de (...) A.J.O.F.M. C. a emis Decizia nr.7, prin care a respins solicitarea reclamantei S. D. C. SA înregistrata cu nr.12191 din data de (...) cu privire la acordarea subvenției prevăzuta de art.80 din L. nr.76/2002 cu modificările și completările ulterioare. Așa cum reiese din conținutul art.1 al Deciziei nr.60/(...), A.J.O.F.M. C. a motivat respingerea solicitării în temeiul L. nr.500/2002 actualizata, privind finanțele publice, care stabilește principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice, precum și responsabilitățile instituțiilor publice implicate în procesul bugetar. La art.1 alin.2 lit.b) din L.500/2002 se prevede ca dispozițiile acestei legi se aplica in domeniul elaborării. aprobării. executării si raportării bugetului asigurărilor sociale de stat. Întrucât legea bugetara anuala prevede și autorizează, pentru anul bugetar, veniturile și cheltuielile bugetare, precum și reglementările care sunt specifice exercițiului bugetar, reiese în mod clar din textul de lege faptul că sumele aprobate la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art.1 alin.2, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite, în conformitate cu art.4, alin.2. Mai mult, în conținutul art.4, alin.3 din L. nr.500/2002 se prevede în mod strict faptul ca angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate, rezultând astfel ca acest tip de cheltuieli nu poate fi depășit fiind definit și materializat ca un cuantum fix alocat și cu o destinație precisa. Astfel toate instituțiile publice, implicate în procesul bugetar sunt obligate să respecte prevederile prezentei legi supunându-se în cazul de față la o limitare a cheltuielilor ca urmare a atingerii unui prag maxim al fondurilor cu destinație precisă. Totodată, în conformitate cu art.l4, alin.l-3, cheltuielile bugetare au o destinație precisa și limitata si sunt determinate de autorizările continue în legi specifice și în legile bugetare anuale. De asemenea nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art.l alin.2 și nici angajata și efectuată din aceste bugete, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala, așa cum nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonanțata și plătită dacă nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare. AJ.O.F.M. C., la fel ca alte instituții publice are doar calitatea de ordonator terțiar de credite și în consecința se supune ordonatorului principal de credite având responsabilitățile prevăzute la art.22 alin.l din L. nr.500/2002, articol al cărui conținut prevede ca ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale. AJ.O.F.M. C. nu este obligată și nu poate să prevadă sau să anticipeze un viitor număr de convenții sau un număr de persoane ce vor fi angajate, aceste acțiuni ținând cel mai mult de evoluția sectorului de activitate economica care în unele perioade poate crește, depășind posibilitățile financiare de acordare de subvenții pentru angajatori, dintr-un buget prestabilit și limitat ca suma. De asemenea arată unele modificări aduse de L. nr.233/20l0 pentru modificarea și completarea L. nr.76/2002 si care consolidează legătura dintre prevederile L. nr.76/2002 cu privire la acordarea subvențiilor ca masuri de stimulare a ocupării forței de muncă și prevederile L. nr.500/2002 cu privire la aplicabilitatea regulilor de efectuare de plăți din bugetul special destinat al masurilor de stimulare a ocupării forței de munca și anume: In conținutul art.4, alin.3 din L.500/2002 se prevede în mod strict faptul ca angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai in limita creditelor bugetare aprobate, rezultând astfel ca acest tip de cheltuieli nu poate fi depășit fiind definit si materializat ca un cuantum fix alocat si cu o destinație precisa. Totodată, în conformitate cu art.14, alin.I-3, cheltuielile bugetare au o destinație precisa și limitata și sunt determinate de autorizările continue in legi specifice și în legile bugetare anuale. De asemenea nici o cheltuiala nu poate fi înscrisa în bugetele prevăzute la art.l alin.2 si nici angajata si efectuata din aceste bugete, dacă nu există baza legala pentru respectiva cheltuiala, așa cum nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonanțata și plătita dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare. Din cele două modificări aduse L. nr. 76/2002, rezultă faptul că legiuitorul a dorit să evidențieze strânsa legătura dintre prevederile celor două acte normative limitând posibilitatea acordării de subvenții, la un buget anual, cu o destinație precisă și limitat ca și cuantum financiar. Analiza recursului formulat în raport de motivele invocate , relevă următoarele. Reclamanta a încheiat un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată cu Pașca D. M. , persoana care la data respectivă îndeplinea condițiile prevăzute de art.80 din L. nr. 76/2002 , la data de (...). Ulterior, la data de (...), reclamanta a adresat o cerere către pârâtă cu solicitarea de a beneficia de subvenția prevăzută la articolul menționat, cerere care i-a fost respinsă motivat de faptul că au atinse limitele maxime a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimularea ocupării forței de muncă epuizându-se sumele alocate acestor credite bugetare în conformitate cu dispozițiile L. nr. 500/2002 privind finanțele publice. Potrivit art.80 alin.1 din L. 76/2002, angajatorii care încadrează în muncă, pe perioadă nedeterminată, absolvenți ai unor instituții de învățământ superior sunt scutiți pe o perioadă de 12 luni de plata contribuțiilor datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă absolvenților încadrați, și primesc lunar, pe această perioadă, pentru fiecare absolvent o sumă egală cu 1,5 valoarea indicatorului social de referință al asiguraților pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenții de învățământ superior. Reclamanta a depus toate actele pentru a beneficia de subvenția prevăzută de art.80 alin.1 din L. 76/2002, a depus toate documentele legale și a virat la bugetul de stat toate sumele datorate raportat la beneficiile acordate prin legea sus indicată. Nu s-a făcut dovada virării sumelor de bani cuvenite reclamantei, deși aceasta a făcut dovada depunerii documentației aferente până în luna aprilie 2010 inclusiv. Ulterior, reclamanta a primit decizia contestată, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că solicitarea sa a fost respinsă, fiind atinsă limita maximă a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă. Prima instanță a înlăturat în mod corect susținerile conform cărora pârâta nu și-a dat consimțământul la încheierea convenției cu reclamanta apreciind că, dacă sunt îndeplinite restul cerințelor legale pentru acordarea subvenției, aceasta nu poate fi condiționată de semnarea propriu - zisă a convenției , care poate fi refuzată pe motive neîntemeiate de agenția județeană, cum, de altfel, se și invocă în speță. Aserțiunile recurentei că toate instituțiile publice, implicate în procesul bugetar sunt obligate să respecte prevederile legii supunându-se în cazul de față la o limitare a cheltuielilor ca urmare a atingerii unui prag maxim al fondurilor cu destinație precisă sunt corecte însă nu sunt de natură să poată aduce atingere drepturilor stabilite în favoarea particularilor prin alte legi având în vedere lipsa instituirii unor astfel de condiționări sau a altor criterii . Recurenta mai susține că, în conformitate cu art.l4, alin.l-3, cheltuielile bugetare au o destinație precisa și limitata si sunt determinate de autorizările continue în legi specifice și în legile bugetare anuale, însă omite să analizeze posibilitatea întocmirii documentelor prealabile emiterii textelor invocate de o manieră aptă să satisfacă respectarea drepturilor entităților cărora de altfel le-a recunoscut legitimitatea drepturilor. Nici o cheltuiala nu poate fi înscrisa în bugetele prevăzute la art.l alin.2 si nici angajata si efectuata din aceste bugete, dacă nu există baza legala pentru respectiva cheltuiala , iar Curtea apreciază că textul L. nr 76/2002 constituie în mod cert temei legal pentru acordarea drepturilor pretinse de reclamantă și negate de recurentă. Pentru ca o cheltuială din fonduri publice să poată fi angajata, ordonanțata și plătita trebuie aprobată potrivit legii și în acest sens autoritatea obligată a face astfel de plăți este cea obligată a îndeplini toate demersurile necesare anterior pentru ca această plată să poată fi efectuată în condițiile legii . Recurenta a mai susținut că au solicitat sumele însă nu au fost aprobate și ca atare în lipsa disponibilităților refuzul nu este nejustificat. Lipsa disponibilităților nu poate fi reținută ca motiv în măsura să justifice refuzul acordării subvenției . O astfel de abordare ar echivala cu golirea de conținut a unei legi care instituie beneficiul subvenției , acesta urmând a avea un caracter pur formal. Entitatea care îndeplinește cerințele prin angajarea realizată se va găsi în imposibilitatea de a beneficia de dispoziții ce au fost edictate în favoarea sa , norma prin care s-a instituit să fiind lipsită de efecte ceea ce echivalează cu nerespectarea legii de către autoritățile obligate a o respecta. Lipsa unui previziuni din partea autorității ce are obligația de a aplica legea nu poate fi opusă particularului , care are dreptul dreptul la o bună administrație , nu poate fi reținută ca motiv de înlăturare a dreptului recunoscut prin lege. În exercitarea funcțiilor sale, M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale îndeplinește elaborează, actualizează și monitorizează S. națională pentru ocuparea forței de muncă și S. pentru formare profesională continuă și analizează, propune modificări și aprobă anual Programul național de ocupare a forței de muncă și P. național de formare profesională, inițiate de A. N. pentru O. F. de M.. Potrivit art 3 din HG 11/2009, astfel că obligația îndeplinirii tuturor demersurilor pentru resoectarea legiicare guvernează drepturile invocate de reclamantă este în sarcina recurentei . Decizia contestată apare ca fiind nelegală și raportat la împrejurarea că acele convențiile prevăzute de art.52 alin.(1) din Normele metodologice de aplicare a L. nr.76/2002, aprobate prin H. G. nr.174/2002, cu modificările și completările ulterioare, constituie angajamente legale, respectiv acte juridice ce dau naștere unei obligații pe seama fondurilor publice, în cauza, pe seama bugetului asigurărilor pentru șomaj iar îndeplinirea obligațiilor apare ca fiind una legală. Argumentele evidențiate au relevat că recursul formulat este nefondat prima instanță realizând o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente astfel că nu este prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 9 C pr civ sau un alt motiv de recurs și în consecință va respinge recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C. împotriva sentinței civile nr. 1541/(...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. pe care o va menține în întregime. Fără cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE Respinge recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C. împotriva sentinței civile nr. 1541/(...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...) PREȘEDINTE JUDECĂTORI F. T. M. H. M. B. GREFIER D. C. Thred./M.H./ 2 EX./(...) JUD. FOND: C. P.
| ← Decizia civilă nr. 67/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4167/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
