Decizia civilă nr. 1411/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1411/2011
Ședința publică de la 07 A. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții D. G. A F. P. A J. S. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. A M. Z., împotriva sentinței civile nr. 4., pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta S. E. I. I., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de (...), intimata a depus întâmpinare la dosar. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin sentința civilă nr. 4511 din 24 septembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., a fost admisă în parte acțiunea reclamantei S. E. I. I. împotriva pârâtei D. S. -. Z. și au fost obligate pârâtele la restituirea către reclamantă a sumei de 2602 lei, reprezentând taxă pe poluare, cu dobânda legală aferentă de la data cererii de restituire și până la achitarea integrală. A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de anulare a adresei nr. 722/(...) și ca nefondată cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta S. E. I. I. a achitat taxa specială auto aferentă primei înmatriculări în România a autovehiculului marca RENAULT MEGANE, în sumă de 4.037 lei, din care i s-a restituit suma de 1.435 lei, diferența de 2.602 lei, fiindu-i reținută cu titlu de taxă pe poluare, prevăzută de OUG nr.5., conform actelor depuse la dosar(f.6- 14). Argumentele de natură juridică pe care reclamantul își întemeiază acțiunea vizează două aspecte: unul se referă la libera circulație a mărfurilor în cadrul Uniunii E., iar cel de-al doilea privește interzicerea discriminării întreprodusele comunitare și cele naționale, sub aspectul impozitării. O. 50/(...) privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, a fost modificată și completată de O. 2..XII.2008. Potrivit dispozițiilor art. II din această nouă ordonanță „autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii E. începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5.. În conformitate cu art. III al aceluiași act normativ, prevederile de mai sus urmau a fi valabile până la data de 31.XII.2009. O. 208/2008 a fost abrogată prin art. I a O. 2..XII.2008 privind modificarea Ordonanței de U. a G. nr. 5. , pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule. Potrivit art. III din O. 2. „se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare stabilită prin O. 5., autovehiculele M1cu normă de poluare E. 4 acăror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu normă de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale U. în perioada 15.XII.2008- 31.XII.2009."; Din nota de fundamentare a acestei ultime ordonanțe de urgență rezultă că scopul său este păstrarea locurilor de muncă în economia românească,prin susținerea sectorului de automobile, ca urmare a scăderii piețelor auto, aspecte survenite ca urmare a gradului de adâncire a crizei financiare și economice din luna octombrie 2008. Având în vedere faptul că prin O. 2. s-a creat o discriminare nejustificată între persoanele care au achiziționat autovehicule în vederea înmatriculării, anterior datei de 15.XII.2008, a fost adoptată O. nr. 7 din (...), privind modificarea O. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. O. 5., în formă actualizată statuează prin art. 1 alin. (1) că"; taxa pepoluare pentru autovehicule se virează în bugetul F. pentru mediu și se manageriază de către A. F. pentru Mediu."; Prin această prevedere legală s-a urmărit în mod evident stabilirea neutralității fiscale a taxei.Pe de altă parte, s- a stabilit că obligația de plată a acestei taxe se naște, potrivit art. 4 lit. „a"; din același act normativ „cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România";. Rezultă din cele ce preced, că actuala reglementare nu înlătură discriminarea produsă de normele legale anterioare, care au reglementat taxa specială de primă înmatriculare(art.214/1-2. Cod fiscal) deoarece taxa pe poluare se stabilește și în prezent tot raportat la"; prima înmatriculare în România"; și nu conform principiului stabilit de legislația de mediu, acela că"; poluatorul plătește";. Astfel, în cazul autoturismelor second-hand achiziționate din țările Uniunii E. se percepe taxa pe poluare la prima înmatriculare în România, fără ca aceeași taxă să fie percepută pentru autovehiculele autohtone în caz de revânzare, , conform principiului egalității în fața legii, consfințit de art.16 alin.(1) din Constituție, fiind evident că noul proprietar se află într-o situație similară, prin reînmatricularea autovehiculului second-hand pe teritoriul R. Fiind în prezența unei discriminari negative între cele două categorii de cumpărători, se ignoră și prevederile din Protocolul nr. 12 la C. E.(…), privind interzicerea totală a discriminării, inclusiv prin acte normative cu putere de lege, acest principiu de drept fiind asumat de toate statele semnatare (Înalte Părți Contractante), între care se află și România. Desigur că, raportat strict la legislația de mediu, se poate vorbi și despre o discriminare pozitivă, atâta vreme cât sunt supuse taxării doarautovehiculele înmatriculate după data de (...). Or, autovehiculele cu aceleași caracteristici tehnice, deținute anterior datei de (...) poluează în egală măsură ca și cele înmatriculate după această dată, ceea ce denotă că principiul „poluatorul plătește";,a fost ignorat de legiuitor cu desăvârșire; acest aspect nu vine însă în coliziune cu normele de drept comunitar privind impozitarea mărfurilor și serviciilor din spațiul Uniunii E., atâta vreme cât cele două categorii de cumpărători mai sus amintite se află pe poziții de egalitate din acest punct de vedere. Pe de altă parte, discriminarea pozitivă este permisă de practica C. în anumite circumstanțe, care sunt lăsate la aprecierea legiuitorului intern. Pentru ca taxa de poluare să fie una veritabilă și să poată contribui la limitarea consecințelor poluării, aceasta ar trebui astfel reglementată încât să fie obligatorie pentru toți deținătorii de autovehicule, sau, cel puțin, pentru toate autovehiculele supuse înmatriculării după intrarea în vigoare a actului normativ care o instituie- indiferent de caracteristicile tehnice și țara de origine din spațiul C. E. (actualmente U. E.)- pentru ca această taxă să nu fie discriminatorie, în sens negativ. Această ultimă cerință se impune cu necesitate din perspectiva dreptului comunitar (european) deoarece art. 110 din T.ul privind funcționarea Uniunii E. (TFUE) ul de instituire a C. E. prevede fără echivoc că „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare";. Analizând comparativ prevederile O. 5. cu textul mai sus evocat, se poate constata că, reglementarea taxei pe poluare prin actul normativ intern contravine dreptului comunitar chiar și numai dacă, se ia în considerare faptul că, prin măsura luată de autoritățile române- cu motivația la început arătată, ce excede scopului declarat prin însăși textul legii, acela de protecție a mediului- scade în mod evident interesul cumpărătorilor români pentru autoturismele second-hand achiziționate din țările comunitare, fiind protejată astfel producția internă de autovehicule. Or, după aderarea României la U. E., nu este admisibilă favorizarea, în mod direct sau indirect a vânzarii autoturismelor noi fabricate în Romania și nici favorizarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România (ce pot fi considerate autoturisme naționale), atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (a se vedea în acest sens: C.J.C., Hotararea din 7 mai 1987, cauza 193/85 Cooperativa Co- Frutta S.R.L. - c/a Administrazione dell Finanze della Stato) Rezultă așadar, din cele ce preced, că taxa pe poluare- instituită prin O. 5., astfel cum a fost completată și modificată - are, prin direcționarea ei, doar oaparentă neutralitate fiscală, deoarece, prin conținut, este similară taxeispeciale instituită prin art.214/1-2. Cod fiscal, ca urmare a condiționării sale de prima înmatriculare a unui autovehicul în România, păstrându-și astfel caracterul de impozit intern asupra produselor altor state membre ale Uniunii E.. De asemenea, prin modul de reglementare, taxa pe poluare are un vădit caracter discriminator față de produsele interne similare (autovehicule second- hand) sub aspectul impozitării cât și efecte restrictive privind libera circulație a mărfurilor în spațiul Uniunii E., constituind „măsură cu efect echivalent taxelor vamale"; în sensul definit de art. 28 din T.ul C. E.. Cererea de anulare a adresei nr. 722/(...), este inadmisibilă în condițiile în care această adresă nu este un act administrativ ce poate fi atacat îninstanță, ci exprimă poziția pârâtei și nu cuprinde dispoziții ce urmează a fi aduse la îndeplinire. Cum potrivit art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne și având în vedere că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestor principii, s-a constatat că perceperea taxei în discuție este nelegală, prin prisma normelor de drept european la care s-a făcut referire, motiv pentru care acțiunea de față a fost admisă în parte, în sensul că au fost obligate pârâtele la restituirea către reclamantă a sumei de 2602 lei, reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data cererii de restituire și până la achitarea integrală. În ce privește cheltuielile de judecată, acestea nu se justifică atâta vreme cât nu se poate reține o culpă procesuală din partea autorităților administrației publice, atributul interpretării legilor interne prin prisma normelor de drept comunitar, revenind exclusiv instanțelor de judecată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. S. în numepropriu și pentru A. F. P. Z. solicitând modificarea sentinței atacate în sensulînlăturării obligației pârâtei la restituirea sumei de 2602 lei către reclamant; respingerea capătului de cerere privind acordarea dobânzii ca nefondate și menținerea respingerii capătului de cerere privind anularea adresei ca inadmisibilă. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă și în considerarea dispozițiile art. 3041 C.pr.civ., pârâta a arătat că instanța de fond în mod nelegal a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a deciziei de restituire 722/0(...) și a obligat organul fiscal la restituirea sumei de 2.602 lei reținută cu titlu de taxă de poluare. Drept urmare, pârâta consideră că instanța de fond a schimbat în mod nelegal obiectul acțiunii determinat de reclamant prin cererea de chemare în judecată și anume acțiune în contencios administrativ în obligația de a face, respectiv restituirea unei sume, sumă ce a fost achitată în prealabil în temeiul legii, conform deciziei de restituire, iar aceasta nu poate fi soluționată de instanța de contencios administrativ care, esențialmente, este chemată să cenzureze acte administrative emise de autoritățile publice. Mai mult, fără o analiză a analiză a deciziei de restituire prin care s-au reținut în sarcina reclamantului obligații fiscale, instanța nu putea trece direct la a dispune restituirea sumei astfel achitate. Referitor la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale aferentă sumei achitate, pârâta consideră că instanța de fond în mod netemeinic l-a admis, având în vedere că taxa specială de primă înmatriculare a fost calculată și încasată de către organele fiscale în conformitate cu prevederile legale, respectiv O. nr. 5., forma inițială și în vigoare la momentul reținerii sumei, act care a fost adus în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde valori reale de pierdere a valorii de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă face dovada că autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată în grila fixă. În concluzie, O. nr. 5., forma inițială aplicabilă speței, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 100 parag. 1 din T.ul C. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Din această perspectivă, pârâta consideră că soluția legală pe care trebuia să o pronunțe prima instanță trebuia să fie în raport de dispozițiile art. 11 din O. nr. 5. prin care legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada (...) - (...) și nu restituirea integrală a taxei, aceste dispoziții fiind de imediată aplicare și neîncălcând principiul neretroactivității legii civile în timp. Astfel, natura juridică a taxei a rămas nealterată - taxă pe poluare, ceea ce s-a modificat fiind doar modalitatea de calcul a acesteia care era contrară prev. art. 110 din T.ul privind funcționarea Uniunii E. (TFUE) ul de instituire a C. și, pe cale de consecință, cuantumul ei. În sprijinul poziției sale, pârâta a făcut trimitere la dispozițiile C. C., respectiv decizia 499/(...), care a stabilit că textul art. 11 din O. nr. 5. este constituțional. Concluzionând, pârâta a susținut că prevederi ale O. nr. 5., sunt compatibile cu prev. art. 110 din T.ul privind funcționarea Uniunii E. (TFUE) ul de instituire a C., prin noua taxă de poluare asigurându-se condițiile necesare respectării obiectivelor de protecție a mediului, constituind venit la bugetul F. pentru Mediu și taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal, așa cum rezultă și din hotărârile C. E. de Justiție . Î.ucât O. nr. 5. a fost adoptată înainte ca acțiunea reclamantului să fi fost soluționată în mod irevocabil, iar prin prevederile ei legiuitorul a înțeles să stingă prin restituirea sumelor încasate toate litigiile născute din încălcarea T.ului C., în perioada cuprinsă între (...) - (...), ce corespunde timpului în care art. 2141-3 Cod fiscal au fost în vigoare și au produs efecte juridice, pârâta consideră că soluția compensării este în concordanță cu dispozițiile art. 116 C.pr.fiscală, cu atât mai mult cu cât conform Infogramei nr. 5899/(...) a Reprezentanței Permanente a României pe lângă U., C. a apreciat că normele metodologice privind taxa de poluare a autovehiculelor sunt conforme cu criteriile europene. Intimata S.C. DODO TRANS S.R.L. Z. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, deoarece taxa de poluare stabilită în sarcina sa a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate ladosar, Curtea de A. constată că este fondat pentru următoarele considerente: 1. În ce privește admiterea cererii reclamantului de restituire a sumei de 2.602 lei, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală pentru următoarele considerente: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C. că art. 110 din T.ul privind funcționarea Uniunii E. (TFUE) produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din T.ul privind funcționarea Uniunii E. (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România aautoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Recurenta susține că acțiunea reclamantului nu poate fi admisă pe considerentul că prin efectul adoptării OUG nr. 5. au fost abrogate dispozițiile art. 2141-2143 din Codul fiscal care au instituit obligația de plată a taxei speciale de primă înmatriculare, iar noua reglementare stabilește cadrul juridic cu privire la instituirea taxei de poluare, pe care reclamantul o datorează în continuare. Curtea reține că începând cu data de 1 ianuarie 2007, prin dispozițiile art. 2141-2143 din Codul fiscal s-a instituit regimul unei noi taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule datorată pentru prima înmatriculate a unui autovehicul sau autoturism în România, indiferent dacă acesta era nou sau folosit. Aplicarea aceste dispoziții legale în dreptul intern a determinat încălcarea dispozițiilor art. 90 parag. 1 din T.ul de instituire a C. E. constatată de jurisdicțiile interne. Această incompatibilitate a fost reținută și de C. E. care a declanșat procedura prevăzută de art. 226 din T. (procedura de infrigement). Pentru a pune de acord legislația internă cu normele T.ului și a înceta procedura de constatare a încălcării T.ului demarată de C. E., G. a adoptat OUG nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule în vigoare de la 1 iulie 2008. Pentru a verifica dacă sunt incidente în speță prevederile art. 11 din OUG nr. 5. se impune a se stabili care sunt efectele juridice ale acestei ordonanțe de urgență asupra situațiilor juridice născute anterior datei de 1 iulie 2008. Conform dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 5. taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008,cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6.. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia atunci când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar, acesta este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea normelor comunitare. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 din T.ul privind funcționarea Uniunii E. (TFUE) , cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Curtea mai reține că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară și are alt mod de calcul precum și altă destinație. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse. O altă critică adusă de recurentă are în vedere modalitatea în care prima instanță a înțeles să soluționeze cererea reclamantului de acordare a dobânzii legale. Curtea observă că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în materie fiscală potrivit art. 124 C.pr.fisc. fără însă să urmeze procedura de restituire conform normelor de drept secundar emise de M. de resort pentru restituiri de sume nedatorate bugetului general consolidat. Dintr-o altă perspectivă acordarea dobânzilor legale fără nicio motivare în fapt și în drept nu poate fi reținută ca fiind o soluție legală și corectă deoarece nu se poate ști la ce temei legal și factual s-a oprit instanța atunci când a soluționat pricina. Din modalitatea și reperul temporal pare că instanța ar fi acordat altceva decât s-a cerut deoarece în acțiunea introductivă reclamantul a solicitat expres plata dobânzii legale în materie fiscală conform art. 124 C.pr.fisc. calculată de la data la care s-a plătit taxa respectiv (...) până la restituirea integrală a sumei iar instanța de fond acordă dobândă legală fără să precizeze temeiul legal de la data formulării cererii de restituire până la plata integrală. Pentru toate aceste considerente, văzând că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ conform art. 129 alin. 4 și 5 C.pr.civ. pentru a lămuri obiectul acțiunii și reținând că a data altceva decât s-a cerut (extra petita) în temeiul art. 304 pct. 6 C.proc.civ., Curtea apreciază că recursul pârâtei D. S. este întemeiat în parte, impunându-se modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul înlăturării dispoziției instanței privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumei de 2.602 lei. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii recurate. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. S. în nume propriu și pentru A. F. P. Z. împotriva sentinței civile nr. 4511 din 24 septembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația de plată a dobânzii fiscale. Menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 07 aprilie 2011. { F. | PREȘEDINTE, D. M. JUDECĂTOR, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. GREFIER, M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...). Jud.fond. M. S.
| ← Decizia civilă nr. 2453/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3204/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
