Decizia civilă nr. 4432/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4432/2011
Ședința publica din data de 8 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. I. JUDECĂTOR:ANUSIA P. JUDECĂTOR:A. I. A. GREFIER: I. S.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de reclamanții D. M. și D. V. I. A. împotriva sentinței civile nr. 1291 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu intimații pârâți B. G., B. M., D. M. II, P. D. C., S. A., S. I. M. și P. M. C. - N., având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
Se constată că la data de (...) reclamanții D. V. I. A. și D. M. au depus la filele 40
- 42 din dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a excepției de nelegalitate invocate de reclamanți. La data de (...) pârâții intimați B. G. și B. M. au comunicat, prin fax, concluzii scrise, prin care solicită respingerea recursului formulat ca fiind neîntemeiat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, în sensul respingerii ca neîntemeiată a excepției de nelegalitate invocată în dosarul nr. (...) de către reclamanți, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în fond și recurs conform chitanțelor de la dosar, respectiv filele 43 - 49 din dosar.
Mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1291 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. s-a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate invocată în dosarul nr.(...) de reclamanții D. V. I. A. și D. M., în contradictoriu cu pârâții B. G., B. M., P. M. C.-N., P. D. C., S. A., S. I. M. și D. M., iar reclamanții au fost obligați la plata în solidar către pârâții B. a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale. Totodată, au fost obligați reclamanții la plata sumei de 640 lei, reprezentând restul onorariului cuvenit expertului M. I.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că din cuprinsul autorizației contestate, rezultă că aceasta a fost emisă, printre altele, pentru împrejmuirea terenului pârâților B., situat în C.-N., str. A. S., nr.9, jud. C.. Potrivit Anexei 1 a L. 5., art.2.5.6. acordul vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în forma autentică, este necesar pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora -, pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente, precum și în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate. Prin urmare, instanța apreciază că pentru împrejmuirea terenului propriu, pârâții nu aveau nevoie de acordul vecinilor la obținerea autorizației.
Cu privire la al doilea motiv de nelegalitate invocat, instanța de fond a observat că aceasta vizează o situație de fapt care face obiectul dosarului în care a fost invocatăexcepția de nelegalitate, respectiv stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți învecinate. Totuși, în prezenta cauză, instanța nu poate verifica decât modul în care autorizația a fost eliberată raportat la documentele, planșele, schițele existente și valabile la data autorizării. De asemenea, instanța de contencios administrativ nu ar putea verifica dacă modul efectiv în care împrejmuirea a fost realizată încalcă sau nu dreptul de proprietate al reclamanților, întrucât acestea sunt chestiuni de fapt care nu impietează, în sine, asupra legalității unui act administrativ.
Instanța a mai constatat faptul că această documentație vizată spre neschimbare conține mai multe planuri de situație - propunere, în care gardul figurează pe linia de proprietate (filele 88, 90). Planul aflat la fila 88 are la bază planul oficial de amplasament și delimitare a corpului de proprietate comunicat de O. de C. și P. I. C. și pe care expertul și-a fundamentat concluziile (fila 222). Amplasamentul efectiv al acestei linii de proprietate face obiectul analizei instanței de fond și în speța de față este irelevant.
Cu toate acestea, pentru a se clarifica unele chestiuni strict tehnice, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice ale cărei obiective au fost tocmai verificarea documentației și nu a amplasării efective în teren a împrejmuirii. Acesta a fost și motivul pentru care proba cu interogatoriul și proba cu noua expertiză tehnică au fost respinse. Expertul a concluzionat că modul în care a fost autorizată împrejmuirea, astfel cum rezultă din verificarea PAC, nu încalcă dreptul de proprietate al reclamanților înscris în CF 26784 C.-N., nefiind relevante în prezenta cauză concluziile la care expertul a ajuns raportat la situația reală din teren și care poate să nu fie conformă cu ceea ce s-a autorizat. De asemenea, tribunalul a apreciat că nici faptul că planurile ar fi eronate nu poate face obiectul analizei de față, emitentul autorizației neputând cenzura eventualele inexactități, ci doar emite actul conform datelor pe care solicitantul i le furnizează.
Având în vedere considerentele expuse, instanța de fond a apreciat că în mod legal s-a autorizat împrejmuirea pe linia de proprietate conform planurilor cadastrale existente la O. de cadastru și P. I., iar verificările referitoare la amplasarea efectivă a acesteia, inclusiv sub aspectul nerespectării dreptului de proprietate al reclamanților sau al nerespectării convenției încheiate la data de (...), astfel cum a fost interpretată în dosarul nr.(...), rămân în sarcina instanței de fond. La solicitarea pârâților B., instanța i- a obligat pe reclamanți la plata în solidar a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale, întrucât chitanța în cuantum de 1500 lei depusă de reprezentanta pârâților B. reprezintă onorariul achitat în temeiul contractului de asistență juridică nr.63/2009 pentru întreg litigiul de fond, nu doar pentru soluționarea prezentei excepții de nelegalitate. Î. până la data rămânerii în pronunțare, reclamanții nu au făcut dovada achitării integrale a sumei de 1440 lei, reprezentând onorariul cuvenit expertului, aceștia au fost obligați în solidar la plata restului de onorariu - 640 lei, dispoziția fiind executorie, potrivit art.213 alin.2 C.proc.civ.
Împotriva acestei sentințe, reclamanții D. M. și D. V. I. A. au declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinței recurate, admiterea în întregime a excepției de nelegalizate pe care au invocat-o, cu cheltuieli de judecata în ambele instante, întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 si art. 3041 C.pr.civ. Un prim motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond în mod nelegal și netemeinic a respins excepția de nelegalitate pe care au invocat-o, motivând, în esență, ca pentru împrejmuirea terenului propriu, pârâtii B. nu aveau nevoie de acordul vecinilor la obținerea autorizatiei, pe de o parte, iar pe de altă parte, că instanța nu poate cenzura un act administrativ emis în baza unor planuri eronate, ci doar actele administrative emise în mod nelegal raportat la documentația depusă de solicitant. În acest context, reclamanții au susținut că nu și-au dat niciodată acordul pentru executarea împrejmuirii imobilului situat în C.-N., str. A. S., nr. 9 pentru care s-a emis A. nr. 3.. De cealaltă parte, au menționat reclamanții, pârâtii B. au susținut, atât în notele de ședință, cât si în concluziile scrise depuse în fata T.ui C., ca acest acord nuar fi fost necesar, în virtutea disp. pct. 2.5.6. al Sectiunii 1, "Piese scrise" a cap. A "Documentatia tehnica pentru autorizarea executării lucrărilor de construire - D." din Anexa 1 la L. 5.. Punct de vedere preluat și de către instanța de fond care însă a omis faptul că aceste dispoziții se completează cu dispozițiile Ordinul nr. 839/2009 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a L. 5. privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, emis de M. D. R. si L., cu referire la art. 27 alin 2 și 3. În prezenta speță prin A. 3. s-a aprobat proiectul tehnic privind construirea unei împrejmui, care avea doua clădiri de locuit în vecinătate (cea de la nr. 7 si cea de la nr. 9) si că prin ridicarea acelei împrejmuiri a fost grav afectata funcționalitatea spațiului de 10 m lungime, care anterior nu fusese îngrădit si care servea drept drum de acces - atât auto cât si pietonal - pentru ambele proprietăți. Astfel, față de această situație și conținutul dispozițiile mai sus menționate, este evident că acordul vecinilor trebuie obținut ori de câte ori este vizibilă crearea unei pagube în dauna vecinilor, fie aceasta de natura unui simplu disconfort - raportat la funcțiunea anterioara a imobilului, fie de natura unor tensiuni legate d e zgomot, circulație sau degajare de noxe. In conditiile în care instituțiile publice locale (Primaria M. C.-N., Consiliul Local al M. C.-N.), prin direcțiile lor de specialitate, au fost sesizate de reclamanți încă din anul 2005 cu privire la edificarea unui nou gard pe porțiunea de 10 m liniari pe care era accesul auto pentru ambele proprietăți, întocmindu-se un proces-verbal de contraventie pe numele antecesorului in drepturi a pârâtilor B., care este însă anulat in instanță pentru faptul ca F. I. era proprietarul imobilului. Mai mult, trebuie menționat că pârâtii s-au aparat în mod constant arătând ca prin certificatul de urbanism nu li s-a solicitat acordul vecinilor pentru obținerea autorizației de construire, astfel încât ei au acționat perfect legal, neputându-li-se imputa lipsa unor astfel de acorduri. Cu privire la cel de-al doilea motiv de nelegalitate a autorizației de construire pe care l-au invocat si anume că amplasamentul grănituirii, respectiv lipsa acesteia, raportat si la schița din anul 1970, încalcă dreptul reclamanilor de proprietate, Tribunalul Cluj si-a motivat solutia arătând ca nu au putut fi luate în calcul concluziile la care a ajuns expertul raportat la situația reală din teren si care poate să fie conforma sau nu cu ceea ce s-a autorizat, precum si ca nici faptul ca planurile ar fi eronate nu poate face obiectul analizei de față, emitentul autorizației neputând cenzura eventualele inexactități ci doar emite actul conform datelor pe care solicitantul i le furnizează. Prin raportul de expertiza tehnica dispus în cauză si completat cu răspunsul la obiecțiuni si răspunsul la obiecțiunile la răspunsul la obiectiuni, expertul M. I. a trebuit sa răspundă la obiectivul "a se verifica dacă documentația care a stat la baza AC 3. [ ... ] sub aspectul amplasării împrejmuii terenului, încalcă dreptul de proprietate înscris in CF 26784 C.-N., nr. topo. 3781/1/1". Față de acest obiectiv, in condițiile în care între cele două proprietăți nu este stabilita mejdia, cererea prin care reclamanții au solicitat stabilirea liniei de hotar fiind suspendată, expertul a procedat la identificarea la fata locului si efectuarea măsurătorilor privind obiectivul solicitat, măsurători raportat la care a ajuns la concluzia ca A. 3. respectă doar partial documentatia tehnica depusă. Mai mult, prin același raport de expertiză, se indica că pozitionarea gardului pârâtilor B. este excentrică, spre proprietatea reclamanților cu 0,27 m, situație ce nu este conforma cu dimensiunile egale ale portilor de intrare în imobile de 1,94 m fiecare. Ulterior, în răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamanții, expertul a arătat explicit ca dreptul de proprietate al reclamanților este afectat de ridicarea împrejmuirii. Cu toate ca aceste concluzii ale expertului au fost motivate in extenso în raportul de expertiza, reclamanții consideră că prima instanță în mod nelegal a apreciat că fiind nerelevante în prezenta cauză, raportat la situația reală din teren si care poate sa nu fie conformă cu ceea ce s-a autorizat. În acest context, reclamanții au învederat că linia despărțitoare între cele două proprietăți nu este stabilită, urmând a se face acest lucru, pe calea instantelorjudecătorești, doar după soluționarea prezentei excepții de nelegalitate si urmând a primi o soluție ce atârnă de solutia dată în prezenta cauză. Având în vedere acestea, reclamanții consideră că în mod greșit prima instanță a constatat că trebuie stabilită încălcarea (sau lipsa de incalcare) a dreptului de proprietate al reclamanților, fără o identificare la fata locului de către domnul expert. De asemenea, reclamanții au depus numeroase hărti si schițe prin care se atesta lățimea de 1,94 m pentru fiecare proprietate, dar si părâtii au depus documentația prin care considera ca sunt îndreptățiți la 2,25 m. lățime, astfel încât expertul - în lipsa unei mejdii stabilite în mod legal - a fost obligat la a proceda la efectuarea măsurătorilor propriu-zise, iar concluziile sale au fost că împrejmuirea edificată de pârâtii B. este poziționată în interiorul terenului proprietatea reclamanților cu 0,27 m, fapt care, evident, le afectează dreptul de proprietate. În opinia recurenților, instanța de fond a înlăturat aceste concluzii ale expertului, fundamentându-și solutia strict pe actele care au stat la baza emiterii AC, deși atât raportul de expertiza cât si toate probele administrate în cauza au indicat faptul ca tocmai actele care au stat la baza emiterii AC sunt nelegale, având în vedere disproporția față de situația reală. Astfel, chiar dacă planurile cadastrale depuse în vederea obținerii autorizației de construire au fost avizate de către O. de C. si P. I., nu înseamnă că acestea fac dovada incontestabilă a delimitării proprietăților părților. Din contra, până la stabilirea pe cale judecătoreasca a liniei despărțitoare, aceste planuri cadastrale nu pot face dovada celor susținute de pârâți, complet invalidată de situația faptică - dovedita prin raportul de expertiza întocmit în cauză. Intimații P. MUN.C.-N. și B. G. și M. au depus întâmpinări în cauză prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, argumentat de faptul că nu era nevoie de acordul vecinilor pentru împrejmuire, că s-a construit în interiorul proprietății pârâților B., în limitele stabilite prin autorizație și certificatul de urbanism, iar P. municipiului C.-N. a autorizat împrejmuirea pe baza documentației cadastrale vizate de O. C., pe limita de proprietate. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele: Primul motiv de recurs care se impune a fi analizat este cel legat de necesitatea acordului recurentilor pentru emiterea autorizației de construire eliberată intimaților. F. că în certificatul de urbanism nu se regăsea necesitatea obținerii unui astfel de acord nu reprezintă un argument care să formeze convingerea instanței. Dimpotrivă, o autorizație de construire poate fi conformă unui certificat de urbanism însă contrară legii, situație în care actul administrativ poate fi anulat de către instanță cu condiția ca din considerentele hotărârii judecătorești să rezulte în mod lipsit de echivoc și nelegalitatea certificatului de urbanism, chiar dacă nu s-a cerut în mod expres și anularea sau modificarea acestuia. În cazul concret analizat însă nu există nici o contradicție între certificatul de urbanism eliberat intimaților și vreun text legal care să impună condiția acordului recurenților cu consecința nelegalității actului administrativ eliberat în aceste condiții în lipsa respectivului acord. În concret, recurenții se prevalează de dispozițiile art. 27 alin. 2 și 3 din Ordinul 839/2009 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare ale L. 5.. Astfel, potrivit textelor enunțate ,,Situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b) - (lucrări de construcție necesare în vederea schimbării de destinație în clădirile existente) și c) - (cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate) corespund cazurilor în care, u rma re inve stiție i n o i p o t fi crea te situ a ții d e d iscon fo rt g e ne rate de in co mp a tib iltă ți î n tre fu n cțiun e a p ree xisten tă și ce a p rop u să , atât în situațiaîn care se aduc modificări de destinație a spațiilor în interiorul unei clădiri, câ t și în situ a ția în ca re fu n cțion a lita te a u ne i co n strucții n o i e ste inco mp a tib ilă cu ca ract e rul și f u n cțion a lita te a zo n e i în ca re u rme a ză să se inte g re ze . Mai mult, același text legaloferă cu titlu exemplificativ câteva exemple: ,,cele legate de afectarea funcțiunii delocuit prin implementarea unor funcțiuni incompatibile datorită zg o mo tu lui, circu laț iei, d e ga jării d e n o xe …… În opinia instanței, edificarea unui gard de împrejmuire nu se încadrează în nici una dintre ipotezele anterior enunțate. Astfel, un gard de dimensiuni normale care are ca scop împrejmuirea unei proprietăți nu este incompatibil cu o funcțiune preexistentă deoarece împrejmuirea unei proprietăți reprezintă o realitate urbanistică generalizată și notorie. Mai mult, împrejmuirea unei proprietăți nu poate fi incompatibilă cu caracterul și funcționalitatea zonei în care foarte multe alte proprietăți sunt împrejmuite. Mai mult, textul se referă la anumite funcțiuni incompatibile prin destinație, cum ar fi funcțiuni comerciale sau industriale susceptibile să producă zgomot, noxe sau să afecteze fluența circulației. Un gard de împrejmuire a unei proprietăți private nu se poate încadra în ipotezele textului enunțat. În consecință, este corectă concluzia primei instanțe conform căreia acordul vecinilor exprimat în forma autentică este necesar pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora -, pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente, precum și în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate. Prin urmare, pentru împrejmuirea terenului propriu, pârâții nu aveau nevoie de acordul vecinilor la obținerea autorizației. Cu privire la al doilea motiv de nelegalitate invocat, instanța de recurs reține în concordanță cu instanța de fond faptul că autorizația de construire a unui gard despărțitor nu putea fi eliberată altfel decât conform datelor de carte funciară, planurilor și schițelor care descriu situația celor două corpuri funciare alăturate, unul aparținând reclamanților, cel de al doilea aparținând pârâților. În prezenta cauză, instanța nu poate verifica decât modul în care autorizația a fost eliberată raportat la documentele, planșele, schițele existente și valabile la data autorizării. Instanța de recurs reține în baza probatoriului administrat în fața primei instanțe faptul că această documentație vizată spre neschimbare conține mai multe planuri de situație - propunere, în care gardul figurează pe linia de proprietate (filele 88, 90 dosar de fond). Planul aflat la fila 88 are la bază planul oficial de amplasament și delimitare a corpului de proprietate comunicat de O. de C. și P. I. C. și pe care expertul și-a fundamentat concluziile (fila 222). Pentru a se clarifica unele chestiuni strict tehnice, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea topografie ale cărei obiective au fost tocmai verificarea documentației și nu a amplasării efective în teren a împrejmuirii. Expertul a concluzionat că modul în care a fost autorizată împrejmuirea, astfel cum rezultă din verificarea PAC, nu încalcă dreptul de proprietate al reclamanților înscris în CF 26784 C.-N. Astfel, la fila 217 dosar fond expertul reține în mod lipsit de echivoc faptul că, atât reclamanții cât și pârâții dețin documentații cadastrale evidențiate în documentele anexă ale expertizei, iar sub aspectul suprafețelor înscrise în cartea funciară și sub aspectul împrejmuirii terenului, conform documentației întocmite pentru obținerea Autorizației de C. din (...), pârâții nu încalcă dreptul de proprietate al reclamanților așa cum este înscris în cartea funciară 26784 cu număr topo 3781/2. Concluzia este reluată în răspunsurile la obiecțiuni (f. 255) unde în plus se precizează faptul că faptic lucrurile stau diferit decât cele rezultate din documentele cadastrale care au stat la edificarea construcției. Se impun prin raportare la acestă stare de fapt câteva concluzii. Astfel, trebuie reluată ideea potrivit căreia actul administrativ nu putea fi eliberat în alte condiții decât cele care rezultă din documentele cadastrale care au stat la baza eliberării lui, fapt confirmat prin expertiză și contestat de către recurenți prin argumente total neconvingătoare. O eventuală execuție defectuoasă a gardului despărțitor nu afectează valabilitatea actului administrativ fiscal ci sancțiunile sunt de altă natură. Maimult, faptul că starea de fapt de pe teren este alta decât cea care rezultă din planșele cadastrale nu afectează de asemenea legalitatea actului administrativ fiscal care are la bază o documentație conformă reperelor obiective anterior enunțate, în nici un caz noi măsurători și aprecieri. F. că planurile ar fi eronate nu poate face obiectul analizei de față, emitentul autorizației neputând cenzura eventualele inexactități, ci doar emite actul conform datelor pe care solicitantul i le furnizează. Mai mult, faptul că la fața locului realitatea este diferită și în concret limita celor două imobile și implicit gardul trebuie altfel așezate reprezintă un aspect și un argument care pot fi valorificate și implicit tranșate în dosarul având ca obiect grănițuire aflat pe rolul J. C.-N. Din această pespectivă trebuie enunțat și faptul că soluționarea dosarului de granițuire nu are nici o legătură implicită cu soluționarea excepției de nelegalitate având ca obiect anularea autorizației de construire, deoarece actul administrativ a avut la baza date tehnice pe care reclamanții din dosarul de grănițuire doresc să le schimbe, investind în acest sens instanța. Din această pespectivă soluția de suspendare nu apare ca una utilă soluționării fondului. Indiferent de soluția din acest dosar având ca obiect excepție de nelegalitate, instanța investită cu cererea de granițuire poate trasa o limită a corpurilor funciare conformă cu respectarea dreptului de proprietate al tuturor părților implicate. Pentru aceste motive, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c. instanța va respinge recursul declarat de D. M. și D. V. I. A. împotriva sentinței civile nr. 1291 din 11 martie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE L. D E C I D E: Respinge recursul declarat de D. M. și D. V. I. A. împotriva sentinței civile nr. 1291 din 11 martie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 8 noiembrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C. I. D. P. A. A. I. I. S. GREFIER, Red.A.A.I./ (...) Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: C.P.
| ← Decizia civilă nr. 4190/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5083/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
