Decizia civilă nr. 446/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 446/2011
Ședința publică de la 03 F. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ana M. T.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâta A. F. P. A M. Z. -
PRIN D. G. A F. P. S. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. - M. M. B., împotriva sentinței civile nr. 2295/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., în contradictoriu cu reclamantul C. A. V., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Curtea, după deliberare, având în vedere data comunicării hotărârii recurate și data formulării recursului, din oficiu, invocă excepția tardivității recursului formulat de către A. F. pentru M.. Totodată, în ceea ce privește recursul formulat de pârâtă, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 2295/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., a fost admisă acțiunea reclamantului C. A. V. și s-a anulat D. nr.60737 din (...) și au fost obligate pârâtele D. G. A F. P. A J. S. - A. F. P. A M. Z. - respectiv chemata în garanție M. M. - A. F. PENTRU M. - B. să-i restituie suma de 9.770 lei, taxă pe poluare, achitată conform chitanței seria TS2A nr.2504693/(...), cu dobânda legală aferentă, de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin chitanța seria TS2A nr.2504693 reclamantul a achitat la T. municipiului Z. suma de 9.770 lei cu titlu de taxă de poluare prevăzută de O. 5. (f.9). Scriptele depuse la dosar atestă faptul că autoturismele au fost achiziționate din Germania. În urma deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule reclamantul a depus la pârâta de rândul II o contestație prin care a solicitat anularea sus-menționatei decizii (f. 4). Argumentele de natură juridică pe care reclamantul își întemeiază acțiunea vizează două aspecte: unul se referă la libera circulație a mărfurilor în cadrul C., iar cea de-a doua - interzicerea discriminării între produsele comunitare și cele naționale. O. 50/(...) pentru restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost modificată și completată de O. 2..XII.2008. Potrivit dispozițiilor art. II din ordonanță „Autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în R. sau în alte state membre ale Uniunii E. începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5.. În conformitate cu art. III al aceluiași act normativ, prevederile de mai sus urmau a fi valabile până la data de 31.XII.2009. O. 208/2008 a fost abrogată prin art. I a O. 2..XII.2008 privind modificarea Ordonanței de U. a G. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule. Potrivit art. III din O. 2. se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare stabilită prin O. 5., autovehiculele M1cu normă de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu normă de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în R. sau în alte state membre ale U. în perioada 15.XII.2008- 31.XII.2009. Din nota de fundamentare a ordonanței de mai sus rezultă că scopul acesteia a avut în vedere păstrarea locurilor de muncă în economia românească, scăderea piețelor auto, susținerea sectorului de automobile, aspecte survenite ca urmare a gradului de adâncire a crizei financiare și economice din luna octombrie 2008. Având în vedere faptul că prin O. 2. s-a creat o diminuare nejustificată între persoanele care au achiziționat autovehicule în vederea înmatriculării, anterior datei de 15.XII.2008, a fost adoptată O. nr. 7 din (...) privind modificarea O. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. O. 5. în formă actualizată statuează prin art. 1 (1) că taxa de poluare pentru autovehicule se virează în bugetul F. pentru mediu și se manageriază de către A. F. pentru M.. Prin această prevedere s-a urmărit stabilirea neutralității fiscale a taxei. Obligația de plată a acestei taxe se naște, potrivit art. 4 lit. „a"; „cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.";. Rezultă din cele de mai sus că actuala reglementare înlătură discriminarea produsă de normele anterioare care au reglementat taxa specială de primă înmatriculare, dar instituie o altă discriminare în funcție de locul unde a avut loc prima înmatriculare. În cazul autoturismelor second hand achiziționate din țările C. se percepe taxa de poluare la prima înmatriculare în R. fără ca aceeași taxă să fie percepută mașinilor autohtone în caz de revânzare. Taxa este discriminatorie și din punct de vedere a sferei de aplicabilitate taxând numai poluarea produsă de mașinile înmatriculate după (...). Mașini cu aceeași caracteristică deținute anterior datei de (...) poluează în egală măsură ca și cele înmatriculate după această dată - astfel că principiul „poluatorul plătește"; se aplică numai ultimelor. Pentru ca taxa de poluare să fie veritabilă și să poată contribui la limitarea consecințelor poluării, aceasta ar trebui astfel reglementată încât să fie obligatorie pentru toate autoturismele aflate în circulație, indiferent de momentul înmatriculării. Art. 90 din Tratatul de instituire a C. E. prevede: „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare";. Analizând comparativ prevederile O. 5. cu textul sus citat constatăm că, reglementarea taxei de poluare prin actul intern , contravine dreptului comunitar și dacă luăm în considerare numai faptul că, în mod evident, prin măsura luată, scade interesul cumpărătorilor pentru autoturismele second- hand achiziționate din țările comunitare. Am arătat mai sus că taxa de poluare, prin modul de calcul precum și prin direcționarea ei a dobândit - în condițiile O. 5. astfel cum a fost completată și modificată - o anumită neutralitate fără însă a pierde caracterul de „.. Chiar dacă această taxă nu ar echivala cu un impozit în sensul prevăzut de art. 90 din Tratatul C. E., ea are efecte ca și ceea ce art. 28 din Tratatul C. E. denumește „. cu efect echivalent";. Cum potrivit art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E.";…au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne"; și având în vedere că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestor principii, s-a constatat că perceperea taxei în discuție a fost nelegală, drept pentru care acțiunea de față a fost admisă în întregime, astfel cum a fost formulată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. solicitând modificarea în totalitate a sentințeiatacate și rejudecând cauza în fond să se mențină ca temeinic și legal actul administrativ fiscal reprezentând D. de C. a T. pe poluare nr.60737 din (...) emisă de A. F. P. Z. În dezvoltarea motivelor de recurs bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C., pârâta a apreciat că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile O. nr. 5. și de asemenea, în mod eronat a obligat pârâta să-i restituie reclamantului totalul sumei de 9.770 lei, achitată de acesta cu titlu de taxă de poluare conform dispozițiilor O. nr.5., instanța de fond dispunând și obligarea unității fiscale la plata dobânzii legale calculată la sumele solicitate de reclamant. În acest sens, pârâta a învederat faptul că prin D. de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule înregistrată la A. emisa cu respectarea si aplicarea elementelor de calcul prevăzute de O. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, a rezultat taxa pe poluare pentru autovehicule in suma de 9.770 lei. Reclamantul a primit decizia de mai sus la data emiterii ei, și apoi a achitat suma de mai sus cu chitanța seria TS2 nr. 2504693 din data de (...). Având în vedere aceste aspecte, pârâta a precizat că decizia de C. al T. pentru Poluare este asimilată deciziilor de impunere, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 205 C., în raport de care reclamantul trebuia să urmeze calea de atac prev. de art. 207 C., respectiv să conteste actul administrativ fiscal în termen de 30 de zile de la data comunicării. Pe fond, pârâta a precizat că acțiunea reclamantului trebuia respinsă ca nefondată, deoarece taxa achitată de acesta reprezintă taxă pe poluare auto, nefiind calculată conform prevederilor Codului fiscal, abrogat la data achitării taxei, ci conform O. nr. 5.. Astfel, această ordonanță este compatibilă cu prev. art. 90 din Tratatul de instituire a C., prin noua taxă de poluare asigurându-se condițiile necesare respectării obiectivelor de protecție a mediului europene. Din această perspectivă, motivele invocate de reclamant sunt neîntemeiate având în vedere și faptul că în Infograma nr. 5899/(...) trimisă dereprezentanta permanentă a României pe lângă U. - B., se arată că expertul DG T. a menționat că prevederile privind taxa pe poluare pentru autovehicule sunt conforme cu criteriile europene. În sprijinul poziției sale, pârâta a făcut trimitere la jurisprudența C. C., precum și la protocoalele la care R. este semnatară, concluzionând că soluția instanței de fond trebuia pronunțată în raport de noile prevederi ale O. nr. 5.. In privința solicitării reclamantului de plată a dobânzii legale, pârâta a învederat că cererea acestuia nu se circumscrie dispozițiilor C. coroborate cu dispozițiile Ordinului nr. (...) pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează numai asupra sumei care a fost aprobată a fi restituită . Din această perspectivă, pârâta menționează că reclamantul nu a solicitat organului fiscal acordarea dobânzii aferente sumei solicitate la restituire reprezentând taxa specială de primă înmatriculare conform art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 republicată și modificată. Față de toate aceste considerente de fapt și de drept expuse, pârâta a concluzionat că încasarea taxei pe poluare este legală și temeinică și nu este în contradicție cu normele europene, neputând fi reținută discriminarea invocată de reclamant. Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâta A. F. pentru M. B., înregistrat la data de 28 mai 2010, cu solicitarea admiterea acestuia, casarea înîntregime a hotărârii atacate și pe cale de consecință, rejudecând cauza pe fond, să se respingă acțiunea reclamantului. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 24 ianuarie 2011, reclamantul C. A. V. a solicitat respingerea ca inadmisibil a recursului declarat în nume propriu de D. G. a F. P. S., acesta neavând calitate de parte în judecată în prima instanță, iar pe fond respingerea recursului ca fiind nefondat. Analizând recursul formulat, raportat la probele administrate în cauză șila dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele: 1. Datorită ambiguității formulării acțiunii introductive și a lipsei clarificării cadrului procesual de către instanța de fond, raportat la modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat în dispozitiv asupra acțiunii reclamantului, pentru a nu vătăma drepturile procesuale ale părților așa cum au fost ele aparent configurate în fața instanței de fond, excepția lipsei calității de recurent a D. S. în soluționarea recursului declarat de aceasta în nume propriu se va respinge. La această soluție Curtea a avut în vedere și dispozițiile art. 108 alin. 4 C., reclamantul intimat neputând să speculeze asupra propriei sale greșeli procedurale pentru a o opune apoi cu succes în vederea obținerii unei soluții favorabile. 2. Analiza recursului formulat de pârâta D. G. a F. P. în nume propriu și pentru A. F. P. Z. implică în mod necesar analiza excepției de inadmisibilitate a acțiunii promovate de reclamant, raportat la împrejurarea că acesta nu a urmat procedura administrativ prealabilă a contestației împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare reglementate la art. 205 și urm. C. Curtea reține că legea aplicabilă raportului juridic legat de înmatricularea autovehiculului este aceea sub imperiul căreia s-a cerut efectuarea operațiunii de înmatriculare și nu cea sub care a fost efectuată achiziția intracomunitară, mai ales că în sistemul normativ român avem de a face cu o succesiune intertemporală de legi materiale și procesuale. Astfel, cererea de restituire a unei taxe fiscale prelevate nelegal trebuie mai întâi precedată de anularea actului administrativ fiscal de impunere, în baza căruia a fost stabilită și încasată respectiva taxă. Curtea observă că taxa de poluare în sumă de 9.770 lei încasată de pârâtă prin chitanța seria TS2A nr. 2504693 din (...) a fost stabilită printr-un act de impunere, respectiv decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 60737 din (...) conform normelor legale în vigoare la această dată. Astfel, așa cum rezultă din economia dispozițiilor art. 5 și art. 7 din OUG nr. 5. stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. De altfel, în cuprinsul deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule comunicată reclamantului s-a prevăzut in terminis că acest act reprezintă un titlu de creanță și constituie înștiințare de plată conform legii. De asemenea, s-a mai prevăzut expres că decizia poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii, potrivit dispozițiilor art. 207 alin. 1 din Codul de procedură fiscală. Natura juridică a acestui act este surprinsă de însuși legiuitorul delegat în conținutul art. 7 din OUG nr. 5. și a fost determinată de inițierea și desfășurarea procedurii de infringement demarată de C. E. în cursul căreia una dintre criticile adresate statului a fost aceea că taxa nu este stabilită pe baza unui act administrativ de impunere care mai apoi să poată fi contestat în concret și efectiv de către contribuabil. Astfel fiind, decizia de calcul a taxei de poluare întrunește exigențele și trăsăturile actului administrativ fiscal în sensul prevăzut la art. 41 din Codul de procedură fiscală. Curtea observă că reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de legea procesual fiscală pentru a contesta în substanță legalitatea stabilirii taxei de poluare ci s-a mărginit să declanșeze un litigiu distinct ce are ca obiect anularea dresei ce conține refuzul de restituire a taxei de către administrația fiscală și restituirea taxei plătite pornind de la premisa că aceasta a fost încasată nelegal de autoritatea fiscală. În fapt, Curtea constată că reclamantul a disimulat demersul său de a pune în discuție legalitatea stabilirii și încasării taxei de poluare prin prisma apelării la procedura administrativă de drept comun, ignorând faptul că pentru a se statua asupra acestui conflict există norme procesuale speciale clare, accesibile, previzibile și predictibile compatibile cu exigențele de calitate a unei legi așa cum rezultă din jurisprudența instanței europene de contencios al drepturilor omului (în special cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, cauza Rotaru împotriva României). Și este așa, deoarece între procedura prealabilă prevăzută la art. 7 din Legea de drept comun a contenciosului administrativ și calea contestației prev. de art. 7 din OUG nr. 5. și art. 205 și urm. C. sunt importante deosebiri. Procedura prealabilă consacrată de art. 7 din Legea nr. 554/2004 declanșează un control administrativ al actului administrativ contestat de către emitentul actului sau organul ierarhic superior și are ca obiect în general orice tip de act administrativ tipic pe când procedura prevăzută de art. 7 din OUG nr. 5. și art. 205 și urm. C. presupune declanșarea unui control administrativ pe calea contestației ce are ca obiect un act administrativ fiscal în sensul datde art. 41 C. care este realizat de către organul de soluționare a contestațiilor în materie fiscale după distincțiile prevăzute la art. 209 C. Curtea constată așadar că, calea aleasă de reclamant ignoră procedura deschisă de lege pentru contestarea actului de impunere și astfel dacă s-ar valida s-ar deturna normele procesual fiscale care guvernează soluționarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis. Ar însemna ca, în speță, validând demersul reclamantului, să-l repunem pe acesta în termenul procedural de 30 de zile prevăzut la art. 207 C. și să fie posibilă a fi examinată pe cale directă legalitatea actului administrativ fiscal, ceea ce evident iarăși nu poate fi admis. Ținând seama de aceste argumente, celelalte motive de recurs invocate de recurent nu se justifică a mai fi analizate. Având în vedere motivele de fapt și de drept reținute în precedent, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C. să admită recursul cu consecința modificării în întregime a sentinței în sensul respingerii ca inadmisibile a acțiunii promovate de reclamant. În ce privește recursul formulat de pârâta A. F. pentru M. B. instanța a reținut că din dovada de la fila 34 (dosar fond), motivarea sentinței i-a fost comunicată pârâtei la data 07 mai 2010, iar termenul de recurs prevăzut de art. 301 C. raportat la art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și calculat potrivit art. 101 C. pr. civ., a expirat la data de 24 mai 2010. Conform art. 102 alin. 1 C., termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 103 alin. 1 C., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Drept urmare, ținând seama că recursul a fost înregistrat la data de 28 mai 2010, cu mult peste termenul legal, în baza considerentelor mai sus reținute și a textelor legale invocate în baza art. 312 alin.1 C.p.c. recursul pârâtei va fi respins ca tardiv, păstrându-se în întregime sentința atacată. Recursul fiind soluționat în temeiul unei excepții, se apreciază de către instanță că este de prisos a mai fi analizate motivele de recurs privind fondul cauzei. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de D. G. a F. P. S. și A. F. P. Z., împotriva sentinței civile nr. 2295/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., pe care o modifică în întregime și respinge acțiunea ca inadmisibilă. Respinge ca tardiv formulat, recursul A. F. pentru M.. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 03 februarie 2011 PREȘEDINTE, ANA M. T. JUDECĂTOR, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. GREFIER, M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...). Jud.fond. M. S.
| ← Decizia civilă nr. 4724/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5033/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
