Decizia civilă nr. 449/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 449/2011
Ședința publică de la 03 F. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ana M. T.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul R. N., împotriva sentinței civile nr. 2645/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., în contradictoriu cu pârâta I. P. J. S. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 2.646 din 21 mai 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Sălaj s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului R. N. împotriva INSTITUȚIEI P. J. S. - S.P.C.R.P.Î.A - pentru executarea „obligației de a face"; (înmatriculare autoturism fără plata taxei pe poluare). În considerentele hotărârii, instanța de fond a menționat că pentru termenul de azi, reclamantul a fost citat cu mențiunea de a depune traducerea actelor aflate la dosar însă reprezentantul său, av. Tărău Cristian, a învederat instanței că reclamantul este rezident în A., nu are contract de vânzare-cumpărare, dar deține certificat de înmatriculare și solicită înmatricularea autoturismului în România. În atare împrejurări, tribunalul a apreciat - dincolo de motivele care au stat la baza refuzului din partea autorității române pârâte - că pretenția reclamantului este total nejustificată atâta vreme cât este proprietarul autovehiculului în discuție, ce se află în prezent înmatriculat în A., țara de rezidență. Numai după aducerea acestui autovehicul pe teritoriul R. și radierea sa din circulație se poate pune problema reînmatriculării sale în România (cu sau fără plata taxei pe poluare, ce face obiectul prezentului litigiu) deoarece din punct de vedere legal nu este permisă o dublă înmatriculare. A rezultat așadar că acțiunea formulată de reclamant apare ca prematură, însă cum instanța este obligată a se raporta la starea de fapt existentă, fără a putea refuza judecata - în lipsa unor excepții prevăzute de lege - tribunalul a respinse acțiunea reclamantului ca nefondată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B. T., solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii în întregime a cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtei la înmatricularea autoturismului fără achitarea taxei de poluare. În subsidiar, a solicitat casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9, C.pr.civ. reclamantul a arătat că deși a dobândit în proprietate în mod legal autoturismul în A., stat membru U.E., unde își are reședința, conform legii, are posibilitatea să înmatriculeze autoturismul astfel dobândit în România, țară în care are domiciliul legal. Pe de altă parte, a mai menționat că instanța de fond a fost investită cu o obligație de a face, vizând strict taxa de poluare, nu și celelalte condiții administrative sau tehnice pe care autoturismul trebuie să le îndeplinească pentru a fi înmatriculat în România, conform legii. Apoi, radierea autoturismului din statul comunitar din care privire reprezintă doar o măsură administrativă, pe care reclamantul s-a obligat să o îndeplinească până la momentul la care va solicita înmatricularea în România. Mai mult, obiectul judecății în prezentul dosar nu este înmatricularea definitivă în România a unui autoturism prin prisma întrunirii tuturor condițiilor legale, ci este înmatricularea unui autoturism fără plata unei taxe nelegale, însă cu respectarea tuturor celorlalte cerințe prevăzute expres de lege privitoare la modalitatea de dobândire a autoturismului, asigurare, stare tehnică, impozitare, radiere și alte taxe administrative. În acest context, reclamantul consideră că dovada radierii din A. a autoturismului trebuie să o facă doar în momentul depunerii cererii la intimat, fiind contrar oricăror principii morale sau juridice să dețină un autoturism neînmatriculat, respectiv radiat din circulație din sistemul în care este actualmente înscris pentru un interval de mai multe luni de zile, cât durează un proces de acest gen în România, interval în care să fie lipsit de dreptul de a folosi acel autoturism pentru care a achitat toate taxele, inclusiv cea de poluare, în A., cu ocazia înmatriculării pe numele său. În fina, reclamantul a opinat că, în baza rolului activ, instanța de fond avea posibilitatea să repună cauza pe rol cu ocazia deliberării, pentru a-i dat posibilitatea să facă dovada radierii autoturismului sau pentru a-i da posibilitatea să formuleze o poziție procesuală scrisă cu privire la acest aspect, pentru a nu ajunge în situația de a fi obligat să atace hotărârea pentru un motiv care nu a fost pus în discuție în cadrul judecății fondului. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea l-aapreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente: Soluția instanței de fond este legală și temeinică însă nu pentru considerentele arătate în cuprinsul sentinței recurate ci pentru motivele de fapt și de drept ce se vor arăta în continuare:prin cererea înregistrată la pârâtă sub nr. 35618 din (...) reclamantul a solicitat înmatricularea definitivă a autoturismului marca AUDI model A¤ 1.8T SPORT, an de fabricație 1997, serie șasiu WAUZZZ8DZWA022437, proprietate a acestuia conform certificatului de înmatriculare englezesc anexat la cerere. A arătat în motivarea cererii că deține toate actele necesare înmatriculării cu excepția taxei speciale de primă înmatriculare, percepute sub forma taxei pe poluare,conform dispozițiilor OUG nr. 5., având în vedere că autoturismul a fost introdus în România în luna iulie 2009. Prin adresa nr. 35618 din 16 februarie 2010 comunicată reclamantului (f. 5 dos. fond) pârâta refuză să dispună înmatricularea autoturismului pe considerentul că pentru a opera înmatricularea în România a acestui autoturism este necesară îndeplinirea exigențelor legale în materia taxei pe poluare conform art. 3 și 4 din OUG nr. 5.. Pentru analiza temeinciei și legalității acestui refuz supus controlului de legalitate pe calea prev. la art. 1 alin. 1, art. 2 alin.2, art. 8 alin. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond trebuia să aibă în vedere fundamentarea în fapt și în drept a poziției administrației și să nu introducă în ecuația litigiului aspecte străine. Împrejurarea că ar exista un obstacol în calea înmatriculării pe considerentul că nu autoturismul nu ar fi fost între timp radiat din circulația în Regatul Unit al Marii Britanii nu are relevanță în acest caz de vreme ce nu acest aspect a format obiect de analiză în cadrul soluționării cererii pe cale administrativă și refuzul administrației nu s-a axat pe un atare considerent. Pe de altă parte, dacă instanța ar fi găsit necesar să examineze acest aspect ar fi trebui să pună în discuția contradictorie a părților acest aspect conform art. 129 alin. 4-5 și să ceară acestora lămuriri și explicații în acest sens. Dincolo de aceste carențe procedurale, strict limitat la actul de refuz, Curtea reține că reclamantul are obligația plății taxei pe poluare deoarece conform art. 4 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 5. cu modificările și completările ulterioare taxa pe poluare se datorează la prima înmatriculare în România a autovehiculului respectiv. Or, premisa acestui litigiu este grefată tocmai pe ipoteza textului legal precitat, respectiv reclamantul solicită înmatricularea autovehiculului al cărui proprietar este pentru prima dată pe teritoriul R., fără să aibă vreo relevanță sub acest aspect faptul că autovehiculul proprietatea sa a fost înmatriculat anterior în alt stat membru al UE pe numele acestuia, o atare distincție nefiind făcută de legea internă. Astfel, conform art. unic din OUG nr. 1.: (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4, a căror capacitate cilindricănu depășește 2.000 cmc, precum și autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru al U. E. în perioada 15decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, beneficiază de exceptarea de la plata taxei pe poluare pentru autovehicule, potrivit art. III alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. privind modificarea Ordonanței de urgență a G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în condițiile în care acestea se înmatriculează pentru prima dată în România în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. (2) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de decădere. Pentru a-și fundamenta intervenția legislativă pe calea delegării legislative autorizate de C., G. a arătat în nota de fundamentare următoarele argumente: Pentru punerea de acord a de urgență nr. 2. privind modificarea O rdonanței de urgență a G. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu prevederile art. 110 din T. privind funcționarea U. E., intrat în vigoare în decembrie 2009 (T. de la L.), luând în considerare faptul că neasigurarea concordanței cu reglementarea comunitară va aduce prejudicii importante în relația R. cu Uniunea E., pentru a asigura un timp rezonabil de 45 de zile pentru înmatricularea autovehiculelor care provin din statelemembre ale U. E. intrate în România până la 31 decembrie 2009, ținând cont de faptul că aceste elemente constituie situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată și vizează interesul public. Curtea constată că punerea de acord a actului normativ de drept intern cu art. 110 din T. privind funcționarea U. E., intrat în vigoare în decembrie 2009 (T. de la L.) este doar o ocazie pentru a asana și a elimina în cele din urmă de fapt regimul protectiv și discriminator în materia plății taxei de poluare introdus în OUG nr. 50/2003 prin art. III din OUG nr. 2. găsit incompatibil cu norma consacrată de art. 90 din T. de instituire a C. E. (art. 110 din T. privind funcționarea U. E. intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, versiunea consolidată, conform modificărilor survenite prin T. de reformă de la L. din anul 2007). Așa fiind, se poate constata că numai începând cu data expirării termenului de 45 de zile de la intrarea în vigoare a OUG nr. 1. (ordonanța de urgență a intrat în vigoare la data de 30 decembrie 2009 conform art. 12 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 republicată în anul 2010), regimul de stabilire și plată a taxei de poluare revine practic la forma inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în perioada (...) - (...) regim conform cu normele instituite de tratatele europene în materie așa cum constant a arătat Curtea de A. C. în practica sa judiciară. Se poate spune așadar că începând numai cu data de 16 februarie 2010 și nu cu data de 1 ianuarie 2010 toate cererile de înmatriculare a autovehiculelor care intră sub incidența OUG nr. 5. sunt condiționate de plata taxei de poluare desigur cu corectivul că cuantumul acesteia este instituit de prevederile modificatoare ale OUG nr. 7.. În acest sens, conform art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 2,art. 8 alin. 1 rap. la art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 Curtea va reține că instanța de fond a fost sesizată cu o acțiune în contencios administrativ prin care s-a solicitat să se rețină refuzul nejustificat emis de pârât în soluționarea cererii de înmatriculare a autoturismului și să se dispună, totodată, de către instanță obligarea pârâtului la eliberarea actului administrativ corespunzător în vederea înmatriculării autoturismului fără plata taxei de poluare. Curtea constată că refuzul autorității publice de a da curs solicitării reclamantului de înscriere în circulație a autoturismului fără plata taxelor legale, respectiv plata taxei de poluare este nejustificat, așa cum va rezulta din următoarele considerente: Or, așa cum am arătat în precedent la data de 15 februarie 2010 era aplicabilă legislația în materie dinainte de modificarea acesteia prin OUG nr. 1., căci efectele art. III din OUG nr. 5. introduse prin OUG nr. 2. și păstrate prin UG nr. 7. încetează abia la data de 115 februarie 2010 inclusiv, fiind prelungit efectul acestora prin consecințele produse de OUG nr. 1.. Curtea reține că dreptul de a obține scutirea de plata taxei de poluare sau înlăturarea dreptului intern ca fiind incompatibil cu dreptul U. E. nu este incident în prezenta speță. Și este așa deoarece, norma juridică aplicabilă la înmatriculare este legea sub imperiul căreia se dispune sau se solicită înmatricularea. Acest act normativ, respectiv O. 5. în forma aplicabilă la data de 16 februarie 2010 nu este contrar legislației U. E.. Nu se poate omite că în urma notificărilor emise de C. E. către Guvernul României, nu au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare, astfel încât noua taxă să nu fie contrară acesteia, o primă chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementărilornaționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului, Comunitatea E. exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar. Totodată, în nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, art. 90 din Tratat (actual art. 110 din T. privind Funcționarea U. E., versiunea consolidată în urma modificărilor operate prin T. de la L., în vigoare de la 1 decembrie 2009) prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din tratat citat mai sus și la jurisprudența C. de Justiție a C. E., așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. Trebuie notat că din jurisprudența C. de Justiție a U. E. (CJUE) reiese cu pregnanță faptul că normele de interzicere a discriminării cuprinse în art. 90 TCE (art. 110 TFUE) sunt susceptibile să fie aplicate unor autovehicule de ocazie importate într-un stat membru, dacă rezultatul aplicării impozitului în cauză este să facă importarea unor astfel de autovehicule mai puțin atractivă decât achiziționarea unui produs național. De asemenea, este clar că nu orice taxă sau impozit intern ce are ca efect creșterea prețului unor autovehicule de ocazie importate încalcă acest articol. Ca principiu general în materia dreptului U., Curtea reține că nu există nicio dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre să instituie un sistem general de impozite interne aplicate potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele (CJUE, cauza Nunes Tadeu C-345/93). Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru impune o taxă autovehiculelor de ocazie importate, articolul 110 TFUE va însemna că regimul fiscal în cauză nu trebuie să discrimineze aceste vehicule prin favorizarea, direct sau indirect, a vehiculelor din acel stat membru. Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din O. nr. 5. sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate. În situația în care taxa în cauză are un caracter discriminatoriu, faptul că scopul și rațiunea taxei pot fi, în esență, legate de protecția mediului sau urmăresc să reducă poluarea nu are nicio legătură cu constatarea vreunei încălcări. Măsurile care vizează îmbunătățirea condițiilor de mediu sunt încurajate la nivelul U. Î. acestea nu trebuie adoptate astfel încât să se dea naștere unor discriminări ale produselor importate (Cauza conexată Nadasdi și Nemeth C-290/05 și CF-333/05). Totodată, adoptarea ordonanței a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de primă înmatriculare față de valoarea relativ redusă a taxei de poluare, așa încât, în baza unei cereri de restituire și a chitanțelor care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, plătitorii își pot recupera diferența dintre cele două taxe. Așadar, Curtea E. de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88 Con. Comisiei E. c. Republicii Elene parag. 17). De asemenea, Curtea E. de Justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa de poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare. Apoi, obiectivul taxei este de protejare a mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având deci un caracter adecvat scopului propus. Principala critică adusă noului sistem de taxare este acea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național. Sub acest aspect este relevantă decizia C.E.J. în cauza C-345/93 Nunes Tadeu, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un autovehicul național similar. Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă. Tot în privința comparație cu autovehiculele deja existent în parcul auto național, Curtea E. de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din T. C. E. nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente, (decizia CEJ în cauzele conexate C-290/05 și 33305 Akoș Nadasdi și Ilona Nemeth parag. 49). Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește. Se poate așadar concluziona că O. nr. 5. (varianta în vigoare la momentul solicitării formulate de reclamant) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din T. C. E.. Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându- se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prev. în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prev. de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență. Pe de altă parte, așa cum rezultă din art. 8: „(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prev. alin. (2). (2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.";. Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituiri ei. În cauza de față, reclamantului-intimat i-a fost percepută taxa de poluare, iar nu taxa specială de primă înmatriculare, taxă care este apreciată de Curte în conformitate cu exigențele legislației naționale și comunitare, așa încât restituirea ei nu are un temei legal. În fine critica conform căreia ar exista discriminare între autovehiculele second-hand impuse la taxare și cele care se află deja înmatriculate trebuie spus că potrivit jurisprudenței CJUE că o reglementare națională de introducere a unei noi taxe aplicate la prima înmatriculare a unui autovehicul de ocazie importat dintr-un alt stat membru nu încalcă articolul 110 TFUE doar pentru că pe piața națională existau deja vehicule echivalente anterior introducerii taxei , care nu sunt supuse acestei taxe (cauza conexata Nadasdi și Nemeth parag. 49 și 51). Față de cele menționate anterior, în temeiul art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004 raportat la dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat de reclamant și se va menține în întregime sentința atacată cu observarea considerentelor ce precedă. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DE C I D E: Respinge recursul declarat de reclamantul R. N. împotriva sentinței civile nr. 2.646 din 21 mai 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 03 F. 2011 { F. | PREȘEDINTE, ANA M. T. JUDECĂTOR, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. GREFIER, M. T. } Red.L.U.dact.S.M./2 ex./9 februarie 2011 Jud.fond: M. S.
| ← Decizia civilă nr. 3774/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4502/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
