Decizia civilă nr. 4503/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 4503/2011
Ședința publică de la 10 N. 2011
PREȘEDINTE M. D.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta P. A. E., împotriva sentinței civile nr. 2., pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr.
(...), în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.1.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. CURTEA P rin sentința civilă nr. 2327 din 6 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), a fost respinsă cererea privind suspendarea executării D. nr. 3322/(...). A fost respinsă cererea formulată de reclamanta P. A. E. în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N., având ca obiect anularea D. P. municipiului C.-N. nr.3322/(...). Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: În speță au fost depuse la dosarul cauzei dispoziția contestată precum și datele referitoare la modalitatea de calcul a drepturilor salariale ale reclamantei atât în luna decembrie 2009, anterior reîncadrării cât și ulterior reîncadrării, în luna ianuarie 2010. Reține că reclamanta este funcționar public în cadrul P. municipiului C.- N., lucrând în cadrul Serviciului Juridic Contencios iar prin D. 3322/(...) emisă de P. mun. C.-N. s-a modificat dispoziția P. nr. 1353/2010 în sensul că începând cu data de 01 ianuarie 2010 drepturile salariale cuvenite reclamantei sunt compuse doar din salariul de bază, spor de vechime și spor pentru condiții periculoase, fiind eliminate din drepturile salariale sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate. La baza emiterii dispoziției contestate au stat D. 2142/(...), privind modificarea statului de personal al primăriei și al serviciilor publice din subordinea C. Local al mun. C.-N. precum și a dispozițiilor / deciziilor dereîncadrare a personalului acestora, adresa nr. 386/R/(...) a Agenției J. de P. S. C., O. comun al M. M., F. și protecției S. și al Misterului F. P. nr.(...) privind monitorizarea și controlul aplicării prevederilor L. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale. Modul de calcul al drepturilor salariale, potrivit dispoziției contestate, a fost făcut în baza prevederilor art. 30 din L. 3. și OUG 1., fără a se mai acorda indemnizația de dispozitiv și sporul de stabilitate. Cu referire la primul motiv de nelegalitate al dispoziției contestate, și anume cel care se referă la nulitatea absolută a acesteia, reținem că aceasta nu încalcă principiul neretroactivității deoarece a fost emisă în baza O. (...), menționat mai sus, și în baza căruia Agenția Națională de P. S. C., căreia i s- au acordat atribuții de control asupra modalității de stabilire a drepturilor salariale potrivit L. 3., a fost îndrituită să verifice drepturile salariale acordate funcționarilor publici în baza acestei legi care se referă la salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, și în conformitate cu care, începând cu data de 01 ianuarie 2010, toți funcționarii publici trebuie reîncadrați pe categorii de personal, funcție de prevederile acestei legi. Referitor la abrogarea O. (...) intervenit la (...) prin O. comun al M. și MFP NR. 727/(...), emis în aplicarea acestei legi, reținem că în materie de abrogare ca formă de încetare în timp a unui act normativ, este un principiu general cunoscut și necontestabil acela că norma juridică activează atâta timp cât este în vigoare. În speță, acest ordin fost anulat prin S. civilă nr. 2. mai 2010 a C. de A. C., sentință nedefinitivă și care potrivit art. 23 din L. 554/2004 a contenciosului administrativ are putere numai pentru viitor. Mai apoi, reținem că în baza acestui ordin Agenția Județeană de P. S. C. a efectuat controlul sus amintit în cadrul P. M. C.-N., iar în urma controlului această agenție a emis adresa nr. 386/R/(...) prin care a încunoștințat instituția primarului că există nereguli la reîncadrarea personalului propriu, în legătură cu modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a L. 3., în sensul că sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate, nefiind prevăzute în legislația salarizării, aplicabilă până la (...), sunt nelegale, motiv pentru care nu mai pot fi acordate în anul 2010, începând cu data intrării în vigoare a L. - cadru 3.. În baza acestei adrese, P. M. C.-N. a emis dispoziția 2142/(...) prin care a fost modificat statul de personal al P. M. C.-N. și al serviciilor publice aflate în subordinea C. Local al M. C.-N. Din cronologia actelor sus expuse rezultă că D. 2142/(...) a fost emisă în intervalul în care O. (...) producea efecte, nefiind abrogat și tocmai în scopul respectării prevederilor L. 3., lege declarată constituțională în urma controlului de constituționalitate declanșat în condițiile legii. A., cu referire la problema de fond a speței, și anume dacă reclamanta este îndreptățit sau nu la acordarea sporului de dispozitiv și sporului de stabilitate, respectiv dacă dispoziția contestată este nelegală în contextul în care a eliminat aceste două sporuri fără un temei legal, reținem următoarele: Cu referire la sporul de dispozitiv reținem că în cauză a fost pronunțată și o decizie de recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv D. 3. prin care s-a stabilit că acest drept salarial se acordă doarfuncționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I. În speță, reclamanta nu a făcut dovada că s-a transferat din M.A.I , iar apoi, evident,, nu a făcut dovada că a beneficiat de acest spor înainte de angajarea în cadrul poliției comunitare. Potrivit art. 10 din OUG 1. dată în aplicarea L. 3., se arată că „în conformitate cu prevederile art. 30 din L. - cadru 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 01 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L. - cadru 3.";. Prin urmare, în raport de acest text de lege, rezultă că trebuie a se analiza dacă drepturile salariale stabilite anterior intrării în vigoare a L. 3. erau legale sau nu la momentul emiterii lor. Apreciem că în condițiile în care prin D. I. nr. 3. a stabilit în mod obligatoriu că acest spor era reglementat prin lege numai pentru personalul din instituțiile din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, acest drept salarial nu mai poate fi acordat începând cu data intrării în vigoare a L. 3.. Mai apoi, chiar dacă nu ar fi fost această decizie de recurs în interesul legii, trebuie să ne raportăm la temeiul invocat de reclamantă pentru acordarea acestui spor cât și a sporului de stabilitate, și anume, acordul colectiv de muncă încheiat la nivelul P. mun. C.-N., nr. 224076/(...). Reclamanta este funcționar public și în acest context îi sunt aplicabile dispozițiile L. 1. în conformitate cu care, respectiv în conformitate cu art. 31 din această lege, se stabilește că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază și sporul pentru vechime în muncă, iar funcționarii publici mai pot beneficia și de alte drepturi salariale doar în condițiile legii. Urmează deci să analizăm dacă cele două sporuri solicitate de reclamantă și care nu sunt prevăzute de L. 1. pot fi negociate printr-un acord colectiv de muncă. S-a apreciat că aceste sporuri nu pot fi negociate printr-un atare acord deoarece potrivit art.29 din aceeași lege organizațiile sindicale ale funcționarilor publici pot să aibă ca scop doar protejarea intereselor profesionale, iar potrivit art. 72 din aceeași lege 1., autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele funcționarilor publici, care să cuprindă doar măsuri referitoare la: constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă; sănătatea și securitatea în muncă; programul zilnic de lucru; perfecționarea profesională; alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere al organizațiilor sindicale. În concluzie, acordurile colective de muncă ale funcționarilor publice pot viza doar măsurile sus menționate și nici într-un caz nu se pot referi la drepturile salariale. A. aspect rezultă și din interpretarea art. 12 din L. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit căruia acesta se poate încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă se stabilește în mod imperativ că nu se poate negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. În raport de toate considerentele anterior expuse, rezultă că funcționarii publici nu își pot negocia drepturile salariale, drepturile acestea și compunerea lor, fiindu-le stabilite prin lege. Așa fiind, deși art.30 alin.5 din L. 3. arată că în anul 2010 personalul aflat în funcție la (...) își va păstra salariul avut, acest text de lege trebuieraportat la condițiile stabilite de aceeași lege pentru reîncadrarea legală a personalului din instituțiile publice, în speță din cadrul P. M. C.-N. Cu referire la cererea de suspendare a dispoziției primarului contestată, în condițiile în care s-a stabilit pe fond că această dispoziție este legală și temeinică, este evident că se va respinge cererea de suspendare, neexistând caz bine justificat și nici pagubă iminentă care să determine suspendarea acesteia, măsura eliminării celor două sporuri de către P. municipiului C.-N. fiind legală și temeinică. Așa fiind, în temeiul art. 15 din L. 554/2004, s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă. Totodată, în raport de considerentele sus menționate, s-a respins și pe fond cererea de anulare a dispoziției contestate precum și plata drepturilor salariale compuse din cele două sporuri începând cu luna ianuarie 2010. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta P. A. E. solicitând în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 C.proc.civ., modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii și a anulării D. P. municipiului C.-N. nr. 3322/(...), ca nelegală și netemeinică. În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta critica de recurs are în vedere interpretarea și aplicarea eronată a prevederilor legale incidente în cauză, caz circumscris de arte 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă. În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat, ca prim capăt de cerere, anularea D. P. municipiului C.-N. nr. 3322/(...) privind modificarea și completarea art. 2 din D. nr. 1353/(...) privind reîncadrarea mea și stabilirea salariului de bază și a sporurilor începând cu data de (...). În motivare, instanța a analizat prezenta cauză, în mod superficial și eronat de altfel, prin prisma unui singur aspect - și anume faptul că la nivelul P. municipiului C.-N., a cărei salariată sunt, contractul colectiv de muncă a fost încheiat "după publicarea L. nr. 3.", deși motivele acțiunii noastre au fost multiple, atât de formă cât și de fond. Reclamanta consideră că în mod eronat tribunalul a reținut că cererea nu este fondată rezumându-se, în esență, la motive în funcție de care a interpretat și aplicat în mod eronat și necoroborat dispozițiile legale incidente în cauză. A., primul argument reținut de către instanța de fond în motivarea hotărârii se referă la faptul că contractul colectiv de muncă a fost încheiat după publicarea în Monitorul Oficial a L. nr. 3.. Este real faptul ca L. nr. 3. a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 9 noiembrie 2009 iar contractul colectiv de munca a fost încheiat în data de (...) și înregistrat la D .M.P. S. C. la data de (...), însă consider că data publicării L. nr. 3. în Monitorul Oficial este lipsită de relevanță juridică, în condițiile în care, este de notorietate împrejurarea că acest act normativ intră în vigoare la data de (...), astfel cum rezultă și din dispozițiile art. 47. Practic, instanța de fond a confundat data publicării în Monitorul Oficial a L. nr. 3. cu data intrării în vigoare a acestei legi, abordare care contravine flagrant dispozițiilor art. 78 din Constituția R. și dispozițiilor art. 12 din L. nr. 24/2000. Mai reține instanța de fond faptul că sporul de stabilitate și cel de dispozitiv exced prevederilor L. nr. 3. și, pe cale de consecință, nu pot fi luate în considerare la stabilirea salariului de bază, deși în cuprinsul hotărârii recurate sunt invocate dispozițiile art. 22 și ale anexei 1/3 din L. nr. 3.. Contrar acestor argumente, solicit instanței a observa faptul că nici unul din cele două sporuri, respectiv sporul de stabilitate și cel de dispozitiv nu exced prevederilor L. nr. 3., dimpotrivă ele sunt confirmate de notele de laanexa I/2 și I. pentru salariații personal contractual, respectiv funcționari publici, din administrația publică din municipii re ședință de județ, cum este Municipiul C.-N. A., în măsura în care un salariat a beneficiat în luna decembrie 2009 de aceste două sporuri, inclusiv în baza contractului sau acordului colectiv de muncă, ori în baza unui act administrativ, acestea trebuiau incluse în salariul de bază în temeiul art. 3 lit. c), art. 7 alin. (2), art. 30 alin. (5) coroborat cu notele de la anexa 1/2 și 1. din legea nr. 3., texte reiterate și de art. 5 alin. (1) lit. a)și art. 10 din OUG nr. 1., și mai ales confirmate prin D. C. C. a R. nr. 1.. A.a era obiectul acestei cauze. Instanța de fond a fost investită să aprecieze legalitatea și temeinicia D. P. municipiului C.-N. nr. 3322 din data de (...), prin raportare la aceste dispoziții legale, respectiv prin raportare la salariul avut în plată de subsemnata-reclamantă la data de 31 decembrie 2009, și cel stabilit în urma reîncadrării de această dispoziție, prin eliminarea celor două sporuri. De asemenea, Onorată Curte, ceea ce instanța de fond a "omis" să observe sub acest aspect al "încheierii și negocierii celor două sporuri după publicarea în Monitorul Oficial al legii nr. 3.", este că la nivelul P. municipiului C.-N., sporul de stabilitate și respectiv cel de dispozitiv existau și erau prevăzute și anterior, în actele de negociere colectivă, ultimul fiind C. colectiv de muncă nr. 1193/(...) (înregistrat la D. C. la data (...) și în vigoare până la data de (...), respectiv (...) când a fost încheiat (pentru continuitate, de altfel) acest nou contract și acord, cu clauze similare, dacă nu chiar identice. Mai mult, legalitatea contractului colectiv de muncă și respectiv a sporului de stabilitate au fost confirmate încă din 2003, când instanța de judecată prin S. civilă nr. 1. a T. C. - hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, a statuat legalitatea clauzelor contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul P. municipiului C.-N. A. instanța a constatat că „clauzele ... contractului colectiv de muncă ... sunt respectate și concordă cu dispozițiile legale";, și a statuat că „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor constituie legea părților";. În temeiul principiului identității de rațiune și a securității și stabilității raporturilor juridice, precum și având în vedere că legislația incidentă nu a fost modificată esențial până la 1 ianuarie 2010, au fost negociate și încheiate subsecvent contracte și acorduri colective de muncă, cu clauze contractuale similare, chiar identice celor asupra legalității cărora instanța s-a pronunțat încă din 2003. De asemenea, acordarea sporului de dispozitiv a fost stabilită încă din 2007, prin actul administrativ de autoritate reprezentat de HCL nr. 61/(...) prin care s-a aprobat în mod expres acordarea sporului de dispozitiv personalului din Primăria municipiului C.-N. Cât privește argumentul invocat de către prima instanță în sensul că acordarea sporului de dispozitiv și stabilitate contravine dispozițiilor art. 12 alin. (2) din L. nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, arăt că practica Înaltei Curți de C. și Justiție și a C. C. (a se vedea D. CCR nr. 380/2004 și D. I. nr. 46/2008) a concluzionat faptul că toate convențiile colective cuprind prevederi prin care salariații beneficiază de unele drepturi suplimentare celor expres prevăzute de lege, drepturi având ca temei juridic principiul negocierilor colective, în funcție de posibilitățile financiare ale fiecărei instituții care realizează venituri proprii. În aceste condiții, interpretând sistemic și per a contrario dispozițiile art. 8 și 12 din L. nr. 130/1996, ținând seama si de principiile care stau la baza raporturilor de muncă, rezultă că personalul din instituțiile bugetare poate negocia, prin acorduri/contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale. Un alt argument în susținerea validității raționamentului expus vine și din interpretarea teleologică "a dispozițiilor legale menționate. A., scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin acorduri/contracte colective de muncă exclusiv în privința drepturilor a căror acordare este stabilită prin dispoziții legale, inclusiv sub aspectul cuantumului. A., pe aceeași linie logică, trebuie reținut că salarizarea personalului din instituțiile publice este reglementată de dispozițiile art. 31 din L. nr. 1. privind statutul funcționarilor publici și respectiv art. 155 și urm. din L. nr. 53/2003 privind Codul muncii, potrivit cărora, salariul este compus din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în sporuri și alte drepturi suplimentare. Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale citate, rezultă ca personalul din instituțiile publice are dreptul de a negocia, prin acorduri/contracte colective de muncă, acele drepturi suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale. În același sens a fost și soluția T. C. încă din 2003 - sentința civilă nr. 1.. În consecință, s-a apreciat că în mod eronat și superficial, instanța de fond a respins acțiunea raportându-se doar la momentul încheierii contractului/acordului colectiv de muncă "după publicarea legii nr. 3.". În ceea ce privește motivele de ne legalitate și netemeinicie a D. P. municipiului C.-N. nr. 2726/(...), așa cum le-a arătat în actele depuse la dosar, s-a apreciat oportun să reiterez următoarele aspecte și solicit instanței de recurs să le aibă în vedere la pronunțarea asupra prezentului recurs: 1. Din punct de vedere procedural formal. D. P. municipiului C.-N. nr. 3322 din data de (...), ce modifică D. inițială de reîncadrare nr. 1353 din data de (...), a fost emisă în urma controlului și a Adresei nr. 3..03.201O a Agenției de P. J. C., control efectuat în baza O. comun al M. M., F. și P. S. și a M. F. P. nr. (...), și are ca temei aceste acte. Controlul A. a fost și este unul înafara legii, A. neavând niciun fel de atribuții legale de control asupra activității și asupra actelor autorităților administrației publice locale. Mai mult, la data adoptării D. P. municipiului C.- N. nr. 3322/(...) privind modificarea reîncadrării și drepturilor mele salariale O. nr. (...) indicat ca temei legal era ABROGAT. Agenția Județeană de P. S. C., așa cum admite și pârâtul, a efectuat un control asupra modului de aplicare a L. nr. 3., de reîncadrare a personalului și de stabilire a drepturilor salariale, în baza unor atribuții conferite prin O. nr. (...), a M. și M. A. ordin a fost emis în aplicarea L. nr. 3., în speță a art. 10, text care dispune: "Monitorizarea și controlul aplicării prevederilor lega le privind salarizarea personalului bugetar se realizează de către G., prin M. M., F. și P. S. și Ministerul Finanțelor Publice, potrivit atribuțiilor din domeniul de activitate al acestora". A. text este valabil pentru sectorul bugetar, dar nu și pentru administrația publică locală, deoarece aceste două instituții, M. și MFP nu au nicidecum atribuții de acest fel în domeniul lor de activitate. A. actele normative ce reglementează organizarea și funcționarea celor două ministere, în special art. 2 și 3 din H.G. nr. 1112009 și art. 2 și 3 din H.G. 34/2009 privind atribuțiile MMFP și respectiv MFP, rezultă că niciuna dintre acestea nu prevăd atribuții de control asupra activității autorităților publice locale, organigramei sau bugetului local. Atât C. europeană a autonomiei locale ratificată de R. prin L. nr. 1., în art. 6, cât și L. nr. 215/2001 a administrației publice locale, în art. 81 alin. (2) lit. d) și lit. e), prevăd în mod expres și ne echivoc că autoritățile publice locale au competențe exclusive în a-și stabili organigrama, numărul de personal, structura administrativă internă, șirespectiv bugetul alocat în vederea adaptării la nevoile specifice și asigurării unei gestiuni eficiente. Iar controlul de legalitate al actelor administrative este atributul exclusiv al P.ui, conform normelor constituționale. În același sens a reținut și Curtea de A. C., care sesizată cu cerere de anulare a acestuia, a anulat O. nr. (...), declarându-l nelegal, tocmai pe acest considerent al lipsei de atribuții de control a M. și MFP, implicit a instituțiilor subordonate acestora, asupra actelor administrației publice locale. Actele administrative ale autorităților locale sunt supuse exclusiv controlului de legalitate al P. În acest sens, , precizez că D. inițială de reîncadrare, nr. 1353/(...), emisă înaintea controlului A., NU a fost contestată de către P. județului C. Dar și mai important, la data emiterii D. P. nr. 3322, respectiv la data de (...). O. nr. 32/4212010, avut și indicat ca temei în considerentele dispoziției, ERA ABROGAT. Prin ordinul comun al M. și MFP nr. (...), publicat în Monitorul Oficial al R. la (...), a fost abrogat O. nr. (...). A., la art. 3 se prevede în mod expres că „La data publicării în Monitorul Oficial al R., Partea I, a prezentului ordin se abrogă O. ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului finanțelor publice nr. (...) pentru monitorizarea și controlul aplicării prevederilor L.-cadru nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale, publicat în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2010";. Referitor la conținutul adresei și la susținerea A. că „nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contracte și acorduri colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative și care exced prevederilor L.-cadru nr. 3.";, precizez următoarele: - Sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate erau acordate unor categorii de personal la (...), în baza C.ui colectiv de muncă și a A. colectiv de muncă, legal încheiate și înregistrate, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acea dată. De asemenea, cele două sporuri nu exced legii-cadru, ele fiind recunoscute de anexele la aceasta. A., în opinia mea, acest text de lege este tocmai cel care recunoaște valabilitatea și aplicabilitatea contractelor și acordurilor colective de muncă încheiate în conformitate cu dispozițiile legii. - A. text confirmă și recunoaște caracterul obligatoriu al convențiilor colective, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale. Executarea contractului și acordului colectiv este obligatorie pentru părțile contractante, ele nu pot eluda obligațiile asumate prin negociere colectivă, sub sancțiune a răspunderii părții culpabile pentru neexecutare. Mai mult, drepturile câștigate prin negociere si prevăzute în contractele si acordurile colective nu pot fi înlăturate atâta timp cât clauzele referitoare la ele nu au fost declarate nule de către o instanță judecătorească, la cererea uneia dintre părți, în procedura specială. În speță, , vă rugăm să observați că nu a fost inițiată niciun fel de acțiune în nulitatea acestor clauze, nici nu a fost contestată legalitatea lor în vreun fel. În plus, clauzele contractului și acordului colectiv de muncă încheiate la nivelul P. municipiului C.-N. au fost consfințite și prin acte administrative cu putere de lege la nivel local, prin hotărâri de consiliu - HCL nr. 6.- privind acordarea indemnizației de dispozitiv, HCL nr. 5. de aprobare drepturilor salariale - acte administrative necontesate și neatacate de P. județului C., singurul în măsură să conteste legalitatea actelor administrative ale autorităților publice locale. Efectul implicit al D. nr. 2142/2010 este practic suspendarea unilaterală a efectelor unui contract respectiv unui acord colectiv legal încheiat și înregistrat, respectiv reținerea unor drepturi câștigate prin negociere colectivă. Ori, conform art. 32 din L. nr. 130/19996 privind contractul colectiv de muncă și aart. 246 din L. nr. 53/2003 privind Codul M., aplicarea convenției colective de muncă poate fi suspendată prin acordul de voință al părților, pe timpul grevei, ori în caz de forță majoră, deci în niciun caz în mod unilateral și fără declararea nulității clauzelor de către o instanță de judecată competentă, legal investită în acest sens. În ceea ce privește forța juridică a acestei Adrese A. nr. 386/R/2010, menționez că ea nu reprezintă un act administrativ în sensul legii contenciosului administrativ, ci este o simplă operațiune tehnică, sancțiunea nerespectării indicațiilor ei fiind una de pur șantaj, respectiv controlul C. de C. Mai mult, răspunderea pe care și-o asumă această instituție asupra celor constatate și asupra indicațiilor date („Controlul exercitat, rezultatul verificării și prezenta comunicare nu exonerează de răspundere ordonatorul de credite, în eventualitatea unor iregularități, constatate ulterior în legătură cu modul de reîncadrare a personalului";), ridică încă un grav semn de întrebare asupra competențelor și legalității controlului acestei instituții și asupra asumării celor constatate. Această adresă reprezintă o simplă opinie, o recomandare a unei instituții locale, fără atribuții de altfel în această materie, lipsită de precizie și neasumată, și nu poate sta ca temei pentru emiterea unui act administrativ, și mai mult, pentru diminuarea drepturilor salariale ale subsemnatei și implicit, încălcarea dreptului meu fundamental la proprietate privată și la protecția bunurilor. În acest sens, solicită să se constate că instanța de fond a omis cu desăvârșire aceste aspecte de legalitate a actului contestat, considerând legală o dispoziției emisă în baza unui text abrogat și a unei recomandări a unei instituții locale fără atribuții în acest sens, în detrimentul unei dispoziții, cea anterioară din februarie, emisă în temeiul L. nr. 3.. II. Pe fondul problemei, solicită să se observe că D. P. municipiului C.-N. nr. 3322/(...) prin care se impune modificarea D. inițiale nr. 1353/(...) privind reîncadrarea și stabilirea drepturilor salariale, prin neincluderea în salariul de bază a sporului de dispozitiv și a sporului de stabilitate, încalcă următoarele principii: 1. principiului ca la trecerea la noul sistem de salarizare nicio persoană să nu înregistreze vreo diminuare a venitului de care beneficiază potrivit reglementărilor aplicabile în decembrie 2009 (art. 7 alin. (2) din L. nr. 3.). Referitor la acest principiu, Curtea Constituțională în exercitarea controlului de constituționalitate a acestei legi, a reținut, cu titlu imperativ, că „în intervalul 2010-2015 niciun angajat să nu cunoască, prin trecerea la noul sistem de salarizare, vreo diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit reglementărilor în vigoare. Curtea reține că noțiunea de salariu brut include, potrivit alt. 155 din Codul muncii, atât salariile de bază, soldele pentru personalul militar și indemnizațiile lunare de încadrare, după caz, cât și sporurile sau alte adaosuri aflate deja în plată";. Prin neluarea în calcul a sporului de stabilitate și a celui de dispozitiv de care am beneficiat în decembrie 2009, există diferențe semnificative față de salariul brut, așa cum este acesta definit de Curtea Constituțională, de care am beneficiat în decembrie și chiar în ianuarie, când în mod corect s-a efectuat reîncadrarea, și cel din luna mai, în aplicarea D. nr. 3322/(...), ceea ce contravine principiului statuat în mod definitiv și imperativ de instanța constituțională - menținerea în cursul anului 2010 a aceluiași salariu în plată din luna decembrie 2009. 2. principiului luării în considerare a tuturor sporurilor, indemnizațiilor sau altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătorești, prinacte de negociere colectivă și prin acte specifice autorităților locale (art. 3 lit. c) din L. nr. 3.). Reiterează, la nivelul P. municipiului C.-N., sporul de stabilitate și cel de dispozitiv au fost prevăzute prin contractul și respectiv acordul colectiv de muncă, legal încheiate și înregistrate, necontestate, și mai mult, au fost confirmate prin hotărâri ale consiliului local, toate aceste acte fiind în vigoare și perfect aplicabile la data de (...). Rezultatul actelor de negociere colectivă - respectiv clauzele contractului și acordului colectiv de muncă - reprezintă mai mult decât legea părților, reprezintă un veritabil izvor de drept contractual în domeniul dreptului muncii și raporturilor de muncă și de serviciu, conform art. 236 alin. (4) și art. 243 alin. (1) din Codul M., caracterul lor obligatoriu fiind consfințit și garantat și la nivel constituțional prin art. 41 alin. (5), și nu în ultimul rând, prin C. S. E. (art. 1). D. P. M. C.-N. nr. 3322/(...) neagă efectele acestor acte de negociere colectivă, suspendând practic unilateral și fără declararea nulității clauzelor contractuale de către o instanță printr-o hotărâre judecătorească, aplicarea lor (încălcând prevederile art. 32 și art. 246 din Codul muncii), iar în ceea ce privește raporturile individuale modifică în mod unilateral și abuziv drepturile salariale ca și componentă esențială a contractului individual de muncă și a raportului de serviciu (contrar art. 41 alin. (1) din Codul muncii). 3. Principiile generale, constituționale și internaționale ale tratatelor și pactelor internaționale la care R. este parte, și care se aplică în mod obligatoriu și direct în dreptul nostru, precum și reținerile obligatorii ale forurilor internaționale competente, în speță ale C. E. de Justiție (C.) privind garantarea și respectarea dreptului de proprietate privată și protecția bunurilor, reglementate de D. U. a D. O. (art. 17, art. 23, art. 25), de C. pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale la care U. E., prin T. de la L., a aderat și care a fost ratificată de R. prin L. nr. 30 din 18 mai 1994, și de art. 1 din Primul Act Adițional la C. D. P. municipiului C.-N. nr. 3322/(...) modifică drepturile mele salariale, prin eliminarea celor două sporuri, ceea ce conduce la o diminuare a drepturilor salariale care i se cuvine. Solicită să se observe că la momentul intrării în vigoare a L. nr. 3., sporul de dispozitiv și cel de stabilitate erau recunoscute prin acte de negociere colectivă, prin acte administrative cu putere de lege la nivel local, consfințite ca drepturi contractuale și printr-o hotărâre judecătorească, și în consecință se impun ca drepturi câștigate, sau cel puțin ca o ". legitimă", la plata lor de către salariați pentru munca prestată și obligațiile instituite prin raporturile de muncă în sarcina lor. Drepturile salariale reprezintă un „bun"; în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale la care U. E. a aderat, precum și în lumina interpretărilor și jurisprudenței C. E. a D. O. de la S. (C.) - Hotărârea din 2 martie 2004 în Cauza Sabin P.escu împotriva R., publicată în M Of nr. 770 din 24 august 2005; Hotărârea din 15 februarie 2007 în cauza Rock și Palade împotriva R. - cererea nr. 21740/02; Hotărârea din 21 februarie 2008 în cauza Driha împotriva R. - cererea nr. 29556/02; Hotărârea din 6 decembrie 2007 în cauza Beian împotriva R. - cererea nr. 30658/05. Recent, în Hotărârea din 15 iunie 2010 în cauza Mureșanu împotriva R. (cererea nr. 12821105), Curtea E. a D. O. de la S. s-a pronunțat în mod expres în sensul că salariul reprezintă un "bun" în sensul art. 1 alin. 1 din Primul protocol. În acest sens, sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate, ca drepturi personale patrimoniale câștigate și ca „. patrimoniale"; se bucură și de protecția juridică europeană, motiv pentru care vă rugăm să rețineți că Încălcarea acestor drepturi fundamentale nu poate fi justificată prin opinia (nelegală șinesusținută) exprimată de o instituție cum este Agenția Județeană de P. S. C. O. A., pe de-o parte, și respectiv însăși D. nr. 3322/(...) contestată conduc la diminuarea drepturilor salariale ale subsemnatei și reprezintă o veritabilă ingerință în dreptul de proprietate al salariaților și o restrângere nejustificată și de neadmis în respectarea și protecția bunurilor, prin prisma P. nr. 1 la C. Temeiurile legale ale includerii sporului de stabilitate și sporului de dispozitiv acordate în decembrie 2009 sunt: 1. Art. 3 lit. c) și art. 7 alin. (2) din L. nr. 3.. A.e principii trebuie coroborate cu reținerea imperativă a C. C., conform căreia „niciun angajat să nu cunoască, prin trecerea la noul sistem de salarizare, vreo diminuare a salariului brut"; iar prin salariu brut se înțeleg și se includ, în acest context „și sporurile sau alte adaos uri aflate deja în plată";. Practic, este vorba de luarea în considerare a tuturor sporurilor și adaosurilor recunoscute la data intrării în vigoare a legii prin acte de negociere colectivă sau acte administrative și respectiv, de menținerea în cursul anului 2010 a aceluiași salariu în plată din luna decembrie 2009! 2. Art. 30 alin. (5) din L. nr. 3., coroborat cu notele de la anexa 1/3, unde este specificat sporul de dispozitiv în administrația publică locală, reiterat și în textul arte 5 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 1.. 3. De asemenea, art. 10 din OUG nr. 1. este explicit în privința luării în considerare la stabilirea drepturilor salariale începând cu (...) a drepturilor stabilite prin contractele și acordurile colective de muncă sau prin acte administrative ("în conformitate cu prevederile art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor lega le în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.""), astfel încât, per a contrario, vor fi luate în considerare acele drepturi acordate prin acordurile colective și contractele colective de muncă legal încheiate, în vigoare, și pentru a căror respectare sumele necesare au fost aprobate și prevăzute în buget - în același sens s-a pronunțat recent și Tribunalul Dâmbovița, prin s.c. nr. 5., ori nelegalitatea lor se constată exclusiv de către instanța de judecată, cu atât mai mult cu cât însăși L. nr. 3., în notele de la anexă, le prevede și le confirmă. Mai mult, acest articol nu poate fi invocat ca și contraargument, adică în sensul reținut de A. prin A. nr. 386/R/(...) (prin care această instituție practic își arogă atribuții de control de legalitate exclusiv judecătoresc, asupra unor acte în vigoare și cel puțin prezumate ca fiind valabile) sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate fiind acordat salariaților în baza unui contract și a unui acord colectiv de muncă, acte de negociere colectivă ce nu au fost contestate și anulate, astfel încât nu se poate nici măcar susține, cum încearcă A., că acestea ar fi fost emise cu încălcarea normelor legale în vigoare la data emiterii lor. Cu atât mai mult cu cât aceste două sporuri nu sunt interzise prin L. nr. 3., ci dimpotrivă sunt menționate printre sporurile specifice funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală. În același sens s-au pronunțat și Tribunalul Iași, prin S. civilă nr. 1931108 octombrie 2010, și Tribunalul Gorj, prin S. nr. 2. octombrie 2010 (pe care le anexez) în spețe similare. În concluzie, D. P. municipiului C. - emisă în baza unui act normativ abrogat și a unei simple opinii, a negat două drepturi salariale câștigate prin negociere colectivă, consfințite prin acte administrative și chiar judecătorești,ceea ce a condus la diminuarea drastică a drepturilor salariale ale subsemnatului. Față de toate considerentele de mai sus, recurentul consideră că instanța de fond în mod superficial s-a limitat la un singur aspect, și în mod eronat a interpretat și aplicat prevederile legale incidente în cauză. Prin urmare, solicit Onoratei Curți admiterea recursului formulat și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii mele de anulare a D. P. municipiului C.-N. nr. 3322/(...) Prin întâmpinarea formulată (f. 14-18), pârâtul P. municipiului C.-N. asolicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală. În motivare pârâtul a arătat că prin cererea introductiva, reclamanta a chemat in judecata pe paratul P. municipiului C.-N., solicitând anularea D. P. nr. 2975/2010 pentru modificarea D. nr.959/2010 privind reîncadrarea, stabilirea salariului de bază, a sporurilor și a altor drepturi începând cu data de (...), obligarea pârâtului să revină la actul administrativ de reîncadrare și stabilirea drepturilor salariale corect și legal emis anterior. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtului la calcularea și la plata drepturilor bănești, reprezentând diferența dintre sporurile salariale corect stabilite inițial de care ar fi trebuit sa beneficieze și cele acordate conform dispoziției contestate. În motivarea cererii reclamanta a susținut ca dispoziția contestata îi încalcă drepturile legale prin nerespectarea obligației angajatorului de a menține, în anul 2010, veniturile salariale efectiv acordate la (...). Emiterea dispoziției contestate are drept consecința diminuarea veniturilor salariale față de luna decembrie 2009 și contravine prevederilor art. 30 alin. 5 si art.7 alin.2 din L. nr. 3.. A.a mai arată ca, dispoziția contestată îi încalcă drepturile prin neacordarea de eficiența juridică a caracterului obligatoriu al convențiilor colective în materie de muncă legal încheiate și în vigoare. La recalcularea și stabilirea salariului aferent anului 2010 trebuiau avute în vedere și sporul de dispozitiv și de stabilitate deoarece aceste drepturi bănești au fost legal stabilite și negociate prin C. colectiv de munca încheiat la nivelul C. Local C.- N., act înregistrat, aprobat prin H. nr.5. și nedeclarat nelegal de către instanța de judecata. A., emiterea dispoziției atacate contravine prevederilor art. 3 lit."c" din L. 3.. Prin dispoziția contestata nu sunt respectate nici prevederile H. nr.5. privind aprobarea contractului colectiv de munca la nivel de unitate și ale H. nr.122/2009 privind aprobarea bugetului local pe anul 2009. A.e hotărâri nu au fost declarate nelegale prin sentințe judecătorești și au devenit acte administrative normative cu putere de lege la nivelul autorităților locale. D. contestate are la baza A. nr.386/R/(...) a Agenției J. pentru P. S. C., art. 3 alin. 5 din O. Comun al M.M.F.P.S și M.F.P. nr.32/42/11.01.201 și D. primarului nr.2142/(...). Raportat la probațiunea administrata în cauza și față de considerentele reținute în motivarea hotărârii, pârâtul apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea prevederilor legale incidente în cauza, având în vedere următoarele: A., intimatul-reclamant este angajatul recurentului-pârât având un salariu lunar brut în decembrie 2009, care cuprinde salariul de baza, indemnizația de dispozitiv, sporul pentru condiții periculoase, sporul de stabilitate și sporul de vechime. Recurentul-pârât a emis D. nr. 2715/2010 prin care drepturile salariale erau compuse din: salariul de baza care cuprinde si sporul de vechime în munca și sporul pentru condiții periculoase (toxicitate). Prin aceasta dispoziție s-a eliminat sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate, sporuri care au fost stabilite si acordate anterior, în decembrie 2009. Potrivit art. 157 alin.2 din Codul M. sistemul de salarizare a personalului din autoritățile instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative. În baza acestei prerogative statul, prin instituțiile sale, poate stabili și diferenția indemnizațiile și salariile de baza pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar. În acest sens, legiuitorul este în drept să instituie modalități de salarizare în funcție de categoriile de personal și de importanta sociala a muncii, tratamentul juridic diferențiat, stabilit de legiuitor nereprezentând acordarea unor privilegii ori instituirea unor discriminări. În baza acestor prerogative L. nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, în cuprinsul art. 3 lit. c a stabilit, printre altele, principiul luării în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salariala, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colective, precum și prin alte modalități. Însă, așa cum rezultă din prevederile art. 22 si art. 23 alin. 1 din lege sporurile care, potrivit prezentei legi sunt incluse în salariul de baza sunt prevăzute în notele din cuprinsul anexelor la prezenta lege, iar suma acestora nu poate depăși 30% din suma salariilor de baza, a soldelor, funcțiilor de baza sau a indemnizațiilor lunare de încadrare, după caz. În anexa 1/3 la L. 3. privind „Administrația publica locala"; se prevede că în coeficientul prevăzut la coloana „. sunt cuprinse salariul de merit, sporul de confidențialitate, sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv. Totodată, conform art. 10 din O.U.G. nr. 1/(...) și art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu data de (...) nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru 3.. În scopul aplicării dispozițiilor legale sus-menționate au fost emise Ordinele nr.42/(...) si nr. 32/(...) a Ministrului M. F. și P. S., prin care s-a aprobat organizarea unui sistem de monitorizare și control al aplicării L.-cadru nr. 3. privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale prin agențiile teritoriale pentru prestații sociale și direcțiile generale ale finanțelor publice teritoriale. Potrivit acestor ordine ordonatorilor de credite le revenea obligația ca, în termen de 5 zile lucrătoare, de la data comunicării să corecteze eventualele reîncadrări eronate și să retransmită situațiile prevăzute la alin.2. La finele lunii decembrie 2009, salariul intimatului-reclamant era compus din salariul de baza, spor de pericol, spor de dispozitiv, spor de stabilitate și spor de vechime. A., recurentul-pârât a emis D. nr. 1353/2010 prin care acorda intimatului-reclamant, începând cu data de (...), salariul cucomponentele: salariul de baza, spor de pericol, spor de dispozitiv, spor de vechime și spor de stabilitate. Sporul de stabilitate si cel de dispozitiv exced prevederilor L.-cadru și nu pot fi luate în considerare la stabilirea salariului de baza al intimatului- reclamant, deoarece contravin prevederilor art. 12 alin. 2 din L. nr.130/1996 potrivit cărora, nu pot fi negociate prin contracte colective de munca, la nivelul instituției bugetare, clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Or, așa cum a precizat deja, în anexa 1/3 din L. nr.3. cele doua sporuri sunt cuprinse în coeficientul prevăzut în coloana „.. Prin Deciziile nr. 1011/(...), nr. 1250/(...) și 1280/ (...) Curtea C. s-a pronunțat asupra excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 pct.5, art.50 lit.b din L.-cadru nr. 3. art. 16 alin.1 și 2 din Ordonanța de U. a G. nr. 1. ce au fost abrogate prin L.-cadru nr. 3., excepții care au fost respinse. Pentru a dispune astfel, instanța de contencios constituțional a reținut ca statul are deplina legitimitate constituționala de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de baza personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Însă, acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare. De asemenea, a arătat că încheierea Convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii, deși aceste convenții sunt izvor de drept, forța lor juridica nu poate fi superioara legii. În acest context Curtea a amintit ca prin decizia nr. 1414 din (...) a mai statuat că dispozițiile art. 41 alin.5 din Constituție, privind caracterul obligatoriu al convențiilor colective nu exclud posibilitatea legiuitorului de a intervenii, din rațiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziții din contractele colective de munca, reglementând soluții care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat. Totodată trebuie arătat ca, nu trebuie absolutizat caracterul obligatoriu a convențiilor colective deoarece legiuitorul poate să intervină, din rațiune de interes general pentru modificarea unor dispoziții din contractele colective de munca, reglementând soluții care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat. Or, în acest context sporurile, primele, stimulentele nu se subsumează sintagmei de masuri de protecție sociala și ca atare, nu se poate vorbi de vreo intervenție a legislativului în sfera puterii executive sau judecătorești. Tot Curtea C. a stabilit ca prin L.-cadru nr. 3. nu s-au încălcat prevederile art. 41 alin.2 si alin.5, art. 1 alin. 4 și art.16 din Constituția R. deoarece, dreptul la munca fiind un drept complex care include un drept la salariu, este reglementat de legiuitor acesta stabilind limitele și condițiile în care personalul plătit din fonduri publice poate beneficia de sporuri, prime sau alte stimulente care se adaugă la salariul de baza. Trebuie făcută mențiunea ca, Curtea C. verifica conformitatea legii cu prevederile Constituției R., fără a se pronunța asupra interpretării sau aplicării concrete a acesteia. Totodată, la rândul sau Curtea E. a D. O. (C.E.D.O.) nu verifica compatibilitatea in abstract a unei legi cu C., ci se pronunța cu privire la efectele pe care le poate avea aplicarea acesteia la o anumita situație de fapt. Curtea E. a D. O. (C.E.D.O.), verifica caracterul discriminatoriu al măsurii, gravitatea măsurii și efectele particulare ale acestei masuri în cazul concret cu care a fost investită. Mai mult, prin D. I. nr. 3. se arata ea „Dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din L. nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare naționala, ordine publica și siguranțanaționala, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunara în cuantum de 25% din salariul de baza, prevăzuta de art. 13 din acest act normativ, se acorda funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul M. Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I.. În acest sens este și adresa Agenției J. pentru P. S. care arata ca sporul de dispozitiv era reglementat de lege numai pentru personalul din instituțiile din sectorul de apărare, ordine publica și siguranța naționala, motiv pentru care nu poate fi acordat începând cu data intrării în vigoare a L. cadru nr. 3.. În ceea ce privește sporul de stabilitate acesta nu era prevăzut de legislația salarizării, aplicabilă până la (...), pentru personalul din primarii, consilii județene și servicii publice din subordinea acestora, iar acest drept nu poate fi acordat în 2010 în baza noii legi de salarizare. Pentru toate aceste considerate, pârâtul solicită instanței respingerea recursului formulat și pe cale de consecință menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală. A. recursul prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legalepertinente incidente în materie, Curtea reține următoarele: Instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a textelor legale incidente în speță și a pronunțat astfel o hotărâre legală și temeinică, nefiind dat astfel motivele de recurs încadrate de recurentă la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. În ceea ce privește critica conform căreia instanța de fond a statuat cu privire la legalitatea acordului colectiv de muncă fără a fi învestită cu acest obiect, Curtea reține că raportat la natura actului administrativ supus cenzurii, ținând seama de starea de fapt și normele de drept invocate în partea introductivă a acestuia instanța a examinat corect raportul de dreptul funcției publice dedus judecății. Nu trebuie omis că actul administrativ contestat în litigiu rectifică dispoziția nr. 1353/2010 în sensul că începând cu data de (...) drepturile salariale cuvenite reclamantei sunt compuse din salariul de bază, care cuprinde și sporul de vechime avut în luna decembrie 2009 la care se adaugă sporul pentru condiții periculoase (toxicitate) eliminându-se practic sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate avute în luna decembrie 2009. Reîncadrarea în funcția publică a reclamantei și stabilirea nivelului de salarizare începând cu data de (...) sunt generate de dispozițiile L. nr. 3. privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor- cadru cu Comisia E. și Fondul Monetar Internațional și de dispozițiile OUG nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar. A. conform art. 30 din L. nr. 3.: Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile,acordate prin legi sau hotărâri ale G., și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor dinluna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiilede conducere. A. text legal trebuie însă corelat în aplicarea și interpretarea lui cu dispozițiile art. 10 din OUG nr. 1. conform cărora: În conformitate cu prevederile art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.. A., cu prilejul reîncadrării în funcție a funcționarului public, ca operațiune legală în sarcina autorității publice, aceasta din urmă era în drept să cenzureze și apoi să stabilească care sunt drepturile salariale ce urmează a fi plătite funcționarului respectiv, fiind expres autorizată de lege să nu includă în salariu acele drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.. Din această perspectivă, dacă autoritatea publică ca parte a raportului de serviciu a fost autorizată de lege să facă o atare operațiune de verificare a legalității acordării drepturilor salariale aflate în plată în luna decembrie 2009 cu atât mai mult este abilitată instanța de contencios administrativ să facă o atare verificare în cadrul contenciosului de legalitate al actului administrativ contestat. A. fiind, Curtea constată că instanța de fond a statuat corect și legal asupra acțiunii îndeplinindu-și astfel rolul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. f) și g) din L. contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 1 din L. nr. 303/2004 coroborat cu art. 2 din L. nr. 304/2004. Împrejurarea că aceste sporuri au fost stabilite prin negociere ori prin altă modalitate nu are relevanță dacă nu concordă cu ordinea de drept în materia stabilirii drepturilor salariale în cadrul raportului de funcție publică. Din această perspectivă, aprecierile, statuările și rezolvările date de instanța de fond sunt la adăpost de orice critică. A., instanța de fond corect a stabilit că atât sporul de dispozitiv cât și sporul de stabilitate nu au bază legală pentru a putea fi legal stabilite de angajator. A., sporul de dispozitiv nu poate fi recunoscut și acordat funcționarilor publici raportat la efectele D. nr. 3. pronunțate de Î.-SU în recurs în interesul legii iar sporul de stabilitate nu poate fi validat din perspectiva limitelor imperative de stabilire pe cale contractuală a unor componente ale salariului funcționarilor publici prevăzute de art. 72 din L. nr. 1.. A. fiind, din această perspectivă statuările instanței de fond sunt la adăpost de orice critică de nelegalitate ori netemeinicie. Chiar dacă dispoziția criticată pentru nelegalitate în prezenta pricină a avut la bază, între altele adresa nr. 386/R/(...) a A. și cu toate că O. comun al M. și MFP nr. (...) a fost anulat irevocabil de instanța de contencios administrativ acest element prin sine însuși nu conduce la reținerea nelegalității actului administrativ contestat. Curtea notează că ordinul specificat anterior a fost anulat pe considerentul că A. nu i se putea atribui prerogativa de control a aplicării L. nr. 3. dar aceasta nu exclude ca autoritatea publică, parte în raportul juridic de funcție publică, să examineze legalitatea actului administrativ de reîncadrareîn funcție a funcționarului public independent de analiza legalității actului emis de A. C. Altfel spus, afirmata nelegalitate a acestuia nu influențează legalitatea actului administrativ supus cenzurii în speța de față. Pe fondul cauzei sub aspectul analizei legalității acordării celor două sporuri instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale pertinente incidente în materia analizată așa încât din această perspectivă nu sunt date motivele de recurs expuse de recurent și încadrate la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Cu toate că sporul de stabilitate și de dispozitiv au fost stabilite la nivelul P. C.-N. prin A. colectiv de muncă aplicabil la data de (...), aceasta nu înlătură, așa cum s-a afirmat și în precedent, posibilitatea stabilirii legalității acordării acestor sporuri cu prilejul operațiunii de reîncadrare în funcție în aplicarea dispozițiilor L. nr. 3. coroborată cu OUG nr. 1.. Chiar dacă aceste drepturi au născut o speranță legitimă titularilor, această speranță nu se poate fundamenta decât pe o bază juridică temeinică în dreptul intern în acord cu întreaga ordine de drept. Practica judiciară a C. E. a D. O. validează doar acele drepturi patrimoniale care au o suficientă bază legală în sistemul intern de drept, or L. nr. 3. și OUG nr. 1. sunt acte normative accesibile, previzibile și predictibile și ca atare îndeplinesc exigențele de calitate a legii în materie așa cum a fost interpretată în sens autonom această sintagmă de C. (a se vedea în special, cauza Sunday Times contra Regatului Unit, cauza Aurel R. împotriva R.). Pentru toate aceste motive, Curtea reține că recursul reclamantei nu este fondat, sens în care în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 corelat cu 109 din L. nr. 1. se va respinge ca nefondat. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat. PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P. A. E., împotriva sentinței civile nr. 2327 din 6 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 10 noiembrie 2011. { F. | Președinte, M. D. Judecător, R.-R. D. Judecător, L. U. Grefier, M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...) Jud.fond.G. G.
| ← Decizia civilă nr. 3694/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5945/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
