Decizia civilă nr. 4587/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Decizii și sentințe contencios/fiscal - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA a II-a CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. (...)

DECIZIE CIVILĂ NR. 4587/2011

Ședința ta de 14 noiembrie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. S. JUDECĂTOR : C. P. JUDECĂTOR : A. C.

GREFIER : L. F.

S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta A. F. P. A M. C. N. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr.1596 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimatul P. I. - T., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare OUG nr. 5..

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.

S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 11 noiembrie

2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei o cerere din partea recurentei A. F. P.

A M. C. N. și solicită suspendarea cauzei potrivit art.244 pct.1 C.pr.civ.

Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din

L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și analizând cererea de suspendare formulată de recurenta A. F. P. A M. C. N. apreciază că ipoteza normei legale instituite prin art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ. nu este întrunită în prezenta cauză și prin urmare o va respinge.

Apreciind că există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei,

Curtea declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr.1596 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C. s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, a inadmisibilității, tardivității introducerii acțiunii și prescripției dreptului la acțiune invocate de parata.

S-a admis acțiunea formulată de reclamantul P. I. - T., în contradictoriu cu parata A. F. P. A M. C. N., și în consecință:

A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 4.697 lei reprezentând taxă pe poluare.

S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă.

A fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei suma de

4.697 lei taxă pe poluare.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Probațiunea administrată atestă că reclamantul a cumpărat un autoturism marca Ford Mondeo cu nr. de identificare W. adus dintr-un stat membru al uniunii europene, fiind înmatriculat anterior in acest stat, iar pentru înmatricularea în R. a fost nevoit să achite taxa pe poluare în cuantum de 4697 lei.

Ulterior considerând această taxă nelegală, a înaintat o plângere prealabilă la AFP a M. C.-N. prin care a solicitat restituirea sumei achitate însă în răspunsul primit pârâta si-a exprimat refuzul de a da curs acestei solicitări pe motiv că taxa pe poluare este legală si nu poate fi restituită.

Atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E este unanim admis că art.90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale

Uniunii le pot proteja.

Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct disp.art.90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie pe deplin și efectiv protejate.

În jurisprudența referitoare la art.90 din T.ul CE, Curtea de Justiție E. a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text, respectiv:. să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate; trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurența între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze chiar și potențial consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.

Așa fiind atunci când produsele interne și produsele importate se afla intr-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art.90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art.90 trebuie înlăturată de la aplicare.

În urma modificărilor aduse prin OUG 2. și OUG 7. norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art.90 din

T.ul CE deoarece:

Exista atât o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja intr-un stat membru al Uniunii E. și care se înmatriculează în R. și autoturismele second-hand deja înmatriculate în R.

și pe de altă parte exista și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse în R. și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de munca și capitalului.

Există un raport de concurență intre produsele importate și produsele naționale astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumita categorie de produse fie înspre cele deja înmatriculate în R. fie înspre cele produse în R..

Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție și prin lansarea unei proceduri de ". de către C. E. la data de (...) în temeiul art.226 din T.ul CE.

Prin declanșarea acestei proceduri, C. consideră că prevederile legislației românești conform cărora taxa pe poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenitedin alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria naționala a autovehiculelor noi.

C. a menționat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei pe poluare, în ultima formă a acesteia motivând, declanșarea procedurii pe argumentele: criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, iar în anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre,pe de altă parte în urma aplicării cerinței de prima înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilita de legislația româneasca care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară circulă fără a fi supuse acestei taxe iar mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în R. în aceeași perioadă dar nu pentru prima dată și care intră în concurentă directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.

În condițiile în care R. a semnat T.ul de aderare la U. E. are obligația să respecte dreptul comunitar și să-și alinieze legislația la reglementările europene.

Conform art.11 alin.1 și 2 din Constituția R. "statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte iar tratatele ratificate de P., potrivit legii, fac parte din dreptul intern";.

Potrivit art.148 alin.2 din Constituția R., urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E. precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Normele dreptului comunitar, cele cuprinse în tratatele la care R. a aderat prevalează față de dreptul intern motiv pentru care și în ipoteza în care există o lege internă care contravine normelor cuprinse în tratatele la care R. este parte are prioritate norma legală prevăzută în tratat.

În condițiile în care există contradicție între prevederile codului fiscal astfel cum acesta a fost modificat prin OUG nr.5. și prevederile T. Constitutiv al C. E., trebuie să se acorde prioritate normelor cuprinse în T..

Prin acordare priorității normelor cuprinse la art.90 (1) din T.ul menționat în raport cu prevederile Codului Fiscal și ale OUG nr.5., aceste nome rămân fără aplicabilitate prevalând disp.art.90 din T..

Din considerentele menționate mai sus instanța în baza art.1,8 și 18 din L. 554/2004 a dispus admiterea acțiunii reclamantei în sensul obligării pârâtei să restituie acesteia suma de 4697 lei reprezentând taxă pe poluare.

Acțiunea reclamantei urmând a fost admisă, apreciind că sunt întrunite cerințele prevăzute de art.60-61 Cod pr.civ. se va dispune admiterea cererii de chemare în garanție în sensul obligării chematei în garanție - A. F. pentru M. să restituie pârâtei A. F. P. a M. T. în contul

"disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule"; deschis pe numele acesteia suma de 4697 lei.

Pârâta fiind în culpă procesuală conform prev. art.274 C.pr.civ. a fost obligată să plătească reclamantei suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar (f.2).

Împotriva acestei soluții a formulat recurs A. F. P. C.-N. prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.

Recurenta învederează că nu a fost urmată în termen procedura prevăzută de legea procesual fiscală pentru a contesta în substanță legalitatea stabilirii taxei iar în raport de atribuțiile acesteia care au fost doarde calcul a taxei de poluare nu poate fi reținută o culpă procesuală în sarcina organului fiscal.

Recurenta învederează, în esență, că OUG nr.5. este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unei valori reale astfel că acțiunea în restituirea taxei este nefondată.

Prin recursul formulat de A. F. pentru M. B. se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

În motivare se arată, în esență, că hotărârea a fost dată fără temei legal(art. 304 pct. 9 c. proc. civ.) și se critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozițiilor din T.ul C. E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare.

In privința analizei taxei prin prisma art. 90 din T.ul C. E. atunci când si o astfel de exigență a fost supusă analizei, se arată că instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevanta cu privire la înțelesul si întinderea art. 90 din T.ul C. E. în materia taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea româna, ci la cea comunitară.

Totodată se critică soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.

Analizând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor art. 304 și 3041

C. pr. civ., Curtea reține următoarele:

1. Prealabil soluționării fondului litigiului dintre părți, Curtea reține că excepțiile invocate de către pârâte și care vizează inadmisibilitatea acțiunii reclamantului urmare a nerespectării termenelor și a procedurii instituite prin art.7 din OUG nr.5. raportat la art.205-208 C. au fost corect soluționate de către instanța de fond în sensul respingerii acestora. Soluția pronunțată este confirmată și prin decizia nr.24 pronunțată la data de 14 noiembrie

2011 de către I. cu prilejul soluționării recursului în interesul legii, instanța supremă statuând că procedura de contestare prevăzută de art.7 din

Ordonanța de U. a G. nr.5. raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.

2. Referitor la fondul cauzei, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală pentru următoarele considerente:

Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.

Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate.

Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie

2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.

Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicareadirectă a T. în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.

Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T. de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).

Este cunoscut faptul că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.5..

Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul 90 din T.ul de instituire a C. E. prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.

Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul ci prin raportare la art. 90 din T. precum și la jurisprudența C. de J. a C. E.

Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unorprincipii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitateafiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.

Curtea E. de J. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (A se vedea Deciziile C. de J. a C. E. în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par.

12; C. C-132/88 C. C. E. c. Republicii Elene, par. 17).

De asemenea, Curtea de Justiție a C. E. a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu (A se vedea Decizia C. de J. a C. E. în C. conexate C-290/05 si

333-05 Mos Nădasdi si Ilona Nemeth, par. 52.)

S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența C. de J. a C. E.

Jurispudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într- un autovehicul național similar (A se vedea Decizia C. de J. a C. E. în C. C-3. N. T., par. 20).

Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat în sensul că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90

T(...)E) nu este menit sa împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau sa schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, Decizia C. de J. a C. E. în C. conexate C-290/05 si 333-05 Ăkos Nădasdi si Hona Nemeth, par. 49).

S-a concluzionat astfel că dacă autovehiculele deja existente în parcul auto național nu sunt și ele supuse noii taxe nu reprezintă o discriminaresub aspectul dreptului european.

Pornind de la aceste principii generale de drept comunitar se impune a stabili dacă adoptarea OUG nr.5. este conformă cu T.ul precum și cu jurisprudența C. de J. a C. E.

Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 5., ordonanța de urgență stabileștecadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și segestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.

Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de J. a C. E.

Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din U. E. în scopul reînmatriculării lor în R..

Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin OG 5. contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. A., conform art. 90 par. 1 din T.ul Constitutiv al C. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.

Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.

În acest context organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.

A. fiind, instanța a constatat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția R., republicată și L. nr. 157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E..

Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.C.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964) iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976).

Pentru toate aceste considerente se poate susține că în mod corect tribunalul a constatat întemeiată acțiunea reclamantului.

În concluzie, Curtea va aprecia recursurile declarate ca fiind nefondate iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. le va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâta A. F. P. C.-N. și chemata în garanție A. F. pentru M. B., împotriva sentinței civile nr.1596 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 14 noiembrie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. S. C. P. A. C. L. F.red.M.S./A.C.

2 ex. - (...)jud.fond.G. G.

← Decizia civilă nr. 57/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția...  Decizia civilă nr. 2758/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4587/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal